Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Lorena Craia

Otrava începutului meu

Pe mama am izbit-o-n Dumnezeu
Și-apoi am resădit-o-n germinații;
Vâslește limba între imprecații
Și îmi vâslește sarea-n ochiul greu.

Domoală și cuminte, m-am născut
Pe două căi absente în durere,
Din iută-acoperindă și părere
Paradă am făcut de la-nceput.

Mă-mpinge umbra către o lumină
Târâtă dintr-o biblie de talc,
Napalmul de pe drumul ce încalc
M-aruncă până dincolo de vină.

Te iert! Te iert! Și visul îl deșir
Printre copacii noi, și verzi, și grei;
M-aleg pe mine dintre dumnezei.
Pe mama nu mai pot să o respir.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Beatrice Vaisman

Pot să iert viața când îmi dă ceva nemeritat, dar mi-e greu să iert un om din apropierea mea, care mă trateaza la fel.

citat din (6 ianuarie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balada apei

Vino aici, vâslește blând
Și du-mă negreșit
Peste-acest râu grăbit curgând
Pe malu' împădurit.
Dar în zadar, așa cum știi,
Să te plătesc voiam
Vâslește, hai, nu te opri
Alături te am.

Drag barcagiu, în țara mea
S-ajung degrabă sper
Dar, spune-mi, când vom fi sosit
Pot mâna ți-o cer?
Fecioara se gândește
Decide greu, presimt
Vâslește, hai, vâslește
Alături te simt.

Când nunta lor s-a încheiat
Vâslitul ia sfârșit
Căci ea din barcă și-a creat
Cămin cu-al ei iubit.
Și cântă împreună
Pe valurile mii:
Pe vânt și pe furtună
Alături vreau -mi fii.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Avrămescu

Rondelul lui Răpciune

Când Septembrie vâslește spre aval
Și soarele ne mai mângâie pe frunte,
Buzele luminii, cu-al lor sărut fatal,
Sortesc frunzelor clipe mai cărunte.

Greierii susțin un ultim concert estival,
Chiar de-n cămară n-au niciun grăunte,
Când Septembrie vâslește spre aval
Și soarele ne mai mângâie pe frunte.

Pe cerul sur, ca un imens cadran oval,
Păsări scăpătând de dincolo de munte,
În zboruri rotitoare, deasupra de prăval,
Îmi amintesc de toamnele (pe)trecute
Când Septembrie vâslește spre aval.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Eram aici

când mă îndepărtez
de maluri
ochiul atinge largul pământului

atâtea rigori
și nicio scară pe care urce
mama natură

încă mă caută
pe taigaua din mine
cu rădăcini până la glezna
întunericului
care mă calcă în picioare
până mă bătătorește
aproape de tine

acum te caut și eu
prin deșertul fierbinte
al infernului

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
mamă (vezi și maternitate)

Mama este

Mama este raiul ce ades suspină,
Lacrima-i curată e prosop de vină,
Mama este cerul cu steluțe dalbe,
Înger de lumină gândurilor toate.

Mama este chipul zorilor albaștri,
Ce la cap veghează visul printre aștri,
Mama e culoarea cerului senin,
Miere-n supărare - veacuri de pelin.

Mama este viața fremătând în palme,
Dorul și iubirea-n lumile de cazne,
Mama este setea ce tăcut se-adapă,
Liniștii de prunc - nesfârșită apă.

Mama este soare, chipul de lumină
Ce ne intră-n suflet și nu are vină,
Mama este câmpul plin de verde iarbă,
Mama este neaua serilor de iarnă.

Mama este vatra focului ce arde,
Basmul ce se-așterne la copil în palme,
Mama e pământul care coace roade,
Toamna ce bogată, poame în cascade.

Mama-i mac în floare ce îmbie câmpul,
Dulcea lui privire ce-o sărută vântul,
Mama e lumina sufletului veghe,
Mama e credința - graiul nepereche.

poezie de (2013)
Adăugat de Gheorghe A. StroiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mama

Mama
Nu are vârstă pentru a îmbătrâni.
E mama!
Aceeași, mereu tânără,
Dulce, limpede, tandră...
Frumoasă cum e ea,
E mama mea!

Mama
Nu are timp pentru a se jelui.
Cu timpul ce trece,
E mai precaută!
Ea nu varsă lacrimi
Într-o basma,
Ci le așterne cuminte...
Și nici, măcar,
Nu poate a se supăra,
Ea țese,
Geana zilei aprinde!

Privirea-i – oglindă,
Chipul meu
Îl cuprinde:
mângâie,
îndeamnă,
dojenește,
Îmi amintește!...

Mama mea e un zeu!
Păși-voi,
Căuta-o-voi mereu
Printre toți noi!...

Ați cunoscut-o
Pe mama?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Numele ei în limba maternă, mama

ascultând cum îi bate inima
azi am sărutat-o
pe obraz
locuia într-un timp în care
am locuit și eu pentru o vreme
înainte de a mă reîntoarce
la mine însumi
am strigat-o
în limba maternă
mama mama mama...
m-a privit apoi a ales tăcerea

mi-am pus inima în palme
și i-am dăruit-o ca
pe un mugure de lumină

La mulți ani, mama!

poezie de din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Lorena Craia

Libertate

libertatea frunzelor de iarnă
mi-a învins tăcerea dintr-o dată
iată!
cum se lasă fulgii peste noi

Tata pleacă iarăși la război
Mama îl ajută îmbrace
neputința sângelui din ace

nu așa se face!
și m-așez în prag
tremură pădurile de fag

să nu plângem, Tată, este frig
rănile trecutului te cheamă
eu te strig

-mi răspunzi la prima înserare

draga mea, eu plec

și Mama?

moare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emily Bronte

Mi-e greu să îți spun că te iert în timp ce te privesc în ochi și îți țin mâinile în mâinile mele. Sărută-mă, ca să nu-ți mai văd ochii. Te iert pentru toate câte trebuie te iert.

citat clasic din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La rascruce de vanturi" de Emily Bronte este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.90- 16.99 lei.
Lorena Craia

O întâmplare soră cu mama

când ai însemnat
pe giurgiuveaua la care
se închină toți trecătorii

m-am apropiat cu buzele
de ciutură

două narcise agonizau pe apa sfințită

mi-am făcut bagajele
am trecut podul
am dat bir cu fugiții
și vrabia din mână

erai ochioasă
ca mătușa mea
care te blagoslovește în bibliile satanice
pe care nu le mai înțeleg
de la o vreme

acum ce rost are
pui cărămida sub capul nopții?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Într-o noapte

mă-nțeapă lumina cu bolduri amare
o lună ursuză, de peste hotare,
mă-ngână de sus

și ceasul dislexic
m-arată pe mine
mimetic mă-ngână
tâmpit și neghiob
îmi dă peste mână
mă dau în scrânciob

ne dăm împreună cu ochii-n pământ
în umbra de lună
în dâra de vânt

mă-nțeapă lumina cu ace de os
din pietre, sulfina târăște pe jos
drumul de abur
drumul murdar
din ochiul de fagur și pasul amar

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Ȋntr-o noapte

mă-nțeapă lumina cu bolduri amare
o lună ursuză, de peste hotare,
mă-ngână de sus

și ceasul dislexic
m-arată pe mine
mimetic mă-ngână
tâmpit și neghiob
îmi dă peste mână
mă dau în scrânciob

ne dăm împreună cu ochii-n pământ
în umbra de lună
în dâra de vânt

mă-nțeapă lumina cu ace de os
din pietre, sulfina târăște pe jos
drumul de abur
drumul murdar
din ochiul de fagur și pasul amar

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama mea, matrioșca mea

nu afle ce e gerul
- viețile prinse-n pănuși -,
Mama-și leagă de piept cerul,
nu cadă pe păpuși!

Cum aibă mama vină?
Cum -i căutăm pricini?
Matrioșca de griji plină
Ce ne-a protejat de spini!

Cum aibă mama vină
Că ne-am cuibărit în ea?
Pădure ce-ar vrea țină
Și cuibul, și pasărea...

Cum aibă mama vină
C-a făcut din noapte zi
Și pe brațe de lumină
A ales a ne păzi!?

E potop de foc și apă,
De s-ar vedea singurea
Stăm ca niște foi de ceapă -
Mama, matrioșca mea!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Femeia din casa-n care nu se intră

ochiul tău blând
când îmi stai la sân
și îți îngân
poveștile de-adio ale vânătorilor

care caută cerbii
în umbrele ierbii

umbra ta către o casă părăsită
ochiul tău blând
și palma-nvechită peste care treceau
liniile strâmbe ale gloanțelor
fine ca praful de pușcă

simți cum te mușcă?
simți?
obrazul pe ceasuri cu zimți
s-ar odihni, iubito, dar tu

cu ochiul blând
și urma ștearsă

rămâi întoarsă către NU

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

De ce-am venit pe lume?

Eu n-am venit pe lume mă așez la masă
Și să aștept poeme la mic dejun și cină;
Când m-am născut în vară, era marea frumoasă
Și m-a stropit în glumă cu un pahar de vină.

Și n-a știut că vina o voi purta în sânge,
(M-am rătăcit prin viață, mai singură ca luna;)
Și fiecare toamnă, atâtea ploi îmi plânge,
Că le păstrez în mine, -mi plângă-ntotdeauna.

Eu am venit pe lume, ca un copil cuminte
Și n-am cerut bomboane, păpuși sau prăjitură;
Doar așteptam iubire și nu știam că minte
Cuvântul ce-n altare pe dumnezei se jură.

Și m-am mutat în mine, cu tot cu poezie
Și am fugit de lume, în lumea mea albastră,
Să-mi port cu mine crucea, destinul să îmi fie
În lacrima icoanei din strana ei sihastră.

Nu știe nimeni încă, nu știu nici eu ce taină
Păstrează-n ea răspunsul, la întrebări de-o viață:
De ce mi-a fost durerea și adăpost și haină,
În fiecare noapte și-n orice dimineață?

Îmi va răspunde versul din ultima secundă,
Când voi pleca în lumea de dincolo de mine,
Un vers bolnav de noapte cu rima muribundă,
Călcând pe-un vis de ceară, pe alte căi străine...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama

Când eu am venit pe lume,
nu aveam încă un nume.
Cineva ma luat în brațe.
Mai târziu eu am aflat
că aceea era mama.
Când e lângă mine,
totul e ușor.
Știu, pot să visez.
Pot chiar și să zbor.
Îmi imaginez
că plutesc pe-un nor.
Într-o seară, mama m-a luat de mână.
M-a dus la fereastră, s-a uitat la mine
și mi-a spus zâmbind:
-Vezi Steaua Albastră?... Este Steaua noastră.
Chiar dacă în viață sunt momente grele,
tu, copilul meu, vei găsi ușor
drumul către stele.

poezie pentru copii de din URSUL DE PLUȘ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015
Adăugat de Iulia Popov(nume autor...numele din certificatul dSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilul nostru

îmi amintesc cum făceam noduri batistei
să nu uităm că suntem
șiam zburat pe deasupra lumii cândva
ținându-ne de mână

lângă sobă bunica torcea fire de aur
sau împletea aripi de înger
la fereastră
maică-mea țesea ștergare de borangic
pe care le împăturea frumos
în lăzile de zestre
pentru cele două surori
care așteptau crească
și să se mărite

în casă mirosea a busuioc
a boabe de porumb fiert
a cartofi copți pe plită
și a mere ținute în fân
aduse de la bunici
de la munte

tu îmi brodai pe umeri crini
era o iarnă cumplită
și nu știu cum se întâmplă
dar numai ninsori se înfăptuiesc
la mine în suflet

pe cer nu mai sunt stele
se mai aude câte un înger căzând
lui Dumnezeu îi atârnă de pleoape
lacrimi grele de plumb
e atâta singurătate în aer
și atâta durere în trup
pe mine mama nu m-a născut pe pământ
a scormonit în crug cu disperarea
omului hăituit
cu laptele și sângele din țâțe șiroind
ce mamă am avut!

tata și-a făcut mai întâi o cruce mare
și-a dat apoi cu cușma de pământ
în loc de picioare
am fost născut cu rădăcini adânci
pe care repede le-am prins de pietre
să nu mă poarte vântul pe sub duzi

– cum ni se scurge umbra printre degete
până în suflet
se face întuneric
mai poți însângera din dragoste iubito?

din noi a mai rămas o carte de versuri
stropi de lumină și mult întuneric
copilul nostru

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Colind pentru mama

m-am pus pe genunchi
în fața lui Dumnezeu și
l-am rugat
mi-o trimită pe mama
de Crăciun

din ochiul cerului
picurau lacrimi

în singura lacrimă
oprită pe obraz
am văzut-o pe mama
i-am cerut voie să o colind
dar...
nu mi-a răspuns

era colinda învățată în copilărie

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Ștergarul în care mi-am uitat copilăria

locul din care nu fug niciodată -
copilăria


m-am născut în ziua în care albul din cireși plesnea de culoare
cerul lăcrima pe la margini
mama se pregătea învelească sarmale în foi de varză acră
(ultima fiertură dinainte de paște)
câteva gânduri mocneau printre cuvinte...

calul vecinului era dus la plug între hatul lui Mitru din deal
oricum nu avea cine -l înhame la căruță
tata plecase la muncă
îl năcăjea plecarea la patru fix dimineața pe jos cinci kilometri
uita de mama și de burta ei țuguiată ca o pâine
scoasă din cuptorul de după casă făcut de străbunicul
înainte de război...

așa m-a născut mama neajutorată
fără doctor într-un ștergar alb
din cânepa primită de la bunica

m-am simțit bine până am rămas singur...
mama s-a dus adune câteva ierburi
le așeze în mănunchi
sub grindă poarte de
belșug și de noroc...
nu mai are cum ajungă la cină
de va veni târziu
pe întuneric
îmi va pune mâna în poală
și-mi va îngriji somnul
până dimineață
când liniștea spartă
de întâiul cântat al cocoșului
îi va reconstitui chipul
o lumină va țâșni din răsăritul târziu
separându-i trupul de umbră

și va pleca cu Dumnezeu

tata s-a dus și el...
într-o dimineață pe la patru
cu merindea sub braț
și o fotografie învelită într-un ziar
și nu s-a mai întors...

o fi vrând
se întâlnească cu mama
la capătul de drum
unde se opresc sufletele...

aș fi vrut știe și mama
am mai crescut
și că-i seamăn mult
o duc bine
și că mi-am cumpărat un cal
ar fi bine vadă cum îl mângâi și mă joc
lângă lăstarul ieșit din scorbura nucului
sub care bunicul trăgea cu sete
dintr-o pipă cumpărată de la târgul din Dobrești
și cum o aștept
seara
la capătul uliței
și privesc spre sat
până când văd cerul aplecându-se
sărute pământul de noapte bună...

sunt singur acum

ștergarul alb
în care
mi-am uitat copilăria -
singurul suvenir de la mama
îl port la piept
uneori mă prefac
o văd
ținându-mi capul pe genunchi...
cu firul tors din lacrimi
coase cerul de marginile pământului
ca să nu-mi fie frig...

ca un fluture agățat de noapte
o să colorez cu privirea cele
două imagini între care mă caut...
tat㠖 mamă

noapte bună!

poezie de din carte:exil în durerile altora
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Neputință

Șoapta-ți nesigură
asemeni pasului care-mi străbate cărările,
ridicolă uneori
ca un clipit de frunze,
își depune oul
în cuibul facerii lumii.
Pot împărți cu tine
litere,
cuvinte,
strofe întregi,
pe o sfoară
întinsă desupra prăpastiei,
care ne separă trupurile.
Un fir subțire de soare
lunecă mereu
încercând ne vadă,
în timp ce,
o durere cuminte mă inundă,
spunându-mi în taină:
-"nu te duce,
- nu te duce!"
Hâdă ești durere uneori
și nesigur îți este pasul.
Lasă copacul albastru
-mi ofere rădăcina eternității!
Doar el mai vâslește liniștit
pe apa viață,
cu gesturi de bătrân
care a renunțat de mult
-mi mai respire sufletul.
M-ai făcut frunză
și floare
în adâncimea pădurii de nuferi.
Văd cerul
înspăimântat de adâncu-mi
în care mă scald,
când zeul soare
se răzbună și el
încercând -mi fure lumina,
dar îmbătrânește,
până să ajungă la mine.
Ochiul meu
strânge în el necuprinsul
refuzând -mi audă
strigătul de neputință
în fața destinului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook