Gutuia
Vino acasă, căci am umplut urciorul
Cu ambră dulce, în limpeziri de lună
Și rupe spinii ce-mi îmbracă dorul
Ademenindu-mă cu alintări de strună.
Eu pun merinde pe un colț de masă
Sărută tu, ștergarul și icoana,
Așterne crizanteme să miroasă
A zâmbete, și-a pâine de la mama.
Ademeniri din vechea amintire
Gutuile se leagănă la geamuri
E liniște, e pace și iubire,
Doar umbrele stau răstignite-n ramuri.
Și-apoi, vom depăna povești trecute
Va arde cetină de brad în focuri,
Să-mi spui de-ai plâns, în clipele durute,
Când te-ai gândit la noi și aste locuri.
Apoi, și eu, spre ziuă, îți voi spune
Cum te-aștepta măicuța noastră-n poartă
Și-ar fi venit să te găsească-n lume
Dar drumul ei, i s-a curmat îndată.
Să nu mai pleci, căci nu se știe ceasul
În care s-o topi lumina noastră.
Mai bine să-ți aud o vreme glasul
Și să furăm gutuia din fereastră.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre gutui
- poezii despre brazi
- poezii despre zâmbet
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre pâine
- poezii despre plâns
- poezii despre pace
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Moartea, iubire...
Te-aștept, te-aștept să vii,
Să-mi ineci inima-n iubire.
S-o scalzi bine și s-o ții
Aproape de tine.
Glasul tău dulce, ți-l ascult,
Cum unduios vorbește
Și-mi spune alintări duioase
Și mă-nnebuneste.
Vino, hai, te-aștept aici.
In bătăile inimii sa te ridici,
Să-ți pleci usor capul peste-al meu,
Noi nu suntem amici.
O caldă-mbrătisare să-mi dăruiești
Cu trupul tău plin de tandrețe.
Adu-mi te rog vorbe mărețe.
Spune-mi că mă iubești.
Stau și-ascult corbii cum urlă
În urma ta cand pleci.
Tu ești, dar nu ești tu,
Ci doar vorbe reci.
poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre vorbire, poezii despre puls, poezii despre prietenie, poezii despre moarte, poezii despre inimă sau poezii despre cadouri
Liniște
Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
În piept
mi s-a trezit un glas străin
și-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.
Se spune că strămoșii cari au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr înca-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin sa-și trăiasca mai departe
în noi
viața netrăita.
Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
O, cine știe - suflete,-n ce piept îți vei cânta
și tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de liniște,
pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumat
și frânta bucurie de viață? Cine știe?
Cine știe?
poezie celebră de Lucian Blaga (1919)
Adăugat de jusțanca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre muzică
- poezii despre dor
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre promisiuni
- poezii despre bucurie
Vis cu mama
Raiul e ascuns în stele și-n privirea ta, copile,
Tu-mi aduci un strop de rouă într-un boț de amintire.
Văd cum alergai prin iarbă, cu tălpițele de-o palmă.
Azi ești ditamai bărbatul și ai trei copile, mamă!
Ești bogat și fericirea îți stă, maică, la picioare.
Ai mașină, casă mare, un fecior precum o floare...
Poate ai uitat, măicuță, de căsuța cu pridvor,
De fântâna nesleită... Mie, maică, mi-este dor,
Să te mai privesc odată și să-ți mângâi tâmpla ninsă.
Flacăra luminii mele e din ce în ce mai stinsă.
Mi s-a prăfuit icoana. Și de-atâta rugăciune,
Te-ai îndepărtat copile și te-ai dus străin în lume.
Am gândit că asta-i calea, că așa vrea Dumnezeu
Și-am rămas ca o străină ca să duc al casei greu.
Dar de dor mă mână pașii, caierul mi-e pe sfârșite
Și-aș vra să te port cu mine în aducerile-aminte.
Cat cu gândul la fereastră să-ți văd pașii pe uliță.
Dar tu ești un om cu stare și ai treburi, măiculiță.
Ai facturi și rate, maică, ai nevastă și copii...
Când ai să te-ntorci acasă, poate eu nu voi mai fi.
Poate că ți-o fi rușine să-ți porți pașii printre duzi...
(Alergați mai toată ziua dezbrăcați, flămânzi, desculți...)
E atâta praf în lume, s-a pus și pe amintire
Și-ai uitat, copile dragă, de a satului iubire.
Flutură în vânt perdeaua, ca o șoaptă, ca un vis...
Lumânarea mea, măicuță, precum viața mi s-a stins.
Din urciorul de pe masă ce cu apă l-am lăsat,
Sorbi o lacrimă, copile! Văd și eu, nu m-ai uitat...
Iei în lama coasei iarba... dorul te-a furat o clipă
Și din valurile morții chipul mamei se ridică.
Alergai să-mi sari în poală. Azi, răpus de-al vieții somn,
Ți-ai dormit, ultima oară, puiul meu, întâiul somn.
Crucea, uite,-i aplecată și umilă precum noi.
Pune iar o lumânare, nu privi înspre-napoi!
Drumul vieții, un' te-o duce, nu uita de satul tău
Și te-ntoarce la căsuța părintească, puiul meu!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre mamă, poezii despre somn, poezii despre sat, poezii despre lumânări, poezii despre vânt sau poezii despre visare
Voi reveni...
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Să-mi pun pecetea sărutului patetic
Pe inima ta purpurie și neobosită,
Așa cum n-am știut s-o fac la timpul potrivit.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o viață mai veselă ca cea de-acum,
Să-ți cânt în nopțile înstelate plină de fericire
Măreția caracterului tău neprețuit,
Mai ceva ca la orice curat început.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Să îți slăvesc icoana vie înspre nemurire,
Iar din fapte mărețe să îți ridic statui,
Că numai tu ești armonia din lume,
Și bogăția omului de zi cu zi.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Acum, îți pictez cu ochii minții icoana din viitor...
Și îmi promit să nu mai pierd o clipă falsă
când te voi reîntâlni,
Căci iubirea este divină!
Dumnezeu ne-a dăruit-o
Ca s-o putem dărui.
poezie de Valeria Mahok (31 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre viitor, poezii despre sculptură sau poezii despre reîncarnare
Glossa începutului de iarnă
Și a venit și iarna, în sfârșit!
Colindători prin sate au pornit...
Miroase-a cozonaci și-a pâine coaptă,
Lemne de brad se-aud pocnind pe vatră.
Betea și vâsc împodobesc icoana
Și în fereastră parc-o văd pe mama.
Îmi spune iar povești... și vântul bate...
Mi-e gândul dus spre nicăieri, departe...
Și a venit și iarna, în sfârșit!
Biciul, de ger, în patru-i șficuit.
E rod bogat în anul ce-o să vină,
Prinos de flori și fluturi în grădină,
Hambare pline, câmpuri înverzite,
Bogate case, struguri, multe vite.
Brazi străjuind în munți cu semeție
Și oameni de aleasă omenie.
Colindători prin sate au pornit,
Ulițele cu vise troienind...
Bravi urători în haină populară
Cutreierând... Un vin cu scorțișoară,
Cu nuci și pită îi așteaptă-n dar...
E-o casă,-n poarta cu-un bătrân arțar,
Cu doi bunici cu suflete de prunc
La care, când mi-e dor și eu mă duc.
Miroase-a cozonaci și-a pâine coaptă...
Măicuța plânge și suspină, iată!
"Sunt eu, măicuță dragă, sărut mâna!
Din alte țări mă întorsăi acuma
Și dor mi-era de voi, de grădiniță,
Dor de arțarul falnic din portiță.
Mă lasă să-ngenunchi! Apoi te roagă
Să-mi fie drumuri bune, maică dragă..."
Lemne de brad se-aud mocnind pe vatră...
Deschide ușa, pruncii să nu bată!
Să intre să ureze... Dă-le-n dar
Nuci și colaci, ca-n fiecare an!
Și mere roșii puse la uscat...
Dă-le să bea din sticla cu Muscat.
Sunt înghețați și-or fi urat destul...
Tu spune-le povești cu Moș Crăciun!
Betea și vâsc împodobesc icoana
Și florile-ncolțesc pe geam, ia seama!
În noaptea asta-i ger și focul arde...
S-aveți, bunici, prinos de sănătate!
Plesnește biciu-n patru zări și plâng
La casa bătrânească când ajung...
Văd lacăte lucind și doliul pus.
V-ați dus iubiții mei bunici, v-ați dus!
Și în fereastră parc-o văd pe mama...
Poate că-i doar Crăiasa Iernii, Doamna,
În râuri de lumină îmbrăcată,
Cu stele-mpodobită... Se arată
La ceas târziu, din ceruri coborând,
Maicuța blândă pentru Pruncul Sfânt.
Dar... unde oare sunt colindătorii?!
Sunt troieniți sub pletele ninsorii...
Îmi spune iar povești și vântul bate...
Și spulberându-mi visurile toate
Mă lasă-n noapte, troienit la tâmple...
De lacrimi grele ochiul mi se umple.
Umbra tăcerii crud mă încolțește,
Iar timpul trece, nu se mai oprește!
Colindător cu mâinile-ncleștate,
Alerg un ceas de trecere, spre moarte.
Mi-e gândul dus spre nicăieri, departe!
Bunicii-mi văd ivindu-se în noapte
Și între noi troiene se ridică...
Îmi face semn din noapte-o bătrânică.
O prind de mână iute și-n odaie
Lumina zilei parcă se-ntretaie.
Este Crăciunul... Ninge liniștit...
Colindători la poartă au venit.
Mi-e gândul dus spre nicăieri, departe.
Se-aud din nou povești și vântul bate
Și în fereastră parc-o văd pe mama
Betea și vâsc împodobesc icoana.
Lemne de brad se-aud pocnind pe vatră,
Miroase-a cozonaci și-a pâine coaptă,
Colindător prin sate am pornit
Și a venit și iarna... în sfârșit!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre iarnă, poezii despre copilărie, poezii despre bătrânețe sau poezii despre bebeluși
Glossa plecării spre nemurire
În ochil gri, încețoșat și cav,
Precum o clipă mă îndrept spre mâine,
Mi-e trupul obosit și sunt bolnav...
Cer de la prunci un colț uscat de pâine.
Îmi fac din amintire căpătâi
Și mă înțeapă spinii din privire...
Străine călător, te rog, rămâi!
Fii tu ultimul strop de fericire!
În ochiul gri, încețoșat și cav,
Am scris povești, poeme și istorii.
Am smuls din cerul devenit concav,
Apusurile, stelele și zorii.
Pe coala alba a luminii-am scris...
Un mire pe o rochie de mireasă.
În sentimente, azi, întâiul vis,
Mă poartă pe cărări de dor, acasă.
Precum o clipă mă îndrept spre mâine,
Dar strâng sub pleoape amintiri de vis,
Rodiți în mine ca un spic în pâine,
Când alte căi spre cer i s-au deschis.
Mi-e vocea clopot sfredelind tăcerea
Și-n voi aud strigarea repetat,
Aud iubirea și aud durerea,
Dar voi pleca cu sufletul curat.
Mi-e trupul obosit și sunt bolnav...
În gând, străbunii,-au înălțat palate.
Îl văd în cețuri pe tăicuțul drag,
Iar mama iarăși s-a ivit din moarte...
Sunt pe altar, gătite-a le primi,
Coroane de lumini. Și lacrimi... flori,
Cu ei îmi voi trăi întâia zi
De dincolo de viață și de nori.
Cer de la prunci un colț uscat de pâine...
Ei mă privesc... tăcerile mă dor.
Eu lăcrimez. Și candela, spre mâine,
Arde în suflet pâlpâind ușor.
M-așteaptă toți străbunii. Și coboară
Îngeri de stele îmbrăcați în alb.
Mă chemă ân a morții călimară
Eu dorm un somn de veci pe catafalc.
Îmi fac din amintire căpătâi
Și dorm, copii, cu voi, ultima noapte...
"Rămâi! Rămâi! Rămâi! Rămâi! Rămâi!"
Se-aude iar ecoul unei șoapte...
Sunt ostenită de dureri și plâns!
Străin care-mi urzești la căpătâi,
De-acum este târziu! Și eu m-am dus.
E drumul meu către străbuni, dintâi.
Și mă înțeapă spinii din privire...
Vă tânguiți cu fiecare ceas.
Grăbesc, de-acum, să trec spre nemurire,
Iar plânsul vostru nu mai are glas.
Tăcerea voastră-i aripă de ceară,
Când zborul meu e frânt de neputeri,
Vezi, lacrima de-acum e mai amară...
Mai negru-i doliul fiecărei seri!
Străine călător, te rog, rămâi!
Nu-mi face somnul greu, alungă-mi teama!
E drumul meu către înalt, dintâi
Și în adânc îmi sângerează rana.
Aprinde-n tindă candela! Să știu
Că îmi va lumina întunecarea.
Nu plânge! Fericită vreau să fiu!
Spre Dumnezeu să pot găsi cărarea...
Fii tu ultimul strop de fericire!
Căci sunt al nimănui și-am rătăcit
Am căutat prin timpuri, din iubire
Să mă hrănesc. Iubire n-am primit!
Am împărțit la semeni omenia
Și licărul iubirii a-ncolțit,
Dar când iubirea a rodit într-ânșii,
De teama mulțumirii au fugit.
Fii tu ultimul strop de fericire!
Străine călător, te rog, rămâi!
Și mă frământă spinii din privire,
Îmi fac din amintire căpătâi...
Cer de la prunci un colț uscat de pâine,
Mi-e trupul obosit și sunt bolnav.
Precum o clipă mă îndrept spre mâine,
În ochiul gri, încețoșat și grav.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre stele sau poezii despre nuntă
O singură-ntrebare
Secatu-mi-a privirea de când tot cată-n zări
Și buzele-s crăpate rostind fără-ncetare,
Din ziuă până-n noapte, aceleași dulci chemări
Ce se topesc cu toate-ntr-o singură-ntrebare.
Pe unde-ți umblă pașii, prin care galaxii,
Răspunsuri căutând, drumul de-ai rătăcit,
Tu, cavaler al nopții cu plete sidefii
Când dragostea-ai la mine, de ce n-ai mai venit?
Ți-ai așezat iubirea în suflet feciorelnic,
Precum o pâine apoi lăsat-o-ai la dospit
Plecând uitat-ai glasul ce te-adora sfielnic
Și-n tine-ntrezărea speranța la-mplinit!
Ascultă orologiul, bătaia-i pe sfârșite
Căci timpul și-a gătat clipele pentru noi
Găsește drumu-odată cu palmele-ofilite
Și-aprinde iar lumina în ochi ce clipesc goi.
Adună-n pumn, timid, susurul de izvor,
Să mi-l așezi pe buze, să pot să-ți mai vorbesc,
Cât viața mai pâlpâie și-n piept ca un fior
Se împletesc cuvinte-ntr-un tainic "te iubesc"!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre sfârșit sau poezii despre păr
Dor de lacrimile noastre
Tu ai uitat să plângi măicuță,
Eu am uitat să-ți fiu copil,
Ai devenit o bunicuță,
Ne trece timpul inutil
Țin mâna ta la mine-n palme,
Ce dor cumplit am îndurat!
Privirile îți sunt mai calme,
Ai obosit cât ai luptat
Ce bine e să-ți aud glasul!
Mă-ntind alături, ca un prunc,
Acum sunt eu un sprijin, pasul,
Care te poartă pe pământ
Tu doar să-mi spui orice, o vorbă,
Și lasă-mă să te-ngrijesc,
Să te hrănesc cu drag, cu ciorbă,
Acrită-n dorul românesc
Am să te mângâi cu iubire,
Pe fruntea ta săruturi pun,
Îți pun în vers orice trăire,
Să simți ce simt, să știi ce spun
Tu ai uitat să plângi mămică,
Iar eu copil nu pot să fiu,
Dar pot fi cel care-o ridică,
Pe mama lui când i-e târziu
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre uitare sau poezii despre poezie
Dorul de mamă
Blând surâs cu plete albe,
Cu riduri nenumărate,
Tu mi-ai dăruit viață,
Mi-ai pus inima în carte.
Stâlpii casei mă așteaptă
Să revin mereu la tine,
Ca să văd la bătrânețe
Cum o duci, de-ți este bine.
Te aud oftând din poartă,
Dorurile te apasă,
Singură ești în ogradă,
Singură te-așezi la masă.
Zarea, cerul te-nconjoară,
Soarele îți bate-n geam
Și te bucuri când la ușă
Mai apare câte-un neam.
Însă-n lacrimi, sub năframă
Pe noi mamă ne aștepți,
Sufletu-ți este în noi,
Frații buni, ai tăi băieți.
Facem și noi ce se poate,
Ne rânduim omenește
Să aducem zâmbete
Mamei care ne iubește.
Cât suntem încă în lume
Și acasă cât te știm
Mai venim la o poveste,
Dorul să ni-l ostoim.
Rămânem pe mai departe
Tot copiii tăi iubiți,
Nu uităm că noi suntem
Și la rându-ne părinți.
Mama scumpă, stâlp la casă,
Ține-o, Doamne, cât de mult,
Locul ei fie sub soare,
Nu sub iarba de mormânt.
Vrut-am s-o luăm la noi,
S-o știm bine și aproape,
Dar cum nu era acasă
Se simțea în val de ape.
Readusă-n bătătura
Unde, Doamne, ne-a crescut,
Se simți iar fericită;
Oare bine am făcut?
Mamă, sufletul meu sfânt,
Vis frumos precum o floare,
Mi-ai dat viață, eu îți dau
Dorul meu din depărtare.
Am să vin pe prispa casei
Ca să depănăm povești,
Să te știu fără de cazne
Cât pe lume mai trăiești.
Sărut mâna și obrazul,
Iartă depărtările,
În viață pentru noi
Rămâi tu și dorurile!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare sau poezii despre sfinți
Emoții
Plutim intricat, emoții emani, e zbor fără aripi iubire
Iar tu mă conduci, ce bine o faci, și totul în jur e uimire
Iubim infinit, dansăm senzual, ce freamăt iubirea ne lasă
Simt pace, senin, oftez și suspin, cu tine îmi este acasă
Zburăm undeva, visând inocent, e lumea albastră și bună
Mă prinde de trup în alb-violet, sărut să îți dărui pe mână,
Vom fi doar noi doi în visul sublim, atinge iubirea din mine,
Nici frig nu mai simt, e totul alint, în suflet e cald și e bine
Povești fără noi nicicând nu vor fi, e basmul iubirii eterne,
Nu vreau să mai pleci, rămânem în doi, vecie pe noi se așterne
Plutim inocenți, chiar de nu vom fi, tu știi ce urmează femeie
În gând am să-ți pun dorințele vii și-n simț îți aprind curcubeie
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre inocență, poezii despre trup și suflet sau poezii despre senzualitate
Cuvânt neinventat
Pentru ce simt eu nu s-a inventat cuvânt!
Căci e prea pur și, parcă, e prea sfânt,
Căci ucigaș, diavolește parcă,
Plăcut de dureros inima-mi arată
Cum din senin, dar și din nebuloase focuri,
Vine un vânt ce-mi dezgolește locuri,
Vine o ploaie ce sufletul mi-l aburește,
O caldă respirație ușor mă amețește,
Iar vocea unei dulci copile subtil îmi amintește:
E-un joc abraș ce capătă esență,
E-un loc nebun ce-mi fură a mea prezență.
E o licoare tare, e chinul din poveste
Eliberat de un final frumos, pe noi ne-adăpostește.
Dar ce folos, e efemer,
E pentru câteva momente,
Căci visul are și-un sfârșit știut numai de unul,
Mai are și o altă față, ținută cu prudență, să nu se degajeze.
Dar o mai face.
Jucând pe-ascuns pe alte continente,
Cu alte minți și ignorând momente,
Ce-ademeneau în jurul meu trei universuri:
Al meu, al ei și cel comun pierdut prin multe sensuri.
Ah, și cât e de frumos s-o știi numai pe una...
Când alergi cu ea, ținând-o strâns de mână,
Când ea te-nvață a doua oară, având pe cap cunună,
Să te săruți cu ochii-nchiși, ca la-nceput sub clar de lună,
Să simți plăceri sub degete durute,
Să guști trupesc atunci când buzele stau mute.
Și e superb să poți visa în doi pe-aceeași undă,
Să ai ce n-ai putea avea, să o cuprinzi și să te pătrundă,
Să dai ce ai și tot să nu-ți ajungă..
E minunat s-o vezi lucind și să o vezi cuminte,
S-o simți indiferentă, s-o simți cum se aprinde,
S-o vezi nebun, s-o simți cum pleacă,
Să o atingi, iar pielea ei să-ți cucerească porii,
Să-ntinzi mâna în sus și să cutreieri norii...
Ce simt eu e vis nestingherit.
E vechiul nou cu soare-acoperit.
E-un zbor plăpând ce-atinge orice strună
A unei voci ce-n șoaptă doar răsună.
Pentru ce simt eu nu s-a inventat cuvânt.
poezie de Dumitru Jomir (22 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Jomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce
Când te văd
Când te văd ca raza mea de soare,
Și îți acord cu dor tandra iubire
Trimite-mi dragostea din depărtare,
S'avem în viață'n suflet, împlinire.
Știu că ai sentimentul drăgăstos,
Și-acum dorești ce ai pierdut cândva
Vino, să-mi spui cu glasul tău frumos,
Dorinta, inimii din viața ta.
Acordă-mi clipa de iubire, ce-o aștept,
S-o transformăm în împliniri de fapte
Să-ți fiu alături, să te strâng la piept,
Vorbindu-ne gingaș, numai în șoapte.
Și să gustăm din fructele iubirii,
De nimeni.. de nimic, să n'avem teamă
Si-apoi mergem pe drumul amintirii,
Știind că dragostea, oricând ne cheamă.
Acordă-mi sărutarea așteptată,
Iar, eu apoi în brațe să te țin
Și să ne bucurăm de-a noastră soartă,
Alungând, din cale-orice suspin.
Căci foarte greu găsești fiinta care,
Ti-acordă cu placere-a ei iubire
Găsind compatibilitatea, caatare
Vei fi în viață doar cu fericire....
poezie de Gigi Butoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre fructe, poezii despre frică sau poezii despre fericire
Când stau cu voi la masă
Când stau cu voi la masă
Și închin un pahar cu vin.
Viața îmi pare mai frumoasă,
Îmi pare un vis sublim!
Vă ascult cum vorbiți,
Despre niște lucruri atât de banale,
Dar sunt mulțumit că soarta
V-a scos în a mea cale.
Eu nu sunt ca voi
Și voi nu sunteți ca mine,
Dar când suntem împreună
Zilele îmi par mai calde, mai senine.
Hai să fim uniți,
Hai să fim oameni de omenie,
Căci viața e scurtă și trebuie trăită
în pace și veselie,
Când stau cu voi la masă
Și mâncăm din aceeași pâine,
Atunci știu că Dumnezeu e cu noi,
Atunci înțeleg că Dumnezeu e cu mine.
poezie de Vladimir Potlog (2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre mâncare
* * *
Și te iubesc când taci, absent... iar glasul meu se scurge înfrigurat, cuminte, spre soare și se-agață de-o ultima rază ce-mi înfășoară timid inima... și se topește acolo într-un strigăt cald...
Cuvintele-mi se subțiază spre un capăt de lume... și se-ascund trist într-un luminiș rămas undeva în tinele din mine...
Chiar de-ai plecat...
cu sufletu-mi te simt în mii de locuri ce-mi aparțin doar mie.
Și te iubesc învolburat când taci...
mă arde un dor și parcă-ai fi departe...
dar ești atât de-n mine...
și totuși ca un miraj îmi ești ce în lumină piere,
ratăcindu-mă...
Tu mă auzi tăcând, din hăuri cum glasul meu te strigă, dar altceva mai mult decât un vis ce-aș mai putea cere?!
Mai lasă-mă c-o șoaptă șoptit să-ți curg precum lumina lină... prin tăcerea-ți atât de clară...
Iubescu-te când taci...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre prăpăstii sau poezii despre declarații de dragoste
Lasă totul în urmă
Lasă totul în urmă
Și vino după mine.
Uită fosta ta iubire
Și iubește -mă doar pe mine.
Sărută-mă pe buze,
Pe ochii mei albaștri.
Iubite, strânge-mă la piept.
Ca mai bine să ne cunoaștem.
Și ținânâdu-ne de mâini
Să pornim spre un nou viitor.
Și să uităm trecutul,
Căci trecutul este muritor.
Să-mi spui că sunt regină
Să -mi spui că mă dorești.
Să-mi aduci luceafărul
Și toate astrele cerești!
Lasă totul în urmă
Și vino după mine.
Căci dragostea mea e dulce
Și doar ție îți aparține.
poezie de Vladimir Potlog (12 iunie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre monarhie, poezii despre dorințe, poezii despre cunoaștere sau poezii despre astre
Sa te intorci la mine
Azi,
Mâine,
Sau, chiar mai târziu
Să vii, să-mi spui
"Te-am iertat"
Și să mă iubești
Eu îți voi spune
Că te-am dorit
Și că am sperat.
Apoi sărutul meu
Va fi pecetea
Iubirii noastre.
Vom fi doar noi doi
Și o lume de care
Nu ne leagă nimic
Vom fi noi doi
Și o dragoste mare
Cum n-a fost
Și nu e....
.... să vii, și
Să-mi spui
"Te-am visat"
poezie de Virgil Mihaila
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent sau poezii despre iertare
Iubirile cu chipul sfânt
Mă voi topi în vechi cutume,
În oala de pământ a vieții,
Unde visăm la gura-i largă
Doar frumusețea tinereții.
Mă voi topi în osuarul
De sub orașele de cruci
Unde se-aude seara toaca
Și ziua, printre ramuri, cuci.
Mă voi topi într-o țărână
Din care, Doamne, am venit
Să dăinuiesc în raiul care
S-apropie de infinit.
Mă voi topi, te vei topi,
Iubirea mea, sânge din mine,
Noi niciodată n-om muri,
Ne vom uni în fericire,
Apoi ușor, în vechi cutume
Vom trece-n pumnul de pământ,
Să odihnim întru vecie
Iubirile cu chipul sfânt!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie sau poezii despre seară
E liniște, e pace, e Dumnezeu
E liniște, e pace, e liniște deplină
S-a prins de gene somnul pe când voiam să scriu
Stau încărcați de stele copacii din grădină
E liniște, e pace, e noapte, e târziu
Simt cum se-ngână șoapte și foșnete bizare
în așternutul rece rămas pe canapea
E liniște, e noapte, întinsă pe cărare
Lumina lunii arde cu fulgi de gheață-n ea
Lucind lângă fereastră oglinda-i aburită
Și lacrimi de-ntuneric domoale se preling
E liniște, e noapte, o noapte aurită
De stelele ce intră în casă și mă ning
Mi-e amorțită mâna și pleoapele-s închise
Aud tăcerea nopții lovind cu valuri mici
În neștiute țărmuri pierdute printre vise
E liniște, e pace, e Dumnezeu aici
poezie de Sanja Cristea Tiberian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miros de sat...
Miroae-a mere dulci și-a pâine coaptă,
Miroase-a must, a nuci și a gutui...
Măicuța, tristă, mă așteaptă-n poartă.
Îi curg pe față lacrimi amărui...
Pe banca veche,-n seară, mă așteaptă.
Țăstu-i crăpat de timpuri și de vremi.
Icoana din perete mai veghează
Și amintiri și visuri sunt străjeri
Și sufletu-i rănit 'l-mbălsămează.
Ea calcă pe cărările de ieri...
E drumul gol și trist și prăfuit,
Nici clopotul din sat nu mai răsună
Și casele de mult s-au năruit,
Doar mama spune-n gânduri "Noapte bună!"
Durerea-i între gânduri și-a zidit.
Și vântul suflă șoaptele-i de dor...
Mi-a scris alalteri mama o scrisoare:
"E toamnă și e frig și este nor
Și nu am nici un strop de alinare
Și-o mângâiere până să adorm..."
Rămâi măicuță aripă și stea!
Până la tine calea este lungă.
Îți las în gând o lacrimă de-a mea
Și vin măicuță, vin la tine-n fugă.
....................................................................
Măicuța nu mai șade la perdea.
La poze ai privit și-ai lăcrimat...
Ai adormit, măicuță,-n veșnicie!
Din lume, mamă bună, ai plecat,
Doar lacrimi mi-ai lăsat, măicuță, mie.
Și azi, pământ și cer e-ndoliat.
Într-o batistă înnodată-n colț
Era iertarea, cât ai strâns de-o viață...
Acum ești Sus în Ceruri, nu mai poți
Să stai aici, cu noi, cu toți, la masă.
Ești printre sfinți și îngeri, Sus, acasă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre îngeri sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Să-ți amintești de mine
Să-ți amintești de mine atunci când voi pleca,
Când voi pleca departe, într-un ținut tăcut,
Când să mă iei de mână tu nu vei mai putea,
Nici eu ca să mai stau, cu toate c-aș fi vrut.
Să-ți amintești de mine când zi de zi de-acum
În van vei încerca de viitor să-mi zici
Vreau doar să-ți amintești că e sfârșit de drum
Și nu mai este timp de rugăciuni și frici.
Dar dacă tu mă vei uita o vreme
Și-apoi îți vei aduce-aminte iar
Nu dispera, că totu-i necesar,
Căci prin aceste gânduri eu persist
Dar e mai bine să le-alungi devreme
Decât să-ți amintești și să fii trist.
poezie de Christina Georgina Rossetti, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!