Toamnă, toamnă, toamnă

Norii iarăşi se descarcă
Şi acum ca astă vară.
Anotimpul ăsta parcă…
A mai fost şi-n primăvară.

epigramă de Valentin Groza din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anotimpul alegerilor

Nu ştiu ce-o mai fi la noi,
Norii parcă sunt turbaţi,
Că în loc să cadă ploi,
Curg, şiroaie, candidaţi!...

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (octombrie 2014)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul alegerilor

Ce-o fi oare pe la noi?
Norii parcă sunt umflaţi!
Clima-i alta, vremuri noi,
Plouă cu mulţi candidaţi!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (5 aprilie 2014)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că a venit toamna

Se pare că a venit toamna
Să întomneze pe la noi.
Număr frunzele rămase în copaci
Şi restanƫele de astă vară.

Se pare că a venit toamna.
Ne amăgeşte cu spectrul cromatic
Şi noi suntem iarăşi nepregătiƫi,
Ne mai doream o zi, vacanƫă de vară.

Se pare că a venit iarăşi toamna,
Şi poate ne-am obişnui cu ea,
Dacă şi numai dacă ne-ar promite
Că după vine iarăşi vara...

A fost prea cald în inima ta,
A fost prea frig în inima mea,
Şi-a mai venit odată toamna,
Pe nepregătite, aşa cum e ea.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti altfel

Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Pe lângă ploi ai şi ninsori,
Cât de-ncâlcită eşti spre seară,
Eşti cum n-ai fost pe vechii zori.

Acum eşti verde cu răceală,
Acum eşti caldă peste flori,
Apoi eşti albă de zăpadă,
Eşti cum n-ai fost pe ochişori.

Cât te-ai schimbat de astă vară,
Când ai plecat unde nu ştiu,
Lăsându-ţi sora tropicală,
Să ardă verdele cel viu.

Îmi pari atât de supărată,
Pe pomi, pe flori şi-apoi pe noi,
De-aş şti ce ţi-am făcut surato,
Cât m-aş certa întins sub ploi.

Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Te porţi de parcă te răzbuni,
Că ai găsit pădurea rară
Şi luncile ce nu mai sunt.

E timpul, scurs, să pleci surato,
E timpul tău să nu mai fii
Şi-ai să dispari îngândurată,
Cu stolul tău de păpădii.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde la geam

E iarăşi primăvară draga mea
Parcă nu a fost vreodată iarnă
Am şi uitat paltonul ce-l purtai
Cu gulerul deschis de blană

Bate o creangă zgâriind pe geam
Parcă mă roagă să-l deschid
Să las copacul verde cu-al lui ram
Să-şi dezmorţească sângele lichid

Să-l las să-şi facă legănarea lui
Să-l las să îşi întindă creanga
Vino iubito să-l privim sătui
De iarna dispărută noaptea

E iarăşi primăvară draga mea
E plin de verde tot pământul
E doar un nor uitat pe undeva
Vino să-l vezi, îl duce vântul

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păianjenul nu ştie dacă este primăvară sau vară. Aşteaptă anotimpul muştelor.

aforism de Fabrizio Caramagna din Aforismul în Italia. Antologia Premiului "Torino in Sintesi" (septembrie 2011), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascult

Orice-mi vei spune astă seară,
Şi oricât ar durea de mult,
Nu voi fugi ca astă vară,
Ci am să stau şi-am să ascult.

Oricare îţi va fi răspunsul,
Şi-orice privire îmi vei da,
De-ai pomeni chiar şi de dânsul,
Am să ascult, nu voi pleca.

Oricât de jalnic o să-ţi pară
Discursul meu timid, bătrân,
Nu o să fac ca astă vară,
Am să ascult, o să rămân.

Orice cuvinte o să se zbată,
De ochii mei, sufletul meu,
Cu inimioară sfâşiată,
Am să ascult chiar de e greu.

Chiar de nu-mi pari ca astă vară,
Eu te iubesc la fel de mult,
Şi-orice-mi vei spune astă seară,
Nu voi fugi, ci-am să ascult...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzie bizară

În sufletul meu e din nou primăvară
Şi iarăşi copaci înfloresc,
Pe cer vrea să răsară soarele,
Ca un rege nepământesc.

În gândul meu e primăvară
Şi în inima mea la fel,
Şi iarăşi vreau să-l caut
Pe bunul Dumnezeu.

Dar asta e doar o iluzie bizară
E ca un vis neîmplinit,
Afară e din nou primăvară
Dar eu iarăşi pe Dumnezeu nu l-am găsit.

poezie de Vladimir Potlog (9 aprilie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară '98

Vară, vară
Primăvară,
Toate plugurile ară,
Nu la noi, în altă ţară…

epigramă de Iulian Dămăcuş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valentin Groza spune că m-a găsit trist

Ai afirmat – nu insist –
Că m-ai găsit cândva trist;
Aşa e, da-mi făcuşi poza
Când citeam umor cu Groza!

epigramă de Nelu Vasile din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Du-te, iarnă, du-te-odată!
Chiar nu vezi, tu chiar nu simţi
Că nu mai eşti adorată
De copii, nici de părinţi?

Ai fost, parcă, prea zgârcită,
Nici teatru n-ai vrut să joci!
Iar acum, te dai rănită
Şi încerci să te întorci.

Eu îţi spun... sincer îţi spun
-Că aştept cu nerăbdare
Anotimpul cel mai bun,
Cu natura-n sărbătoare!

Deci te rog a mia oară:
Du-te, iarnă, unde-i vrea
Mi-e prea dor de primăvară,
De minunea de-a-nvia!

poezie de Alina Tănasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

În nopţi de primăvară gândeşte-te la mine
şi-n nopţile de vară gândeşte-te la mine,
în nopţile de toamnă gândeşte-te la mine
şi-n nopţile de iarnă gândeşte-te la mine.
Chiar dacă nu-s alături, ci, dus de mari lavine,
mă frâng de stânci haine în depărtări streine, -
pe cuvertura albă, cu moliciuni feline
lungită ca pe-o mare de somn, fără dulbine
lăsându-te purtată de undele senine,
fii singură cu marea, fii singură cu mine.

Ci ziua să mă uiţi te rog frumos.
Ziua răstoarne-se cu susu-n jos
tot universul ăsta firoscos,
înece-se în fum şi vin tămâios.
De mine mai presus ori mai prejos
gândul să-ţi fie altcuiva prinos,
dar noaptea - numai mie credincios.

În şuierul sirenelor citeşte
şi-n vântul ce loveşte-n nori hoţeşte
cum ard, căzut în al urgiei cleşte,
să ştiu că steaua încă nu-mi păleşte,
că undeva, cu fruntea între deşte,
o fată, aşteptându-mă, tânjeşte.
Te rog - vegheată de tăceri depline,
în clinchete de ploi diamantine,
când gerul zugrăveşte-n geam sulcine,
când visul calea somnului aţine,
în nopţi de primăvară gândeşte-te la mine
şi-n nopţile de vară gândeşte-te la mine,
în nopţile de toamnă gândeşte-te la mine
şi-n nopţile de iarnă gândeşte-te la mine...

poezie de Evgheni Evtuşenko
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceaţă

mixandre hortensii petunii şi irişi
gânduri din primăvară şi vară
arse-s de brumă

e ceaţă-n ogradă şi vremea-i târzie
oricând poate ninge ori plouă
şi-s moarte şi-s ude o mâzgă

în mână cu greblă nouă
le-adun grămăjoară lângă bătrânul salcâm
mraniţă să se facă pănânt iarăşi bun

o iarnă intreagă bulbi şi rizomi
sub zăpezi şi-or aduce aminte
de soare polenizări de cuvinte
şi-n primăvară-or ieşi
renăscând poate din nou
în noi dorul de încă o vară fierbinte...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎN ASTĂ ZI ANIVERSEZ A ŞAPTEZECI ŞI UNA PRIMĂVARĂ
În astă zi aniversez a şaptezeci şi una primăvară.
În anii ce-au trecut, un înger alb de rău mă apărară
Şi mulţumiri aduc divinului ce lumea dirijează,
Rugând s-aducă zile-n care soarele să mai răsară.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara!

Cântă cucul pe la porţi
Şi miroase a primăvară,
Parcă ne-am dori cu toţi
Să transformăm iarna în vară!

Bâzâitul insectelor, mugurii copacilor,
Zumzetul albinelor, ciripitul păsărelelor,
Mireasma şi frumuseţea florilor,
De toate acestea ne-a fost nouă dor!

Natura parcă învie, şi e mai multă gălăgie,
Prin codru, în ape, pe dealuri mici şi înalte,
E minunată această gălăgie, totul e o armonie,
Zici că este o poveste dintr-o minunată carte!

Soarele cu a lui lumină şi căldură,
Ne dă startul la admirat şi privit,
Toate sunt făcute de aşa natură,
Ca să zicem: "Primăvară bine ai venit!"

poezie de Ovidiu Kerekes (20 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau iarăşi teme

Toamna-i anotimpu-n care
Sunt în floare crizanteme
Când s-a dus vacanţa mare
Şi vreau iarăşi să am teme.

Fără mine şcoala oare
N-a fost totuşi plictisită,
După cum şi tabla pare
C-a fost neagră, necăjită?

Clopoţelu-ntreaga vară
A stat într-un colţ cuminte,
Bucuros el scoate iară
Clinchete ca mai -nainte.

Am intrat iar în viteză
Ore lungi şi recreaţii,
Tare dor îmi e de-o teză
Ce sătul sunt de distracţii!...

Toamna asta-i minunată,
Înflorită crizantemă,
Cartea-i nouă şi curată
Vreau urgent măcar o temă!

Dar aştept cu nerăbdare
De pe-acuma, chiar, vă spun
O vacanţă - nu prea mare -
De la bunul Moş Crăciun!...

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un loc în inimă

Sărută-mă în vis cu gustu-ţi dulceag, de primăvară
Alungă-mi norii grei, ce-mi apasă pe aripi, dureros...
Priveşte-mă-n oglinda vieţii, la fel ca prima oară
Dar nu mă mai trezi, te rog, din visul meu frumos.

Şopteşte-mi vorbe calde, prin freamătul de codru
Înmiresmează-mi ziua, cu flori de portocal...
Pictează-mă în soare, şi-mbracă-mă în ocru
Să-ţi fie chipul meu, ca o licoare-ntr-un pocal.

În anotimpul nou, fă-mi strai floral, de primăvară
Adună-mi lacrima tăcută, transform-o-n Lăcrămioară...
Şi-n ceas târziu de seară, când luna se coboară,
Sărut-o lin pe frunte, transform-o-n Cosânzeană.

Fă-ţi din cosiţa-i blondă, o scară-naltă, fermecată,
Să-ţi poţi urca la cer, toate dorinţele, cu mâna...
Apoi, transformă norii într-un balsam de poezie,
Pe pleoapa mea sa curgă versul, ca o fantezie...

Îmbrăţişează-mă în vers, mai cântă-mi cu iubire
Aşa, îmbrăţişaţi, în ochii-ţi de smarald mă scald...
Iar când paşii mei, vor gasi drumul spre fericire
În inimă îţi voi păstra un loc, să-mi ţii veşnic de cald.

poezie de Alina Cristian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primăvară iar

E primavara iar,
Natura reinvie
E primăvară iar,
Şi am mai rupt o filă
Din micul calendar.
E primăvară iar
Şi câte s-or petrece?!
E primăvară iar,
Viaţa mi se trece.
E primăvară iar,
Şi aş vrea să fiu mereu
La fel ca altă dată
Să intru-n jocul tău.
Să alergăm pe pajişti
Verzi şi de soare pline,
Să văd in jurul meu
Doar zâmbete senine.
E primăvară iar,
Ce-a mai rămas din mine?!
E primăvară iar,
Şi-n suflet simt durere,
E primăvară iar,
Dar totul e tăcere...
E primăvară iar,
Şi mă întreb mereu,
De ce nu-i primăvară
Şi în sufletul meu?!

poezie de Mariana Simionescu (9 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exclamativă

Primăvară, n-am să te las iarăşi să pleci!
Fără tine mi-ar fi toate crengile seci
Şi din toate doar una ar mai creşte pe gleznă
Suspinând a durere şi purtandu-mă-n beznă!

Primavară, n-am să te la iarăşi să fugi!
Fără tine, iarba n-ar mai creşte în lunci,
Doar o lacrimă verde ar mai curge-n privire
Mai sărată ca marea, de atâta uimire!

Primăvară, n-am să te las iarăşi să scapi!
Fără tine n-ar fi nici pământ peste napi,
Doar ţărâna desprină de pe tălpile mele
Cuibarită şi arsă în vreo două ulcele!

Primăvară, n-am să te las iar să te duci!
Râsul, plânsul doar tu pân' la cer ştii să urci.
Chiar acum îţi voi prinde-ncheieturile toate
De pădure, de râuri şi de flori parfumate!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptări...

Mă uit la geamul îngheţat şi vad o fată care,
Privirile-şi înmoaie iar în focul din odaie.
E tristă şi suspin-adânc din încurcate noduri
Şi vede iar şi iar cum bat cu tropot mic fioruri.

Ea simte cum din depărtări bărbatul o încearcă
Şi-i spune să privească iar în cupa lor formată.
De multe ori ea s-a umplut şi iar a fost golită,
Cu acceptări l-a susţinut, cu mâna neclintită.

Şi chiar de e senin acum, în acest asfinţit,
Ea simte-un chin înăbuşit ce curge negreşit...
De ce e astă viaţa-aşa de dulce şi amară
Şi crudă, plină de iubiri şi patimă hilară?

De parcă oamenii nu vor amarul să-l arunce
În ape tulburi din trecut, ca să rămână umbre,
Că sunt aduse în prezent şi stoarse-n întuneric
Şi-nfiripate-n viitor cu sens nou, efemeric...

E pacoste, şi dor, şi jind, şi flăcări, şi văpaie,
Şi dulce-l inimii suspin, şi amintiri greoaie;
Şi toate vin şi se-adâncesc cu plânset şi suspine,
Dar ea stă drept şi neclintit, privind iar către mâine.

(Al ei bărbat de s-ar uita la ea mai pe-ndelete,
Ar întelege-ndurerat că jocul de bilete,
Nu i-a adus decât dureri în suflet şi simţiri,
Dar poate trece acel prag dac-a pus punct pe "i".)

Şi ea-l aşteaptă la răscruci de drum, îndurerată
Şi el n-o vede de văpai, de flăcari de-altă dată...
Dar ea mai speră şi îndură chiar şi-n această seară
Că vine iaraşi prinţul ei şi va fi iarăşi vară...

poezie de Octavia Hristea (4 ianuarie 2013)
Adăugat de Octavia Hristea
Comentează! | Votează! | Copiază!