Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cuvânt neinventat

Pentru ce simt eu – nu s-a inventat cuvânt!
Căci e prea pur și, parcă, e prea sfânt,
Căci ucigaș, diavolește parcă,
Plăcut de dureros inima-mi arată
Cum din senin, dar și din nebuloase focuri,
Vine un vânt ce-mi dezgolește locuri,
Vine o ploaie ce sufletul mi-l aburește,
O caldă respirație ușor mă amețește,
Iar vocea unei dulci copile subtil îmi amintește:
E-un joc abraș ce capătă esență,
E-un loc nebun ce-mi fură a mea prezență.
E o licoare tare, e chinul din poveste
Eliberat de un final frumos, pe noi ne-adăpostește.

Dar ce folos, e efemer,
E pentru câteva momente,
Căci visul are și-un sfârșit știut numai de unul,
Mai are și o altă față, ținută cu prudență, să nu se degajeze.
Dar o mai face.
Jucând pe-ascuns pe alte continente,
Cu alte minți și ignorând momente,
Ce-ademeneau în jurul meu trei universuri:
Al meu, al ei și cel comun pierdut prin multe sensuri.

Ah, și cât e de frumos s-o știi numai pe una...
Când alergi cu ea, ținând-o strâns de mână,
Când ea te-nvață a doua oară, având pe cap cunună,
Să te săruți cu ochii-nchiși, ca la-nceput – sub clar de lună,
Să simți plăceri sub degete durute,
Să guști trupesc atunci când buzele stau mute.
Și e superb să poți visa în doi pe-aceeași undă,
Să ai ce n-ai putea avea, să o cuprinzi și să te pătrundă,
Să dai ce ai și tot să nu-ți ajungă..
E minunat s-o vezi lucind și să o vezi cuminte,
S-o simți indiferentă, s-o simți cum se aprinde,
S-o vezi nebun, s-o simți cum pleacă,
Să o atingi, iar pielea ei să-ți cucerească porii,
Să-ntinzi mâna în sus și să cutreieri norii...

Ce simt eu e vis nestingherit.
E vechiul nou cu soare-acoperit.
E-un zbor plăpând ce-atinge orice strună
A unei voci ce-n șoaptă doar răsună.

Pentru ce simt eu – nu s-a inventat cuvânt.

poezie de (22 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru JomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Dragostea e oriunde, trebuie doar s-o simți, s-o vezi și să îndrăznești s-o atingi.

(3 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolai TăvălucSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vine noiembrie, iubito

Îmi bate noiembrie în geam,
Eu-i spun să mai întârzie un pic,
O iubire din octombrie mai am
Și n-am s-o las pentru nimic.

Mai am de scris vreo trei cuvinte
Și-un milion de alte ce-or mai fi,
Suspend și vis și mii de jurăminte,
Prin poezie vreau s-o pot iubi.

Noiembrie poate să nu mai vie,
În brațele ei simt cum mă topesc,
Femeie dragă, iubirea mea târzie,
Octombrie, eu vreau să-ți dăruiesc.

poezie de (19 octombrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O taină din sufletul meu

Mereu când te priveam, ca pe un înger te vedeam;
O privire așa de caldă, cum nimeni nu poate aibă!
Doar o atingere de-a ta, sufletul meu pentru o viata mi-l alina.
Frumos îmi vorbeai, mereu îmi spuneai vorbe dulci, cum numai tu stiai.
Iar când destinul a venit, parcă totul în jurul nostru a luat sfârșit!

poezie de (2014)
Adăugat de Rares JigaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu niciodată nu ai avut priviri suficient de puternice încât să pătrundă dincolo de pielea mea. Îmi e de-ajuns să te privesc acum în ochi, ca să știu că am dreptate. Ce poți tu vedea cu ochii aceia ai tăi? Un trup fierbinte, pe care vrei să-l atingi? Și ce simți când mă atingi? Căldura pielii mele? Crezi că într-o bună zi vei fi în stare să simți freamătul sângelui care îmi curge prin vene? Nu! Nu! Nu! Tu ai ochi, și urechi, și mâini egoiste! Vezi doar pentru tine, auzi doar pentru tine, simți doar pentru tine. Privești. Și ce vezi? Nu vezi nimic! Tu vezi numai ceea ce îți poate oferi ție plăcere. Atât! Și nimic mai mult!

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alină-mi inima

În miez de zi stau și oftez,
gândindu-mă la tine
cât mor de ciudă
nici nu știi,
nu sunt lângă tine...
doar tu ești și vei fi mereu,
iubirea mea cerească,
cu tine vreau sa fiu legat,
fii a mea mireasă.

Să te iubesc în orice clipă
din zi sau chiar din noapte
chiar dacă clipele se pierd,
speranța mea nu moare,
eu am să stau și am s-astept
vii cu al tău soare,
vii în viața mea te rog
în lipsa ta,
sufletul meu,
aproape, moare.

Nu vreau nicicând să mă gândesc
c-am să te pierd vre-odată,
n-ai să vrei să mă iubești
asta-i durerea mea uitată,
și chiar de-ar fi
vrei, să nu mai fii cu mine,
să știi că am mor încet,
pierdut în cer,
pierdut de tine.

Ochii mei de i-ai avea,
să vezi ce vad și eu,
să vezi când nu te văd tot timpul,
să știi cât mi-e de greu,
și sufletul-mi de l-ai avea,
să simți ce simt și eu
să simți când nu te simt tot timpul,
să știi,
că fără tine,
îmi simt sufletul greu.

Și lacrimile-mi curg ușor
stingând durerea mea,
te rog vino înapoi
te rog,
alină-mi inima.
Aș vrea plâng mereu,
plâng de fericire
știind că tu, de tot ce-i RĂU
tot timpul ai să ai neștire.

Te vreau tot timpul printre nori
zbori, razi cu mine
Eu te iubesc și nu-i ușor
să-ți spun ce simt eu pentru tine
Dar în curând eu voi scăpa
de-a mea parte întunecată
și-am să te rog oficial
fii a mea mireasă.

poezie de (23 decembrie 2010)
Adăugat de Palade Eduard-CristianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Eva

Un sentiment aparte m-a cuprins,
Când am văzut enigma vieții mele
Cu ochi ca mura și cu părul lins,
Mi s-a părut că zbor spre stele.

Și totdeauna aș vrea fiu cu ea
Să o admir ca pe o floare rară,
-i dau din mine, soldă viața mea,
Și s-o primească simplu-n primăvară.

Cărările le parcurgem împreună,
Lumina caldă s-o luăm din soare
-i pun din flori de vis cunună,
Și s-o ador mereu într-o splendoare.

La ea mi-e gândul și visez s-o am
Mai aproape, și s-o strâng la piept,
-i simt parfumul ei de magheran
Împodobindu-mi soarta cât mai drept.

poezie de (10 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rudyard Kipling

Dacă

De poți fi calm când toți se pierd cu firea
În jurul tău, și spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi și ei cumva;
S-aștepți, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminți minciuni mințind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun pari, nici prea-nțelept;

De poți visa – și nu faci visul astru;
De poți gândi – dar nu-ți faci gândul țel;
De-ntâmpini și Triumful și Dezastrul
Tratând pe-acești doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pișicher, să-l prindă-n laț pe prost;
Când munca vieții tale, năruită,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;

De poți să strângi agonisita toată
Grămadă, și s-o joci pe un singur zar,
pierzi, și iar să-ncepi ca-ntâia dată,
Iar c-ai pierdut – niciun cuvânt măcar;
De poți sili nerv, inimă și vână
Să te slujească după ce-au apus,
Și piept ții când nu mai e stăpână
Decât Voința, ce le strigă "Sus!"

De poți rămâne tu în marea gloată;
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Dușman, om drag, răni să nu te poată;
De toți să-ți pese, dar de nimeni prea;
De poți prin clipa cea neiertătoare
treci și s-o încerci gonind mereu,
Al tău va fi Pământul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, băiatul meu!

poezie celebră de , traducere de Dan Duțescu
Adăugat de Silvia VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Kim" de Rudyard Kipling este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.99- 7.60 lei.

Greșeli, schimbări și ajutor

Fac asta din dorință,
O fac din neputință,
Căci sunt o simplă ființă
Ce simte suferință.

Fac asta cu folos,
O fac cât mai frumos,
Dar simt că merg în jos,
Și-o fac mai dureros.

Încerc s-o fac mai bine,
Gândindu-mă la tine,
Dar lacrimi cad puține
Și frica nu mai vine.

Și aud că vrei să-mi ceri
încerc din răsputeri,
renunț la zeci poveri,
Să n-am parte de dureri.

Dar n-am vrut fie-așa,
N-am vrut uit de ea,
Iar atunci când ea pleca,
N-am vrut a mă schimba.

Cu gându-n stele m-am trezit,
Asta nu-i ce mi-am dorit,
Am uitat tot ce-am iubit,
Am uitat tot ce-am simțit.

Am greșit, am realizat,
M-ai ajutat, nu mi-a păsat,
Dar când pe ușă ai plecat
Nimic frumos n-a mai durat.

Și-acum când știu unde greșesc,
Acum când știu ce îmi doresc,
Încerc din nou să-mi amintesc,
Încerc mereu să te găsesc.

Am uitat tot ce-a durut,
Nu mai am ce am avut,
Și-ncep să simt ca la-nceput,
Dar prea târziu, te-am pierdut.

Am fost mereu un gânditor,
Am fost mereu un visător,
Am fost mereu un luptător,
Dar acum cer ajutor.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Așa, pe întuneric, fără s-o vadă, percepându-i doar prezența, Lucian simți cum Lia îl cuprindea ușor cu brațele, pe după gât și pe neșteptate, îl sărută, de data aceasta ea pe el, delicat, să nu-l doară, fiindcă știa că era lovit. Luat prin surprindere de gestul ei, rămase locului, nemișcat, neclintit ca o stâncă. Ce durere să mai fi simțit?! Nici gând de așa ceva! Nici n-avu timp s-o cuprindă în brațe, cum ar fi procedat în mod normal, măcar cu brațul drept, căci cu stângul n-ar fi putut, însă el era prea nedumerit în acele momente, ca să acționeze în vreun fel; se simțea ca paralizat, hipnotizat sau de parcă ar fi fost sub efectul unui anestezic puternic. Se dezmetici de abia când ea îi dădu drumul, îndepărtându-se ușor, în întuneric, trezindu-l parcă din visare.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Presimt că nu voi mai întârzia prea mult s-o întâlnesc, iar mângâierile ei dulci au acum ceva febril. Îmi place cred că e nerăbdătoare să mă revadă față către față, să mă ia de mână și să mă ducă pe acel tăpșan care înflorește sub pasu-i ușor și pe care-l binecuvântează cu mâna ridicată. Căci o viață e scurtă, dar o iubire credincioasă e lungă și merită o răsplată pe care numai Zeița e în stare s-o acorde.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 30.78 lei.
Corneliu Culman

Mi-e dor de obiceiul vostru

Mi-e dor de obiceiul din Banatul vostru
De-ați pune'n mână paharul cât mai plin.
E-un obicei frumos, pe gustul nostru,
Să simți din plin că ai băut un vin.

În înserarea ce pe deal se pierde,
beau cu Roșca-un Cabernet de Recaș, gros,
Să simt cum sângele în mine fierbe
Ș-apoi plec, nebun, încet, pe jos.

Cu un popas la Josu'n Topolovățul Mare,
Unde gust un vin, doar un pahar, în drum,
S-ajung apoi la Buziaș, în care
beau cu primărița-un Otonel plin de parfum.

Să mă opresc apoi la Teremia Mare,
beau cu Willy un păhărel de vin.
Se zice că-i ușor, că nu este prea tare,
Dar dacă-l beau, picioarele țin?

Ș-apoi -nchei plimbarea aceasta'n care
M-a însoțit Răducu, prieten priceput,
În micul separeu din Sânnicolaul Mare,
S-o iau cu Oncu iar de la'nceput.

poezie de din Niște poezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Doar doi...doar noi

Când sunt singur și mă gândesc:
Ce să fac s-o cuceresc?
Cum să fac -i dovedesc?
Cum să-i spun că o iubesc?

Căci ea nu știe ce-mi doresc,
Ea nu știe cum o privesc,
Și tot încerc s-o cuceresc,
Dar ea nu știe c-o iubesc.

Ea are un chip, un chip ceresc,
Când o văd -ndrăgostesc
Și doar cu ea vreau trăiesc,
Doar cu ea pot zâmbesc.
Și când cred că reușesc,
Ea pleacă... unde greșesc!?

Of, încep obosesc,
Poate doar mă amăgesc,
Ce să fac? Să mă opresc?
Pot trăi doar s-o privesc?

Nu! Nu pot opri!
Am lupt pentru-amândoi.
Am lupt până vom fi,
Doar doi... doar noi.

poezie de
Adăugat de Andrei TudoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asta-i dragostea

Când treci pe lângă mine și nu mă bagi în seamă,
Iar eu mă uit la tine fără nici o teamă,
Și simt că-nebunesc, dar știu că este bine,
atunci îmi fac curaj ca să vorbesc cu tine.

Învaț mereu mai mult, mai mult ca un străbun,
Doar ca tu să vezieu sunt cel mai bun,
Și-mi strâng toate puterile, și mă-mbrac frumos,
Doar ca tu să vezinu-s cu capu-n jos.

Și mă întreb mereu, acolo-n mintea mea:
"De ce fac toate astea numai pentru ea?"
Când răspunsul îl cunosc, cine n-ar putea?
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!

Deci ca să-ți demonstrez că sunt un cineva
Care ține mult la tine și doar cu tine-ar sta,
Îți ofer un trandafir, ca să-ți dovedesc
Că sunt îndrăgostit, tre' s-o spun: te iubesc!

Iar când toți îmi sar în cap și mă-ntreabă-asa:
"De ce faci toate astea numai pentru ea?"
Nici n-apuc spun că le spune inima:
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!

Dar dragostea se-mparte, se-mparte doar în doi.
Ce părere ai? Nu vrei fim noi?

poezie de
Adăugat de Andrei TudoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia

Femeia este ceva minunat
În viața fiecăruia bărbat
Ea face bărbatului viața frumoasă
Chiar și cu o vorbă duioasă

Și-n fiecare zi ea este cu el
La bine, chiar și când e rău,
Ea știe mereu cum trebuie facă
-i fie bărbatului viața dragă.

Femeia-n viața fiecărui bărbat
Este ca o rază de lumină
Arde mereu și niciodată nu se stinge,
numai caldură și nu frige.

Ea îl iubește zi de zi necontenit,
Îl face pe bărbat ca să se simtă iubit
Și chiar de nu simte iubire, ea
Face ca bărbatului mereu -i fie bine.

Femeia e ca un vis real,
Un vis ce zi de zi noi îl trăim,
O vezi, dar este greu s-o înțelegi,
O simți, dar este greu să o atingi.

Și inima e greu ca să i-o frângi
Pentru că niciodată nu se dă bătută
Pentru că femeia în fiece zi luptă
Chiar și atunci când nimeni nu vrea s-o asculte.

Ea nu lasă un lucru neterminat,
Gândește diferit față de bărbat
Și duce la sfârșit orice început
Chiar dacă are doar de suferit.

Femeie rea pe pămant nu există,
Există doar femeii rău prețuite
Pentru că insuși cuvântul femeie
E cel mai bun lucru din lume.

Femeia este ca un talisman
Și peste tot bărbatul dorește s-o ia
Pentruea are grijă de el
Și îl păzește de tot ce este rău.

Curaj femeia îi dă unui bărbat
Chiar dacă nu-i bărbat adevărat,
Și face din el un învingător
Chiar și atunci când e pe locul doi.

Nu poți cunoaște o femeie cu adevărat
Chiar dacă crezi că multe ai aflat,
afli tot despre o femeie
E ca și cum ar treubui zbori la stele.

Nici timp nu am avea destul
Ca cunoaștem un ideal necunoscut,
Ca cunoști măcar puțin pe o femeie
Mai bine las-o să te cunoască ea pe tine.

Fară femeie viața unui bărbat
E fară sens, el pare neînsemnat,
Așa că trebuie mereu le iubim
le stimăm și să le prețuim.

Și chiar de uneori ele ne par rele
De fapt ele sunt cele mai bune,
Așa e stilul lor de a ne spune
Că ceva noi am făcut greșit

Sau poate puțin noi le-am iubit
Și vor le iubim puțin mai mult,
le-aratăm în fiecare zi
Cât de importante pentru noi ele sunt.

Și ele sunt ceea ce ne-am dorit
Și nu ne dorim altceva nimic,
Doar timp ca să le putem iubi
Și să le arătăm tot ce simțim.

Femeia iubește-o zi de zi,
În brațe mereu trebuie s-o ții,
Că daca ea va obosi
Viața frumoasă noi nu vom mai simți.

Și de aceea trebuie știm
Cum să le-alinăm, cum să le prețuim,
Ca nicioadată să nu ne plictisim
Lângă femeia pe care o iubim.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cred că

Cred că mi-am pierdut un ochi,
Căutând.
Avea dioptrie mică
Și-mi părea că vedea bine
Cu și fără lentilă.
S-o fi împiedicat de vreun vis
Atras de pământ
Și siguranță.
Iar acum îmi caut privirea profundă
Cu ochiul rămas,
În dioptrie mare
Și gene prea dese
Pentru conținuturi.

Cred că mi-am strivit o mână,
Îmbrățișând.
Avea degete drepte
Și-mi părea că era frumoasă
Cu și fără mănușă.
S-o fi pripit când veneai,
Încordată-n pumn
Și emoție.
Iar acum îmi vindec îmbrățișarea palmei
Cu mâna rămasă,
În degete strâmbe
Și piele prea aspră
Pentru mângâiere.

Cred că mi-am topit un suflet,
Simțind.
Avea formă rotundă
Și-mi părea că visa întreg,
Cu și fără trup.
S-o fi-ncălzit când vorbeai,
Deformat în părere
Și viață.
Iar acum îmi încerc golul ființei
Cu sufletul tău,
În formă nouă
Și stare prea crudă
Pentru aderență.

poezie de (23 octombrie 2012)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nenorociții de bărbați...

Nenorociții de bărbați sunt ca rablele de-autobuze:
Tot stai, stai și-aștepți s-apară unul dintre ei,
Iar când, într-un târziu, se ivește unul
Mai apar vreo doi sau trei.

Îi vezi cum îți fac semne,
Cum te invită-n mașină să te conducă acasă,
Încerci le-înțelegi adevăratele intenții,
Dar nu prea ai timp, căci alte griji te-apasă.

Oricum, dacă-o dai în bară, nu mai poți s-o dregi.
Îi ignori? O să fii uitată acolo ca-n azil orfanii –
În vreme ce autoturismele și-autobuzele tot trec și trec,
La fel minutele și orele, și zilele, și anii.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cronică rimată, dedicată volumului de versuri "Suflet la troc"

Tu mi-ai pus încet și clar
Insomniile pe jar.
Noaptea trezesc și stând
Eu îți mai citesc un rând.
Îl repet și îl rețin
Tot mai des, tot mai puțin,
porți fără de vină
Pe covoare de lumină.
Mă văd neajutorat
-nțeleg ce ai visat
Și ce sufletul tău crede
Când tu vezi ce nu se vede,
Când auzi ce nu se-aude,
Văzând dragostea oriunde,
Ți-nțeleasă, dar și ne,
Și când e și când nu e,
Și de-i rece, și de frige,
Încercând mereu strige...
Chiar când n-ai nimic de zis,
Scrii frumos precum ai scris,
Despre tot, despre nimic,
Despre strop, despre un pic,
De oceanul din potop
Și de picul dintr-un strop.
De-aș avea răbdarea ta,
culeg din cer o stea
Și s-o pun cu ochiu-nchis
În splendoarea unui vis,
Pe din-nuntru dogoare,
topească sloiul gheții
În grădina dimineții,
Unde tu te duci ades,
Ca scrii pe înțeles
Pentru noi, de pază îngeri,
Scrierilor tale-n plângeri
Ce așteaptă -nsereze,
Sufletul lumineze
Pentru cei ce vor vadă
Sufletul căzând ca pradă
În supunere tăcută,
Mută deseori, prea mută.
Suflete voind furi,
Ai pus dragostea-n figuri:
Din triunghiuri și din sfere
Ai făcut patrulatere,
Ai luat rigla și compasul
Și-ai făcut un cerc cu pasul,
Iar iubita se vedea
Din nimic, tangenta ta,
Ce, iubindu-te întruna,
Face soarelui cu mâna,
Ca și când de la vecină
O trimiți ia lumină,
Ca s-o vezi în sânii goi,
Și de abia mai apoi
În tablou s-o creionezi,
Ca în taină s-o visezi,
Căci poetul, orișicât,
Nu-i ceva și doar atât,
Ci el este, ce și ce,
Și ce e, și ce nu e...
E și lut, e și dogoare,
E și piatră de valoare,
Iar tu, Rob cuminte-n prag,
Diamantul nostru drag.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când din iubire-am apărut
Și-n lume am pornit pe brânci,
De mână Tu m-ai prins atunci
Și mersul, zbor mi s-a părut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când zările mai largi le-am vrut,
Privind orbit spre necuprins,
Ușor de mână Tu m-ai prins
Și ochii nu m-au mai durut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când inima pereche mi-a cerut
Și-n noapte căutam lumină,
M-ai prins atunci ușor de mână
Și inimă pereche Te-am avut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când din iubire-am apărut,
Când zările mai largi le-am vrut,
Când inima-mi pereche te-a cerut,
Cu mâna ta, pe toate le-am trecut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O scârbă... de democrație

Mi-e scârbă de democrație
- Stați, nu vă repeziți, e doar la voi o tragedie -
Nu-n general
... De cea de-aici, din deal.

Iubesc democrația
- Stați nu vă-n veseliți, cea ce-mi păstrează seminția -
... Pe cea reală,
Ce n-o mai am, în țara mea, natală.

Mi-e scârbă de democrație
- Stați nu vă repeziți, e una din prostie -
Manipulată
Înspre sărăcia mea, subtil planificată.

Iubesc democrația
- Stați nu vă-nveseliți, cea ce-mi respectă din trecut, copilăria -
Căci merit dar, s-o am
De drept, nu doar s-ascult și veșnic s-o reclam.

Mi-e scârbă de democrație
- Stați nu vă repeziți - vorbesc de-o Românie;
Unde doar tu-n respect o-asculți
De la îmbogățiți din furt... tu făcând parte din desculți.

Mi-e scârbă, dar iubesc democrația
-Ce lumea a inventat-o, prețuind frăția-
Nu să ne pierdem darul de-a vorbi, de-a spune;
Cu plasture pe buze, muți, doar s-auzim, trăind deșertăciune.

Spuneți-mi, cui m-adresez, s-o am
-Nu toată, cum la alții, doar un dram-
Nu doar prin dreptul la cuvânt, de mut, crezând c-ajunge
Strigăt, la cei ce nu ascultă... Și-au numai gustul meu de sânge!?!

poezie de (8 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Martinescu

Graurul

Pierdut prin câmp în iute zbor
Și ciripit în fuga lor,
Ca niște bile de-abanos,
Pe creanga dudului stau jos,
Încetișor...

S-au rătăcit de negrul stol
Și sub a frunzelor prestol,
Își spun al inimii lor foc.
Și tot sărind din loc în loc,
Pătrund în gol.

Și-nciripiri ca de argint
Ei nu se-nșală, nu se mint;
Ci-și spun pe față-ntregul dor,
Și cald e ciripitul lor
--Parfum de-absint.--

Și, Doamne, câte planuri fac
La umbra bunului copac!...
În planul lor de-un cuib vorbesc
Și-n dulci cuvinte se sfădesc
Și nu se-mpac...

Un cuib de aur el ar vrea,
Cu streșini, lanțuri de mărgea
Și-acoperiș de ghiocei,
râdă dulce-n ochii ei
Când o-nsera...

Dar ea, zâmbind, îi spune-apoi
De vânturi reci, de soare, ploi,
De puișori ce n-ar putea
rabde tuturor așa
Cum răbdăm noi...

Și câte planuri nu-și mai fac
La umbra bunului copac!...
Și de necazuri amintesc,
Dar râd de ele când vorbesc,
Căci lor le plac.

..............................

Dar deodat', cât ai clipi,
De creangă ea se deslipi
Se prăbuși cu fulgii-n vânt
Și se sfârși...

Iar el, sărmanul, îngrozit,
Săgeată-n zbor s-a repezit
Jelind cu lacrimă de foc;
Căci nemilosul lui noroc
L-a părăsit...

Câte-au vorbit acolo sus,
O, câte gânduri nu și-au spus!
O viață-ntreagă-au făurit,
O viață fără de sfârșit
De trai nespus...

.................................

Când soarele a răsărit
Și-l vezi atât de strălucit,
Nicicând prin gându-ți nu ți-a dat
Că va avea și el odat'
Vreun sfârșit...

..................................

De-atunci, în fiecare an,
La dud venea cel flăcăuan,
Tot așteptând zile și nopți
S-o vadă înviind din morți,
Dar totu-n van.

Mireasa-i nu se mai ivea
Pierise-n gol, cum piere-o stea...
Și-apoi, târziu, el s-a convins
Că legea morții-i de ne-nvins
Și-oricât am vrea

S-o schimbăm noi, nu vom putea.
Deci, de e bună sau de-i rea,
Să nu te-ntrebi, că n-ai să poți
Răspunde;ai ei suntem toți,
Când ea ne vrea...

poezie clasică de din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce lucruri mărunte te pot face să te simți mai bine atunci când ești supărat? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook