Să nu vă temeți de îmbrățișări
cuvintele arestate așteaptă iertarea între gratii de uitare
sunt cuvinte ce trebuiau să dispară din lume
și dicționarele sunt pline de carii
printre care se plimbă torționarii de cuvinte
să nu vă temeți de îmbrățișări
chiar dacă sunt urmărite, puteți să le îmbrățișați
să le ascundeți sub limbă ca pe sfânta împărtășanie
sau să le strângeți la piept încălzindu-le tremurul
lumea s-a umplut de cuvinte violate ce se strecoară pe lângă pereți
prostia umblă țanțoșă învârtoșându-și neghiobia
și scuipându-și odraslele aurite de deochi
și e greu de crezut, dar rostirea e pusă la stâlpul infamiei
îmbrățișați cuvintele, iubiți-le și ocrotiți-le pentru că...
la început a fost cuvântul
și abia apoi... omul
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre început
- poezii despre uitare
- poezii despre stomatologie
- poezii despre sfinți
- poezii despre prostie
- poezii despre plimbare
- poezii despre iertare
- poezii despre frică
Citate similare
Cuvintele "singur" și "singurătate" sunt două cuvinte foarte puternice... aceste cuvinte spun că suntem umani; sunt ca și cuvintele "foame" și "sete". Dar nu sunt cuvinte despre corp, ci sunt cuvinte despre suflet.
citat din Donald Miller
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre cuvinte, citate despre suflet, citate despre singurătate sau citate despre corp
Eu necuvântătorul
eu și marea mea de cuvinte
mă spăl cu cuvinte, respir cuvinte, mănânc și visez cuvinte
mă-îmbrac în cuvinte și de adio mă ofer ofrandă
cuvânt pe cerul gurii
din aer strâng lumini și praf de stele
respir praf de stele, mănânc praf de stele,
mă spăl cu praf de stele
și moartea mă preface-n praf de stele
în mâna dreaptă am cuvântul ce va naște iar cuvinte
în mâna stângă-am strâns un pumn de praf de stele
lumină scriu cu praf de stele
și nu știu de cuvintele sunt ale mele
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre stele
- poezii despre naștere
- poezii despre mâncare
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre gură
Crescut pentru a fi liber
din păcate, libertatea este moartă și ei uită să scrie anunțul în ziare
dar, curios, ziarele sunt pline de știri despre orice
și chiar și necrologuri pe paginile dedicate
dicționarele nu mai sunt la putere, cuvintele sunt parcă mai goale de conținut
și lumea nu reacționează, o ceață somnolentă cuprinde mințile
încât te întrebi dacă toți vom putea trece prin strungă
floraria e plină de ghivece. ghivecele sunt pline de flori deosebite
florile cresc așa cum cred ele că e bine, inundând lumea de parfum și culoare
dar din păcate, florile sunt crescute în ghivece. ele nu știu ce înseamnă libertatea
fericiți cei ce au gustat sălbăticia chiar dacă libertatea era doar un vis
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre creștere, poezii despre libertate, poezii despre jurnalism, poezii despre flori, poezii despre știri, poezii despre mica publicitate sau poezii despre fericire
Eu sunt polenul din cuvinte...
1. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
și bat la fiecare-n poartă
și plâng în ochiul tău fierbinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
și mă împraștie prin țară,
balsam pe rană să alinte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
să-ți fie pavăză-n furtună
și pentru zilele cumplite.
Eu sunt polenul din cuvinte.
5. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.
Eu sunt polenul din cuvinte.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre timp, poezii despre sfințenie, poezii despre plâns sau poezii despre ochi
Cu un cuvânt
"A fost atâta chiu și cânt,
Cum nu s-a pomenit cuvânt",
Dar câți martiri pentr-un cuvânt?
Ce guri ar mai fi mute?
Au cuvintele și umbre.
Cuvântul fruct oprit.
Cuvinte păsări trecătoare.
Cuvântul e ca orbul, nu știe unde nimerește.
Un pumn de aur în cuvânt.
I-a fost dat cuvântului să fie scris.
De cuvinte nu te speli.
Există cuvinte ca nodul gordian.
Bate cuvântul în piuă, tot degeaba.
Cuvântul deschide, cuvântul închide.
Cad fără șir cuvinte, necunoscute, omenești.
Cuvântul nu simte nici durere, nici milă.
Cuvântul se citește lângă lampa amintirilor.
A bon entendeur, salut!
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre lectură, poezii despre fructul oprit, poezii despre existență, poezii despre durere, poezii despre aur sau poezii despre amintiri
E periculos
să mai fii, azi,
cuvânt frumos.
Exista o inchiziție
și printre cuvinte.
Cuvintele
se ascund,
de frica tăcerilor.
Sunt din ce în ce mai puține
cuvinte frumoase.
Pentru că sunt
vânate și ucise
de tăceri invidioase.
Tăcerile simt
amenințare:
se pare,
cuvintele frumoase
au puteri de vrăjitoare.
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre frumusețe, poezii despre vânătoare, poezii despre prezent, poezii despre pericole sau poezii despre invidie
CUVINTELE...
Mai întâi a fost cuvântul,
Rostit de însuși Creatorul,
Astfel s-a născut Pământul,
Lumea noastră, viitorul
Printre lucrurile sfinte,
Și credința-n Dumnezeu,
Am și lucrul cu cuvinte,
Folosite-n scrisul meu.
Te întrebi puțin contrariat
Ca un aer cam fierbinte
Cine? Ce s-a mai schimbat
Doar folosul de cuvinte.
Mulți se-mbată de cuvinte
Spuse la un oarecare semn,
Folosite mai-nainte
Elegii al limbilor de lemn.
Cuvinte, cuvinte
Niște simple elemente
Puse sigur înainte
Întâmplări, evenimente.
Reșița 16 februarie 2001
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre schimbare, poezii despre religie, poezii despre lemn sau poezii despre aer
Litere dansând
Cuvinte blestem, cuvinte degeaba,
Au liniștea lor, sunt vârful și pleava,
Se spun fără rost, ating, înconjoară,
Dansează când plâng, îți cântă vioară
Sunt note rostite, dulce poveste,
Au fost un trecut, vor fi ce nu este,
Cuvinte... cuvinte, emoții în scris,
Un foșnet de carte, un mic paradis
Sunt iad fără focuri ce ard chinuind,
Sau poate jăratec pe limbă mocnind,
Cuvinte, doar șiruri de semne legate,
O limbă sau alta... aceleași citate
Visează poeții, cuvinte... cuvinte,
Îți tac mult prea mult în aduceri aminte
Și strigătul lor lasă urme-n hârtie,
Să fie cuvinte, cuvinte să fie
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre trecut, poezii despre rai, poezii despre poezie, poezii despre muzică sau poezii despre iad
Mai lung îmi pare drumul, acum la-ntors acasă
cât de bucuros am fost când am evadat de pe tărâmul tăcerilor
simțeam că trăiesc, că pot face ce vreau, că mă reprezint prin vorbe nu numai prin fapte
dar am aflat că de cele mai multe ori, cuvintele rănesc
și în jurul vorbitorilor se naște un gol dureros
am alergat de colo-colo, dar fiecare era ocupat cu sinele
își căuta cuvintele și spera la o nouă viață
hei! chiar nu mai vrea nimeni să mă asculte? devin plictisitor?
conversație sau comunicare, dialog sau monolog
târziu, când m-am așezat ostenit
am început să ascult
și tăcerea mea avea gust bun
în jur se strângeau alți oameni care ascultau
apoi, jur-împrejur lume tăcută, ascultând
departe de lumea dezlănțuită
departe de cuvântul vorbit
și cuvântul creștea în mine, dar nu mai era dureros
era înțelept. și tăcut. și îmi plăcea
și am zis că e timpul să mă întorc acasă
dar tăcerea cu greu își mai făcea loc
printre interjecții
și drumul devenea o rană
un om tăcere într-o mare de oameni cuvinte
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre înțelepciune, poezii despre vorbire sau poezii despre promisiuni
Oameni înaripați
dincolo de cuvinte sunt tăceri și Icari de fum
care se tot ridică spălând cerul de temeri
niciodată nu o să pot zbura, și-a spus omul în sinea lui
numai că sinele abia așteaptă noaptea
și atunci rupe lanțul;
zboară unde vede cu ochii
și dacă nu mai vede, el simte
mă uit jur împrejur și cred că ne-am mai întâlnit
numai că nu mai știu în care lume
poate că mergeam trecând unul pe lângă altul
sau poate că zburăm care încotro cu treburi
cert e că figura ta îmi spune ceva
fără cuvinte, fără mimică
fără așteptări
spune-mi te rog... ce faci la noapte?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre noapte, poezii despre fum sau poezii despre aripi
Cuvintele
Timpul înseamnă cuvinte...
cuvinte încrucișate,
cuvinte reale,
cuvinte vii,
cuvinte poetice
și cuvinte de prietenie...
Iar noi ne exprimăm
prin cuvinte
în fiecare zi.
Citim mereu cuvinte
în cărți...
pe drumul vieții.
De-a lungul timpului,
Creștem și cred
Că devenim
Cuvinte de asemenea.
poezie de Roxana Bulmez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rebus, poezii despre prietenie, poezii despre devenire sau poezii despre cărți
Cuvinte, cuvinte
uite!
poveștile n-ar trebui să fie adevărate
nu poți lăsa tristețea să inunde lumea
și să condamni omul la nefericire
să ai grijă de tine!
dar nici o poveste nu e pregătită să te avertizeze
cine ar mai pleca la drum dacă ar știi
și atunci poveștile nu ar mai fi povești ci doar răsuflări de taină
în jur sunt lucruri pe care nu le vezi
și ce nu poți vedea nu există. dar totuși poveștile există
și cu toate că nu le poți vedea le poți asculta
și pleoapele se prefac de sticlă
hei așteaptă!
dar povestea nu are timp. după ce-și trage sufletul
pleacă mai departe ca o ispită
și te lasă așa... fără suflare
sfârșit
poveștile nu se-învelesc în moarte
cuvintele le poartă-n zbor ușor printre uitări
și doar o răsuflare susurată deschide cerurile către alte zări
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre sfârșit sau poezii despre nefericire
La adio
sunt cuvinte ce nu ar trebui rostite
ci doar păstrate pentru caz de extremă urgență
și chiar și atunci, ar trebui să fie doar șoptite
un cuvânt care doare este iubesc
pentru că îți pui în el tot sufletul și toată suflarea
și așteptarea doare ca un spin înfipt sub unghie
un alt cuvand care doare e adio
și nu pentru că e sabia ce taie firul ce ne ține legați
cu pentru că strânge în el toată amărăciunea și depărtarea
e adevărat că poți folosi cuvântul ca să rănești
dar chiar și fără cuvinte omul sângerează
pentru că o privire duce cu ea un întreg arsenal de moarte
sau de iertare
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre adevăr sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
* * *
Noi nu știm însă și cuvintele au disputele și animozitățile lor ce depășesc spectrul justițiarul verb..
bunăoară... nu poți îngrădi între cuvintele "apă" și "necaz" cuvântul "cald"...
Să zic..
În apă caldă necazul nu este necaz
nici din apă căldura necazului
nu scoate apă caldă necazului...
în acest caz
vedem o întipărire a căldurii cu apa și nu cu necazul
și anume mai degrabă cu cuvântul
"blană"...
Blană caldă-n apă
de blănos căldură-n apă
curge călduroasă blană
care crapă...
Aici cuvintele dezvoltă și nasc cuvinte.
Ele devin cuvintele facerii
și nu cuvinte frigide...
Cuvintele sunt degete la care cântă Dumnezeu
și nu dumnezeiescul cu care cântă degete...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre verb, poezii despre depășire sau poezii despre degete
Nevoia de cuvânt
la început a fost cuvântul, și era atât de singur încât s-a despărțit în silabe
cea de sus s-a numit cer și rai și nori și vânt și ploaie și absent
iar cea de jos s-a numit pământ și iad și umbră și tărie
și pentru că mai rămăseseră sunete
a zidit omul cu toate florile și toate animalele
dar omul era singur, nu avea cu cine să vorbească
și atunci, din unu a făcut doi și femeia a strâns cuvântul la sân
și cuvântul nu a mai plâns. a suspinat doar
și a crescut fără teamă de întuneric, de ură, de micime
dar toate acestea și-au dat mâna și i-au pus gând rău țintuindu-l
în cea mai neagră tăcere
iar cuvântul a murit și a înviat
pentru că omului îi era greu fără de cuvânt
și cuvântului îi era greu nerostit
mâna care mângâie, umărul care sprijină, gura care suspină
sunt demne de umbra și duhul cuvântului
iar frazele se înlănțuie scriind toată istoria lumii
în aceleași eterne cuvinte
de început
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zoologie sau poezii despre superlative
- limbă
- Limbile sunt cifruri în care nu literele sunt schimbate cu litere, ci cuvintele cu cuvinte, așa fel încât o limbă necunoscută este descifrabilă.
definiție clasică de Blaise Pascal în Cugetări (1978)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Blaise Pascal despre cuvinte, citate despre schimbare sau citate de Blaise Pascal despre schimbare
Între două cuvinte banale
e o poveste
într-o zi îmi vei spune cum a început totul
eu am săpat un șanț adânc în urma ta
și au început să curgă cuvintele
dimineața mi-e teamă să calc pe podea
poate că a rămas un cerc trasat cu ochiul minții
unde un tu și un eu se prind într-o joacă
între două cuvinte banale
lumea noastră
iluzorie
tu cu fața spre un capăt de univers
eu săpând șanțuri adânci
și gustând cuvintele din carnea ta
într-o zi îmi vei spune câte cercuri am inventat
ca să ne putem atinge cu vârful degetelor
între două cuvinte banale
un tu și un eu se prind într-o joacă
pe lângă noi trec valuri apocaliptice
războaie și câte dezastre
dar nu avem timp să ne gândim la nimic
în lumea asta de rezervă inventată de noi
totul pare perfect
și ne putem iubi în voie
chiar și așa
străini cum suntem
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inventatori, poezii despre război, poezii despre perfecțiune sau poezii despre jocuri
Cuvinte nerostite...
Lacrimile-mi sapă-n obraji cuvinte
Cuvinte nerostite!
Se preling și cad rătăcite pe covor...
Se lasă călcate de talpa-mi în treacăt, întâmplător.
În dorința deșartă... la măcar unica șansă... de a spune cum dor
Cum dor cuvintele nerostite?
Și oare... prelinse în van,
Ce doare mai tare, cuvintele nerostite sau.... sufletul trist, în așteptarea lor?
Sunt lacrimi, cuvinte... ce pot spune povești, dar tac... tac și dor!
poezie de Gianina Foldvari (24 iunie 2015)
Adăugat de Gianina Foldvari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre dor
Cuvântul
Fără el, lumea mi-ar părea mai goală,
poate nici eu nu aș fi existat,
e comunicarea de zi cu zi,
miracolul pe care și tu îl grăiești.
Cuvinte fulgi,
cuvinte metal,
cuvinte aer,
cuvinte ce apun,
cuvinte ce răsar,
ca o zână din poveste.
E simbolul ce-l rostim
și crează lumea.
poezie de Daniel Lăcătuș
Adăugat de Daniel Lăcătuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simbolistică sau poezii despre informații
Cuvintele hibernale
Poetul nu scrie!
Poetul INSPIRĂ!
Eu nu pot
și nici nu îmi dă voie
respirația să folosesc în ceea ce scriu
cuvinte ca "oval" "curcubeu" "corb,"
"lacustre""somnoroase".....
Toate cuvintele pe care le-au folosit
respirațiile noastre
sunt indicii către cuvintele noi
către cuvinte hibernale!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre iarnă sau poezii despre curcubeu