Muntele mi se părea departe
Când lumea s-a făcut că nu mă vede
n-am vorbit-o de rău,
dar nici nu m-am bucurat,
eram în singurătatea mea stăpân pe voință
și urcam treaptă cu treaptă prin viață.
Îmi măsuram efortul cu greutăți în creștere,.
important era să privesc mereu cu alți ochi,
să-mi înfrunt starea și s-o depășesc
în luptă cu propriile dezamăgiri.
Muntele mi se părea departe,
dar doream să ajung pe terasa lui
de unde se vede orașul în trepidație,
ajuns am știut că este și orașul meu
în care trăiesc și iubesc
lumea așa cum este.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre singurătate
- poezii despre oraș
- poezii despre munți
- poezii despre iubire
- poezii despre dorințe
- poezii despre depășire
- poezii despre creștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Eu și ea nu mai eram
Ea îmi strânge dorințele în palmele asudate
și gâdurile se cuibăresc sub streașina pieptului
marea în care se scaldă e jovială
are bucuria soarelui căzut în ape
și așteptarea i se pare prea lungă
cât o noapte de singurătate
când orașul își închide porțile
și străzile rămân pustii.
Dimineața când orașul se trezește din somn
ea pornește să vadă ce s-a întâmplat.
Era ziua cu foi volante aruncate pe podea
și ea observat că sunt nescrise,
eu nu mai eram
plecasem devreme să o caut
și ea nu era nicăieri.
Nu știu unde s-o caut
acasă n-a mai venit
ori poate eu am uitat unde are casa.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre somn, poezii despre noapte, poezii despre dimineață, poezii despre bucurie, poezii despre apă sau poezii despre acasă
PRIVESC
Privesc spre cer neîncetat,
Cu mâinile pe al meu piept,
Vreau să am sufletul curat,
În orice judecată să fiu drept.
Doamne dă să fie bine
La toți din lumea asta,
Să aibă zile senine,
Ocolească-ne năpastă.
De ce să condamn tinerețea,
Cea care m-a purtat cu elan,
Astfel am atins bătrânețea,
Mergând înainte, an după an.
Nu! N-am să plâng vreodată,
Voi zâmbi chiar când e greu,
Urcând treaptă cu treaptă,
Până ajung la apogeu.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre mâini
- poezii despre curățenie
- poezii despre bătrânețe
Trăiesc cu iluzia drumului lung
Cuvintele m-au dat jos de pe pagină,
mă poartă pe file îngălbenite de vreme,
flămânde mă macină-n înțelesuri ascunse,
fără să stabilească puncte de convergență.
Tu nu mai încerci să-mi alungi umbrele,
peste soare s-au strâns norii și plouă,
poate o să mă regăsești odihnind în vorbele tale
cu gânduri cu tot
fără să-ți pierzi cumpătul,
noaptea ta s-a făcut albă, dar prin a mea bâjbâi,
nu mă mai recunosc,
trăiesc cu iluzia drumului lung
care nu duce nicăieri.
Lumea e întoarsă cu fața spre păduri,
ele s-au împuținat mereu
și aduc nenorociri.
Nu mai e nimic sălbatic cum a fost,
animalele flămânde coboară peste oameni,
lupta este prea mare și nepăsarea la fel,
bucuria drumețiilor prin codru
a rămas o amintire ciudată,
copiii n-o mai cred.
Singurătatea face parte din peisaj,
dragostea abstinentă de frumos
înoată prin anotimpuri nedefinite,
între noi se naște întotdeauna un gol
care trebui umplut cu voință.
Lumea a fost percepută mai mare,
azi e atât de mică
că nu mai poți să te ascunzi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre păduri, poezii despre înot, poezii despre zoologie, poezii despre prezent, poezii despre ploaie, poezii despre peisaje sau poezii despre nori
Nostalgie
Azi m-am întors la fosta mea casă
dar n-am putut intra.
E plină de amintiri.
La ușa ei este țara mea,
orașul meu, poporul meu, viața mea, lumea mea
fără a putea să le cuprindă.
Nu-mi mai aparțin.
poezie de Juan Calero Rodriguez, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre patrie sau poezii despre amintiri
Căzut în râpa întâmplării
Mă urăsc ca un vinovat nepedepsit ce-și așteaptă sentința,
dacă mă iau dup fapte n-am comis nimic cu bunăștiință
am rămas mut printre oameni
să mă judec singur,
orașul în care trăiesc este un iad
cu porțile închise.
Nicio liniște nicio bucurie nu mă pândește
doar tu vii să mă adăpostești de păcate
sub umbrarul dragostei
ca să-mi revin din letargie.
Încerci mereu să-mi spui vorbe de suflet
să mă scoți din râpa întâmplării
în care am căzut la timp nepotrivit,
eforturuile mele sunt prea mici,
dar o să ies la suprafață curat
așa cum am fost și sunt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre religie sau poezii despre iad
Ca și până acum
nu pot cuprinde cu gândul marginile universului
poate nici n-are
mă chinui degeaba cu ceva care nu-i important pentru nimeni
nici pentru mine dar nu poți struni gândul
îl urmăresc dintr-o întâmplare
neprevăzută și ademenitoare
apoi
îmi revin și privesc lumea
așa cum este sau va fi în viitorul apropiat
mă împac cu mine și rămân așa
un trecător prin zile și nopți cu întrebări
și mai puține răspunsuri
la care pot contribui direct
dacă voi descoperi ceva palpabil
nu mă luați în seamă
ca și până acum
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre gânduri
Deși sunt bolnav și neajutorat, nu îmi pare rău că exist. Încerc eu să-mi pară rău, dar n-are sens. Știți de ce? Pentru că eu constat, în mod evident, că exist. Ceea ce mă confiscă pesimismului de a mă autonega este evidenta existenței mele. Omul care se sinucide n-a constatat că e om. N-a reușit să intuiască existența sa. Să se trăiască pe sine. Eu nu mă pot sinucide - indiferent de starea mea, sănătate sau boală - fiindcă nu m-am făcut eu. N-am venit cu voia mea pe lumea asta. Și nici n-am să plec de voie din ea. Ăsta este jocul fundamental al existenței mele.
citat clasic din Petre Țuțea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre existență, citate despre boală, citate despre viață, citate despre sănătate, citate despre pesimism, citate despre medicină, citate despre jocuri sau citate despre intuiție
Scrisul, o patimă sau moft
El înghite litere, ronțăie cuvinte și se hrănește cu poeme,
lumea se miră cum trăiește din pagubă,
cum stă toată ziua și noaptea la masa de fapt goală,
doar cu file albe, unele chiar scrise și îngălbenite,
are și o veioză demodată și prăfuită
pe care o aprinde din instinct și uită de ea.
Când orașul doarme el privește pe geam
și fumează o țigară cu fumul făcut rotocoale.
Într-o noapte i s-a deschis ușa odăii sinilii,
toate hârtiile au zburat care încotro
și nimeni nu s-a sinchisit să le adune,
nici chiar el.
A închis geamul și s-a culcat îmbrăcat
de parcă a doua zi trebuia să fie în tranșee
să cucerească orașul în care se simțea străin,
dar cine ar putea înțelege
cum se plimbă fantomele prin gândurile obosite,
dimineața fug și rămân câteva cuvinte frumos scrise
pe o hârtie găsită în pat, cine știe de când.
În rest spațiul e nemișcat și sumbru,
timpul trece pe lângă el grăbit.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie, poezii despre spațiu și timp, poezii despre poezie, poezii despre plimbare sau poezii despre pagubă
Nu știu dacă istoria se repetă
Nu știu dacă istoria se repetă,
Dar știu că tu nu.
Îmi amintesc că orașul era divizat
Nu numai între evrei și arabi,
Dar și între tine și mine,
Și asta mai ales atunci când eram împreună.
Am făcut din noi un pântec plin de primejdii,
Am construit o casă a războaielor mortale,
Asemeni oamenilor din nordul extrem
Care și-au construit case călduroase din gheața mortală.
Orașul a fost reunit,
Dar noi nu suntem acolo împreună.
Acum știu
Că Istoria nu se repetă,
Așa cum întotdeauna am știut că nici tu nu ești repetabilă.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre pericole, poezii despre istorie, poezii despre gheață sau poezii despre Israel
Confesiune târzie
îmi dezvelesc sufletul mă dezbrac de secrete
gândirea mi-o aștern ușor pe clorofilă
toată viața mea a ajuns în sute de sonete
cu spirit creștin m-am făcut mereu utilă.
lumea lui Dumnezeu cu vervă o aprofundez
cu sete de cunoaștere febrilă
inima iubitoare mi-a oferit un crez
sunt plină cu speranțe de sibilă.
n-am rănit pe nimeni nici rău n-am făcut
am trăit în armonie cu lumea întreagă
timpul auster chiar l-am trăit plăcut
am învățat din toate să-mi fie viața dragă.
împliniri și suferințe ca râul au trecut
întrebări despre moarte sufletul meu dezleagă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre trecut, poezii despre suferință, poezii despre secrete sau poezii despre râuri
William: Ce ciudat, nu te-am mai văzut de o lună. Am văzut până și luna nouă, dar nu și pe tine. Am văzut răsărituri de soare și apusuri, dar nu și chipul tău frumos. Sufletul meu este frânt în crâmpeie atât de mici încât ar putea fi trecute prin urechile unui ac. Mi-e dor de tine așa cum soarelui îi este dor de flori; așa cum soarelui îi este dor de flori în toiul iernii. În loc să-și îndrepte căldura spre frumusețea ta, inima îmi împietrește precum lumea înghețată în care m-a aruncat absența ta. Mai departe voi concura la Paris, dar, fără tine acolo, orașul îmi va părea pustiu și iernatic. Speranța este cea care mă călăuzește și mă ajută să trec peste zile și peste nopți. Speranța că după ce privirea mea nu te va mai putea găsi, aceea nu va fi ultima oară când te voi vedea.
replică din filmul artistic Povestea unui cavaler, scenariu de Brian Helgeland
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre iarnă, citate despre frumusețe, citate despre Soare, citate despre zile, citate despre urechi, citate despre suflet, citate despre oraș sau citate despre noapte
Treaptă
mai am o treaptă
până să-i câștig dragostea
în arta răbdării
trupul meu se face iubit
ochii capătă atâta lumină
câtă face lumânarea
în fața icoanei nașterii
din suflet
celui care-i Dumnezeul meu
soare în amiaza nesfârșitului
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre ochi, poezii despre naștere, poezii despre miezul zilei, poezii despre lumânări, poezii despre lumină sau poezii despre icoane
Așa cum sunt
Când n-am știut ce să mă fac
m-am făcut om bun la toate,
singur mi-am dus crucea pe umerii goi
și singur m-am zidit în cuvânt
așa cum sunt
potrivit la toate cheile.
Cei care nu m-au iubit
n-au știut ce fac
și nici n-au înțeles cursul vremii lor,
s-au pierdut în absurdul situației
lipsiți de intuiție și mai ales de idei.
Între mine și ei este hăul peste care nu trece niciun pod,
doar întunericul se grăbește să coboare mai devreme
și ceața se ridică cu greu.
Ochiul nu mă înșală dar gura vorbește multe
și mâinile ascultă de suflet
și-mi pun gândurile în ordine
pe portativul inimii tale.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vorbire, poezii despre prăpăstii, poezii despre poduri sau poezii despre oameni buni
Scenariul jucat în fiecare zi
M-am născut vinovat pentru păcatul originar
așa că sunt sortit lui,
mi-a rămas doar calea mântuirii
și întruparea cu măsura din lucruri.
Mereu mă regăsesc în iubirea aproapelui
într-un oraș cu oameni străini
de care să-mi apropii
scenariul jucat în fiecare zi
de un actor cu aură de martir.
Pe fereastra mea se vede departe,
sub piele îmi înflorește floarea de crin,
nicio umbră nu-mi odihnește în oase
zăbovind sub arbori numele soarelui,
să nu rămână pe pământ nicio urmă.
Din instinct mă înrobesc la cuvinte
și din iubire îți fac semne cu mâna,
să nu treci mai departe
de sufletul meu îmblânzit de așteptare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre odihnă sau poezii despre mântuire
Când eram tânăr și liber, și imaginația mea nu avea limite, visam să schimb lumea. Pe măsură ce îmbătrâneam și deveneam mai înțelept, am descoperit că lumea nu vrea să se schimbe, așa că am hotărât să privesc mai puțin departe și anume, să-mi schimb doar țara. Dar și ea părea să fie de neclintit. În amurgul vieții, într-o ultimă încercare disperată, am încercat să-mi schimb doar familia, pe cei apropriați mie, dar, vai, nici ei nu au vrut asta. Iar acum, când zac pe patul de moarte, îmi dau seama că dacă m-aș fi schimbat pe mine, mai întâi, atunci, prin acest exemplu, mi-aș fi schimbat familia și prietenii. Încurajat și însuflețit de ei, aș fi găsit putere să-mi fac țara mai bună și, cine știe, poate chiar aș fi schimbat lumea...
Anca Munteanu în Introducere în creatologie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre schimbare, citate despre țări, citate despre înțelepciune, citate despre încurajare, citate despre tinerețe, citate despre prietenie, citate despre moarte sau citate despre limite
Când mintea îți hibernează
Timpul meu s-a consumat.
Acuma am adăstat.
Stau pe bancă și privesc
Tinerii cum se iubesc.
Altădată, nu amu,
eram și eu tânăr, nu?
Dar amu,
ei sunt tineri,
iar eu nu.
Cândva umblam hai-hui prin țară.
Eram un fel de pierde-vară.
Duceam o viață ușoară,
Credeam că și porcul zboară.
Un timp a fost cum am vrut eu.
Credeam că-așa va fi mereu.
Și îmbătat de prea mult lux,
Pe căi greșite am ajuns.
Mult prea târziu am constatat
Că am greșit cu-adevărat.
Că am avut mintea ușoară
Când am crezut că porcul zboară.
De nimic n-am ținut seamă.
Acum, iată-mă, dau vamă
Pentru tot ce n-am făcut,
Dar și pentru ce-am făcut.
Când mintea îți hibernează,
Viața-i aspră. Te taxează.
poezie de Dumitru Delcă (august 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre zbor, poezii despre vamă, poezii despre porci sau poezii despre lux
La ușă
Când mă simt atât de singură,
Că nici nu mai vreau
Să privesc la această
Monoton-minunată lume,
Atunci formez numărul tău de telefon.
Îl formez încet,
Ca și cum aș urca pe scări,
Treaptă cu treaptă
Ca să ajung la tine.
Dar nu mă pot hotărî
Să formez ultima cifră
Aștept, mă opresc la ușa ta
Și nu sun.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre telefon sau poezii despre numere
Pescarii
Prind pești și apoi îi eliberez în apă,
încerc plăcerea și îndemânarea, mai puțin hrana
prin risipirea stresului în tăcere
și refacerea bunei dispoziții,
seara e momentul când totul se împlinește
orașul e citit de lumină și freamătă.
Noaptea stelele se grăbesc către ape
și le privesc cum valurile se luptă.
Pescarii așteptă zorii să-și încerce norocul,
dar peștii nu-s flămânzi
și întârzie să fie curioși.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre îndemânare, poezii despre tăcere, poezii despre stres, poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre plăcere sau poezii despre pescuit
Sărăcie fără orizont
S-a prins cu mâinile de cer,
i se părea un amplu exercițiu de zbor
fără aripi de înger sau pasăre,
doar cu gândul desprins de trup.
L-am lăsat să plece unde dorește,
în mine a rămas un gol spânzurat
într-o memorie plină de vise
care se războiau cu lumea amorfă.
Cineva îmi tot urmărea mișcările
încât obișnuiam să schimb pașii lucrurilor
cu alte forme de avânt
până să ajung la copia iubirii.
În cercurile ca niște roți de tren
printre care păsările nu se încumetă să treacă,
îmi părea totul trist și fad
ca-n amintirile când eram atât de sărac
de nu mai vedeam orizontul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre păsări, poezii despre îngeri, poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre trenuri sau poezii despre schimbare
Lumea mea e una obișnuită
De-o vreme stau după colțul zilei,
aștept să întâmpin cum se cuvine lumina,
mă regăsesc în fiecare rază într-o speranță
prin care să mă clădesc liber de prejudecăți,
lumea mea e una obișnuită
pe care o străbat în orașul în care locuiesc
cu aceeași dragoste de la început.
În oasele mele nu bate vântul,
simt în trup doar durerea nedreptăților
pe care ni le facem singuri.
Tu privește cum respir liber adevărul,
fii alături, să iese întotdeauna la iveală
și nu te face că nu vezi minciuna
pe care o folosesc unii cu hoție.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vânt, poezii despre prejudecăți, poezii despre minciună sau poezii despre libertate