Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adrian Păunescu

Noapte bună, Moțu, și adio

Buletin de știri sub semn de doliu,
Umbrele pe scenă se adună,
Ai plecat din rolurile vieții,
Pentru rolul morții. Noapte bună!

Într-o viață excepțională,
Le făceai în felul tău pe toate
Și-a venit târâș la tine moartea,
Contrapunctul de banalitate.

Înaintemergător în viață,
Înaintemergător în arte,
Pentru ce motiv să fii, de astăzi,
Înaintemergător în moarte?

De la care band de îngeri tragici
Ar putea un plânset să pornească,
Dacă înșiși Beatleșii și Stoneșii
Gustă încă pâinea pământească?

Fără zgomot ți-ai trăit sfârșitul,
Fără speculații, fără jale,
Ai plecat din rolurile vieții,
Ca să intri-n rolul morții tale.

Ultimul popas, la tine-n teatru,
Unde ai venit la tinerețe,
Doliul tău ni s-a urcat pe tâmple,
De lumina ta să ne dezvețe.

O furtună s-a stârnit în scenă,
Straniu turbion al veștii rele,
Cineva, care produce noapte,
Suflă-n reflectoare și în stele.

Clipa despărțirii e aproape,
Pleci, într-o tăcere suferindă,
Parcă mor, și eu, puțin, cu tine
Și îmi pierd imaginea-n oglindă.

Freamătă prin țară vești cumplite
Și noroiul ne-a cuprins cu brio,
Să nu uiți să-l vizitezi pe Shakespeare,
“Piesa-i gata și ai tras oblonul”,
Noapte bună, Moțu, și adio.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Citate similare

Mihai Marica

* * *

Puțin de nor, puțin de soare,
Puțin de viață, puțin de moarte,
Puțin de bine, puțin din mine moare
În fiecare clipă petrecută fără tine!

Puțin din timp, puțin din azi,
Puțin din noapte, puțin din somn,
Puțin cât am putut dorm
În fiecare noapte petrecută fără tine!

Puțin din vis, puțin te mai visez,
Puțin mai îndrăznesc, puțin te mai chem,
Puțin te mai aștept, puțin te mai iubesc
În viața asta petrecută fără tine!

Puțin regret, puțin moment,
Puțin ai fost, puțin te mai cunosc,
Puțin de rost, puțin mai plâng,
În lumea asta petrecută fără tine!

Puțin mi-a mai rămas, puțin din glas,
Puțin dintr-un cuvânt, puțin din gând,
Puțin pământ, puțin mormânt
În moartea ce vine fără tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trezirea

În câmpul visării cu-al tău simț angelic am intrat
În vasta sa întindere am adormit, am cugetat
Demonicul meu înger în propria ființă a stagnat
Alungând orice rațiune o trezire-a așteptat.
Văzând viețile cum trec, în umbra beznei s-a retras
În fericita comă, infinit mai lungă, a rămas
Simțând, al său sânge cu malefic astrii infectat
Cum de negrii diavoli este dominat.
Cuprins de puritatea morții, în închisoarea vieții adormit
De-un dor nebun, prin umbra vocii tale invocate
Fericitul demon de tristeți cutremurat
Din patul morții rupând destine s-a mișcat.
Prin eterna ta privire, îndată,
Trupul morții mele a prins viață
Căpătând lumina umbrei tale
A plecat lăsând cu tine
Pe-al său monstru transformat.

Readus în doliul vieții sale
Te-a văzut, din nou, în zare
Cu-a morții lecție înzestrat
Din nou în brațe te-a luat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

De o parte și de alta

distanța asta dintre mine și tine
trecută cu vederea de restul
atât de bine simțită de noi
fără a fi fost măsurată vreodată
nici măcar comparată cu ceva
într-o noapte târzie de anotimp straniu când mucul de lumânare a suplinit lipsa de prezență a lunii și toate mașinile cosmice au oprit în fața liniei ferate.

fi trecut o veșnicie!

și Dumnezeu era liniștit
nu se îndoia că n-am avea fiecare
pe cineva suficient de aproape

*
eu atât de aproape de viață
tu atât de aproape de opusul ei

eu atât de aproape de moarte
tu atât de aproape de opusul ei

sufletul tău/ meu ca un firicel traversând clandestin ajungă la mine/ tine
zdruncinătura!
oameni cu priviri novice
spunându-și că timpul nimerise
în șoseaua ciuruită
pe care odată și odată
avea s-o astupe cineva

**
nimic nu ne-ar fi putut apropia mai mult
decât felul acesta subtil de-a te face părtaș vieții
decât felul acela cutremurător de-a mă face părtașă morții
[sau invers... ce mai contează?!]
într-o simbioză aparte
numită iubire

dovadă
floarea de cireș incapabilă
de acte discriminatorii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionel Teodoreanu

Încă o noapte trece. Ciudat îmi sună vorbele născocite de turmă: Noapte bună. Noapte bună? Noapte. Moarte bună? Moarte. Dar ei nu cunosc nici noaptea, nici moartea. De asta îndrăznesc să-și spună unii altora noapte bună.

în Fata din Zlataust (1931)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "La Medeleni Vol. 3" de Ionel Teodoreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 5.99 lei.

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte

vedeam lămurit umbrele nopții printre scaieți,
plouase zdravăn și în umezeala călduță greierii se întreceau
să nu cânte, puneam mâna pe tine, juram ca pe
cei din familie,
nimic nu mă împiedica -mi doresc moartea,
deși încărcătura ei spirituală
îmi lua tot cheful,
iubirea peste care se-auzeau ultimele lopeți de țărână.

marea,
azi, nu se îndepărtează din camera mea
pot ieși
pe acoperișul vecin,
cerul pare o geografie confuză de parcă
Dumnezeu s-ar fi răzgândit înainte de Cartea Genezei.

pentru că tu mă faci genial și iubirea ta
scoate tot ce-i mai frumos din mine fără să pretindă nimic,
pentru că m-aș simți inutil dacă lacrimile tale
nu ar cădea pe umărul meu și carnea dulce
de om n-ar sfârâi în interiorul conștiinței, unde ceva
spiritual nu s-ar trezi -mi spună că ocaziile se răzbună,
dar în cazul tău reprezintă felul în care ființa umană încearcă treacă,

pentru că nimic fără Dumnezeu înseamnă nimic fără iubire,
iar nimic fără iubire înseamnă nimic fără tine și pentru că
atunci când fizic suferința depășește speranța de viață primită
la naștere, când am început căutăm tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte,

pentru că toate aceste lucruri înseamnă de fapt
un întreg pe care nu-l poți împărți fără să inventezi
alte lumi,
iată de ce ești singura în stare spere,
să nu se laude, sufere totul, ierte în felul naturii noastre divine,
care de mii de ani lasă lumea mai bună...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
P.B. Shelley

Noapte bună

Zici "Noapte bună"? Nu, iubita mea!
De ne-ar surâde-n veci, stea lângă stea,
E tot dușmană noaptea, ce desparte,
În loc lege dulce pân' la moarte...
Ah, de-am rămâne veșnic împreună,
Atunce numai fi-va noapte bună!

Cum va fi bună noaptea fără tine,
Oricât aș ști că dorul tău fierbinte
Îi dă avânt spre zorile senine?
Când nu va trece nimănui prin minte,
Când rostul nu va trebui s-o spun㠖
Atunce numai fi-va noapte bună!

Ah! Pentru inimile-alăturate,
Ce-și simt bătăile îngemănate,
Din asfințit în zori tot împreună,
Precât ar fi adânci și nesfârșite,
Atât mai dulci sunt nopțile iubite!
De-aceea când mă lași tot în furtună,
Nu mai șopti durerii "Noapte bună!"

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Nicu Gavrilovici

La moartea unui Om Bun

În Caraș liliacul e în doliu,
În Timiș ciocârlia-a amuțit...
De ce așa curând ne-ai părăsit,
De ce-ntre noi și tine-i un lințoliu?

În vis îmi pare că-ți aud chitara
Și vocea caldă... Unde vrei fugi?
Te-așteapt-o țară îmbrăcată-n blugi
îi aduci în suflet primăvara.

De ce-ai ales concertul pentru îngeri?
În loc de reflectoare stele ai...
Vasile-al lui Mardare, ne mai stai!
La poarta cerului vom face plângeri...

Nu pot cred această tristă știre,
,, Cabana" te așteaptă ca vii,
,, Va ninge fără tine" peste vii
În timp ce tu vei fi doar amintire.

E,, Iarna în Ardeal" aceea care
De tine ne-amintește ne-ncetat,
Un înger blond, prea timpuriu plecat...
,, Tu n-ai habar", Vasile, cât ne doare!

Ne iartă fiindcă nu ți-am fost aproape
În clipa-n care inima ți-a stat
Și singur, într-o lotcă ai plecat
Tăcând, pe ale cerurilor ape,

Dar cântul tău rămâne... Nu te mire,
Ai să ne-auzi ani mulți de-acum cântând,
În amintirea chipului tău blând,
Cu ochi-nlăcrimați,,, La despărțire".

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă pentru oamenii din jur

Stimați colegi, prieteni sau dușmani,
Vă las un ultim semn aici, pe carte,
Voi alergați – furtună, după ani,
Ne-nțelegând că sunteți frunze moarte.
Voi vă vedeți imaginea-n oglindă,
Impresii false, buletin de știri...
Sufletul prin hățișuri vă colindă
Și vă hrăniți cu mii de amăgiri.

Stimați colegi, prieteni sau dușmani!
Mi-s literele hrană și lumină,
Muncesc pe bani puțini, ori fără bani,
N-am facultate, vilă sau mașină.
Nici soț nu am! Am doi copii cuminți –
Lumină-n timpuri, turn de veghe vieții...
Eu nu-mi doresc decât să îmi zâmbiți!
Sunt pentru voi scânteia tinereții.

Vă las un ultim semn aici, în carte
Și vă săăărut cu verbe – adevăr
Voi încolți în ani-lumină-n moarte,
Iar stele, azi, îmi încolțesc în păr.
Drec îngeri timpul vieții s-mi măsoare...
La tâmplele-mi vor poposi... și plâng.
Tristețea și singurătatea doare.
Tăcut, se stinge ultimul amurg...

Voi alergați – furtună, după ani
Și amintiri la glezne sunt legate,
Secundele sunt calfe și zidari,
Ne pietruiesc același drum – spre moarte.
Un drum anost și nepermis... și grav,
Ca o himeră rătăcind în noapte,
Un suflet tris și-nlăcrimat, bolnav,
Continuânduși drumul către moarte.

Ne-nțelegând că sunteți frunze moarte,
Credeți adesea-n reînmugurire.
Vi-i trupul alungat de vânt, departe...
Simțiți în plâns a lacrimii plutire.
Gustați din plin a vieții clorofilă,
La neîntinăciune cugetând,
La inima destinului, haină,
La tihnă, la iubire, la cuvânt.

Voi vă vedeți imaginea-n oglind㠖
Reflexie în ochiul de bazalt,
Ce poate infinitul să-l cuprindă...
Pierduți într-un etern anonimat,
Făcând un pact cu minus infinitul,
M-ați alungat vremelnic în uitare,
Dar nu veți știi când va veni sfârșitul,
Nici ceasul, nici secunda când se moare...

Impresii false – buletin de știri,
Pedepse, crime și iluzii, sânge,
Copii orfani cu lacrimi în priviri...
Ne derulăm războaiele tacit –
Caleidoscop de nerostite plângeri,
Uitând de dreptul de-a ne fii iubit.
Și-n suflet încolțește lan de sângeri...

Sufletul prin hățișuri vă colindă
Și seva-n cianură se preface,
Trec frunze-n șiruri stranii, se agită,
Trec îngeri îmbrăcați la patru ace,
Se vând la diavol suflete curate
Și diavoli îngenunche spre iertare
Sub candelele – flamuri de dreptate
Și se aprinde timpul din amnare.

Și vă hrăniți cu mii de amăgiri
Ați rătăcit prin labirint de stele,
V-au încolțit în suflet trandafiri
Când v-ați întors spre pământene ere.
Cu isop fi-veți iar stropiți și har
Va încolți în sufletele voastre...
Lumini de stele și priviri de jar,
Vor lumina tăcerile albastre.

Și vă hrăniți cu mii de amăgiri...
Sufletul prin hățișuri vă colindă...
Imprsii false - buletin de știri.
Voi vă vedeți imaginea-n oglindă.
Ne-nțelegând că sunteți frunze moarte,
Voi alergați – furtună, după ani.
Vă las un ultim semn aici, în carte,
Stimați colegi, prieteni sau dușmani.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Te simt

în coloane îmbracă lumina trupului meu
m-am uitat într-o duminică, epocă trecută
pune voal viu cu semne de viață pe mine
crește trecutul în mine, pentru un prunc în viitor
în rugină de timp găsesc roșul sângelui
nu vreau zbatere și dorințe, fără cu un tine
în noapte, după care răsar te văd, mi-e dor
limpezimea apelor sufletului meu așteaptă
corabia vieții tale să viziteze al meu port
ancora nu va mai rugini niciodată
plină de viață mă va duce în inima focului tău
poarta se va deschide și buzele se vor
albă față de masă și cerceaf fără cute aștern
pun stele pe cer și un corn de lună
am așteptat o zi și-o noapte, de viață
albă marmură am îmbrăcat, sunt în dormitor
te simt în gând, în trecut, în prezent și-n viitor

poezie de (ianuarie 2010)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moartea Mădălinei

Pe crucea de piatră au fost încrustate,
cuvinte cu care tu pleci din cetate.

Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfrunzesc gorunii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfloresc salcâmii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai zboară nici lăstunii.
Pentru tine, Mădălina,
a venit sfârșitul lumii.

Pentru tine, Mădălina,
florile n-au înflorit.
Pentru tine, Mădălina,
timpul în loc s-a oprit.
Pentru tine, Mădălina,
soarele în zori s-a stins.
Pentu tine, Mădălina,
doar lumânări s-au aprins.

Pentru tine, Mădălina,
cerul senin s-a deschis.
Pentru tine, Mădălina,
viața a fost doar un vis.

Fără tine, Mădălina,
cetatea e mult mai tristă.
Flori ca tine, Mădălina,
pe pământ nu mai există.

Noaptea, cerul își aprinde candelambrul plin cu stele,
"Fata cu părul de foc" strălucește printre ele.

poezie de (21 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ileana Nana Filip

Nu sunt un fulg, sunt chiar lumina

Deși tu ai plecat in negura pustie,
Eu am cuprins lumina sufletului tău
Și am descifrat taina împletirii artelor
Nu caut sa respir prin porii pielii tale
Ci voi atinge sufletul in dansul fără ritm,
Ma simt ca un voal in senzații multicolore
Ce va cuprinde timpul și mintea uneori.

Să ne atingem ochii prin calde îmbrățișări
In care timpul nu e limitat de tine, nici de zei
De astăzi voi fi regina propriei vieți,
Voi lumina precum un felinar in noapte
Și voi cuprinde nemărginirea in lumea fără sens.
Prin somn voi cuceri țărmul, fără limite
Fără reguli și desprinse zări.
De astăzi îngerii nu se vor ascunde...
Vor domina lumina și vor atinge zarea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Septembrie

Septembrie s-a reîntors de parcă
ar vrea mă ducă spre undeva
pe un câmp, pe un lac într-o barcă
într-un semn atârnând de o stea.

e-un început de toamnă în toate
sub soarele ce freamătă domol
în piept se zbat inimi furate
pe străzi cerșesc actori fără rol.

adio vară mi-ai luat și cocorii
spre unde pleci cu-al tău miraj?
a revenit bruma ce scutură norii
și eu parcă pierd din curaj.

semptembrie cu zvon de ceață rece
e toamna în oase și viața mea trece!

sonet de
Adăugat de RomanticaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Fantomă vie, femeia

Privesc în urma-timp și te găsesc pe tine,
Steaua Polară a orânduirii vieții mele.
Ai ascultat doar prea puțin din ce-ți spuneam.
Dar nu ai vrut, sau poate nici acum nu vrei
Să îmi accepți iubirea ce mi-ai declanșat... în vis.
Acum, au mai rămas doar urmele lacrimilor uscate
Pe fața inimii ce nu-și mai găsește rostul fără tine
Căci ai luat totul de când tu ai decis pui tăcere și-ai plecat...
Dispărând în dimineață.
Și mă întreb ce oare iți dorești?!
Care a fost motivul schimbării tale?
Mi-e dor de chipul tău senin, mi-e dor de tine,
Oare ce faci acum? Oare ți-e bine?!
Glasul tău, zâmbetul, privirea de care m-am îndrăgostit, unde sunt?
Oare ești reală? Exiști? Da! Îți simt prezența!
Și-n orice colț de lume ai fi eu tot te-aș căuta și te-aș găsi!
Eu nu voi renunța și vreau știi că acolo unde ești,
Gândul meu te însoțește, este mereu lângă tine
În fiecare noapte tu îmi tulburi visele,
Fantomă, iluzie a dragostei.
Aș renunța la tine, dar este ca și când aș renunța la viață
Și -aș accepta o moarte prematură a iubirii mele.
Doar dacă aș muri eu, tu nu ai mai exista...
Dar eu nu am de gând... renunț la tine...
O dată cu lăsarea serii tu prinzi viață!
Fantomă a iubirii, vie în noapte!

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-am gândit

M-am gândit într-o zi
la ce aș fi eu fără zâmbetul tău,
eu fără mângâierea ta.
Nemăsurați, pașii vorbei m-au
dus uneori către tine și ți-am spus ce nu era.
Din vorbe
îmi făcusem regat și eu,
pierdută prin el, nu mai știam
spun ce era cu mine.
Gândurile mele vechi mă cuprindeau și mă făceau noapte.
Fără să văd lumea,
fără să-mi pese ce era cu ea și cu mine,
credeam că trăiesc.
Și s-a făcut toamnă peste aleile
pe care fugeam. Și nu mai știam dacă era
toamnă afară sau doar în mine.
Nu vedeam, nu simțeam penele
vântului zburând peste nori...

M-am gândit că eu
am venit la tine în suflet
ca într-o casă dărâmată
din temelii de cuvânt.
Până în zori
am mă nasc

din nou rază
și cuvântul meu poate
o să ajungă la tine
ca un pescăruș străin
ce ne împarte de azi
cerul în bucăți
egale cu noi.

M-am gândit la o zi în care
vorbele nu ar mai fi, în care
pașii ar bate doar pe loc,
urmele ar păși înainte și
umbrele ar merge alături de
oameni pe stradă,
la braț cu zâmbetul lor.

M-am gândit că
asta ar fi
de n-am fi.
Dar tu, tu te-ai gândit
ca într-o zi
dai de pomană cerneală
pentru sufletul meu?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa zborului spre stele...

Zbor spre cerul plin de stele,
Candelă pe drum de noapte,
Toate-n lume-s efemere,
Toate-s dor, dureri sau șoapte.
Trec quasari prin lumea mare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Suntem stele căzătoare
Și ne zbatem în noroi.

Zbor spre cerul plin de stele,
Pe pământul răsturnat,
Din fereastră, din oglindă,
Ca un vis m-am înălțat.
Viața-i zbor! Aripi de fluturi,
Trec cu îngerii – o șoaptă,
Către alte începuturi,
Parcă ne-nțeleși deodată.

Candelă pe drum de noapte...
Fulger – lanț pentru furtună.
Drumul nostrutrist, prin noapte,
Gânduri și secunde-adună.
Ca-ntr-o cofă,-n plânsul meu,
Strâng speranțe, strâng suspine...
Drumul, cât mi-ar fi de greu,
Las un zâmbet pentru tine.

Toate-n lume-s efemere...
Pe petalele de crini,
Dorm iar gândurile mele.
Sunt boboci de trandafiri.
Liliac pe cer cu stele,
Rădăcină de vulcan.
Pe cărarea vieții mele,
Nici o lacrimă nu am.

Toate-s dor, dureri sau șoapte...
S-au născut spre a muri!
Printre pleoape legănate,
Trec secunde argintii.
Dor de prunci, părinți și stele,
O durere, un blestem,
Șoapte, toate-s efemere...
Mâine nu le mai avem.

Trec quasari prin lumea mare,
Peste vămi. Prin cimitire,
Cruci vor străluci în soare,
Sub eterna amorțire.
De sub stâncile durerii,
Ca un sâmbure de nucă,
Sufletul – simbolul vieții,
Către cer se-nalță-n fugă.

Ca un vis se pierd sub noi
Fluturi albi de sărbătoare,
În al râului șuvoi.
Trecem – păsări călătoare.
În clepsidră s-a oprit
Timpul – pasăre albastră
Și de-odată s-au sfârșit
Timpul și povestea noastră.

Suntem stele căzătoare,
Strălucim, ne înălțăm,
Ființe dragi și vise scumpe,
În tăceri, le apărăm.
Curge lacrimă de gheață...
La mormântul pustiit,
Parcă dintr-o altă viață,
Numai noi am mai venit.

Și ne zbatem în noroi...
Într-o viață trecătoare,
Plâng tăcerile din noi.
Suflet biciuit ne doare...
Cerul s-a întunecat,
Pleoapa-i zbatere-n furtună.
Doamne, multe-am îndurat!
Nu-mi urați de noapte bună!

Și ne zbatem în noroi,
Sutem stele căzătoare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Trec quasari prin lumea mare.
Toate-s dor, dureri sau șoapte,
Toate-n lume-s efemere,
Candelă pe drum de noapte,
Zbor spre cerul plin cu stele.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cristian Neagu

La mormântul lui Adrian Păunescu

Academii, biblioteci, condeie,
Ornați cu doliu simboluri și lucrări;
Din măreția FLĂCĂRII de ieri, ultima scânteie,
S-a transferat fitilelor de lumânări.

Iată că pe pământ nu mai avem de toate,
Pământul de fapt ne are pe toți
Și nu există recurs la sentința de moarte,
Există doar certitudinea neiertătoarei morți.

Maestre drag... dascălul meu de vers...
Nu mă gândeam să-ți scriu așa devreme
Poemul despărțirii fără sens,
La trecerea-ți spre umbrele eterne.

Se murmură prohod la Torda, Trăsnea, și la Ip,
În munții Iancului, buciumul emite nostalgic
Echivalentul morții spirituale-n acest anotimp,
Și-n evidențele de Bârca e minus un localnic.

E greu, și-n plus ne este și mai greu
Pierzând repere, idoli, spirituale rude,
astăzi -tu Maestre- depus la ateneu,
Ești plâns de gloatele sărace și flămânde.

Pe aleea de la Bellu, Bacovia acordă nuanțe
Unui soare exploziv la început de brumar,
În cinstea celui care azi, ne spunem condoleanțe,
Și ne-a fost, (cu tot deranjul) geniu național.

Oglindite-n ochii plânși, lumânările aprinse
Fac posibile ecouri printre crucile pustii,
Iar mulțimea-nlăcrimată legănând brațele-ntinse
Îți cântă, "LA ADIO TU," cel plecat dintre cei vii.

Noapte bună Maestre, și tihnă dumnezeiască întru sufletu-ți chinuit printre noi.

poezie de (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Cristian NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Viorel Birtu Pîrăianu

La final

într-o zi mi-au închis glasul
e întunernic amarnic în mine
potop și lacrimi în jur
e timpul de rămas bun
noaptea plânge fără înviere
nu am pace, nu am drum
rătăcisem îmbrățișarea tristelor figuri, oameni buni
soarele s-a ascuns în gânduri
nu-i lumină, nici acum
toate-s oale și ulcele, viața scrum
frunzele plecaseră să se culce
noapte bună, oameni buni
suferința e în toate
am rămas copac acum
fără muguri, fără frunze, un nebun
am strigat mereu întruna
muguri cresc din oase rupte
vine toamna, pleacă luna
noapte bună, oameni buni
s-a frânt noaptea, pleacă clipa
ducă-se în lumea largă
eu m-am stins demult în zodii
în istorii triste și pustii
la final, într-o zi, de va fi,
vă zic acum
noapte bună, oameni buni

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nucu Morar

Când a plecat tata

Mi-am promis ca un legământ
construiesc cel mai frumos poem
Pentru
Tatăl meu
Când a plecat eu eram un copil de 38 de ani
Dus bine pe la femei și înmugurit
Cu ceva timp înainte îmi vorbise adânc
Grav și neobișnuit despre explicații și sensuri
Adevăr tăios ascuțit gata să-ți taie beregata conștiinței
O discuție lungă ca o mușcătură de trandafiri îndoliați
Apoi a venit ziua, fatală, nepregătit, revoltat
Nimeni nu mi-a spus nimic într-o conspirație mizerabilă
Aveam îmbătrânesc într-o zi cât tata
M-au împins să-i iau locul într-un lung șir de tați
Care începe odată cu Tatăl ceresc
Am vegheat mut o noapte neagră cu el în capela friguroasă
mai învăț ceva, înțeleg, mi s-a făcut rău
Nu înțeleg nici azi cum a fost posibil așa ceva
Cum a putut cineva care cunoștea toate tainele lumii
Un portavion navigând îndrăzneț printre bărcuțe invizibile
plece așa, fără regrete, liniștit, un zbor de cocor
Lăsându-mă în urmă buimac într-o răscruce de vânturi
Cu o viață de trăit fără busolă și aplauze

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Castelul

Făcut-am castelul acesta
Fărâmă legând de fărâmă
Și-acum când e gata, prieteni
Priviți-l ce trist se dărâmă.
Castel pentru numai o noapte
Iluzie care se sparge
Și viața aceasta ce trece
Și pururea nu se întoarce.
Luați fiecare o parte
Din marea cetate uzată
Ascundeți cu toții castelul
Că poate-l refacem vreodată
Artiștii se duc să se culce
În scurta lor viață faimoasă
Luminile scenei coboară
Și toți vă-ndreptați spre casă.
Iar scena acum vi se-nclină
Scăldată de ultimul brio
Și ca fim siguri vă spunem
Și "La revedere" și "Adio"!
Adânc mulțumind pentru vremea
Trăită frumos împreună
Castelul în țăndări se sparge
Plecați și plecăm. Noapte buna!
Și totuși, cenaclul există.
Și va exista vreme bună!".

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adio, maiestate!

Un rege surghiunit, fără de țară
Prin scăpătări de timpuri zbuciumate
Ce s-a purtat mereu cu demnitate,
Ai fost, în viața ta deloc ușoară,
Astral apus pe bolta milenară;
Adio, cale lină, maiestate!

N-ai să mai bați străin la altă poartă,
Ești mult prea sus, în zări îndepărtate,
Unde nu-s uși de inimi încuiate,
Nici furtișag adus la rang de artă,
Iar conștiința nu-i o vorbă moartă;
Adio, cale lină maiestate!

Fără regat, onoruri, măreție
Deși prin drept erau a tale toate,
Ai acceptat pretinsa libertate
A celor ce-și doreau democrație
Gonindu-te pleci în drumeție;
Adio, cale lină maiestate!

Chiar prin trăirea ta, așa pribeagă
Și confruntat cu-atâta răutate,
Iubirii tale public declarate
Pentru acei ce încă te reneagă
I-ai dat temei prin conduita-ntreagă;
Adio, cale lină maiestate!

De-acum, lăsând în urmă toate cele,
Primește-n dar cununi de nestemate
Nepământești, ce nu-ți vor fi luate,
Moștenitor de loc fără de rele,
Ca cetățean al cerului cu stele;
Adio, cale lină maiestate!

Astăzi, pe când te odihnești în pace,
Ți-aduc prinos de gânduri strecurate
Prin limpezimi de lacrimi picurate
Că națiunea-n somnul morții tace,
Că România în ravagii zace;
Adio, cale lină maiestate!

poezie de (5 decembrie 2017)
Adăugat de Ionel Adrian GugeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook