Septembrie
Septembrie s-a reîntors de parcă
ar vrea să mă ducă spre undeva
pe un câmp, pe un lac într-o barcă
într-un semn atârnând de o stea.
e-un început de toamnă în toate
sub soarele ce freamătă domol
în piept se zbat inimi furate
pe străzi cerșesc actori fără rol.
adio vară mi-ai luat și cocorii
spre unde pleci cu-al tău miraj?
a revenit bruma ce scutură norii
și eu parcă pierd din curaj.
semptembrie cu zvon de ceață rece
e toamna în oase și viața mea trece!
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre nori
- poezii despre inimă
- poezii despre curaj
- poezii despre cerșetorie
- poezii despre bărci
- poezii despre brumă
Citate similare
Sarabandă
pretind de la toamnă un bob de zăbavă
că să-mi izvorască extazul în piept
azi sting cu lacrimi flăcări de lavă
parcă m-am rătăcit de drumul drept.
aripi de lumină să-mi crească aștept
să zbor spre interstiții de soare
el este-n Univers suprem înțelept
iubirea pentru el freamătă ca o floare.
trudesc la fericire trăiesc o sarabandă
printre griji și tristeți compun poezie
mă-nvălui cu miresme din câmp de lavandă
să piară moliile chiar și din fantezie.
galbenă melancolie s-a cuibărit în glandă
vara a luat cu ea ultima frenezie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre tristețe
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre melancolie
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Va veni toamna...
Va veni toamna
Curând și grăbit,
Soarele se duce trist la culcare,
Iar frunzele galbene-n jocul lor strâmt,
Hai -hui o pornesc în lumea asta mare.
Va veni toamna
Cu plete arzând,
Și haine de vânt, transparente, din ceață
Dar ne va saluta rând pe rând
În oricare tacută dimineată.
Va veni toamna
Vezi, parcă nu mai au loc
Cocorii și berzele să stea pe casă,
Va veni toamna
Și căt nenoroc
Să fim părăsiți de-a verii crăiasă.
Va veni toamna
Mă doare un gând
Că și viata mea spre toamnă se-dreaptă
În mine speranțele și zilele-mi plâng
Și va fi ceata.... în orice dimineată.
poezie de Mihaela Ciubotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre vestimentație, poezii despre vară, poezii despre păr, poezii despre plâns, poezii despre jocuri sau poezii despre gânduri
Mai Septembrie ca oricând
Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veșminte,
Și parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.
Cad și frunzele, bate și vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.
Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar și pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi și noi.
Septembrie mi-a uscat și rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Și acum vântul mă împinge de la spate.
Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Și mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre păduri, poezii despre frunze, poezii despre uitare sau poezii despre ploaie
Miezul toamnei
natura se pregătește de o lungă odihnă
toamna se scutură de resturi de mirări
melancolia galbenă se extinde în tihnă
între văi și dealuri între munți și mări.
se-nsămânțează câmpuri cu gânduri ca grâul
ploaia hărnicește cu veselie mare
romanța apelor de munte trece cu râul
prin sufletele ce așteaptă o sfântă chemare.
sentimente arămii freamătă de final
aproape toate în curând vor cădea jos
e lung și voluptos fiorul carnal
prin mine parcă trece vântul vânjos.
știu că și toamna e sezon fenomenal
cred că nici un anotimp nu este mai prejos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre văi, poezii despre suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre senzualitate
Noapte bună, Moțu, și adio
Buletin de știri sub semn de doliu,
Umbrele pe scenă se adună,
Ai plecat din rolurile vieții,
Pentru rolul morții. Noapte bună!
Într-o viață excepțională,
Le făceai în felul tău pe toate
Și-a venit târâș la tine moartea,
Contrapunctul de banalitate.
Înaintemergător în viață,
Înaintemergător în arte,
Pentru ce motiv să fii, de astăzi,
Înaintemergător în moarte?
De la care band de îngeri tragici
Ar putea un plânset să pornească,
Dacă înșiși Beatleșii și Stoneșii
Gustă încă pâinea pământească?
Fără zgomot ți-ai trăit sfârșitul,
Fără speculații, fără jale,
Ai plecat din rolurile vieții,
Ca să intri-n rolul morții tale.
Ultimul popas, la tine-n teatru,
Unde ai venit la tinerețe,
Doliul tău ni s-a urcat pe tâmple,
De lumina ta să ne dezvețe.
O furtună s-a stârnit în scenă,
Straniu turbion al veștii rele,
Cineva, care produce noapte,
Suflă-n reflectoare și în stele.
Clipa despărțirii e aproape,
Pleci, într-o tăcere suferindă,
Parcă mor, și eu, puțin, cu tine
Și îmi pierd imaginea-n oglindă.
Freamătă prin țară vești cumplite
Și noroiul ne-a cuprins cu brio,
Să nu uiți să-l vizitezi pe Shakespeare,
Piesa-i gata și ai tras oblonul,
Noapte bună, Moțu, și adio.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre doliu, poezii despre îngeri, poezii despre știri, poezii despre tăcere, poezii despre tragedie sau poezii despre tinerețe
În atelierul închipuirii
vreau să pictez fericiri cu zâmbet de magnolii
cu porumbei ce sorb roua din petalele fine
vântul scutură norii cu ploi de orgolii
viața mea se întregește cu splendorile divine
vreau să sculptez iubirea în stâncă
să trăiesc visătoare un miracol sublim
freamătă romantismul în simțirea adâncă
zilnic un poem răsare din forul intim
lacrimi boeme sting năvalnice focuri
destinul meu se prezintă în zeci de nuanțe
în drumul spre cer sunt minuni pe alocuri
care-mi luminează stoluri de speranțe
îmi închipui că am aripi de pasăre rară
să zbor spre univers liberă sprințară
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre arte plastice, poezii despre zâmbet, poezii despre timp, poezii despre stânci, poezii despre sculptură sau poezii despre rouă
Parcă, parcă...
Era-ntr-o vară (parcă joi)
și toate ne erau permise -
Gara de Nord, peronul, noi
sau era vineri, pare-mi-se.
În ochi ni se citea văpaia
în trenul plin de cetățeni
la clasa-a doua, spre Sinaia
sau parcă, parcă spre Bușteni.
Timidă nu spuneam nimic
când mi-atingeai câte o dată
cu buzele un deget mic,
sau parcă, parcă mâna toată.
Doar ciripeam: "Ah, suflețel!"
când mă priveai pe sub sprânceană.
am stat la single la hotel
sau parcă-n duplex la cabană -
Ultramodern... ce draperii!
cu mov în dungi și picățele
sub geamurile fumurii
sau parcă, parcă jaluzele.
Când în final pe canapea
ușor, ușor ne-am așezat
(ce bine te-asortai cu ea)
sau parcă, parcă era pat -
Tu mi-ai șoptit: "Ah, ce noroc
în ochii tăi să văd înaltul!"
și ne pupam așa cu foc...
sau parcă mă pupam cu altul.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre trenuri, poezii despre sprâncene, poezii despre noroc, poezii despre mâini, poezii despre foc sau poezii despre degete
Tablou de toamnă
cred în mine cred că-mi surâde norocul
să mă înalț pe aripi de îngeraș
să zbor spre soare să-i înțeleg jocul
care arde veșnic cu-al luminii făgaș.
când zâmbesc sau cu lacrimi pe față
sufletul meu spre azur se îndreaptă
mă las călăuzită de zori de dimineață
ei cern peste mine lumina înțeleaptă.
mă dezvelesc de arămia maramă
mă dezbar de gânduri ce au putrezit
norii din suflet în ploaie se destramă
curcubeul din chakre s-a limpezit.
beau elixirul toamnei într-o cramă
mă-nfrățesc cu arborii care s-au desfrunzit.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călăuza
De vrei sa pleci, în viață,
Dă drumul inimi să fugă.
Acolo unde vrea ea să se ducă
O tainică iubire a început,
O stea în calea ta ea a apărut,
Te va călăuzi de vrei s-ajungi,
Și visul de vrei să-l atingi
La viață cu drag să privești,
Și norii de întâlnești să nu-i ocolești,
Un nor ce zboară-n vânt, tu să-l iubești
Atent fără să clipești, să nu te oprești,
Întinde mâna ta spre cer
Și prinde-te de norul călător
Să nu dai drumul, să nu te pierzi,
Să urmărești dorul în nopțile senine,
Și roagă-te de el să vina și la tine
O inimă ce stă mereu închisă,
Ea nu poate iubi, eliberează-ți inima
Să iasă dragostea în calea ta
Apoi tu poți din nou zburda
Ca o pasăre ușoară poți zbura!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre visare sau poezii despre vinovăție
Ne-au zburat din suflete cocorii
Ne-au zburat din suflete cocorii
spre aceleași țărmuri neștiute
și de unde nu se mai întorc
Toamna vieții pare nesfârșită
Ne-au zburat din suflete cocorii
de parcă am plăti un bir
mereu un altu-n fiecare an
cu o nouă generație de cocori
mai tineri și mai triști
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ion Untaru despre viață, citate de Ion Untaru despre tristețe, citate de Ion Untaru despre toamnă, citate de Ion Untaru despre tinerețe, citate de Ion Untaru despre suflet sau poezii despre plată
Toamnă, toamnă, toamnă
Norii iarăși se descarcă
Și acum ca astă vară.
Anotimpul ăsta parcă
A mai fost și-n primăvară.
epigramă de Valentin Groza din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre toamnă, epigrame despre primăvară, epigrame despre nori sau epigrame despre anotimpuri
Toamna
De la deal înspre câmpie
Zboară zvonul, susotind,
Vântul spune c-o să vie
"Ea", în vizită curând.
Vorbesc pomii, de-i asculti,
Între ei, parcă cu jale.
Cic-a fost văzută-n munti,
Coborând încet spre vale
Într-o rochie de "rugină",
Încăltată în "noroi",
Cu alura-i de regină,
În caleasca ei de "ploi".
Soarele îi face loc,
Norii, crainicii fideli,
Adunati parcă ad-hoc
O anuntă-n chicoteli.
Frunzele cuprinse-n ceată
Înteleg că... nu-i a glumă.
Au simtit spre dimineată
Pe-a lor haină verde... brumă.
Salcâmi povestesc în doi:
Ce-o să fie oare frate?
Că de-atâta vânt si ploi
Sigur vom fi "rupti de spate"!
În grădini se sterg culorile.
Gri e... noul trend la modă.
Triste-si plâng azi florile
Ultima lor odă.
Fluturii se pierd prin crânguri
Si cocori dispar în zare,
Iar broscoii din adâncuri
Îsi pierd cheful de "cântare".
Doar un greier, cu sperantă
Cântă încă la chitară,
Cu putină arogantă:
"Vesnic, vesnic va fi vară!"
poezie de Marius Alexandru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre verde, poezii despre umor sau poezii despre rochii
A venit toamna
Cad frunze ruginii și se aștern covor
Sub pașii mei foșnesc ca șoaptele de-amor
Pe cer, deasupra mea, plutește un cocor
Ce pare rătăcit de stolul călător.
E toamnă și pustiu, și parcul este trist
Pe strâmtele alei e doar un polițist,
Iar eu mă plimb tăcut, de parcă-s un turist
Intrat într-un tablou în stil renascentist.
Un nor mare și gros se-apropie grăbit
Și ploaia va cădea din ceruri negreșit
Iar soarele s-a dus ușor spre asfințit,
Căci ziua s-a scurtat, iar noaptea s-a lungit.
Pe-o creangă, în copac, un corb de abanos
Se uită cu nesaț la un covrig de jos
În timp ce lacul mic, care zâmbea frumos
Acum îmi pare-a fi un pic morocănos.
Spre casă mă îndrept, că s-a întunecat
Și parcă din senin răcoarea s-a lăsat
Un câine vagabond a pagubă-a urlat
Că toamna e aici, iar vara a plecat.
poezie de Octavian Cocoș (4 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vagabondaj, poezii despre turism sau poezii despre polițiști
Vine Toamna
De la deal înspre câmpie
Zboară zvonul, susotind,
Vântul spune c-o să vie
"Ea", în vizită curând.
Vorbesc pomii, de-i asculti,
Între ei, parcă cu jale.
Cic-a fost văzută-n munti,
Coborând încet spre vale
Într-o rochie de "rugină",
Încăltată în "noroi",
Cu alura-i de regină,
În caleasca ei de "ploi".
Soarele îi face loc,
Norii, crainicii fideli,
Adunati parcă ad-hoc
O anuntă-n chicoteli.
Frunzele cuprinse-n ceată
Înteleg că... nu-i a glumă.
Au simtit spre dimineată
Pe-a lor haină verde... brumă.
Salcâmi povestesc în doi:
Ce-o să fie oare frate?
Că de-atâta vânt si ploi
Sigur vom fi "rupti de spate"!
În grădini se sterg culorile.
Gri e... noul trend la modă.
Triste-si plâng azi florile
Ultima lor odă.
Fluturii se pierd prin crânguri
Si cocori dispar în zare,
Iar broscoii din adâncuri
Îsi pierd cheful de "cântare".
Doar un greier, cu sperantă
Cântă încă la chitară,
Cu putină arogantă:
"Vesnic, vesnic va fi vară!"
Marius Alexandru
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbare
Imaginea ta prin mintea mea
Stăfulgerată trece.
Parcă nu-i privirea ta
Cea glaciar de rece.
Te privesc și nu ești tu
Cu fața încornorată,
Fără acel paspartu
Ca cel de altădată.
Astăzi te-ai schimbat,
Diferit de cel din urmă,
Un adevărat bărbat,
Ai luat o altă cârmă.
Cel de-odinoară a plecat,
Duluță parcă într-o joi,
În urmă-i răul blestemat,
Acum e un nou altoi.
poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre imagine, poezii despre bărbați sau poezii despre adevăr
Schimbare
Imaginea ta prin mintea mea
Stăfulgerată trece.
Parcă nu-i privirea ta
Cea glaciar de rece.
Te privesc și nu ești tu
Cu fața încornorată,
Fără acel paspartu
Ca cel de altădată.
Astăzi te-ai schimbat,
Diferit de cel din urmă,
Un adevărat bărbat,
Ai luat o altă cârmă.
Cel de-odinoară a plecat,
Duluță parcă într-o joi,
În urmă-i răul blestemat,
Acum e un nou altoi.
poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile nopții
E tare rece-n noaptea asta,
în ceață a pălit cadaveric lumina,
colind străzi goale într-o haină prea largă,
eșarfa mă-ncălzește în plasă de zgârieturi.
"Te-aștept, iubito!" aud o chemare,
un abur suflat pe gură în ger.
Făgăduința mi-atinge frigul din cer,
gheara rece în clește m-a prins,
șoapta vântului îmi strecoară dorinți,
imagini cu tine, de mă scoate din minți.
Pe un geam aburit de fereastră
plâng cuvinte nescrise,
amprenta unui sărut,
o inimă desenată în fugă,...
Ce crezi tu, noapte, de toate astea?
Spune, de unde vine-acum așa lumină
când multe stele sunt acoperite
și-un nor s-a țesut rochie Lunii?
Încep lumini să licărească
a mână ce mă saltă din ruine,
se împletesc într-o manta vrăjită
să-mi țină cald, să nu mai știu ce-i frigul,
să văd cum înfloresc, incandescent,
în roșul buzelor, florile nopții,
cum buzele unesc lumina mea și-a ta
într-un sărut al Soarelui cu Luna.
Tremurătoare stele scutură strălucire,
mi-arată cum să mă lepăd de griji.
Felinare cos tiv de lumină pe margini
de inimi abandonate-n străzi pustii.
Dantela de lumină singurătatea-mi soarbe
să pot păși spre magic tărâm
unde iubirea nu sfâșie florile
ce, din dragoste mare, înfloresc zi și noapte.
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre flori sau poezii despre sărut
Pastel de toamnă
În toamna cu păducheria colcăind
Îmi cade bruma pe pianul mort
O partitură tristă-n piept îmi prind
Și scap pe jos poemul meu avort
Gutuii se scălâmbăie la stele
Și nucii-și plâng nevoile păgâne
Furtuna se dezmiardă-n nopți tembele
Și răvășește cinic o minune
Ca un asin tâmp rage patefonul
De se zbârlește dealul îngrozit
Un greier înroșește telefonul
Sunând prelung la polul infinit
Și în acest pastel de toamnă udă
Zdrobesc poemul sub blacheul rece
Mă urmărește nemurirea nudă
O lepră care parcă nu-mi mai trece
poezie de Mihail Soare din Înger de prisos (2007)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre telefon, poezii despre stele, poezii despre roșu, poezii despre pian sau poezii despre nuditate
Drumul spre succes
ce am strâns în suflet e sublim tezaur
amintiri și vise fără de sfârșit
dragostea intensă sculptată în aur
zborul printre astre lin și reușit.
împart cu lumea gânduri montate -n poeme
dar știu că drumul spre succes e greu
înțelepciunea vieții plină de teoreme
trece de obstacole și învinge mereu.
romantismul meu desprins din paradox
imită naturile în patru anotimpuri
luptă cu moartea ca-ntr-un ring de box
nu lasă tristețea să reziste-n tertipuri.
cu versurile mele spre stele mă îndrept
lumina veșniciei îmi freamătă în piept.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie sau poezii despre versuri
Prezicere
V-om trece... și eu și tu...
V-om trece ca un vânt
Un vânt, de toamnă, rece
Ce viața o să ne-o sece
Spre moarte dându-ne avânt.
V-om sta in lumea noastră sumbră
Lângă nepoți, lângă copii
Afară va fi ploaie de vară
Iar tu citindu-le din cărți, spre seară
Despre fantome si stihii.
De nicăieri, câte-o problemă,
Ne va mai pune la încercare
Dar v-om fi trecuți prin toate cele
Prin toate vremurile grele
Și-n viața noastră va fi soare.
Impreuna iubito o să fim
Până natura își va pierde coloritul
Pierzându-se in nopțile de vară
Când stele vor incepe sa piară,
Atunci iubito, ne va fi sfârșitul.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară sau poezii despre natură