Amprente pe iriși
nu pot vedea cu un singur ochi
revederea
celălalt mi-a rămas în depărtare
privind
și m-am legat cu un început de tristețe
cum ți se pare acum singurătatea ta
sfâșiată
de păsările monocrome ale tăcerii
când pașii mei lasă amprente adânci
pe iriși
într-o noapte boreală
cu scâncete reci
în loc de cearcăne?
și nu mai sta cu sufletul gol
în mijlocul ploii
de parcă te-ai ruina pe margini
în alb și negru
de atâta dor
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Freamăte adânci
genele tale calde, lungi chemări
sunt aripi ce așteaptă depărtarea
o zare albastră văd ochii tăi
când păsările strigă-nsingurarea
coapsele tale, freamăte adânci
ascund tăcerea când pe ape treci
o șoaptă mai răzbate dintre stânci
când zorii ne destramă-n spade reci
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interioare
vreau să fiu singur
să mă închid într-o baladă
de dragoste
să-i explorez interioarele fragile
și tapetele de emoții
vreau să fiu singur
să mă încui într-o baladă
de toamnă
să-i pot evoca picioarele goale
și discrepanțele
de tristețe
vreau să fiu singur
să mă ferec într-o baladă
a tăcerii
să mă zăvorăsc între cei patru pereți
ai sinelui
să-mi pot admira în liniște
inexistența
și copacii albi ai singurătății
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceilalți oameni din noi
mă primeai la tine
din ce în ce mai rar
tăcerile tale erau tot mai apăsătoare
din streșini de zinc picura nepăsătoare
o ploaie
numărându-mi pașii
dintr-o clepsidră
tot mai departe de tine
și mă întrebam
cum se mai întorc păsările călătoare
în același copac părăsit cândva
într-o zare
iar oamenii se închid
într-o uitare absconsă
neavând măcar curajul să facă
un semn de rămas bun
celorlalți oameni
în care s-au preschimbat
peste noapte
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul meu - Cal priponit în soare
La marginea unui sat
Cai priponiți la soare
Un singur om
Străin
Tăcere.
M-am apropiat de el pe furiș
Un ochi îi plângea
Iar celălalt nu vedea
De ce îți plânge doar un ochi
L-am întrebat ca un copil.
Pentru că nu mai am decât un suflet, mi-a răspuns.
Pe celălalt l-am dăruit unei femei
Care nu avea
Și pe care am iubit-o doar pe jumătate.
Acum rătăcesc prin lume și caut Să vindec sufletul rămas călător
De sufletul nepăsător
Al Ei.
A adăugat străinul ciudat
Cu două suflete, dar singur.
Până atunci eram convins
Că lucrul cel mai grav pentru un om
Este să-și piardă sufletul.
De fapt, e mult mai grav să pierzi
Perechea lui
Rămânând ca un cal priponit în soare
La marginea unei lumi
Nicăieri.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țărmul pierdut
visele-mi sunt catarge sfâșiate într-o zare
și timpul e oceanul ce sfârșește între stânci
păsări albastre-ncep războiul aprig de pe mare
corăbii scufundate văd în ochii tăi adânci
nu te mai pot vedea de pe un țărm pierdut în noapte
furtunile te-au rătăcit demult pe alte mări
doar cu ocheanul te mai pot zări când se desparte
valul de țărm și soarele apune-n depărtări
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt de nisip
îmi spuneai că ai nevoie
de depărtare
ca să mă dorești mai acut
spuneai că dacă îți va fi dor
mă vei găsi oricând
în celălalt capăt al meu
și-mi strigai din nisip
-închide ochii, închide ochii
când plec!
știai că
valurile se aud mai frumos
atunci când nu le mai vezi
niciodată?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Utopia iubirii
într-o parte a lumii
mă așteptai fără a ști
că nu sunt
încă
eu nu știam că ai putea fi
într-o zână
într-o obsesie
în umbra unei idei
erau timpuri când oamenii se priveau
cu nălucile în ochi
iubirea zbura
utopic
printre gânduri
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași prin nisip
te-ai supăra oare
dacă mi-aș lăsa umbra
să-ți atingă câteodată
pașii tăi
prin nisip?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am rămas aici la început pentru afaceri, după care m-am îndrăgostit de o româncă, care mi-a schimbat mult viața și m-am simțit legat și prizonier al acestei relații, iar atunci când am început să mă simt puțin mai eliberat, m-am îndrăgostit de România.
Mohammad Murad în Business Magazin (2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Negru tăcut
nașterea ar fi un țipăt victorios
sau un strigăt de luptă
ori de disperare
un freamăt de dincolo de percepții
pare ciudată suferința facerii
tânguirea vieții
la prima atingere a luminii
par și mai stranii
pacea și odihna de pe chipul
adormit în umbră
în drumul stins
spre tărâmul
negru tăcut
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capăt de vrajă
pentru ce atâta iubire
te întrebam într-o tăcere de ocean
încercând să-ți aprind
privirea
cu un sfârșit de cometă
cu un amurg
pentru ce atâta dorință
te întrebam într-o noapte de zodii
încercând să-ți ridic
genunchii
deasupra unui gând
pentru ce atâta adio
întrebam eu la un capăt de vrajă
încercând să șterg
o lacrimă efemeră
din ochii unui pustiu
pentru ce atâta destin
te întrebam la plecare
încercând să mă sting
pe o planetă
arzând
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este omul?
ce este omul?
nisip mișcător,
un bulgăre cosmic cu ochi de lut,
nenumărându-și pașii prin deșert?
ce este omul?
pasăre de vânt,
un fâlfâit de aripi în pustiu?
praful stâncilor bătute de val?
ce este omul?
suvenirul uitat de Dumnezeu
la plecare?
paiața de serviciu
cu ochi de jad
înfruntând mereu apocalipsa
și
alinierea planetelor?
Omule,
ce este omul?
un strigăt în noapte?
un dangăt de clopot
în frig?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lehamite în doi
așa era pe atunci
nu-mi ajungeai
în fiecare zi deslușeam un mister
împreună
îmi păreai
o creatură nepământeană
o capodoperă divină
noaptea te evocam
acum nu mai înțeleg existența
nici măcar
ca un sens
câteodată pare interminabilă
câteodată fulgerătoare
de cele mai multe ori
sinistră
acum îmi ești prea mult
într-o viață din ce în ce mai puțină
în odaia asta tot mai mică
în orbitele mele adânci
am devenit
niște accesorii complementare
într-un mecanism fragil al duplicității
două păpuși de porțelan ieftin
pe raftul aceluiași destin
într-un talcioc grotesc
de cartier
două entități
cu pretenții neverosimile
de pereche
suntem două identități de ocazie
atât de vechi
de ipocrite
de nepotrivite
în arhitectura haosului
în lehamitea colectivă
încât aproape că am uitat
unde
în ce împrejurări ne-am pricopsit
unul cu celălalt
de ce
și mai ales
până când?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamna unui singur vis
Sunt doamna unui singur vis
așa mi-a ghicit o gitana în palmă
spunea că am ochi căprui
râdeam, ai mei sunt chiar verzi
dincolo de această eroare
cu harul ei de vrăjitoare
mi-a șoptit că am doi iriși sub pleoape
și numai o singură inimă
nu a știut să-mi explice
de ce oare
i-am mai dat un bănuț
am întrebat-o cum să-i trimit iubitului
un vis de ziua lui
mi-a răspuns: el te visează chiar acum
cu ochi căprui.
Ești doamna unui singur vis
- îmi cântai dimineața,
cu ochii deschiși -
te-ai intâlnit cu gitana, precis!
Și, ca un vis între iad și rai
o singură inimă
în palme țineai.
Ca în vis, mă iubeai!
poezie de Gabriela Ana Balan din Confluente literare (2016)
Adăugat de Gabriela Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămas bun
rămas bun foști copaci,
pe curând,
vă mutați emigranții spre sud
când prezentul acesta sordid
se conjugă la timpul trecut
rămas bun frunza mea,
te-am iubit,
dar te las să mai crești înc-un an
un poem incognito foșnind
și-anotimpuri de păsări pe ram
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii albaștri ai ploii
car dragostea cu sacoșa prin ploaie
mi-e dragă ploaia și cuvintele ei sărate
într-o zi, am vrut să-i pictez ochii ei albaștrii
dar ploaia era, iubito, prea departe,
nu i-am putut vedea
ochii albaștri ai ploii
iubito, unde sunt ascunși ochii ploii în noapte?
când îi vei știi sufletul, îi vei picta, spuneai,
geniul s-a strecurat printre degetele-i mate
iubito, acestea sunt visele mele înaripate
le-am furat de la Dumnezeu, ți le dau pe toate
l-am văzut dansând odată prin ploaie
ca o lumină uriașă și, din ceasul acela,
l-am închis definitiv în inima mea
ploua acvamarin și eram gol ca o vitrină
era timpul să mor, iubito,
undeva, lângă mine un orb picta
ceea ce numai simțurile lui puteau să vadă
sufletul și ochii albaștrii ai ploii
doar nebunul cufundat în veșnicia tăcerii
înnebunise de atâta iubire.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremea copacilor
de ce-mi mai vii,
acum când se lasă negura peste
ziua trupului meu?
nu știai că arborii au vremelnicia lor?
trebuia să vii atunci
când copacii mei, mai aveau
aripi de frunze.
de ce-mi mai vii,
acum când însingurarea se lasă peste
destinul meu,
când rădăcinile teilor
se prind tot mai adânc
de miezul pământului?
trebuia să vii atunci
când coroanele copacilor mei
înfruntau furtunile
deșertului.
de ce-mi mai vii acum,
când neputința mă doboară,
când arborii înnebunesc și nu se mai văd
de nisipul vremurilor?
trebuia să rămâi cu mine
atunci,
acum nu mai pot decât să te salut
în trecere,
la o răscruce
de zări.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnicie
erai de atâta vreme a mea
încât
parcă și pietrele
își pierdeau uneori
veșnicia
erai atât de demult
doar a mea
încât
certitudinea
nu mai avea consistență
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pleiade
zeii s-au săturat de eternități
de voluptăți insalubre
de distanțele prea mari
dintre oameni
dintre echinocții
dintre milenii
se vor transforma în
strălucirea pură
a constelațiilor
templele vor rămâne pustii în ruina
unor imperii
iubirea va deveni
inexprimabilă
undeva într-o pleiadă
ca și destin
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu erai vinovată
tu nu erai vinovată,
vinovate erau cârdurile acelea de păsări
fără copaci
și pădurile fără oameni,
tu pluteai deasupra păcatelor
curgătoare
iar pleoapele unui ochi de păun
te-au dus pe un mal străin
într-o noapte de vară.
tu nu ești vinovată,
vinovat este timpul acesta hâd
care ne ucide simțurile
într-un colț întunecat,
care ne poartă în vârtejul sumbru
al predestinării
și ne scoate unghiile din carne,
care ne trezește între două coșmaruri.
când te-ai limpezit,
eu eram departe ascuns
într-o lume absurdă
și o umbră se lăsase peste
toată inocența dintre
limanuri.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!