Iubim aroganța celor puternici
copacii știu ce-i închisoarea
cu rădăcinile înfipte bine în pământ
iar frunzelor le este dată libertatea
să plece către alte zări sau în mormânt
dar cei din închisoare-s mai puternici
în visele mele casele sunt verzi
de la preaplinul vieții care izbândește
ferestrele sunt cupe mari de flori
în care soarele în asfințit se oglindește
și luna-în taina nopții strălucește
cerul din ochii mei este mereu albastru
și luminos, chiar dacă norii trec să-i curețe obrazul
mi-e sufletu-însetat de-a lui tăcere
aștept să cearnă ploaie să împrăștie urâtul
uitărilor ce săpa temelia vieții
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre urâțenie
- poezii despre tăcere
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Camera mea e un aerodrom
pe comodă, la loc de cinste, este o fotografie format a4
chiar dacă nu îi sărut în fiecare zi, ei sunt acolo, mereu frumoși, mereu ai mei
și din fotografie îmi zâmbesc de fiecare dată când simt că depărtarea mă apasă
și-aș vrea să fiu acasă, să stăm cu toți la masă
în fiecare zi idei-vise aterizează sau decolează din camera mea
eu sunt un biet controlor de zbor care de multe ori uit să deschid fereastra
și multe idei rămân afară, cad la pământ și-n uitare
și nici nu știu dacă e bine. dacă mă doare
sunt zile când iau fotografia-n brațe și vorbesc cu ei
dar depărtarea nu ține de cald și-atunci parcă ceva mă-înțeapă-n ochi
și ies din casă. dar afară plouă cu lacrimi și ninge cu oftaturi
iar cerul cenușiu se șterge cu un nor
astăzi visele mele au intrat în grevă și-aerodromul pare-abandonat
mi-e poza foaie albă și greul de sub pat m-așteaptă să-înnoptez
vorbele curg în șoaptă, mi-e rece și mi-e greu
adorm cu ei în gând, mă răsucesc, mă regăsesc, mă pierd...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre fotografie
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre vorbire
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
Cărțile pe care nu le-am scris
stau cuminți. nu plâng, nu se vaită, nu cer. așteaptă
când și când ies la poarta sufletului și privesc lung către niciunde
e modul lor de a protesta. în tăcere.
cuvintele pe care nu le-am rostit sunt cumva diferite
sapă la temelia încrederii și caută scăpare
chiar dacă știu că niciodată nu vor apuca limina tiparului
tăcerile mele sunt ca albastrul cerului. senine.
norii vin și pleacă. culorile se amestecă liniștit sau cu violență
dar albastrul rămâne albastru și tăcerile rămân tăceri
din adâncul neundelui atotcuprinzător se ridică imaginea unui arbust
ce se încăpățânează să trăiască. nisipul se strânge în jur ca o cazemată sufocandu-l,
dar el tot mai are puterea să ridice câteva frunze la soare, dezvinovățindu-se
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre albastru, poezii despre încăpățânare, poezii despre încredere, poezii despre violență, poezii despre suflet, poezii despre proteste sau poezii despre promisiuni
Crescut pentru a fi liber
din păcate, libertatea este moartă și ei uită să scrie anunțul în ziare
dar, curios, ziarele sunt pline de știri despre orice
și chiar și necrologuri pe paginile dedicate
dicționarele nu mai sunt la putere, cuvintele sunt parcă mai goale de conținut
și lumea nu reacționează, o ceață somnolentă cuprinde mințile
încât te întrebi dacă toți vom putea trece prin strungă
floraria e plină de ghivece. ghivecele sunt pline de flori deosebite
florile cresc așa cum cred ele că e bine, inundând lumea de parfum și culoare
dar din păcate, florile sunt crescute în ghivece. ele nu știu ce înseamnă libertatea
fericiți cei ce au gustat sălbăticia chiar dacă libertatea era doar un vis
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre creștere, poezii despre libertate, poezii despre jurnalism, poezii despre flori, poezii despre știri, poezii despre moarte, poezii despre mica publicitate sau poezii despre fericire
Chiparoșii
Chiparoșii izbucnesc din nori
ca niște flăcări verzi
care se unesc cu cerul
prin chiparosul zvelt albastru
chiparoșii, străjeri ai munților
ce se zăresc prin aburul auriu al vieții,
ei sunt dezmierdați de ape
și de zarea pufoasă,
ce se rupe din văile
ce miroseau a munți,
trei chiparoși opresc munții să cadă
îi sprijină cu umărul lor
și cu temelia ce se prelinge-n Terra,
sunt chiparoșii stâncilor
care strălucesc în Soare
fiecare stâncă este o bibliotecă
plină de istorie, amintiri, amprente
și mai ales energii.
scriu despre chiparoși
cu rădăcinile lor
și cu vârful, flăcări verzi,
lustruind cerul cu flacăra
verde ce răsare din Soare.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre stânci, poezii despre foc, poezii despre văi, poezii despre istorie sau poezii despre energie
Oare am înțeles ce înseamnă să fii sclav?
o frunză știe că-i legată de copac
dar asta nu-i știrbește demnitatea de-a fi frunză
căci libertatea-înseamnă rupere și moarte
și orice frunză își visează nemurirea
o pasăre străpunge cerul, e libertatea în mișcare
o pană cade, dar ea, pasărea nu moare
și prinsă între cuib și înălțare
ea uită că își smulge carnea ce-o oferă de mâncare
știam că nimeni nu-mi oprește mersul către mâine
dar mâinele e deja ieri și moare-încet
cu rădăcinile înfipte în pământ
privesc înaltul și observ că n-am nici un regret
știam că nu sunt liber, prea multe duc în spate
dar alergam prin viață știind moartea departe
acum o simt aproape, rugina-n carne mușcă
ce este libertatea când viața-i doar o cușcă?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre sclavie, poezii despre mâncare sau poezii despre mișcare
Suntem.... asemenea unei căruțe sau unei calești.... care circulă pe un drum simbolizând viața sau, mai degrabă, Calea Vieții. Drumul pe care circulă Caleașca este unul de pământ. Ca toate drumurile de pământ, el are, de o parte și de alta a sa, hârtoape și movile, pietre, urme și șanțuri. Gropile sau locurile mai ridicate și pietrele sunt dificultățile, loviturile vieții. Urmele sunt schemele deja existente pe care le preluăm de la alții și pe care le reproducem. Șanțurile, mai mult sau mai puțin adânci, reprezintă regulile. Limitele peste care, dacă trecem, negreșit vom primi o pedeapsă.... Acest drum are uneori curbe care împiedică vizibilitatea sau, alteori, traversează zone de ceață sau de furtuni. Toate sunt etape ale vieții noastre, de-a lungul căreia "ne rătăcim" sau ne este greu să vedem clar ori să anticipăm un obstacol, căci nu putem zări nimic din ceea ce se află "în față".
citat din Michel Odoul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre obstacole, citate despre limite sau citate despre anticipație
De vorbă cu Anul nou
ca de fiecare dată mă prinde schimbarea la față fără întrebări pregătite
și anul nou nou vine, începe chiar și fără interviul de rigoare
el face ceea ce știe mai bine, își oferă zilele ofrandă
tuturor, fără discernământ
și câte nu aș fi avut să-l întreb (chiar dacă știu că nu răspunde tuturor)
dar încercarea tot încercare rămâne, și nu întotdeauna costă
de pildă l-aș fi întrebat unde se duc toți cei ce fac mârșăvii
și când își vor plimi plata și răsplata
apoi mă gândeam să-l întreb dacă prostia o să înceapă să doară
chiar dacă uneori sunt rău, dar... mi-ar place să-i văd tăvălindu-se de durere
pe toți cei care se cred buricul pământului
dintre degete
cândva îmi plăcea să-i ascult: atât pe vechiul an cu ale lui cât și pe cel nou
acum știu că poveștile lor sunt de fapt poveștile noastre
de aceea iau din când în când pauză la ascultare.
și mă retrag mut și surd. printre alte cuvinte.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre răsplată, poezii despre prostie, poezii despre plată, poezii despre durere, poezii despre degete sau poezii despre cuvinte
Blocat în timp
Sunt în același loc în care lumina mea te-a întâlnit
Și-a ta lumina arzătoare pentru o clipă m-a privit.
De sus, lumina călătoare a soarelui ne-a încălzit,
Acum lumina-i o răcoare sub care cerul mi-e strivit.
Sunt în același loc în care copacii ne-au înconjurat,
Să nu ne vadă orișicare ce trec în lungul și curbat.
Sunt tot aici, cu amintirea ce mi-a rămas când ai plecat,
Copacii dorurilor noastre privesc spre mine, camuflat.
Sunt în același loc de veghe pe care îl păzesc cum știu,
În el e doar amărăciune și e tristețe și pustiu.
Pustiu-i cuibărit în mine cu tot ce are el mai viu,
În mână țin doar o hârtie pe care niciun rând nu-ți scriu.
Sunt în același loc în care copacii au îmbătrânit,
În bătrânețea lor neclară lumina nopții a albit.
Sunt în același loc în care aștept ceva în răsărit,
Să mă trezesc din somnul care cu visul lui m-a otrăvit.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre tristețe, poezii despre hârtie, poezii despre dor sau poezii despre copaci
Spre alte zări frumoase
Mă întreb dacă stelele sunt aprinse
pentru fiecare din noi,
pentru a fi lumină
și să ne găsească într-o zi
cei de pe alte planete.
Apoi să zburăm deasupra tuturor
pe-un nor ce lin ne va purta,
spre alte zări frumoase,
iar cerul ar fi mai albastru,
mai pur și plin de culoare.
poezie de Eugenia Calancea (9 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre planete sau poezii despre frumusețe
Rugă nerostită: trăiește!
acum nu mai știu dacă mi s-a părut sau chiar am auzit șoapta ca o adiere
dar am primit porunca fără să mă îndoiesc în suflet
știam că o voi respecta. porunca e poruncă
și rugămintea e poruncă uneori.
unde se duc toate iubirile care se nasc pe pământ?
au și ele oare un loc al lor,
un loc în care să-și depene suspinele?
trăiește!
și da, ochii mei trăiesc și cuvintele își leapădă straiele
urechile mele trăiesc și pot să aud șoaptele vieții
buzele mele trăiesc sărutând fiecare suflare
mâinile mele trăiesc: pipăie, mângâie, ard de nerăbdare
și picioarele mele trăiesc, purtându-mă de colo colo
suflete, tu cu ce te lauzi?
atâta timp cât singura unitate de măsură ce contează e viața
mă bucur de ea.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre picioare, poezii despre naștere, poezii despre mâini sau poezii despre laudă
Vânturile sorții
O navă se-îndreptă spre est, iar alta către vest,
Deși ambele navighează-n bătaia aceluiași vânt.
Felul în care este întocmită velatura,
Și nu furtuna,
Ne-arată drumul pe care-l urmăm pe pământ.
Asemeni vânturilor mării sunt căile sorții
Pe care voiajam de-a lungul vieții noastre-întregi,
Alcătuirea sufletului în adâncă-ne ființa
Va decide direcția spre care ne chemă-n zări dorința,
Iar nu împrejurările sau lupta nici alte legi.
poezie de Ella Wheeler Wilcox, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre legi sau poezii despre dorințe
Cântec vechi
când eram tânăr nu-mi păsa,
mă descheiam la suflet
și mă umpleam de noapte
cerul îmi mângâia pletele
și mă umpleam de tăcere
ce bine e să te umpli de viață
să trăiești așa, fără să bagi de seamă
mă lăsăm pe spate îmbrățișând tăria
și cerul se scurgea prin ochii mei în pământ
iar pământul se ridica pe vârfuri
mi se cățăra pe umeri
și mi se strecura în suflet
odată cu respirația
purtând viața
în fiecare noapte ieșeam din lume
umblam hai-hui prin visele oamenilor
încurcându-le cărările
și mă-ntorceam iar în lume. neprihănit,
pui abia născut la pieptul vieții...
cât de ușor e să te îngropi în uitare
și viața să te gâdile râzând pe la nas
acum am deschis fereastra spre toamnă
și cerul s-a strecurat în suflet
culcușindu-se la picioarele vieții
amintirile se-înghesuie cu mine-n pat
trăgându-și pătură de uitare
și-îngânându-se una pe alta
uite așa e viața: o bătaie de inimă și-o răsuflare
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre tinerețe sau poezii despre păr
Liber, foarte liber
Sunt om liber, foarte liber, pot trăi sau pot muri,
pot iubi în miezul zilei sau sfârși în zori de zi,
sunt o simplă întrebare, cu un complicat răspuns,
pot urca pînă la stele, fără-a ști că e de-ajuns.
Sunt ca cerul nopții, liber, când mai jos și când mai sus,
nimeni nu mă mai întreabă ce-am făcut și ce am spus,
sunt o simplă licărire ce, mai toți, cred că o văd
doar când viața-i o dilemă și le pare-a fi prăpăd.
Sunt om liber, foarte liber, n-am ce da, n-am ce să cer,
știu ce-i viața, știu ce moartea, am curaj să cred, să sper,
vin din marginile lumii, însă eu n-o mărginesc,
în deplina-mi libertate, n-am de ce să mă feresc.
Sunt ca fluturele care simte ploaia după vânt,
simte vântul după forma umbrelor de pe pământ,
caut boabele de rouă ce, mereu, în zori de zi,
udă firul crud al ierbii ce-și dorește a trăi.
Sunt om liber, foarte liber, pașii singur mi-i măsor,
și tot singur pot decide dacă vreau sau nu să mor,
dacă merg spre mai departe, dacă vreau să stau pe loc,
dacă vreau să fiu ca focul, sau să ard cu totu-n foc.
Sunt așa cum este firea celor ce-și doresc trăi
fără teama că li-i dată datoria de-a muri,
sunt mai liber decât clipa care știe că a fost
și-a dat timpului măsură, și a dat faptelor rost.
Sunt om liber, foarte liber, sunt precum mi-e dat să fiu,
știu ce-nseamnă libertatea, tot ce-nvăț, învăț să știu...
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (9 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre rouă
Trec fluturi negri
Știu, turnurile nopții spre lună se-nclină
Pe acoperișuri vin păsări mari de pradă,
Din clipe prinse-n iris ies iele de lumină
Cu dansul lor în cercuri spectacol de estradă.
Mă înspăimântă bezna și nu am o sclipire
Vin dezertări și temeri cu gustul lor de fiere,
Și zbuciumul nadejdii aproape-i de topire
În cupe își țes pânza paianjenii-n tăcere.
Prin câmpurile arse descoperi-vei drumul,
Însingurat și gol ești, un izgonit din lume,
Vai, unde sunt bărbații cu ochii lor ca scrumul?
Și cui să-i spun acuma ce mă framântă-anume?
Te cheamă voci difuze din spațiu de oriunde
Și netezind tăios, sunt cuvintele ca-n palmă,
Trec, parcă, fluturi negri prin umbrele rotunde
Și-n marginile vieții alunecarea-i calmă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (21 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre spaimă sau poezii despre negru
Pasărea iubirii
ascultă-mă!
atunci când norii nu vor mai fi
și ochii tăi nu vor mai clădi cerul cu mine
iar pădurea va plânge toamne în gândurile tale
voi spune: mai așteaptă-mă
dacă vei ști că am oprit în nopți șoapte
și încă vântul va bate în geamul tău
să știi că le-am sculptat, pe chipul lunii
cu lacrimi
ca să-ți vegheze visele nopții
dacă pădurea va așterne pașii mei
în iarnă, cu frunze de toamnă
și-n primăvară mugurii vor răsări-n flori
iar vântul va tremura crengi pustii
să-ncerci să mă uiți
căci este prea târziu, iar lăstarele ierbii crude
vor sorbi lumina vieții mele
plângând cu lacrimi de rouă
iar
când îți vor dispărea și ultimile gânduri
să nu regreți, să mă alungi
căci nu voi mai fi, nici măcar
amintire
și te rog, dacă vrei
pune pentru o zi o ramă-n fereastră cu mine
și lasă liberă pasărea să plece, pasărea iubirii
poezie de Viorel Muha (februarie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre sculptură
Câmpul vieții
Nu e câmpul numai flori și nici iarba mereu verde,
Dar cu sufletul și gândul, amintirea mi se pierde
Aveam câmpuri și poieni, ale mele, necălcate
Doar de vânt și ploi și soare, sub călcâie mângâiate
Și le săruta apusul, cu același chip de lună,
Peste tot și peste toate, liniștea era stăpână
Mi-erau pașii mărunței și credeam că voi rămâne,
Prunc ce-și numără petale și doar floarea mi-e pe urme
Nu e câmpul numai rouă, că mi-o soarbe, soarele
Eu n-ajung să strâng frumosul, nu mă duc picioarele,
Și privesc cu ochii minții, dincolo de flori și iarbă
Cu același drag de viață, inima mereu aleargă
Și simt moliciunea ierbii, tresărind sub trup matur,
Eu mă fac poieni cu floare și doar pacea mi-e în jur
Am cuprins cu brațele, Universul și mi-e bine!
Înflorește pretutindeni, rodul semănat de mine
Vor fi guri ce clevetesc și m-or osândi la moarte,
Dar nu-mi pot lua gingașul și nici gândul, nu se poate
Și din altă lume eu, mă întorc să calc poteci
Și voi bea seninul vieții, alte sute, alte zeci
Cresc și înflor pe negândite, miliardele de flori,
Eu zâmbesc cu răsăritul, de oricâte-mi dau fiori
Că vrea cerul să cunosc, gingășie și miresme,
Câte-mi sunt nemângâiate, viața ușurel le-o cerne
Și voi fi un câmp și floare, cât mai știu privi un soare,
Toate sunt orânduite, toate-mi sunt nemuritoare!
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre Soare sau poezii despre trup și suflet
Soarele meu...
O floare se usucă-n vânt,
ușor se pleacă spre pământ,
e cotropită de dogoare,
de arșița venind din Soare.
Așteaptă doar o mângâiere,
iar de la vânt o adiere,
cu briza lui răcoritoare
ce-i poate da viață, culoare,
că altfel nu s-ar numi floare,
iar floarea vieții sunt chiar eu
și tu devii Soarele meu
că-n suflet te-am purtat mereu.
În zori mă bucur de lumină,
la prânz de zumzet de albină,
amiezele cu drag petrec,
cu alte flori să mă întrec,
culori, parfum, arom', buchet,
te-mbată-n câmp, sunt berechet,
și toate florile doresc
blagoslovit dumnezeiesc.
Iar la apus, către-nserat,
când intră toate în păcat
că ruga nu le-a ascultat,
pe mâine iar le-a amânat,
încep să facă temenele,
se ofilesc de dor și jele,
că vine noaptea pe furiș,
iar vreun flăcău, pitiș-pitiș,
s-o tăvăli cu mândra lui
când dau frâu liber dorului
și pân' la roua dimineții
au ostoit tot rostul vieții.
Eu, tandră și încrezătoare,
rămân cea mai fidelă floare,
cultiv speranța ce nu moare,
respectuoasă, răbdătoare,
aștept un răsărit de Soare!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative
Am căzut din cei în ce-i...
Am căzut din cei în ce-i...
Și m-ai îndrumat pe loc,
Între noi este tăcere,
Dar în fond suntem în joc.
Tu la capăt de lumină,
Eu de întuneric stors
Din durerile din suflet
Și din măduva de os.
Nu mai judec clipa-n care
M-ai ținut în lacrimi grele,
Despărțindu-te de mine
Ai prins înălțimi de stele.
Mă privești din cerul nalt,
Te admir de pe pământ,
Am căzut din cei în ce-i...
Lipsa-n care mă frământ!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre întuneric, poezii despre jocuri sau poezii despre admirație
Pragul
poate că stelele vor lumina această noapte
și vasul gol din care toate visele și-au luat zborul
va mai purta ecoul unor amintiri
ochii și-au pierdut strălucirea vieții
sunetele curg, avalanșă fără conținut
degetele mele cern neputințele
oriîncotro aș pleca lumea se deschide în față
și se închide înapoia mea păstrând cerc de tăcere
și-așa am trecut prin viață fără ca urmele să-mi urmeze
în cartea necuvintelor, sunt spații goale
în care se-înfiripă din carne și sânge
amintiri netrăite și cuvinte negândite
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge sau poezii despre sunet
Cupe de rouă
În fiecare zi
cupe de rouă ridică pământul
închin către cer...
Gingășia din flori
îmbrăcată-n culori,
mulțumește soarelui
binecuvântarea de a nu lăsa în jur
un Pământ tern!
În fiecare dimineață ne,, naștem "
cu ochii privind către zări,
rămânem puri,
deschiși către viață
dacă vedem minunea din rouă
ca darul divin ce limpezește adâncuri
de suflet,
acolo unde ziua si noaptea lasa în urmă...
suspin!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire