Rondelul lui Răpciune
Când Septembrie vâslește spre aval
Și soarele ne mai mângâie pe frunte,
Buzele luminii, cu-al lor sărut fatal,
Sortesc frunzelor clipe mai cărunte.
Greierii susțin un ultim concert estival,
Chiar de-n cămară n-au niciun grăunte,
Când Septembrie vâslește spre aval
Și soarele ne mai mângâie pe frunte.
Pe cerul sur, ca un imens cadran oval,
Păsări scăpătând de dincolo de munte,
În zboruri rotitoare, deasupra de prăval,
Îmi amintesc de toamnele (pe)trecute
Când Septembrie vâslește spre aval.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărut
- poezii despre păsări
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre munți
- poezii despre lumină
- poezii despre greieri
- poezii despre frunze
- poezii despre Soare
Citate similare
Septembrie
Ne mângâie toamna pe frunte
Cu raze calde, lungi, subțiri,
Când lipicioase, când rotunde-
Ca mustul strâns în amintiri!
Septembrie visează muze
Sub un narcotic blând, suav,
Lumina se coboară-n frunze-
Cu un sărut fatal și grav!
Agață-n pomi, parcă-s podoabe,
Eșarfe galben-ruginii,
Pe care vântul le absoarbe-
Purtând cu el melancolii!
Se-apleacă scurt, a reverență,
În fața verii ce s-a stins,
Luând din ea o chintesență-
Un hieratic... Rug aprins!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre vară, poezii despre must, poezii despre melancolie sau poezii despre copaci
Balada apei
Vino aici, vâslește blând
Și du-mă negreșit
Peste-acest râu grăbit curgând
Pe malu' împădurit.
Dar în zadar, așa cum știi,
Să te plătesc voiam
Vâslește, hai, nu te opri
Alături să te am.
Drag barcagiu, în țara mea
S-ajung degrabă sper
Dar, spune-mi, când vom fi sosit
Pot mâna să ți-o cer?
Fecioara se gândește
Decide greu, presimt
Vâslește, hai, vâslește
Alături să te simt.
Când nunta lor s-a încheiat
Vâslitul ia sfârșit
Căci ea din barcă și-a creat
Cămin cu-al ei iubit.
Și cântă împreună
Pe valurile mii:
Pe vânt și pe furtună
Alături vreau să-mi fii.
poezie de Samuel Taylor Coleridge, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre bărci
- poezii despre țări
- poezii despre virginitate
- poezii despre sfârșit
- poezii despre râuri
- poezii despre plată
- poezii despre patrie
- poezii despre nuntă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ondină
Efemer e-al vieții val
Ce ne scurge spre aval
Izbiți puternic de mal
Sau de colții de narval
Din prival în alt prival
Alunecând pe prăval
Până-n zarea de opal
Ademeniți de chimval
Spre sezonul estival
Pentr-un boț de cașcaval
Și un loc la carnaval.
Viața este ca o arcă
Atât de efemeră parcă
E făcută dintr-o jarcă;
Abia apucă de te-mbarcă,
Cu de toate te încearcă,
Te trece, nu te remarcă,
Stors de vlagă, te debarcă,
În cele din urmă, marcă
Și, de umbră, te descarcă,
În primordiu, să te-ntoarcă.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață sau poezii despre brânzeturi
Mai Septembrie ca oricând
Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veșminte,
Și parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.
Cad și frunzele, bate și vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.
Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar și pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi și noi.
Septembrie mi-a uscat și rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Și acum vântul mă împinge de la spate.
Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Și mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre început, poezii despre uitare, poezii despre ploaie, poezii despre nori sau poezii despre gânduri
Septembrie
E septembrie și vara plânge-n zori cu diamante,
Cu bobițe mici de rouă și se-ndreaptă spre apus,
Cântă păsări migratoare în acorduri disonante,
Mierla și privighetoarea au plecat spre sud... s-au dus...
Se mai zbat prin crizanteme fluturii cu praf de stele,
Tot mai rar susțin concerte greierii îmbracați în frac,
Zboară penele din cuibul părăsit de rândunele,
Și o vrabie se-agită gureșă și fără trac.
Toamna-și pune șevaletul pe cărările din codru
Și pe frunzele adormite ea pictează în culori,
Doar un brad veghează-n mijloc, verde ca smaraldul, mândru
Și cu vârful se înalță printre cariere de nori.
Vântu-n trecere grăbită smulge frunze de pe ramuri
Și le-așterne pe cărare pe sub pașii mei covor,
Norii plumburii se-adună și cu stropi mi-aruncă-n geamuri
Când se scurge vara-n toamnă lunecând încetișor...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vrăbii, poezii despre verde, poezii despre stele, poezii despre somn sau poezii despre rândunele
Septembrie
Septembrie s-a reîntors de parcă
ar vrea să mă ducă spre undeva
pe un câmp, pe un lac într-o barcă
într-un semn atârnând de o stea.
e-un început de toamnă în toate
sub soarele ce freamătă domol
în piept se zbat inimi furate
pe străzi cerșesc actori fără rol.
adio vară mi-ai luat și cocorii
spre unde pleci cu-al tău miraj?
a revenit bruma ce scutură norii
și eu parcă pierd din curaj.
semptembrie cu zvon de ceață rece
e toamna în oase și viața mea trece!
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre curaj, poezii despre cerșetorie sau poezii despre brumă
Septembrie
Nimic nu m-a umilit mai mult
decât absența ta.
Timpul secătuit s-a prelins
printre pietre
în apa oglinzii.
De pe umerii mei au zburat în noapte
păsări speriate decupând în văzduh
sărutul împăcării.
Cu trufie mi-așez peste ochi
basma mătăsoasă.
Numai septembrie, calm
fără surâs
mi-a încruntat în suflet
drum alb spre sărbătorile
din tine.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre sărbători, poezii despre suflet, poezii despre sperieturi, poezii despre noapte, poezii despre apă sau poezii despre alb
Septembrie...
Septembrie mi-e plin de călimară,
Cu nopțile ce fluieră-a pustiu,
Cu nostalgii deșarte după vară,
Cu mustul ce dezleagă râs zglobiu
De nepoțel, ce-l gustă prima oară...
Septembrie mi-e dor pân-la povară,
De parfumate-n fân uscat câmpii,
De spațios ghiozdan de profesoară,
De zuruieli la maxim, de copii,
Privați de joacă-ntr-o augustă seară...
Și tot septembrie mi-e resemnare
Cu-aripile grijite de-un zbor plin,
Cu-a fumului fuioare de-ncercare,
Vestind că brumelor li-i sete de pelin,
Iar, galbenă, gutuia sătulă e de soare...
Septembrie, ți-alung din piept suspinul
Și-i umplu adâncimile cu vis și poezii,
Îmi scutur de pe frunte regretul și târziul,
Să nu mi-o încolțească granit de nostalgii...
Hai, toamnă, îți revarsă pe suflet arămiul!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre râs sau poezii despre poezie
Septembrie, din toamna mea
Peste umăr, cu privirea,
numar toamnele
trecute,
Vieți, venite din Septembrii
și din zodii
de fecioară,
Au fost vis la timpul lor
însă astăzi
sunt pierdute.
Peste timp, orice urcuș,
are-o vreme
când coboară.
M-am născut cu toamna-n zi,
astăzi, toamnă
sunt și eu.
Toamnă, doar în toamna vieții,
fără rod,
fără bucate,
Ca să lași în urmă frunze,
e frumos...
dar este greu,
Nu poți fi și om și toamnă,
nu-i prea mult
dar nu se poate.
Din Septembrie, fecioara,
care-i doar...
o zodie,
Despre care umblă vorbe,
c-ar fi bună,
c-ar fi rea,
E un mit pierdut prin vreme...
un parfum
de rodie.
Doar Septembrie mai vine
să se-ascundă,
-n toamna mea.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre naștere sau poezii despre mâncare
Culoarea din tăcerea frunzelor
L-am pictat pe septembrie
în culoarea unui trandafir
freamătând în brațele vântului
dintr-o amintire
promisă neuitării.
Poate ar fi trebuit să-i dau
culoarea zilelor de mai târziu,
în care spinii ultimelor cuvinte
s-au înfipt
în tăcerea frunzelor.
Oricum aș alege,
septembrie va trebui să aibă
culoarea toamnei tuturor gândurilor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre tăcere, poezii despre trandafiri, poezii despre promisiuni sau poezii despre pictură
Otrava începutului meu
Pe mama am izbit-o-n Dumnezeu
Și-apoi am resădit-o-n germinații;
Vâslește limba între imprecații
Și îmi vâslește sarea-n ochiul greu.
Domoală și cuminte, m-am născut
Pe două căi absente în durere,
Din iută-acoperindă și părere
Paradă am făcut de la-nceput.
Mă-mpinge umbra către o lumină
Târâtă dintr-o biblie de talc,
Napalmul de pe drumul ce încalc
M-aruncă până dincolo de vină.
Te iert! Te iert! Și visul îl deșir
Printre copacii noi, și verzi, și grei;
M-aleg pe mine dintre dumnezei.
Pe mama nu mai pot să o respir.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre religie, poezii despre ochi sau poezii despre mamă
Pe scurt despre toamna
Septembrie,
trec prin tine
ca printr-o mare de moarte,
în jurul meu doar hoituri de-ntâmplări,
septembrie, anotimp în anotimp,
dureros ca o smulgere
septembrie, moarte de fulgere.
poezie de Veronica Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre durere sau poezii despre anotimpuri
- prejudecată
- Prejudecata este o plută pe care mintea naufragiată se urcă și vâslește spre siguranță.
definiție de Ben Hecht
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prejudecăți sau citate despre siguranță
Curgere
Mă curge timpul ca pe ape,
Mă zbat izbit din mal în mal
Dinspre departe spre aproape,
Dinspre amonte spre aval.
Și stânca ce am fost înspre izvoare
(O piatră tare, nu însă și zveltă),
Cât de curând, din zbaterea-n vâltoare,
Va deveni grăunte într-o deltă.
poezie de Gheorghe Pârlea (4 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci sau poezii despre devenire
Că mi te pierd, septembrie, mi-e teamă...
În țipătul de pescăruși strig eu, dar numai păsările-mi înțeleg cuvântul,
că m-a născut din păsări Dumnezeu, doar că n-am aripi pentru zbor și n-am avântul
Să mă înalț la cer, s-ating neatinsul, jinduitoare umbră pe pământ,
să prind în palme, Doamne, necuprinsul, pentru o clipă să fiu ce nu sunt...
Și marea îmi recită din poeme, când face dragoste cu-amurgul pe ascuns
și versul meu de neiubiri se teme, când de furia mării e pătruns...
Suspinul frunzelor de toamnă în cădere îmi este mic dejun, dejun și cină
și totuși mușc din lacrimi cu plăcere, când știu că mai am veri la rădăcină...
Și noapte sunt mai mult decât sunt zi și-n stele mă alint deși la ele eu niciodată nu am să ajung, doar m-amăgesc că-s una dintre ele...
În toate câte sunt mă regăsesc, dar mai ales septembrie mă cheamă și când prin alte luni mă rătăcesc, că nu te mai găsesc îmi este teamă...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri
Septembrie, tu vara mea proscrisă
Septembrie, tu vara mea proscrisă
Și nerecunoscută de surori
De ce mereu doar toamnei ești promisă,
Când august e mai rece uneori!
De ce îi lași să îți arunce-n spate
Povara toamnei ca și început,
Septembrie, de-ar exista dreptate
Ar face îngerii-n jurul tău scut.
Și n-ar lăsa pe nimeni să mai spună
Că tu începi al toamnei ritual,
Iar cei ce nu-nțeleg de vorbă bună,
Să fie puși la punct procedural!
Să înțeleagă că nu se răcește
Nici vremea și nici sufletul din noi
Și orice drum al tău ce rătăcește,
Se-neacă-n soare, nu se-neacă-n ploi!
De ce mă lași să fiu doar eu de vină
Când tu ești caldă, tu și briza ta,
Septembrie, tu vara mea senină,
Tu ești proscrisă doar în lipsa mea!
poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băștinașul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre dreptate sau poezii despre bunătate
Septembrie, azi!
Septembrie azi, ce știre sordidă
să-ți spună la radio că ești bătrân
că pân la fluture rămâi omidă
și că de iarbă verde te faci fân
septembrie azi, final, rămâi cu bine
schimbi soare mic pe luna cea mai bio
și-o ții pe cer cu gândul că va ține
de cald uimirii. ești bătrân! adio!
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre superlative, poezii despre schimbare sau poezii despre radio
Ctitorind soarele omeniei
Motto: "Vreme trece, vreme vine."
Chiar dacă timpul trece
Prin timp noi vom rămâne,
Chiar de ni-i clipa rece
Noi tâmpla ne-o vom ține;
Și frunte lângă inimi
Și inimi lângă frunte
Noi sus vom ține gândul
Mai sus decât un munte.
Și muntele e-o treaptă
Și noi suntem un munte,
Când florile ne ard sub pleoape
Și ochii-n rouă știu să cânte.
Iar când durerea e adâncă
De nu mai vrea din gând să iasă
Noi știm să facem visul stâncă
Și din lumină omului mireasă.
poezie de Costel Zăgan din revista Liceul, nr.16 (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă sau poezii despre muzică
Voiam să rămân în septembrie
Voiam să rămân în septembrie
pe plaja pustie și palidă,
voiam să mă-ncarc de cenușa
cocorilor mei nestatornici
și vântul greoi să-mi adoarmă
în plete cu apă năvoade;
voiam să-mi aprind într-o noapte
țigara mai albă ca luna,
și-n jurul meu nimeni, doar marea
cu forța-i ascunsa și gravă;
voiam să rămân în septembrie,
prezentă la trecerea timpului,
cu-o mână în arbori, cu alta-n
nisipul cărunt și să lunec
odată cu vara în toamnă...
Dar mie îmi sunt sorocite,
pesemne, plecări mai dramatice.
Mi-e dat să mă smulg din priveliști
cu sufletul nepregătit,
cum dat mi-e să plec din iubire
când încă mai am de iubit...
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre păr sau poezii despre plajă
Ramura de măslin
Umbra copacului meu
Vâslește deșirat,
Contopește văzduhul
Cu soarele uscat.
Uimirea arde,
Potopul rodește
În miezul de măslină
Ramura crește!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măslini, poezii despre creștere sau poezii despre crengi