Test
deodată nimic nu mai există,
cuvintele și-au ascuțit tăcerea,
desprinsă din nodul lumii
restul e o frânghie ce nu-mi aparține.
îngerii sudează un nou cer
fixând bucăți de albastru una lângă alta.
sentimentele netrăite sunt aspirate
sufocându-se unele în altele.
o bolboroseală ca o strigare lasă un ecou,
un zero apare peste nimic închipuind o imagine de mântuire.
frigul începe să curgă zgomotos în colțul străzii.
trec prin testul frigului ca o lepădare de ce-i înăuntru
încercând o altă piele, odată cu mersul.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre tăcere, poezii despre mântuire, poezii despre imagine, poezii despre existență, poezii despre cuvinte sau poezii despre albastru
Citate similare
Vis alternativ
vis alternativ într-o lume cu poze
unde nimic nu mai aleargă
unde nimeni nu-mi fură lipsa
tristețea din lucruri se pierde
căderea serii rămâne mereu suspendată
roșu e mereu roșu în colțul acela de pe buze
sensibilitatea nu lasă urme
noaptea grea nu există
dragostea se ghicește din lumini
și umbre pictate din cuvinte
locul gol apare în fisura de la suprafață
unde sentimentele ies din culori
rupte din staticul inocent
și încep să umble prin lume
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre seară
- poezii despre roșu
- poezii despre pictură
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre inocență
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Un refugiu
un refugiu năvălește din uitarea pierdută
topind treptele înghețate
pe nisipuri mișcătoare
galopul derutant al gândului
aduce ultima imagine
a prăvălirii aerului peste noi
și a spațiului amenințat de cădere în gol
cuvintele au naufragiat în albastru
căzând lângă izvoare stinse
amintirile și-au pus mănuși
modificând timpul
pentru a nu simți topirea pe dinăuntru
și deruta secundei zbătându-se între maluri
o nesfârșire urcă și coboară
penumbre dezbrăcate la întâmplare
dezgolesc o primăvară căzută sub voal
o aliniere severă tulbură incertul
adunând secundele amețitoare
în colțul inimii
devenind deodată mai cald.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre uitare
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre primăvară
- poezii despre nuditate
- poezii despre nisip
- poezii despre inimă
Nu mai fug
nicăieri nu mai fug
îmi tocesc visul pe temelia lui fixă
până se șterge din real
îngerii mei sunt plecați
ziua alcătuită din bucăți e azvârlită în mine
în culori cenușii și reci
oglinda-mi face un semn scurt în zigzag
lungindu-mi imaginea fugitiv
vremea vine cu adaos de frig
ștergându-mi de tot cerul acum întors pe spate
o înfățișare înșelătoare există la foarte mare distanță
într-o deplină amestecare de frunze și aripi
sângerând pe cuvintele căzute în gol
neputința cuvintelor de a lumina întunericul
sfârșește într-un ecou ascuțit amorțind locul neocupat
ce m-așteaptă
mâna mea scriitoare devine abur
și mersul meu împietrit.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre scriitori, poezii despre mâini sau poezii despre frunze
Mereu e o altă lume
mereu e o altă lume prin care trec
mereu e un cer care are bal
un altul netreaz
în altul iele dansează
o fericire e un scurt popas
o amăgire reluată iar și iar
dintr-o iluzie mereu pe ducă
pentru înalt visele mele sunt agățate de-o stâncă
și nu-mi văd nici mâinile
și nici dimineața prin care am trecut
zburând de lângă umărul tău cald
și câte sferturi de cuvinte mă bântuie
când se deschide amiaza desenată de copii pe trotuare
iar frunzele din mine mă urcă în clepsidră
în timp ce pietrele mă trag în jos
adun bucățele de duminică
lungindu-le ca pe-o frânghie pe care să merg
scuturând de pe mine scamele lumii de azi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre stânci, poezii despre prezent, poezii despre miezul zilei sau poezii despre fericire
Stau
stau între cuvinte,
unele dor și ard în albastru,
altele mă ară până la transparență.
tu ești departe
într-un contur neclar din seva vieții.
odaia se-nvârte lunecând în sus
cu tot talazul ei de întuneric.
o strânsoare se prelinge în tălpi,
cuvintele sar peste mine mirate,
eu rămânând zidită-n ipoteze.
și nu mai știu ce funii de dor
au tulburat sclipirile din astre.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre dor, poezii despre astre sau poezii despre arat
Într-o zi
ca o lămâie e gustul pe buzele mele
movile de ceață mi se scaldă-n cale
prin defileu trec uimiri
făcând tumbe în vale
esența din trestii și sălcii
urcă pe-o scară de lună
săgeți din albastru cad peste stele
sub arc se ascunde dragostea vieții mele
cuvintele ei sunt rotunde
mișcătoare de cer și de frunze
într-o zi vom suspina împreună
sub spații goale de vânt
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vânt sau poezii despre stele
Trebuie
trebuie să nu mai fim ieri,
în nicio ipoteză a lui Arhimede, Platon sau Tolstoi
rătăcind în albastru pe traiectorii false
cu sinapse sângerânde.
să plecăm fără să cădem în tăcerea golului,
trebuie să nu mai fim în ochiul copacului retezat,
să nu mai dăm dimineții un nume
și orei tic-tacuri grăbite.
devenim o tăcere dizolvată pe marginea sferei
de nu apare o trezire cu alte simțuri
scoțând inima din piatră,
pentru iarbă, pentru ploi, pentru cer, pentru pământ,
pentru tot ce-i lângă noi,
trebuie să nu mai fim ieri.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre simțuri, poezii despre ploaie, poezii despre ore, poezii despre ochi sau poezii despre dimineață
Contur reinventat
un contur reinventat în oglindă
strivește umbra furată din trecut,
locul evadat al sărutului e gol.
clipele sunt împărțite în cioburi,
unele au trecere fugară în ecou spart,
altele își certifică prezența mușcând din inimă.
respirația e îngreunată de gândurile mutate la suprafață.
trebuie să rememorez gesturile senine mirosind a petunie,
mersul grăbit și camera goală.
din televizor sunt azvârlite cuvinte fără gravitație
astupând fereastra cu zborul spre neant.
lung pe masă se-nșiră lumina.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre televiziune, poezii despre sărut, poezii despre petunii, poezii despre gânduri sau poezii despre gravitație
Totul s-a mutat
Totul s-a mutat înăuntru,
aici e oglinda universului,
o coborâre și o suire fără margini,
fără tăcere și frig.
Lipsește orașul în care nu mai trăiesc,
chipul oamenilor, culoarea soarelui, mersul norilor,
lipsesc ochii tăi cu insule verzi,
lipsește așteptarea reciprocă,
partea ta dezordonată din sărut,
liniștea dintre noi,
lumea de pe umerii tăi,
lipsesc cuvintele deșarte pentru un mâine
ce nu există.
Închipuirea de aripi e inutilă,
înălțimea-i blocată
între pereții asurziți de gol,
există cădere suspendată atârnând de noapte,
există alb arzând lângă umbra candelei
și mirarea icoanei din colț.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre verde, poezii despre reciprocitate, poezii despre oraș sau poezii despre nori
Probabil
probabil vii atât de aproape
deși totul e inundat de trăirile pierite și goale,
de-un soare palid cu razele mutate-n altă parte,
de albul hârtiei îngrămădit dinainte
ce alungă absența care îmbată.
se dislocă totul într-o rotire de gând
și înainte ca ploaia să vină
se aprinde lumina,
se eliberează alcătuirea verdelui din albastru
devorând tăcerea și nemișcarea frunzei
și zbuciumul e răsucit în haos.
prin sânge se pictează amurgul răsărit altfel,
un nou început de albastru revoltat pe locurile ocupate cu ceață
așteaptă o altă reîntoarcere sub vraja unei singure orbite.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vinovăție, poezii despre sânge sau poezii despre revoltă
Confesiune
instinct improvizat de nepăsare
printre privirile lungi fără țintă
pe spatele unui cuvânt rămas suspendat în aer
triunghiul orb plămădește răscolit alt albastru
până la ultimul etaj
timpul pare a avea o altă respirare
în care cuvintele aleargă spre mine
creând un luminiș de raze
linia devine o strigare verticală către cer
a unui singur nume
până la clătinarea treptelor
și o revenire în pătratul ferestrei
unde lumea intră pe geam privindu-mă fix.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre instinct, poezii despre devenire sau poezii despre aer
Amprenta verde
amprenta aceea verde, rămasă în aer,
măsoară și acum gândul prelungit până acolo.
lumina dezacordată de cuvintele lipsă,
ambiguitatea înțelesului
și fantasmele solitare bântuie-n ceață.
porția de visare e împărțită pe bucățele,
o porție e pentru spațiul albastru,
alta e pentru timpul ce fuge,
peste prag trece porția cu ultimele raze ale lunii august
și cu înțepenirea pasului ce urca în spirală.
restul sunt incendieri fărâmițate în orele ce zac în umbra tăcerii.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate
- amintire
- Amintirile sunt gloanțe. Unele numai vâjâie pe lângă tine și te bagă în sperieți. Altele te străpung și te lasă rupt în bucăți.
definiție de Richard Kadrey
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre amintiri
Nimic nu mai tăcea
nimic nu mai tăcea,
din biserici psalmii urcau în cer,
pridvoarele coborau, pereții se surpau,
se tulbura spațiul cu toate turlele și pietrele adormite.
până și torsul pisicii făcute ghem era un sonor auzit.
neobosite, cuvintele sunau în urechi
scoțându-și inima afară, strigând,
copacii dădeau alarma prin frunze.
adevărul începea să capete contur,
timpul îmi coborâse în palmă
ca o pregătire pentru rațiune.
totul a început cu harul silabelor
intrând în golul acela ca o rană,
până ai devenit chip din care a răsărit ultima silabă.
tăcerea a început să vorbească
scurtând distanța până la pământ.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre urechi, poezii despre somn, poezii despre religie sau poezii despre pisici
Dincolo de fereastră
dincolo de fereastră
rătăcirile mărșăluiesc peste orizontul deschis
o relativă abandonare în ochiul felinarului aprins
pavează invizibilul c-un spectru de raze
înverzind frazele frunzei
respectând liniștea trestiei
și mișcarea uitată sub haina de iarnă
marginile mele sunt incendiate
de cuvintele cu explozii de lumină
și de punctele aprinse de pe linia ta dreaptă
umblându-mi pe sub piele
răstălmăcind sensul vieții
o strălucire a cuvintelor
încâlcite în țesătura unei întârziate toamne
sub o ninsoare cu umbre de stele
a aprins cerul meu ascuns în pumn
înverzind și dezverzind albastru
în colțul meu zdrențuit de zbateri smulse
tu ce n-ai glas
nici trup
nici mișcare
alerg prin căutare fără răspunsuri
trecând prin tăcerile oarbe și surde
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mișcare, poezii despre vestimentație, poezii despre toamnă sau poezii despre sensul vieții
Astral
O ușă se deschide
și trec într-un prezent
unde copacii refuză s-adoarmă,
forme de frig infernal rămân în urmă,
un adaos diferit de viață
crește peste iarba topită.
Din cer curge albastru senin,
propria inimă poleiește aerul cu
zâmbete aruncate în stânga și-n dreapta,
rostogolind mâhnirile deșarte.
O ardere cu iz de cer
curăță cămașa cuvintelor de gustul amar.
Dintr-o amestecare de ființe și lucruri
o oarecare așezare apare pe pământul nesigur.
Sunetele trezesc amintiri verzi
care se întind sub pașii grăbiți
spre astral.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre sunet sau poezii despre iad
La cules
focul toamnei iese din struguri
între cutele adânci și spasmul mușchilor
odată cu învârtitul teascului
și strivitul boabelor
ce-și leapădă cămașa
până sub stelele nopții energia curge
cu tot cu lumină și întuneric
cu tot cu rai și iad
frigul din toamnă se ascunde prin iarbă
sau urcă pe gard
uneori apasă pe mâini și pe față
și chiar se coboară sub tălpi
și inima uită golul din eu
particule întregi fără substanță
ca-ntr-o cascadă te urcă în cer
cele lichide îți mută spațiul
modificând cuvintele ce mor lângă cramă
în timp ce mustul dulce sclipitor
aleargă prin irisul ochiului
ascunzând în el semnul divin al nunții din Cana.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre struguri, poezii despre rai sau poezii despre particule
Începuturi proaspete
Vine o vreme când de
la capătul livezii
sau
de la colțul străzii
nu
mai începe nimic...
Alergi înfrânt
prin apele oglinzii
ca și cum
n-ai vedea nimic;
și-i singura zi
în care te vei lăsa prădat,
călcat în picioare
ucis (poate)
pentru că e
singura zi în care
(crezi că) ești fericit...
poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre picioare sau poezii despre apă
O aruncare
o aruncare înainte cu degetul arătător la gură
cu toate sentimentele acelea nedivulgate
umplu încăperea
toate sertarele și-au răsturnat visele
efectul de ebonită a astupat colțul gol
cel înțepenit în durere
peste ziua aceasta va fi regăsire sau vaiet
sensul din partea stângă a poemului
se va schimba
va fi rătăcire în verde sau liniște deplină
restitui așteptarea și începutul întors spre mine
învingând decorul și vraja căzută din stele
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre poezie, poezii despre gură, poezii despre durere sau poezii despre degete
Speranța
Nu!
Nu poți plimba sentimentele desculțe
prin piața publică sau prin noroi!
Nici nu le poți lăsa să orbecăie
prin lumină, legate la ochi!
Oricum ar fi, ele se lovesc fie de obiecte
fie de aurore boreale
și sângerează!
Dacă privești cu atenție urmele lăsate pe caldarâm,
nu vezi decât sentimente
strivite, amestecate.
E o degringoladă de sentimente:
iubirea pășește alături de ură,
bucuria e amestecată cu tristețea...
Fericirea plânge, durerea râde în hoohote...
Unele sentimente și-au greșit locul,
așa că, în loc de frunze,
în copaci cresc tristeți, neliniști,
pe cer sunt eclipse de iubire...
S-au risipit atâtea și-atâtea sentimente,
desculțe, oarbe, despletite!
Și nu mai e nimic de pus în loc...
A rămas inima lumii deșartă,
cutie a Pandorei
din care și speranța a zburat...
Și totuși nu mai e nimic?...
Presimt cum din afundul sufletului meu
se zbat să crească nuferi de speranță.
Cuvintele îmi stau în așteptare,
să-nnobileze și să redea luminii
Speranța nou-născută,
pură...
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre creștere, poezii despre suflet, poezii despre plâns, poezii despre plimbare sau poezii despre nuferi