Orașul comunilor
Orașul era un cer încâlcit de cabluri...
loc cu bârfe proaste...
un alter ego din vestul sălbatic...
Orașul era mort la revoluție
dar și viu în fiecare ungher.
Iacobini mânjiți și fără cullotes (!)
Orașul era chipul ei când visa
cu privirea pironită în tavan
și inima înțepată de pofte și lipsuri.
Orașul era chipul lui când dormea
cu capul în perna de catifea
peste care erau pete vechi de lacrimi...
Orașul era pantograful antic
pe sub care treceau tramvaiele
vechi, zgomotoase și reci...
Orașul era surâsul meu cuprins
de mediocritate și nebunie
între necunoscuți și gașcă!
În oglindă îmi studiam ridurile,
căutăm prin harta lor secretă
poate (Eu) să aflu ce am fost (?)
În duș priveam ploaia
din rețeaua de canalizare,
spălându-mă cu torentu-i de tandrețe.
Sub ploaia aia, mii de suflete,
parcă gâdilându-se într-o încleștare
pentru trupul meu senzual de urbe...
Apoi din gelul de duș se scurgeau pădurile tropicale,
închise de vreo mișcare ocultă
în vreo sinteză alchimică de dragoste...
Făcea spume roz și orbitoare,
din cap până-n balta de sudoare,
cu nămolul înmuiat de pe mine...
Rotocoale de praf, de departe,
adunate în jurul "magnețelului",
spre perpetuu nord...
Se scurgeau cu micul potop,
dezvelind statuia aurită
a poetului spălat de vise...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre oraș
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tramvaie
- poezii despre suflet
- poezii despre senzualitate
- poezii despre sculptură
- poezii despre roz
- poezii despre revoluție
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
În 1951 am fost trimis ca instructor artistic la Hunedoara, Orașul oțelarilor era un vast santier, pe care lucrau cu entuziasm mii de oameni. Totul era în fază incipientă: și construcțiile, și oamenii. Revăzînd acum dupa 10 ani monumentalele furnale, orașul în toată splendida lui așezare, am realizat, nu fără încântare, că acolo nu apăruseră numai noi institute, dar noul.
Ștefan Ciubotărașu în revista Teatrul, Nr. 3 (anul VI) Martie 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre timp, citate de Ștefan Ciubotărașu despre timp, citate despre oraș, citate despre construcții, citate despre artă sau citate de Ștefan Ciubotărașu despre artă
În orașul lui ținți lei
În orașul lui ținți lei
Te privesc cruciș băieții,
Dacă nu iubești creveții,
Sau te uiți urât la ei.
În orașul lui ținți lei
Ținți mai mici rămân de șase,
Restul vând produse proaste,
Cu factură dacă vrei.
În orașul lui ținți lei
N-ai să vezi lătrînd pe stradă
Vreo potaie nespălată.
Servesc țupă din căței.
În orașul lui ținți lei
Ținți încap într-o valiză,
Dacă-s puși atent, cu grijă,
Printre pungi cu tăieței.
În orașul lui ținți lei
Ținți au fost demult, odată,
Căci acum deja-i o gloată.
Ține ne-o scăpa de ei?
poezie satirică de Mihai Manolescu (8 aprilie 2014)
Adăugat de Mihai Manolescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre prostie, poezii despre lei, poezii despre iubire sau poezii despre câini
Fanfară
Ce tristă operă cînta
Fanfara militară
Tîrziu, în noapte, la grădină...
Și tot orașul întrista,
Fanfara militară.
Plîngeam, și rătăceam pe stradă
În noaptea vastă și senină;
Și-atît de goală era strada -
De-amanți grădina era plină.
Orașul luminat electric
Dădea fiori de nebunie -
Era o noapte de septembrie,
Atît de rece și pustie!
Și tot orașul întrista
Fanfara militară...
Tîrziu, în noapte, la grădină,
Ce tristă operă cînta
Fanfara militară.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- citate de George Bacovia despre tristețe
- poezii despre noapte
- citate de George Bacovia despre noapte
- citate de George Bacovia despre oraș
- poezii despre nebunie
- citate de George Bacovia despre nebunie
- poezii despre lumină
- citate de George Bacovia despre lumină
- poezii despre electricitate
- citate de George Bacovia despre electricitate
- poezii despre armată
Mergea pe malul
mării unde valurile se spărgeau
cu vechea lor încăpățânare
era urmat de câteva gânduri
care aproape-i săreau în spinare
se uita că putea fi un loc prielnic
pentru a trage mâța de coadă
în vântul cald de contrabandă
părăsise orașul pentru că îi era dor
de gălăgie și de aventuri periculoase
nimeni n-ar vrea să petreacă în orașul
unde nimeni nu se mai îmbătase
de-un veac este anormal și pentru el
să vadă un câine cum rânjea la soare
în timp ce era ars de ultraviolete
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre încăpățânare, poezii despre vânt, poezii despre pisici, poezii despre pericole, poezii despre gânduri sau poezii despre dor
Din nou gândurile mi-au fost întrerupte, iar de data aceasta între mine și orașul imaginar s-a stabilit o perdea albă, a cugetării. Doar o adiere caldă, stranie, înfricoșător de liniștitoare, îmi mai cutremura somnul. Timpul era stins, iar logica firii mele și legile realității erau suspendate. Poate de aceea încă mai credeam că visez. Dar defapt nu era așa. Nu era iluzie; era doar viitor... viitor și speranță.
Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre viitor, citate despre somn, citate despre realitate, citate despre logică, citate despre legi sau citate despre imaginație
Orașul ce geme în orașul pustiu
cine-i ca mine în turnul din Senta!
privind prea de sus dimineța devreme
orașul ce geme
la picioarele mele se apleacă o ființă
ce-i singură pe străzi și e o femeie
în orașul pustiu
la orele când și copacii din fața
primăriei mai dorm, visează, mai cresc
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre picioare, poezii despre ore, poezii despre femei, poezii despre creștere sau poezii despre copaci
În orașul Betleem
În orașul Betleem într-o noapte fără stele,
S-a născut un copil plăpând, dar cu inima plină de putere.
În orașul Betleem trei magi vineau să vadă minunea sfântă,
Și un imn de laudă să-i cânte.
În orașul Betleem a fost mare sărbătoare,
Căci glasul pruncului sfânt se auzea de la munte până la mare!
Și de două mii de ani încoace el se aude mereu.
Și ne spune să trăim în pace!
Și să-l iubim pe Dumnezeu.
În orașul Betleem și acum oamenii se închină.
Unde s-a născut pruncul divin din bunătate și lumină.
poezie de Vladimir Potlog (26 decembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre bebeluși, poezii despre viață, poezii despre sărbători, poezii despre stele sau poezii despre religie
Strada era pustie. Totul învăluit într-o lumină rară, și clipele, plutind în aerul blând, se opreau locului neștiind încotro să plece. Orașul era mort.
Henriette Yvonne Stahl în Între zi și noapte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre lumină sau citate despre aer
Orașul de praf
O dimineață ca oricare alta
Și zorile sunt parcă un cearceaf,
Peste orașul verilor de praf
Un sculptor și-a uitat aiurea dalta.
Destinul îmi mai dă un telefon
Și mă întreabă alarmat, ce fac?
Pe scări coboară lent câte-un copac
Și are frunze strâmbe de carton.
Iubirea îmi trimite-un autograf,
Ea însăși este de un gri profund,
Scriu un poem în care să m-ascund,
Sunt în orașul verilor de praf.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre uitare, poezii despre telefon, poezii despre poezie, poezii despre frunze sau poezii despre dimineață
Orașul
Prin ploaia ce cade
cu mimul de mână
alerg împărțind felia furată.
Între viață și moarte
nu dezarmez în fața uitării.
Îngăduința vestalei îmi este
tainică plată.
Orașul mă urmărește
cu ochi diamantini
asemeni ție
când mă privești
din oglinda cu umbre
îmbrățișându-mă nostalgic.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toleranță, poezii despre ploaie, poezii despre plată, poezii despre pantomimă sau poezii despre moarte
Orașul cu trei felinare și o roată bolnavă mintal
vreau să-ți povestesc iubito
despre orașul cu trei felinare
și o bancă uitată în parc
unde în fiecare zi primeam o gogoașă
și de atâta fericire plesneam
despre orașul unde
specialiștii în administrat
supozitoare în urechi
se înmulțeau alarmant
iar trupurile noastre se zvârcoleau
pe o frunză neîncetat
până când dimineața a explodat în sfârșit
rupând din noi bucăți mari de lumină
și de chin
despre orașul în care șeful
secției de reparat timpul
era mereu cu degetul arătător
îndreptat spre o cisternă cu apă
sau către umbra mea firavă
de om cocârjat
dar de cele mai multe ori arăta
către femeia călare
pe o motoretă carpați
din pântecul căreia țâșneau la viraj
ceasuri cu pendulă și un cuc la costum
până într-o zi când șeful de post
a interzis berea și negrul de fum
îți voi povesti
mai ales despre ambulanța care plimba
în jurul spitalului județean
o roată cu ciucuri bolnavă mintal
și nu se mai făcea
niciodată tu și nici dimineață în inima mea
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre urechi, poezii despre sfârșit, poezii despre plimbare sau poezii despre parcuri
Nu știu dacă istoria se repetă
Nu știu dacă istoria se repetă,
Dar știu că tu nu.
Îmi amintesc că orașul era divizat
Nu numai între evrei și arabi,
Dar și între tine și mine,
Și asta mai ales atunci când eram împreună.
Am făcut din noi un pântec plin de primejdii,
Am construit o casă a războaielor mortale,
Asemeni oamenilor din nordul extrem
Care și-au construit case călduroase din gheața mortală.
Orașul a fost reunit,
Dar noi nu suntem acolo împreună.
Acum știu
Că Istoria nu se repetă,
Așa cum întotdeauna am știut că nici tu nu ești repetabilă.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre istorie, poezii despre gheață sau poezii despre Israel
Eu și ea nu mai eram
Ea îmi strânge dorințele în palmele asudate
și gâdurile se cuibăresc sub streașina pieptului
marea în care se scaldă e jovială
are bucuria soarelui căzut în ape
și așteptarea i se pare prea lungă
cât o noapte de singurătate
când orașul își închide porțile
și străzile rămân pustii.
Dimineața când orașul se trezește din somn
ea pornește să vadă ce s-a întâmplat.
Era ziua cu foi volante aruncate pe podea
și ea observat că sunt nescrise,
eu nu mai eram
plecasem devreme să o caut
și ea nu era nicăieri.
Nu știu unde s-o caut
acasă n-a mai venit
ori poate eu am uitat unde are casa.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre dorințe, poezii despre bucurie, poezii despre apă sau poezii despre acasă
Muzica flautelor
a sosit în orașul
ăla cu 50 de locuitori
avea o sabie și câteva cuțite
venea din asia în deșert
cerul era roșu nisipul era roșu
avea trupul unui asasin
și sufletul unui preot
a jurat să nu mai scoată sabia
din teacă din cauza sufletelor oamenilor uciși
pe care le-ar putea auzi
cum se tânguiesc de atâta sânge
cerul era roșu nisipul era roșu
vântul duce zgomotul la urechile
celorlalți membri
vor veni după el cu săniile lor
sunt asasinii flautelor
ei interpretează muzica asta
dar nu este ceva plăcut
așa sună tăietura sabiei
numai ei percep tristețea
morții instalate în trupul din care a curs
ultima picătură de viață
lacrimile cad în stropi
războinicul se vede căzut
în somnul lui veșnic
ascultând muzica flautelor
care a cântat pentru el
zâmbetul se întipărește pe față
e fericit pentru prima dată
cerul e roșu nisipul e roșu
de la fereastra mea îl văd
vine odată cu apusul soarelui
hotărât să nu scoată sabia din teacă
ar aduce moartea în orașul
unde a venit să-l viziteze
pe prietenul său mort
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică sau poezii despre zâmbet
În vremea aceasta, fratele cel mic, după ce se despărți de frații săi, se duse, se duse, ca cuvântul din poveste ce d-aci încolo se gătește, și ajunse la orașul unde îl scosese drumul pe care apucase el. Acolo daca sosi, trase la gazdă la un om al lui Dumnezeu. De câte ori se culca, de atâtea ori găsea câte o pungă cu galbeni la căpătâiul său când se scula. Ceru de la gazdă pe cineva care să-i arate lucrurile cele mai însemnate. După ce ocoli cruciș și curmeziș tot orașul, văzând tot ce era vrednic de văzut, ajunse la margine și acolo era un ostrov. Iară daca vru a ști ce era acolo, călăuza se feri d-a-i spune.
Petre Ispirescu în Cei trei frați împărați
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate de Petre Ispirescu despre superlative, citate despre religie, citate de Petre Ispirescu despre religie, citate de Petre Ispirescu despre oraș, citate despre galben, citate de Petre Ispirescu despre galben, citate despre cuvinte, citate de Petre Ispirescu despre cuvinte, citate despre Dumnezeu sau citate de Petre Ispirescu despre Dumnezeu
Dansând în Odesa
Noi locuiam la nord de viitor, zilele deschideau
scrisori cu semnătură de copil, o fragă, o pagină de cer.
Bunica arunca roșii
din balconul ei, trăgea imaginația ca pe o pătură
peste capul meu. Am pictat
chipul mamei. Înțelegea singurătatea,
îi ascundea, ca partizanii, pe cei morți sub pământ.
Noaptea ne dezbrăcase ( i-am numărat
pulsul). Mama dansa, umplea trecutul cu
piersici, tocănițe. Auzind asta, doctorul meu a râs,
nepoata lui mi-a atins pleoapa i-am sărutat
spatele genunchiului. Orașul tremura,
o navă-fantomă înălțându-și velele.
Colegii mei au inventat douăzeci de nume pentru Evreu.
El era un înger, nu avea nume,
ne-am luptat, da. Bunicii mei au luptat
pe tractoare împotriva tancurilor nemțești, am o valiză plină
cu poeziile lui Brodski. Orașul tremura,
o navă-fantomă înălțându-și velele.
Noaptea, mă trezesc pentru a șopti: da, am trăit.
Da, chiar am trăit, nu spune c-a fost un vis.
La fabrica din localitate: tatăl meu
a luat un pumn de zăpadă, mi-a dat să gust din ea.
Soarele și-a început narațiunea diurnă,
albindu-le trupurile: mama, tata dansând, mișcându-se
așa cum îi îndemna întunericul din spatele lor.
Era în aprilie. Soarele spăla balcoanele, aprilie.
Spun iarăși aceeași poveste, lumina-mi taie gravuri
în palmă: Cărticica mea, ieși în oraș fără mine.
poezie de Ilya Kaminsky din Dansând în Odesa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre arte plastice, poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre început, poezii despre zăpadă, poezii despre zile sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Isaac Davis: Capitolul întâi. Adora New York-ul. Îl idolatriza. Ăă, nu, zi așa: îl romanța. Da Pentru el, indiferent de anotimp, acest oraș rămânea un oraș alb-negru care vibrează pe ritmurile muzicii lui George Gershwin. Ăă, tz, nu, am uitat ceva. Capitolul întâi. Era o fire prea romantică pentru Manhattan, pentru orice, de fapt. Îi prindea bine aglomerația și traficul dificil. Pentru el, New York-ul însemna femei frumoase și bărbați care le știu pe toate. Nu, nu, e prea sentimental pentru gustul meu. Putem să... să îl facem să sune mai profund? Capitolul întâi. Adora orașul New York. Pentru el, era o metaforă a degradării culturii contemporane. Aceeași lipsă de integritate individuală care i-a determinat pe mulți să aleagă calea mai ușoară, transforma cu rapiditate orașul în... nu, e un pic cam extravagant.... Să fim serioși, vreau să vând niște cărți. Capitolul întâi. Adora New York-ul, chiar dacă pentru el era simbolul degradării culturii contemporane. Cât de greu e să trăiești într-o societate desensibilizată din cauza drogurilor, a muzicii date la maxim, a televiziunii, a crimelor, a gunoiului... Prea încrâncenat. Nu vreau să fiu încrâncenat. Capitolul întâi. Era romantic și dur asemenea orașului pe care îl iubea. În spatele ochelarilor săi cu rame negre se ascundea energia sexuală a unei feline. Îmi place asta. New York era orașul lui și așa avea să rămână...
replici din filmul artistic Manhattan, scenariu de Woody Allen (25 aprilie 1979)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre romantism, citate despre New York, citate despre viață, citate despre uitare, citate despre televiziune, citate despre simbolistică, citate despre sex sau citate despre ritm
Muntele mi se părea departe
Când lumea s-a făcut că nu mă vede
n-am vorbit-o de rău,
dar nici nu m-am bucurat,
eram în singurătatea mea stăpân pe voință
și urcam treaptă cu treaptă prin viață.
Îmi măsuram efortul cu greutăți în creștere,.
important era să privesc mereu cu alți ochi,
să-mi înfrunt starea și s-o depășesc
în luptă cu propriile dezamăgiri.
Muntele mi se părea departe,
dar doream să ajung pe terasa lui
de unde se vede orașul în trepidație,
ajuns am știut că este și orașul meu
în care trăiesc și iubesc
lumea așa cum este.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți sau poezii despre depășire
Fănuș Neagu era copilul mare în anii noștri fragezi când el a încălecat unul dintre caii albi din orașul București. Era frumosul nebun al marilor orașe... dar îngerul l-a strigat de dincolo de nisipurile întunecoase ale cosmosului.
aforism de Ștefan Radu Mușat din Cinci ani fără frumoși nebuni ai marilor orașe... (24 mai 2016)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre oraș, aforisme despre întuneric, aforisme despre îngeri, aforisme despre timp, aforisme despre spațiul cosmic, aforisme despre nisip, aforisme despre nebunie, aforisme despre frumusețe sau aforisme despre copilărie
Fănuș Neagu era copilul mare în anii noștri fragezi când el a încălecat unul dintre caii albi din orașul București. Era frumosul nebun al marilor orașe... dar îngerul l-a strigat de dincolo de nisipurile întunecoase ale cosmosului.
aforism de Ștefan Radu Mușat (24 mai 2016), traducere de Cinci ani fără frumoși nebuni ai marilor orașe...
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!