Cuvânt neinventat
Pentru ce simt eu nu s-a inventat cuvânt!
Căci e prea pur și, parcă, e prea sfânt,
Căci ucigaș, diavolește parcă,
Plăcut de dureros inima-mi arată
Cum din senin, dar și din nebuloase focuri,
Vine un vânt ce-mi dezgolește locuri,
Vine o ploaie ce sufletul mi-l aburește,
O caldă respirație ușor mă amețește,
Iar vocea unei dulci copile subtil îmi amintește:
E-un joc abraș ce capătă esență,
E-un loc nebun ce-mi fură a mea prezență.
E o licoare tare, e chinul din poveste
Eliberat de un final frumos, pe noi ne-adăpostește.
Dar ce folos, e efemer,
E pentru câteva momente,
Căci visul are și-un sfârșit știut numai de unul,
Mai are și o altă față, ținută cu prudență, să nu se degajeze.
Dar o mai face.
Jucând pe-ascuns pe alte continente,
Cu alte minți și ignorând momente,
Ce-ademeneau în jurul meu trei universuri:
Al meu, al ei și cel comun pierdut prin multe sensuri.
Ah, și cât e de frumos s-o știi numai pe una...
Când alergi cu ea, ținând-o strâns de mână,
Când ea te-nvață a doua oară, având pe cap cunună,
Să te săruți cu ochii-nchiși, ca la-nceput sub clar de lună,
Să simți plăceri sub degete durute,
Să guști trupesc atunci când buzele stau mute.
Și e superb să poți visa în doi pe-aceeași undă,
Să ai ce n-ai putea avea, să o cuprinzi și să te pătrundă,
Să dai ce ai și tot să nu-ți ajungă..
E minunat s-o vezi lucind și să o vezi cuminte,
S-o simți indiferentă, s-o simți cum se aprinde,
S-o vezi nebun, s-o simți cum pleacă,
Să o atingi, iar pielea ei să-ți cucerească porii,
Să-ntinzi mâna în sus și să cutreieri norii...
Ce simt eu e vis nestingherit.
E vechiul nou cu soare-acoperit.
E-un zbor plăpând ce-atinge orice strună
A unei voci ce-n șoaptă doar răsună.
Pentru ce simt eu nu s-a inventat cuvânt.
poezie de Dumitru Jomir (22 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Jomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre zbor
- poezii despre voce
- poezii despre sfârșit
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
Citate similare
O sticlă cu vin și un cort
A fost o poveste ciudată,
ce încă-mi provoacă fiori,
și-aș vrea s-o văd continuată
când noaptea se pierde în zori.
E-un farmec aparte în noapte,
când focul te-nvăluie-n fum,
și vezi, dintre stele, doar șapte
ce parcă te-ndeamnă la drum.
Nu-ți trebuie mult: o pădure,
un cort și o sticlă cu vin,
chibrituri, o mică secure,
și-un cer plin de stele, senin.
Povestea e-n tine și-așteaptă
s-o chemi, s-o dorești, s-o asculți,
să treacă din minte în șoaptă
prin aburi ce-aleargă desculți.
În jur, e un cerc de-ntuneric,
se-aude un foșnet ușor,
iar focul îți pare feeric
pe scena c-un singur actor.
Slănina, la foc, scânteiază
și-i sfârâie stropii-n tăciuni,
mirosul ei îmbălsămează
tot aerul de sub aluni.
O smulgi, c-o felie de pâine
din bățul în care s-a fript
și muști, cu o poftă de câine,
căci dinții, deja, s-au înfipt.
Să fie doar focul de vină,
sau ochii de poftă lucesc?
O dușcă de vin îmi alină
și ultima grijă. Trăiesc!
Povestea? Deja este faptă,
încrederea mi-o recâștig,
dar mintea, e-ntreagă, e aptă?
Fiorii? Sunt doar de la frig,
Căci focul s-a stins, iar în zorii
ce-apar când, deja, visu'-i mort,
o ploaie se-abate din norii
ce trec peste-o sticlă și-un cort.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre foc
- poezii despre încredere
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre păduri
- poezii despre pâine
- poezii despre promisiuni
- poezii despre poftă
Dragostea e oriunde, trebuie doar s-o simți, s-o vezi și să îndrăznești s-o atingi.
Nicolai Tăvăluc (3 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolai Tăvăluc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Șatra
Fericirea e o pasăre.
Dar nu o pasăre ca oricare alta
Ci o pasăre plăsmuita din pulbere de aur.
Pasărea aceasta
Vine de undeva, de departe,
Vine și ți se așază pe umăr,
Pe umărul stâng.
Deasupra inimii
Ți se așază pasărea fericirii.
N-o vezi,
O simți numai.
Iar dacă vrei s-o prinzi
Nu poți s-o prinzi
Nici cu mâna,
Nici cu lanțul,
Cu niciun fel de capcană
Nu poți s-o prinzi.
Uneori pasărea fericirii
Îți stă pe umăr mai mult,
Alteori mai puțin
Și când îi vine ei să plece, pleacă.
Zboară și se pierde în văzduh,
Poate chiar se topește în văzduh,
Nu știe nimeni.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre păsări, poezii despre fericire, citate de Zaharia Stancu despre zbor, poezii despre mâini, citate de Zaharia Stancu despre mâini, poezii despre inimă, citate de Zaharia Stancu despre inimă, poezii despre aur sau citate de Zaharia Stancu despre aur
Tu niciodată nu ai avut priviri suficient de puternice încât să pătrundă dincolo de pielea mea. Îmi e de-ajuns să te privesc acum în ochi, ca să știu că am dreptate. Ce poți tu vedea cu ochii aceia ai tăi? Un trup fierbinte, pe care vrei să-l atingi? Și ce simți când mă atingi? Căldura pielii mele? Crezi că într-o bună zi vei fi în stare să simți freamătul sângelui care îmi curge prin vene? Nu! Nu! Nu! Tu ai ochi, și urechi, și mâini egoiste! Vezi doar pentru tine, auzi doar pentru tine, simți doar pentru tine. Privești. Și ce vezi? Nu vezi nimic! Tu vezi numai ceea ce îți poate oferi ție plăcere. Atât! Și nimic mai mult!
citat din Jean Giono
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre urechi, citate despre sânge, citate despre plăcere, citate despre mâini sau citate despre dreptate
Tip...
Te simți așa bine când nimic nu simți
Și vezi în culori pe oricine
Te crezi "cea mai bună"... eu zic că te minți
Sunt multe croite ca tine.
Te uiți la fereastră, ai vrea s-o deschizi
Dar nu pentr-o gură de aer
Afară fumează cam cinci indivizi
Și-ți place cu foc de un tip.
Nu simți că alcoolul e-n joc cu un rol?
Tu crezi că ți-e dat din iubire?
În zori te trezești obosită-n subsol
Și-un tip e gol lângă tine.
Țigara aprinsă asfixiază totul
Eu simt că-i nevoie de aer
Cearșaful îl dai la o parte cu cotul
Privind insistentă la tip.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre minciună, poezii despre iubire, poezii despre gură, poezii despre fumat, poezii despre culori sau poezii despre aer
Vine noiembrie, iubito
Îmi bate noiembrie în geam,
Eu-i spun să mai întârzie un pic,
O iubire din octombrie mai am
Și n-am s-o las pentru nimic.
Mai am de scris vreo trei cuvinte
Și-un milion de alte ce-or mai fi,
Suspend și vis și mii de jurăminte,
Prin poezie vreau s-o pot iubi.
Noiembrie poate să nu mai vie,
În brațele ei simt cum mă topesc,
Femeie dragă, iubirea mea târzie,
Octombrie, eu vreau să-ți dăruiesc.
poezie de Mihail Coandă (19 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre femei, poezii despre cuvinte sau poezii despre cadouri
Frumuseți pierdute
Să fii sufocat de cuvinte nespuse,
Să te simți sfârșit de dureri ce s-au dus,
Să fii lovit de priviri îndreptate-ți
Și ucis de iubiri ce demult au apus.
Să fii aproape de toți, dar să simți că nu ești,
Să fii biciuit de nepăsări din suflete seci,
Să fii pe pământ, dar să nu te găsești,
Când stai cu ai tăi să se-ntrebe de ești.
Totul din viața-ți tu să-l vezi un nimic,
Nici cerul imens să nu-l vezi că-i prea mic,
Să privești norii, dar să nu știi ce sunt,
Să vezi luna pe cer, să te-ntrebi de ce-i sus.
Să simți soarele ce pentru tine-i străin,
Să bei apă cu sete și să simți că-i venin,
Să vezi flori cu mirosuri uscate și uscate-n culori,
Să vezi o mare de lume cu carte și în niciunul valori.
Să simți valul mării uscat cum izbește în plin,
Iar sărutul pe-obraz că-i o palmă, că-i chin,
Imensul să-l vezi infim și pierdut,
Și-n oameni cu chip să vezi suflet de lut.
Să te simți nimicit și stors de putere,
Să fii plin de iubire de dat și nimeni nu-ți cere,
Să poți să dai tot fără-n schimb să primești,
Să fii crud judecat făr-a ști cine ești.
Dac-ai făcut doar bine și ce-am scris ai simțit
Ascunde-te-n umbra-ți nu cere nimic,
Căci nimicul nimic îți va da, ție-ți cere,
Ștergeți lacrima singur cufundat în tăcere!
poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre tăcere, poezii despre schimbare sau poezii despre nori
Alină-mi inima
În miez de zi stau și oftez,
gândindu-mă la tine
cât mor de ciudă
nici nu știi,
că nu sunt lângă tine...
doar tu ești și vei fi mereu,
iubirea mea cerească,
cu tine vreau sa fiu legat,
să fii a mea mireasă.
Să te iubesc în orice clipă
din zi sau chiar din noapte
chiar dacă clipele se pierd,
speranța mea nu moare,
eu am să stau și am s-astept
să vii cu al tău soare,
să vii în viața mea te rog
în lipsa ta,
sufletul meu,
aproape, moare.
Nu vreau nicicând să mă gândesc
c-am să te pierd vre-odată,
că n-ai să vrei să mă iubești
asta-i durerea mea uitată,
și chiar de-ar fi
să vrei, să nu mai fii cu mine,
să știi că am să mor încet,
pierdut în cer,
pierdut de tine.
Ochii mei de i-ai avea,
să vezi ce văd și eu,
să vezi când nu te văd tot timpul,
să știi cât mi-e de greu,
și sufletul-mi de l-ai avea,
să simți ce simt și eu
să simți când nu te simt tot timpul,
să știi,
că fără tine,
îmi simt sufletul greu.
Și lacrimile-mi curg ușor
stingând durerea mea,
te rog vino înapoi
te rog,
alină-mi inima.
Aș vrea să plâng mereu,
să plâng de fericire
știind că tu, de tot ce-i rău
tot timpul ai să ai neștire.
Te vreau tot timpul printre nori
să zbori, să razi cu mine
Eu te iubesc și nu-i ușor
să-ți spun ce simt eu pentru tine
Dar în curând eu voi scăpa
de-a mea parte întunecată
și-am să te rog oficial
să fii a mea mireasă.
poezie de Eduard Palade (23 decembrie 2010)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre întuneric, poezii despre uitare sau poezii despre plâns
Știu, te înțeleg perfect
Cunosc durerea, am fugărit la rândul meu plăcerea.
Știu stresul, și nici până azi nu i-am găsit înțelesul.
Am simțit pe pielea mea așteptările celorlalți, părinților, societății, strivindu-mi visele sub bocancul autorității.
Auto-impuse, căci eu nu țin minte să le-o fi acordat,
Și dacă tot suntem aici, permite-mi să mărturisesc, că nu cred în păcat.
Am sufletul spălat, curățat de rugină,
Mă uit acum în jurul meu și mă întreb, oare cât mai are haosul de gând să țină?
Nu fii doar unul/una din duzină,
Privește dincolo de cortină
Și vezi dacă chiar ești, atât de limitat pe cât le place altora să crezi.
Te privezi, de tot ce e mai bun atunci când te maschiezi,
Întoarce-te la vremea în care obișnuiai să cânți, să crezi în dragoste și-apoi s-o desenezi.
Vreau ca tu să vezi, că ești frumos/frumoasă peste măsură, o notă unică pe a vieții partitură.
Să râdem împreună, de vremea în care ai crezut că viață chiar îți este pe dos, fără rost, când căutai lumina soarelui în băltocile de pe jos.
Nu are sens s-o dai la-ntors, nu are sens să te ascunzi, nu de mine,
Căci te cunosc din vremuri de demult, oh da, te cunosc atât de bine.
Și d'asta știu că nu mai ține, să privezi lumea de tine,
Și d'asta știu că vremea suferinței a trecut, că a venit timpul să te ridici, acum ai alte lucruri de făcut.
Renunță la scut, dezbracă-te la inima goală, fă-te de râs, doar așa, că să testezi, dacă încă crezi c-o să mai doară.
Și nu e prima oară, când te întorci la tine,
Nu e prima oară când simți deschidere, iubire.
Ai mai trecut pe-aici, toate îți sunt familiare.
Ți le dorești din nou, ti le dorești atât de tare.
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre lumină, poezii despre frumusețe, poezii despre încălțăminte sau poezii despre trecut
Te apropii tăcut
Te apropii tăcut, cu capul plecat,
căutând dezlegarea-n brațele Sale,
căci timpul s-a scurs într-un fir despicat,
suspine și zâmbete sentimentale.
Te-apleci cu pleoapele pline de vină,
la Icoana ce astăzi nu îți răspunde,
atât de-aproape și-ți pare străină,
doar glasul din suflet, Ea nu și-l ascunde:
- "E gol idealul ce-ai vrut să-l urmezi,
în sângele tău doar dorința și vinul,
iar dragostea mea poți s-o simți și s-o vezi,
mângaiere-ți schimbă de-ndată destinul."
Asculți cu regrete și capul plecat,
cu gândul căit ce se zbate în vină,
căci poți, decăzând, să te simți împăcat,
și beznă în suflet, să-ți pară lumină!
poezie de Mihail Janto
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vin, poezii despre sânge sau poezii despre prezent
Dacă
De poți fi calm când toți se pierd cu firea
În jurul tău, și spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi și ei cumva;
S-aștepți, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminți minciuni mințind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nțelept;
De poți visa și nu faci visul astru;
De poți gândi dar nu-ți faci gândul țel;
De-ntâmpini și Triumful și Dezastrul
Tratând pe-acești doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pișicher, să-l prindă-n laț pe prost;
Când munca vieții tale, năruită,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;
De poți să strângi agonisita toată
Grămadă, și s-o joci pe un singur zar,
Să pierzi, și iar să-ncepi ca-ntâia dată,
Iar c-ai pierdut niciun cuvânt măcar;
De poți sili nerv, inimă și vână
Să te slujească după ce-au apus,
Și piept să ții când nu mai e stăpână
Decât Voința, ce le strigă "Sus!"
De poți rămâne tu în marea gloată;
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Dușman, om drag, răni să nu te poată;
De toți să-ți pese, dar de nimeni prea;
De poți prin clipa cea neiertătoare
Să treci și s-o încerci gonind mereu,
Al tău va fi Pământul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, băiatul meu!
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Dan Duțescu
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zaruri, poezii despre prostie, poezii despre monarhie sau poezii despre jocuri
Eva
Un sentiment aparte m-a cuprins,
Când am văzut enigma vieții mele
Cu ochi ca mura și cu părul lins,
Mi s-a părut că zbor spre stele.
Și totdeauna aș vrea să fiu cu ea
Să o admir ca pe o floare rară,
Să-i dau din mine, soldă viața mea,
Și s-o primească simplu-n primăvară.
Cărările să le parcurgem împreună,
Lumina caldă s-o luăm din soare
Să-i pun din flori de vis cunună,
Și s-o ador mereu într-o splendoare.
La ea mi-e gândul și visez s-o am
Mai aproape, și s-o strâng la piept,
Să-i simt parfumul ei de magheran
Împodobindu-mi soarta cât mai drept.
poezie de Nicu Petria (10 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre stele, poezii despre păr, poezii despre primăvară sau poezii despre gânduri
O taină din sufletul meu
Mereu când te priveam, ca pe un înger te vedeam;
O privire așa de caldă, cum nimeni nu poate să aibă!
Doar o atingere de-a ta, sufletul meu pentru o viata mi-l alina.
Frumos îmi vorbeai, mereu îmi spuneai vorbe dulci, cum numai tu stiai.
Iar când destinul a venit, parcă totul în jurul nostru a luat sfârșit!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri
Și...
Și n-ai să știi cum este s-o iubești
De n-ai să-i iei cu buzele aroma,
Pe trupul ei, ușor, să poposești,
Să-i memorezi pentru vecie forma.
Și n-ai să știi nicicând dacă vibrează,
Nici cum arată plină de dorinți,
N-ai să-i auzi suspinul când oftează
Și când ajunge până sus, la sfinți.
Ți-e teamă de puterea ce-o emană,
De focul ce-i mocnește-n măruntaie
Și fugi făr-a băga de seamă
C-alergi desculț prin fulgere și ploaie.
Te temi să o auzi cum clocotește,
Cât de fierbinte-i poate fi iubirea
Și iarăși te-ai purtat prostește,
I-ai dat în schimb tăcerea și mâhnirea.
Nu ești făcut să fii tu alchimistul,
Să o topești când o îmbrățișezi,
S-o modelezi cum vrei, să fii artistul,
Să faci din ea ce numai tu visezi.
Deci, n-ai să știi cum poate să se piardă
În brațele adevărate de bărbat,
Din ochi o lacrimă să-i cadă
De fericire..., căci n-ai încercat!
poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre tristețe, poezii despre sfințenie sau poezii despre ploaie
Așa, pe întuneric, fără s-o vadă, percepându-i doar prezența, Lucian simți cum Lia îl cuprindea ușor cu brațele, pe după gât și pe neșteptate, îl sărută, de data aceasta ea pe el, delicat, să nu-l doară, fiindcă știa că era lovit. Luat prin surprindere de gestul ei, rămase locului, nemișcat, neclintit ca o stâncă. Ce durere să mai fi simțit?! Nici gând de așa ceva! Nici n-avu timp s-o cuprindă în brațe, cum ar fi procedat în mod normal, măcar cu brațul drept, căci cu stângul n-ar fi putut, însă el era prea nedumerit în acele momente, ca să acționeze în vreun fel; se simțea ca paralizat, hipnotizat sau de parcă ar fi fost sub efectul unui anestezic puternic. Se dezmetici de abia când ea îi dădu drumul, îndepărtându-se ușor, în întuneric, trezindu-l parcă din visare.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre întuneric, citate despre visare, citate despre timp, citate despre sărut, citate despre stânci, citate despre gânduri, citate despre durere, citate despre delicatețe sau citate despre anestezie
Greșeli, schimbări și ajutor
Fac asta din dorință,
O fac din neputință,
Căci sunt o simplă ființă
Ce simte suferință.
Fac asta cu folos,
O fac cât mai frumos,
Dar simt că merg în jos,
Și-o fac mai dureros.
Încerc s-o fac mai bine,
Gândindu-mă la tine,
Dar lacrimi cad puține
Și frica nu mai vine.
Și aud că vrei să-mi ceri
Să încerc din răsputeri,
Să renunț la zeci poveri,
Să n-am parte de dureri.
Dar n-am vrut să fie-așa,
N-am vrut să uit de ea,
Iar atunci când ea pleca,
N-am vrut a mă schimba.
Cu gându-n stele m-am trezit,
Asta nu-i ce mi-am dorit,
Am uitat tot ce-am iubit,
Am uitat tot ce-am simțit.
Am greșit, am realizat,
M-ai ajutat, nu mi-a păsat,
Dar când pe ușă ai plecat
Nimic frumos n-a mai durat.
Și-acum când știu unde greșesc,
Acum când știu ce îmi doresc,
Încerc din nou să-mi amintesc,
Încerc mereu să te găsesc.
Am uitat tot ce-a durut,
Nu mai am ce am avut,
Și-ncep să simt ca la-nceput,
Dar prea târziu, te-am pierdut.
Am fost mereu un gânditor,
Am fost mereu un visător,
Am fost mereu un luptător,
Dar acum cer ajutor.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre dorințe, poezii despre durere, poezii despre ajutor sau poezii despre suferință
O chinui
Îți vine să te-oprești,
Nu ai cum s-o continui,
E clar că o iubești,
Dar și mai clar c-o chinui.
Ea nu te mai iubește,
Și chiar de ar pleca,
De mult timp îți lipsește,
Nimic nu s-ar schimba.
Cu trupul e acasă,
Cu mintea tot la el,
O scenă dureroasă,
Nu va mai fi la fel.
În pat când e cu tine,
Ai vrea să o dezbraci,
O simți că s-ar abține,
Și ce-ți vine să faci?
Îți vine să te-oprești,
Nu ai cum s-o continui,
E clar că o iubești,
Dar și mai clar c-o chinui...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Vlad Bălan despre iubire, citate de Vlad Bălan despre timp, citate de Vlad Bălan despre schimbare, citate de Vlad Bălan despre durere sau poezii despre acasă
Presimt că nu voi mai întârzia prea mult s-o întâlnesc, iar mângâierile ei dulci au acum ceva febril. Îmi place să cred că e nerăbdătoare să mă revadă față către față, să mă ia de mână și să mă ducă pe acel tăpșan care înflorește sub pasu-i ușor și pe care-l binecuvântează cu mâna ridicată. Căci o viață e scurtă, dar o iubire credincioasă e lungă și merită o răsplată pe care numai Zeița e în stare s-o acorde.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre răsplată, citate despre religie sau citate despre flori
O iubită de nădejde [A certain lady]
Pot să-ți zâmbesc și capul să-l înclin,
Să sorb cu buze avide ce vorbești,
Cu ruj înmiresmat să-mi dau din plin,
Să-ți mângâi fruntea așa cum îți dorești.
Iar când îmi spui de fostele iubiri,
O, pot să râd cu ochiul viu și clar.
Și râzi și tu, cu fală în priviri,
Dar inima că-mi plânge n-ai habar.
Îmi joc prea bine rolul, căci tu crezi
Că-s veselă ca primii zori de zi,
Dar sufletul că mi-l împovărezi
Tu nu vei știi.
O, pot să râd, s-ascult când ne întâlnim
Noi aventuri de care-mi povestești,
De doamne indecente să vorbim,
De mâini experte, șoapte pitorești.
Și mulțumit vei fi, și iar și iar
O altă saga o să-mi spui pe șleau.
Așa mă vrei fidelă, cu mult har,
Nu vezi că-n noapte ochii treji îmi stau.
Și când spre lucruri noi te simți chemat,
Iubite, pot să-ți dau săruturi mii...
Dar prin ce trec atunci când ești plecat,
Tu nu vei știi.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre ochi sau poezii despre ruj
Femeia
Femeia este ceva minunat
În viața fiecăruia bărbat
Ea face bărbatului viața frumoasă
Chiar și cu o vorbă duioasă
Și-n fiecare zi ea este cu el
La bine, chiar și când e rău,
Ea știe mereu cum trebuie să facă
Să-i fie bărbatului viața dragă.
Femeia-n viața fiecărui bărbat
Este ca o rază de lumină
Arde mereu și niciodată nu se stinge,
Dă numai caldură și nu frige.
Ea îl iubește zi de zi necontenit,
Îl face pe bărbat ca să se simtă iubit
Și chiar de nu simte iubire, ea
Face ca bărbatului mereu să-i fie bine.
Femeia e ca un vis real,
Un vis ce zi de zi noi îl trăim,
O vezi, dar este greu s-o înțelegi,
O simți, dar este greu să o atingi.
Și inima e greu ca să i-o frângi
Pentru că niciodată nu se dă bătută
Pentru că femeia în fiece zi luptă
Chiar și atunci când nimeni nu vrea s-o asculte.
Ea nu lasă un lucru neterminat,
Gândește diferit față de bărbat
Și duce la sfârșit orice început
Chiar dacă are doar de suferit.
Femeie rea pe pămant nu există,
Există doar femeii rău prețuite
Pentru că insuși cuvântul femeie
E cel mai bun lucru din lume.
Femeia este ca un talisman
Și peste tot bărbatul dorește s-o ia
Pentru că ea are grijă de el
Și îl păzește de tot ce este rău.
Curaj femeia îi dă unui bărbat
Chiar dacă nu-i bărbat adevărat,
Și face din el un învingător
Chiar și atunci când e pe locul doi.
Nu poți cunoaște o femeie cu adevărat
Chiar dacă crezi că multe ai aflat,
Să afli tot despre o femeie
E ca și cum ar treubui să zbori la stele.
Nici timp nu am avea destul
Ca să cunoaștem un ideal necunoscut,
Ca să cunoști măcar puțin pe o femeie
Mai bine las-o să te cunoască ea pe tine.
Fară femeie viața unui bărbat
E fară sens, el pare neînsemnat,
Așa că trebuie mereu să le iubim
Să le stimăm și să le prețuim.
Și chiar de uneori ele ne par rele
De fapt ele sunt cele mai bune,
Așa e stilul lor de a ne spune
Că ceva noi am făcut greșit
Sau poate puțin noi le-am iubit
Și vor să le iubim puțin mai mult,
Să le-aratăm în fiecare zi
Cât de importante pentru noi ele sunt.
Și ele sunt ceea ce ne-am dorit
Și nu ne dorim altceva nimic,
Doar timp ca să le putem iubi
Și să le arătăm tot ce simțim.
Femeia iubește-o zi de zi,
În brațe mereu trebuie s-o ții,
Că daca ea va obosi
Viața frumoasă noi nu vom mai simți.
Și de aceea trebuie să știm
Cum să le-alinăm, cum să le prețuim,
Ca nicioadată să nu ne plictisim
Lângă femeia pe care o iubim.
poezie de Serghei Țurcan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere, poezii despre bărbați, poezii despre femei și bărbați sau poezii despre început