Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sufletul meu - Cal priponit în soare

La marginea unui sat
Cai priponiți la soare
Un singur om
Străin
Tăcere.
M-am apropiat de el pe furiș
Un ochi îi plângea
Iar celălalt nu vedea
De ce îți plânge doar un ochi
L-am întrebat ca un copil.
Pentru că nu mai am decât un suflet, mi-a răspuns.
Pe celălalt l-am dăruit unei femei
Care nu avea
Și pe care am iubit-o doar pe jumătate.
Acum rătăcesc prin lume și caut Să vindec sufletul rămas călător
De sufletul nepăsător
Al Ei.
A adăugat străinul ciudat
Cu două suflete, dar singur.
Până atunci eram convins
Că lucrul cel mai grav pentru un om
Este să-și piardă sufletul.
De fapt, e mult mai grav să pierzi
Perechea lui
Rămânând ca un cal priponit în soare
La marginea unei lumi
Nicăieri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ne-a dat Dumnezeu doi ochi. Dacă unul nu mai vede, măcar putem vedea cu celălalt... Și mâini ne-a dat, tot două. Dacă nu ne mai putem ajuta de una, măcar ne putem ajuta de cealaltă... Mă întreb: de ce nu ne-o fi dat și două suflete? Pentru momentele acelea în care sufletul nu mai poate și ar avea nevoie fie ajutat de celălalt...

citat din (13 ianuarie 2014)
Adăugat de Alex DSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Fluturi" de Irina Binder este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -55.00- 26.99 lei.
detalii despre carteMarc Levy

Se întâmplă uneori ca două suflete să se întâlnească pentru a nu mai forma decât unul singur. Și-atunci depind pentru totdeauna unul de celălalt. Sunt de nedespărțit și se vor căuta neîncetat, din viață în viață. Dacă, în cursul unei existențe terestre, o jumătate ar ajunge se separe de cealaltă, rupă jurământul care le leagă, cele două suflete s-ar stinge de îndată. Unul nu-și poate continua călătoria fără celălalt.

în În altă viață
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "În altă viață" de Marc Levy este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -35.00- 19.99 lei.

Unde ești, mamă?

Te caut, mamă,
dar te găsesc doar
în vise;
Te văd frumoasă
dar tristă ca o salcie
ce-și plânge durerea
îngenuncheată
de păcat.
Ți-ai ferecat bucuria
cu lacătul suferinței
când m-ai uitat

întro clipă de rătăcire

prin viață.
Primul meu cuvânt,
l-am dăruit unui înger;
și primul pas l-am făcut

doar ca să-i dau
prima îmbrațișare.
Iar el mi-a mângâiat
creștetul și sufletul
cu aripa dragostei,
lui Dumnezeu.
Cred că am ochii tatei
înlăcrimați de vină
și zâmbetul tău;
mi l-ai împrumutat când
m-ai lăsat
la naștere.
Te caut să ți-l înapoiez
și să-ți mulțumesc
doar pentru că
m-ai lăsat... Luminii!

poezie de (15 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Ca îndelung mângâiat

Ca îndelung mângâiat este trupul său
Leneș un singur ochi i se desface
Asupra capului adus alături
În întunericul în care zace.

Deschide și celălalt ochi o rogi
Afară e lumină de multă vreme
Un copil cu plânsul abia oprit
Începe în șoaptă ne cheme.

Tremură glasul lui de miel
Până la singurul ochi deschis
În capul de gresie al femeii tale
Ca într-un dulce vis.

Deschide și celălalt ochi o rogi
Mâna ta însăți încercând ia
O pojghiță de piatră ca o pleoapă
De pe un loc prin care ar putea vedea.

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Am reusit sa ramin eu insami" de Ileana Mălăncioiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.95- 20.99 lei.
Osho

Cuvântul "compasiune" este frumos. Este făcut din același cuvânt ca "pasiune". Când pasiunea este transformată, când dorința de a afla și căutarea pentru celălalt nu mai este acolo, când îți ești suficient ție însuți, când nu ai nevoie de nimeni, când însăși nevoia pentru celălalt s-a evaporat, când ești totalmente fericit, strălucind, fiind doar tu singur, atunci pasiunea devine compasiune. Acum nu-l mai cauți pe celălalt pentru că te simți gol pe dinăuntru și singur, acum îl cauți pe celălalt pentru că ești prea plin și vrei oferi. Atunci când este o revărsare a iubirii există și compasiune!

citat clasic din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Colors of Your Life: A Meditative and Transformative Coloring Book Paperback" de Osho este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -53.99- 32.99 lei.

Călugărul

Călugărul din vechiul schit
O zi la el ne-a găzduit
Și de-ale lumii mi-a vorbit
Iar cînd plec, l-am întrebat:
"Ce soartă rea te-a îndrumat
cați un loc printre sihaștrii?"
El mi-a răspuns: "Doi ochi albaștri!"

Călugarul din vechiul schit
De-un dor ascuns a-nebunit,
Atunci tovarășii lui buni
Într-un ospiciu l-au lăsat.
L-am revăzut, l-am întrebat:
"Ce te-a adus printre nebuni?
Eu te știam printre sihaștri"
El mi-a răspuns: "Doi ochi albaștri!"

poezie celebră de din Aquarele (1896)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Datele problemei

Nopțile în care plouă
Împart sufletul în două:
Jumătate stă prin ploaie,
Jumătate în odaie.

Diminețile cu soare
Pun un semn de adunare
Între cele două date
Și obțin o jumătate.

poezie de din Aproape alb (27 august 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Hans Christian Andersen

Într-un sat odată erau doi oameni pe care îi chema la fel. Pe amândoi îi chema Klaus; unul însă avea patru cai, iar celălalt numai un cal. Ca -i poată deosebi unul de celălalt, lumea spunea aceluia care avea patru cai Klaus cel mare, iar aceluia care avea numai un cal, Klaus cel mic.

începutul de la Klaus cel mic și Klaus cel mare de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Classic Fairy Tales by Hans Christian Andersen" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -75.00- 30.99 lei.

Zidul

Am construit un zid negru pentru spații albe
Ca două lumi diferite în care tu și cu mine
Puteam trăi separat.
Era un zid intern al mizeriei umane,
Aproape invizibil din exterior.
Apoi noi am căutat cunoașterea.
Eram bărbat și femeie,
Dar căutam aceeși cunoaștere.
Și am tot căutat-o până când
Nu am mai simțit fiorul în noi,
Acel fior al iubirii.
Am căutat cunoașterea în pofida iubirii,
Pâna când, într-o bună zi, am ințeles
Fără iubire nu mai puteam trăi.
Cunoașterea nu mai avea nici un sens,
Dacă deveneam cu adevărat și definitiv
Inexistenți.
Atunci am început căutăm din nou iubirea
Și am ințeles trebuie darâmăm
Zidul pe care îl construisem
Cu ceva timp în urmă.
Dar zidul devenise alb, iar spațiile
Deveniseră negre.
Noi am încercat să-l dărâmăm,
Dar zidul rămânea mereu alb,
Pentru că el aparținea doar lui Dumnezeu.
Atunci L-am rugat pe Dumnezeu îl dărâme
Și Dumnezeu a creat o fereastră în zid,
Ca ne putem vedea unul pe celălalt.
Noi ne-am privit mirați și îngroziți
În același timp,
Pentru că nu ne mai recunoșteam unul pe celălalt.
Și am înțeles relația noastra devenise
Imposibilă.
L-am mai rugat pe Dumnezeu facă o minune
Și Dumnezeu ne- a dat lacrima.

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prietenul meu

Prietenul meu a venit aseară la mine,
Abia mai respira. Ce ai? l-am întrebat,
Ce e cu starea asta îngrozitoare?
S-a așezat încet pe podea, cu fața lui dumnezeiască,
Nu se mai ținea pe picioare.
Ce s-a întâmplat? îl întrebam eu, ce s-a întâmplat?
Nu părea mai cunoască.
Privea dincolo de mine și atât,
I-am atins cămașa, era udă de sânge,
Avea o rană strălucitoare la gât.
Nu plânge! i-am spus dintr-odată, nu plânge!
Deși nu plângea. Privea dincolo de fereastră,
Era înspăimântător de frumos,
Dar nu mai avea nimic sub cămașă,
Nimic din penajul lui fabulos,
Doar două cioturi însângerate,
Doar două răni din care sângele șiroia.
Unde-ți sunt aripile? l-am întrebat
Unde-ți sunt aripile? am urlat.

poezie de din Fața ascunsă (2010)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eram sălbăticit și plin de ură. Uram întreaga lume pentru că vedeam mizeria și egoismul, sălbăticia cu care cel puternic smulgea celui slab agoniseala obținută cu greu. Cel puternic râdea și batjocorea. Cel slab plângea și dispera. Se resemna. Nu știu ce s-ar fi ales de mine și unde aș fi ajuns dacă nu ar fi rămas o singură flacără mică de umanitate care ardea în mine și care era ținută vie de puținii prieteni adevărați pe care îi aveam și care vedeau în mine un suflet, și nu un sărac ce nu avea nimic de oferit și de pe care nu poți scoate profit. simt sunt o companie plăcută pentru niște oameni care se puteau lipsi de mine, simt sunt ascultat și că atunci când vorbesc despre dorințele și visurile mele nu sunt batjocorit și umilit, pot râd cu cineva, simt exist și primesc puțină atenție, fiu onorat ca ființă umană pentru ceea ce sunt în interior și nu pentru ce pot afișez în exterior, asta mi-a salvat sufletul, mi-a schimbat viața și m-a împuternicit ca azi pot vedea și eu în oameni măreția, puterea și divinitatea și după puterile mele, fac ce pot ca să păstrez flacăra speranței aprinsă așa cum odată a fost și ea îngrijită de prietenii mei pentru mine. Iubește oamenii atunci când o merită cel mai puțin. Atunci au nevoie cel mai mult. Doar așa putem salvăm suflete pentru a face lumea mai bună.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Suflet

Drumul vieții cu vorbe goale l-am pietruit și cu desculțe palme și-n spini
mi-am răstignit un gând
De cer mi-am legat un nod din minte ce-n el am pus o arcă, gândind
nimic nu–i fără de sfârșit
La captul unei zile am pus o dimineață fără nici un răsărit și-am pus
neliniști cu cerul unui apus
Acum îmi beau otrava din paharul unei clipe care nu mai este, decât
o răvășire vărsată în inima momentului, de mult trecut
Acolo, da, ai fost, o rază din nesfârșitul unui alt început și clipa când tu mi-ai spus
nu trece dincolo de tine te pierzi

Am răsucit căderile unui timp și-am întors ceasul unei singure clipe, și-atunci
s-au deschis toate cerurile dispre sfârșit
Din colțul unui ochi a căzut o lacrimă pe masa tăcerii unde împărțirea
a fost neegală și totul s-a întors
Am întrebat o lume, și o alta, si o alta, care demult au tot trecut și ele au strigat
nimeni nu poate fi din nou, decăt ce-a fost
Atunci am cerut ca sufletul să-mi fie răstignit, pe-o ramură de spini

poezie de (iunie 2015)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt sigur

Doamne, cât pot fiu de singur!...
(Îmi începusem poezia)
Dar Dumnezeu, rupând hârtia
Mi-a spus: Ești singur că ești sigur?

Ce -i răspund lui Dumnezeu
Care-i mai singur decât mine?
(M-am întrebat în gândul meu) –
Sunt sigur, Doamne, doar de Tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Și totuși sunt singur

Și totuși sunt singur
Și gândul mi-i pribeag
La cineva care e departe,
La cineva care îmi este drag.

Și totuși sunt singur
Și pe geam privesc,
Cum plânge cerul,
Și pe el singur îl găsesc.

Și totuși sunt singur
Și sufletul mă doare,
n-am aripi zbor
Până la divinul soare.

Dar în singurătatea
În care mă găsesc,
Mai am putere și voință
-i spun vieții că o iubesc!

poezie de (21 septembrie 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Suflet drag

Noaptea eu am adunat
Praful din stele colorat
Eu ti-l dau de dimineață
Să îți lumineze o viață

Sufletul cu tine mi-ai luat
Când de la mine ai plecat
Stai tristi singur in pustiu
De tine vreau eu ca sa stiu

Găsesti la tine-n buzunar
Praf de stele albastru clar
De spargi un bob de praf
Ajungi un cântec de taraf

Esti singur într-un pustiu
Aruncă praf de stele-n rău
Gândul te aduce în prag
Condus de sufletul cel drag

Îmbracă-mi sufletul in stele
pot zbor si eu cu ele
Împrastie praful acum de zor
Caută lumina până nu mor

Zboară praf de stele colorat
Semn că sufletul ai eliberat
Simt imbrătisare si un sărut
Iubesc mai mult ca l-am ceput

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călugărul din vechiul schit

Călugărul din vechiul schit,
O zi la el m-a găzduit,
Și de-ale lumii mi-a vorbit,
Și de amar și de iubit.

Când am plecat l-am întrebat,
Ce dor ascuns te-a îndemnat,
-ți cauți loc printre sihaștri,
El mi-a răspuns, doi ochi albaștri.

Călugarul din vechiul schit,
De-un dor ascuns a-nebunit,
Și atunci prietenii lui buni,
L-au dus la casa de nebuni.

L-am revăzut, l-am întrebat,
Printre nebuni ce-ai căutat,
Eu te știam printre sihaștri,
El mi-a răspuns, doi ochi albaștri.

Călugărul din vechiul schit,
De același dor a și murit,
Iar la mormânt printre sihaștri,
Plângeau amar doi ochi albaștri.

cântec, versuri de
Adăugat de Mihai ȚigăreanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Hans Christian Andersen

Pe amândoi îi chema Klaus; unul însă avea patru cai, iar celălalt numai un cal. Ca -i poată deosebi unul de celălalt, lumea spunea aceluia care avea patru cai Klaus cel mare, iar aceluia care avea numai un cal, Klaus cel mic.

în Klaus cel mic și Klaus cel mare (1835)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.

Am fost o floare

Eu fost-am poate-n alte lumi o floare
toamna când mor florile mă doare
Și plânge trist în pieptul meu ceva:
E sufletul ce-n primăveri cânta.
Eu port și-acum în ochi adeseori
Doi picuri mari de rouă sclipitori,
De rouă sfântă, caldă-alintătoare
Ce mi-au rămas de când eram o floare.
Și mi-a rămas un dor nostalgic, sfânt.
După grădini ce nu sunt pe pământ
Și-o dragoste adâncă pentru soare.

poezie clasică de din revista "Țara Nostră", anul VII, nr. 42-43 (24 octombrie 1926)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 2 februarie 2017.
Distribuie

Os

1
Eu dintotdeauna am încercat aflu
ce este sufletul
și unde se ascunde,
și ce formă are;
și-astfel, săptămâna trecută,
când am găsit pe faleză
acel oscior din urechea
unei balene-pilot care, probabil, a murit
acum câteva sute de ani, m-am gândit
poate m-am apropiat
de un secret și că aș putea scoate un înțeles
din acel oscior.

2
Ciocănașul este partea cea mai durabilă-n timp
din noi toți, oameni sau balene;
de forma unei linguri,
cu un căuș roz,
odată, demult, aflat în capul unei înotătoare pline de viață,
s-a alăturat celor două surori
din casa auzului;
avea doar cinci centimetri lungime
și m-am gândit: sufletul
ar putea fi ceva asemănător,
la fel de dur, la fel de necesar –

3
și, totuși, insignifiant.
Lângă mine, marea cenușie
deschidea și închidea ușile valurilor,
eliberând iarăși și iarăși
acel vuiet al talazurilor care ridiculizează timpul;
am privit prin întunericul fosforescent al apei,
dar n-am văzut nimic;
însă, așa cum știm cu toții, nisipul auriu
este acolo la fund,
deși ochii noștri nu l-au văzut niciodată,
nici mâinile noastre nu l-au atins.

4
Nisipul pe care l-am fi strecurat
printre degetele mâinii – fapte,
certitudini;
iar ce este sufletul, de asemenea
cred că nu voi ști niciodată.
Oricum, mă joc la hotarele cunoașterii,
știind cu adevărat
partea noastră este să nu știm,
ci doar să privim și să atingem, și să iubim;
acesta este drumul pe care am mers,
calmă și împăcată,
prin lumina pal-trandafirie-a dimineții.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Red Bird Paperback" de Mary Oliver este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.99- 41.39 lei.

Cântec de lacrimi

Zâmbea.
Visa.
Iubea.
Credea în tot și în nimic.
Credea în tine.
Doar atât.
Și îi era de ajuns.
Nu-i trebuia alt vis, alt gând
Sau alți îngeri care să-i cânte imnul iubirii.
Îl știa de la tine
Și întreaga ei lume
Era plină de o adâncă fericire.
Întregul ei univers avea viața și culoare.
Doi ochi căprui șterseseră orice urmă a trecutului.
Erau ochii lui,
Atunci ai unui înger,
Acum ai unui demon,
Dar a unuia și aceluiași vis tainic de iubire.
Era aici,
Era lângă ea.
Și el o iubea,
Dar a plecat
Lăsând doi ochi înlăcrimați
Și o lume care s-a prăbușit peste ei.
Sunt ochii ei azi triști și înnegurați,
Înecați în gustul amar al durerii.
Sunt ochii ei frumoși
Cei care nu mai au lumină
Și nu mai văd nimic.
Sunt ochii ei cei care nu-l mai văd
Și plâng,
Iar sufletul îl strigă,
Dar în zadar.
Lumea aceea frumoasă nu mai există.
Nu a luat-o cu el
Căci ea nu a vrut i-o dea,
Dar prin ruperea visului
S-a stins și ea.
Un cântec de lacrimi a rămas în urma tuturor.
Doar el mai spune că a existat un înger,
astăzi este demon
Și că ea plânge.
O tânără ridică ochii spre cer
Și înalță o rugă de iertate
Pentru ea, pentru un înger
Și pentru un vis pierdut în zare.
Sunt ochii ei cuminți cei care tac
Și plâng de când el a plecat.
În lumina lacrimilor reci
Ea caută lumea pierdută,
Dar tot ce astăzi mai găsește
Este cântecul de lacrimi
Pe care în ruga ei îl spune
De dimineața până seara
Și în visul tăcut din noapte.

poezie de (2008)
Adăugat de Andreea IonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce uneori după ce dormim, ne trezim și mai obosiți decât eram înainte de somn? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!