Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Orașul comunilor

Orașul era un cer încâlcit de cabluri...
loc cu bârfe proaste...
un alter ego din vestul sălbatic...

Orașul era mort la revoluție
dar și viu în fiecare ungher.
Iacobini mânjiți și fără cullotes (!)

Orașul era chipul ei când visa
cu privirea pironită în tavan
și inima înțepată de pofte și lipsuri.

Orașul era chipul lui când dormea
cu capul în perna de catifea
peste care erau pete vechi de lacrimi...

Orașul era pantograful antic
pe sub care treceau tramvaiele
vechi, zgomotoase și reci...

Orașul era surâsul meu cuprins
de mediocritate și nebunie
între necunoscuți și gașcă!

În oglindă îmi studiam ridurile,
căutăm prin harta lor secretă
poate (Eu) să aflu ce am fost (?)

În duș priveam ploaia
din rețeaua de canalizare,
spălându-mă cu torentu-i de tandrețe.

Sub ploaia aia, mii de suflete,
parcă gâdilându-se într-o încleștare
pentru trupul meu senzual de urbe...

Apoi din gelul de duș se scurgeau pădurile tropicale,
închise de vreo mișcare ocultă
în vreo sinteză alchimică de dragoste...

Făcea spume roz și orbitoare,
din cap până-n balta de sudoare,
cu nămolul înmuiat de pe mine...

Rotocoale de praf, de departe,
adunate în jurul "magnețelului",
spre perpetuu nord...

Se scurgeau cu micul potop,
dezvelind statuia aurită
a poetului spălat de vise...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

În 1951 am fost trimis ca instructor artistic la Hunedoara, Orașul oțelarilor era un vast santier, pe care lucrau cu entuziasm mii de oameni. Totul era în fază incipientă: și construcțiile, și oamenii. Revăzînd acum dupa 10 ani monumentalele furnale, orașul în toată splendida lui așezare, am realizat, nu fără încântare, că acolo nu apăruseră numai noi institute, dar noul.

în revista Teatrul, Nr. 3 (anul VI) Martie 1961
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În orașul lui ținți lei

În orașul lui ținți lei
Te privesc cruciș băieții,
Dacă nu iubești creveții,
Sau te uiți urât la ei.

În orașul lui ținți lei
Ținți mai mici rămân de șase,
Restul vând produse proaste,
Cu factură dacă vrei.

În orașul lui ținți lei
N-ai vezi lătrînd pe stradă
Vreo potaie nespălată.
Servesc țupă din căței.

În orașul lui ținți lei
Ținți încap într-o valiză,
Dacă-s puși atent, cu grijă,
Printre pungi cu tăieței.

În orașul lui ținți lei
Ținți au fost demult, odată,
Căci acum deja-i o gloată.
Ține ne-o scăpa de ei?

poezie satirică de (8 aprilie 2014)
Adăugat de Mihai ManolescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
George Bacovia

Fanfară

Ce tristă operă cînta
Fanfara militară
Tîrziu, în noapte, la grădină...
Și tot orașul întrista,
Fanfara militară.

Plîngeam, și rătăceam pe stradă
În noaptea vastă și senină;
Și-atît de goală era strada -
De-amanți grădina era plină.

Orașul luminat electric
Dădea fiori de nebunie -
Era o noapte de septembrie,
Atît de rece și pustie!

Și tot orașul întrista
Fanfara militară...
Tîrziu, în noapte, la grădină,
Ce tristă operă cînta
Fanfara militară.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Din nou gândurile mi-au fost întrerupte, iar de data aceasta între mine și orașul imaginar s-a stabilit o perdea albă, a cugetării. Doar o adiere caldă, stranie, înfricoșător de liniștitoare, îmi mai cutremura somnul. Timpul era stins, iar logica firii mele și legile realității erau suspendate. Poate de aceea încă mai credeam că visez. Dar defapt nu era așa. Nu era iluzie; era doar viitor... viitor și speranță.


Adăugat de Francesca ButaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Orașul ce geme în orașul pustiu

cine-i ca mine în turnul din Senta! –
privind prea de sus dimineța devreme
orașul ce geme
la picioarele mele se apleacă o ființă
ce-i singură pe străzi și e o femeie
în orașul pustiu
la orele când și copacii din fața
primăriei mai dorm, visează, mai cresc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Henriette Yvonne Stahl

Strada era pustie. Totul învăluit într-o lumină rară, și clipele, plutind în aerul blând, se opreau locului neștiind încotro plece. Orașul era mort.

în Între zi și noapte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angelica Ioanovici

Orașul de praf

O dimineață ca oricare alta
Și zorile sunt parcă un cearceaf,
Peste orașul verilor de praf
Un sculptor și-a uitat aiurea dalta.

Destinul îmi mai dă un telefon
Și întreabă alarmat, ce fac?
Pe scări coboară lent câte-un copac
Și are frunze strâmbe de carton.

Iubirea îmi trimite-un autograf,
Ea însăși este de un gri profund,
Scriu un poem în care să m-ascund,
Sunt în orașul verilor de praf.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orașul

Prin ploaia ce cade
cu mimul de mână
alerg împărțind felia furată.

Între viață și moarte
nu dezarmez în fața uitării.
Îngăduința vestalei îmi este
tainică plată.

Orașul mă urmărește
cu ochi diamantini
asemeni ție
când mă privești
din oglinda cu umbre
îmbrățișându- nostalgic.

poezie de din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta PasatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ioan Crețu

Orașul cu trei felinare și o roată bolnavă mintal

vreau -ți povestesc iubito
despre orașul cu trei felinare
și o bancă uitată în parc
unde în fiecare zi primeam o gogoașă
și de atâta fericire plesneam

despre orașul unde
specialiștii în administrat
supozitoare în urechi
se înmulțeau alarmant
iar trupurile noastre se zvârcoleau
pe o frunză neîncetat
până când dimineața a explodat în sfârșit
rupând din noi bucăți mari de lumină
și de chin

despre orașul în care șeful
secției de reparat timpul
era mereu cu degetul arătător
îndreptat spre o cisternă cu apă
sau către umbra mea firavă
de om cocârjat
dar de cele mai multe ori arăta
către femeia călare
pe o motoretă carpați
din pântecul căreia țâșneau la viraj
ceasuri cu pendulă și un cuc la costum
până într-o zi când șeful de post
a interzis berea și negrul de fum

îți voi povesti
mai ales despre ambulanța care plimba
în jurul spitalului județean
o roată cu ciucuri bolnavă mintal
și nu se mai făcea
niciodată tu și nici dimineață în inima mea

poezie de din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu știu dacă istoria se repetă

Nu știu dacă istoria se repetă,
Dar știu că tu nu.

Îmi amintesc că orașul era divizat
Nu numai între evrei și arabi,
Dar și între tine și mine,
Și asta mai ales atunci când eram împreună.

Am făcut din noi un pântec plin de primejdii,
Am construit o casă a războaielor mortale,
Asemeni oamenilor din nordul extrem
Care și-au construit case călduroase din gheața mortală.

Orașul a fost reunit,
Dar noi nu suntem acolo împreună.
Acum știu
Că Istoria nu se repetă,
Așa cum întotdeauna am știut că nici tu nu ești repetabilă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poems of Jerusalem and Love Poems Paperback" de Yehuda Amichai este disponibilă pentru comandă online la 65.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Eu și ea nu mai eram

Ea îmi strânge dorințele în palmele asudate
și gâdurile se cuibăresc sub streașina pieptului
marea în care se scaldă e jovială
are bucuria soarelui căzut în ape
și așteptarea i se pare prea lungă
cât o noapte de singurătate
când orașul își închide porțile
și străzile rămân pustii.

Dimineața când orașul se trezește din somn
ea pornește vadă ce s-a întâmplat.

Era ziua cu foi volante aruncate pe podea
și ea observat că sunt nescrise,
eu nu mai eram
plecasem devreme să o caut
și ea nu era nicăieri.

Nu știu unde s-o caut
acasă n-a mai venit
ori poate eu am uitat unde are casa.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Muzica flautelor

a sosit în orașul
ăla cu 50 de locuitori
avea o sabie și câteva cuțite
venea din asia în deșert
cerul era roșu nisipul era roșu
avea trupul unui asasin
și sufletul unui preot
a jurat nu mai scoată sabia
din teacă din cauza sufletelor oamenilor uciși
pe care le-ar putea auzi
cum se tânguiesc de atâta sânge
cerul era roșu nisipul era roșu
vântul duce zgomotul la urechile
celorlalți membri
vor veni după el cu săniile lor
sunt asasinii flautelor
ei interpretează muzica asta
dar nu este ceva plăcut
așa sună tăietura sabiei
numai ei percep tristețea
morții instalate în trupul din care a curs
ultima picătură de viață
lacrimile cad în stropi
războinicul se vede căzut
în somnul lui veșnic
ascultând muzica flautelor
care a cântat pentru el
zâmbetul se întipărește pe față
e fericit pentru prima dată
cerul e roșu nisipul e roșu
de la fereastra mea îl văd
vine odată cu apusul soarelui
hotărât nu scoată sabia din teacă
ar aduce moartea în orașul
unde a venit -l viziteze
pe prietenul său mort

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

În vremea aceasta, fratele cel mic, după ce se despărți de frații săi, se duse, se duse, ca cuvântul din poveste ce d-aci încolo se gătește, și ajunse la orașul unde îl scosese drumul pe care apucase el. Acolo daca sosi, trase la gazdă la un om al lui Dumnezeu. De câte ori se culca, de atâtea ori găsea câte o pungă cu galbeni la căpătâiul său când se scula. Ceru de la gazdă pe cineva care să-i arate lucrurile cele mai însemnate. După ce ocoli cruciș și curmeziș tot orașul, văzând tot ce era vrednic de văzut, ajunse la margine și acolo era un ostrov. Iară daca vru a ști ce era acolo, călăuza se feri d-a-i spune.

în Cei trei frați împărați
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.

Dansând în Odesa

Noi locuiam la nord de viitor, zilele deschideau
scrisori cu semnătură de copil, o fragă, o pagină de cer.
Bunica arunca roșii
din balconul ei, trăgea imaginația ca pe o pătură
peste capul meu. Am pictat
chipul mamei. Înțelegea singurătatea,
îi ascundea, ca partizanii, pe cei morți sub pământ.

Noaptea ne dezbrăcase ( i-am numărat
pulsul). Mama dansa, umplea trecutul cu
piersici, tocănițe. Auzind asta, doctorul meu a râs,
nepoata lui mi-a atins pleoapa – i-am sărutat
spatele genunchiului. Orașul tremura,
o navă-fantomă înălțându-și velele.

Colegii mei au inventat douăzeci de nume pentru Evreu.
El era un înger, nu avea nume,
ne-am luptat, da. Bunicii mei au luptat
pe tractoare împotriva tancurilor nemțești, am o valiză plină
cu poeziile lui Brodski. Orașul tremura,
o navă-fantomă înălțându-și velele.
Noaptea, trezesc pentru a șopti: da, am trăit.
Da, chiar am trăit, nu spune c-a fost un vis.

La fabrica din localitate: tatăl meu
a luat un pumn de zăpadă, mi-a dat gust din ea.
Soarele și-a început narațiunea diurnă,
albindu-le trupurile: mama, tata dansând, mișcându-se
așa cum îi îndemna întunericul din spatele lor.

Era în aprilie. Soarele spăla balcoanele, aprilie.
Spun iarăși aceeași poveste, lumina-mi taie gravuri
în palmă: Cărticica mea, ieși în oraș fără mine.

poezie de din Dansând în Odesa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Ecco Anthology of International Poetry Paperback" de Ilya Kaminsky este disponibilă pentru comandă online la 82.99 lei.
Woody Allen

Isaac Davis: Capitolul întâi. Adora New York-ul. Îl idolatriza. – Ăă, nu, zi așa: îl romanța. – Da – Pentru el, indiferent de anotimp, acest oraș rămânea un oraș alb-negru care vibrează pe ritmurile muzicii lui George Gershwin. – Ăă, tz, nu, am uitat ceva. – Capitolul întâi. Era o fire prea romantică pentru Manhattan, pentru orice, de fapt. Îi prindea bine aglomerația și traficul dificil. Pentru el, New York-ul însemna femei frumoase și bărbați care le știu pe toate. – Nu, nu, e prea sentimental pentru gustul meu. Putem ... îl facem sune mai profund? – Capitolul întâi. Adora orașul New York. Pentru el, era o metaforă a degradării culturii contemporane. Aceeași lipsă de integritate individuală care i-a determinat pe mulți aleagă calea mai ușoară, transforma cu rapiditate orașul în... – nu, e un pic cam extravagant.... Să fim serioși, vreau vând niște cărți. – Capitolul întâi. Adora New York-ul, chiar dacă pentru el era simbolul degradării culturii contemporane. Cât de greu e trăiești într-o societate desensibilizată din cauza drogurilor, a muzicii date la maxim, a televiziunii, a crimelor, a gunoiului... – Prea încrâncenat. Nu vreau fiu încrâncenat. – Capitolul întâi. Era romantic și dur asemenea orașului pe care îl iubea. În spatele ochelarilor săi cu rame negre se ascundea energia sexuală a unei feline. – Îmi place asta. – New York era orașul lui și așa avea rămână...

replici din filmul artistic Manhattan, scenariu de (25 aprilie 1979)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Play It Again Sam Paperback" de Woody Allen este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Muntele mi se părea departe

Când lumea s-a făcut că nu vede
n-am vorbit-o de rău,
dar nici nu m-am bucurat,
eram în singurătatea mea stăpân pe voință
și urcam treaptă cu treaptă prin viață.

Îmi măsuram efortul cu greutăți în creștere,.
important era să privesc mereu cu alți ochi,
-mi înfrunt starea și s-o depășesc
în luptă cu propriile dezamăgiri.

Muntele mi se părea departe,
dar doream ajung pe terasa lui
de unde se vede orașul în trepidație,
ajuns am știut că este și orașul meu
în care trăiesc și iubesc
lumea așa cum este.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ioan Crețu

Orașul cu trei felinare și o roată bolnavă mintal

vreau -ți povestesc iubito
despre orașul cu trei felinare
și o bancă uitată în parc
unde în fiecare zi primeam o gogoașă
și de atâta fericire plesneam

despre orașul unde
specialiștii în administrat
supozitoare în urechi
se înmulțeau alarmant
iar trupurile noastre se zvârcoleau
pe o frunză neîncetat
până când dimineața a explodat
în bucăți mari de lumină
și de chin

despre orașul în care șeful
secției de reparat timpul
era mereu cu degetul arătător
îndreptat spre o cisternă cu apă
sau către umbra mea firavă
de om cocârjat
dar de cele mai multe ori arăta
către femeia călare
pe o motoretă carpați
din pântecul căreia țâșneau la viraj
ceasuri cu pendulă și un cuc turmentat
până într-o zi când șeful de post
a interzis berea și negrul de fum

îți voi povesti
mai ales despre ambulanța care plimba
în jurul spitalului județean
o roată cu ciucuri bolnavă mintal

poezie de din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumea putea

confirme că era un ozn
dar nimeni nu știa de unde
apăruse în toată splendoarea lui
și nu era om nu recunoască
frumusețea lui metalică în întregime
mulți și-au spus că trebuie
fie făcut de neeuropenii
cei răi care se uită urât
la europeni cei buni
era atât de încăpător
încât intrau șase sau șapte
prichindeii de până-n clasa a șasea sau
a opta dacă erau mai mici
dar ei nu erau impresionați
de ozn aterizat în parcul
de joacă și de mici nebunii copilărești
au urcat scările fără teamă
știau totul despre vehicul
păreau stăpânii lui
și adulții priveau hipnotizați
cum ozn pleca fulgerător
sau ateriza ca o nălucă din vis
apoi ne-am întrebat dacă nu era făcut
de copilașii din orașul
intrat în cartea recordurilor

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Bacovia

Estetic urban

Orașul seara...
Șantiere în repaos.
Și firme scrise
Din becuri înstelate.

Orașul seara...
Pe o piață
Cu sclipiri de fier
Claxon, armonic, a sunat.

Foburgul
Cu bachice dorinți,
Și cugetări
De opere văzute.

Orașul, seara...
Din statica uitării, -
Destul frumos,
Destul departe.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alexandru Macedonski

Rondelul orașului din Indii

Spart a fost orașul mare
De a vremii vitregie
Peste moarta gălăgie
Cresc copacii până-n zare.

S-a uitat ce-a fost urgie,
Ce-a fost fală și-nălțare
Spart a fost orașul mare
De a vremii vitregie.

Într-a soarelui magie
Strălucesc porfiruri rare,
Urme șterse tot mai tare
Din străvechea energie...
Spart a fost orașul mare.

rondel celebru de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Excelsior" de Alexandru Macedonski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 6.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook