Despre Metoclopramid şi alte leacuri

Departe de Pasărea Phoenix
mai degrabă la fel cum beţivul
renaşte din propria vomă
aşa şi poetul
are nevoie să deşerte toxinele
pentru a se întoarce zi de zi
la cele lumeşti
cuvintele-i sunt pastilele de Metoclopramid
pe care le scuipă
în faţa tuturor ori în batistă
dar nu le înghite
căci farmacista l-a sfătuit să nu abuzeze
atunci când i-a pasat pastilele pe sub tejghea
deşi nu avea prescripţie pentru ele.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul este un "perpetuum mobile", e ca pasărea Phoenix, care renaşte din propria cenuşă. Planeta Venus, sora mai mică a Terrei, şi ea – "un boţ de lut", e în stadiul în care se frământă, se plămădeşte şi se coace (la 460 °C) viitoarea Viaţă pentru... Omenire.

Mihai Cucereavii (6 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clipa dintre mine şi Dumnezeu

poate mai am nevoie de puţin crez
aşa cum pasărea de înalt
să-mi trec numele
dintr-un cuvânt
într-altul şi
din când în când să
las semne pentru atunci când
fiul meu
îşi va aduce aminte de mine

şi-n cele din urmă
mai am nevoie de o ultimă rugă
sub care să mă retrag
ca o inimă bolnavă

poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea Phoenix

Renaşte, tainic, din cuvinte,
Sub cerul falnic, înstelat,
Poetul este stat în... stat,
La interval de două chinte.

Şi-i animat de simţăminte,
Adesea greu de egalat,
Renaşte, tainic, din cuvinte,
Buimac, suav şi siderat...

Şi înlăuntru-i exilat,
În simptomatica-i sorginte,
Poetu-acela făr' de minte,
Fiind de-Apollo posedat,

Renaşte, tainic, din cuvinte.

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram copilul bătrân, trecutul care trebuia ars din temelie, pentru ca mama, pasărea Phoenix, să poată renaşte încă o dată, o pasăre de aur ridicându-se din cenuşă. Am încercat s-o văd pe mama prin ochii lor. Frumosul suflet poetic întemniţat, geniul în suferinţă. Suferise oare mama? M-am forţat să-mi imaginez. Cu siguranţă suferise când Barry o dăduse afară din casă în ziua aceea, după ce se culcase cu ea. Dar când l-a omorât suferinţa a fost, într-un fel, compensată. Suferea acum? Chiar nu puteam spune.

citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur în nava albastră, numai cu cei doi roboţi, care nu-l deranjau, Lucian se trânti pe salteaua lui îngustă, care acum i se păru mai confortabilă decât oricare alt pat moale, doar îi simţise destul de mult lipsa. De cum se întinsese, adormise pe loc, buştean, doar era frânt de oboseală şi nu numai. Fu trezit seara, la ora 18.00, de Stela, care venise pentru injecţie. Imediat apărură şi roboţii, care-i aduceau pastilele şi un pahar cu apă, aşezate pe o tavă. La îndemnul doctoriţei, îşi luă mai întâi pastilele, apoi, vrând-nevrând, o lăsă să-i facă injecţia. Ea îi spuse că va reveni la ora 0.00, pentru următoarea injecţie.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiunile sunt uneori precum pastilele - dau dependenţă şi au efecte adverse atunci când sunt folosite iraţional... ca să nu mai spun ca pot fi din start expirate!

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea Phoenix

Mă lipesc
de plămânii tăi
să-ţi fiu aerul
pe care îl respiri
atunci când simţi că te sufoci de dorul meu.
Nimeni în afară de mine
nu îţi va purta inima
ca tribut
iubirii de noi.

Tu ştii că noi
suntem Pasărea Phoenix
dar nu renaştem din cenuşă,
ci unul din celălalt...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărcuţe din coji de nucă

Pe râurile acum domoale ale inimilor
acordurile truverului
sunt bărcuţe din coji de nucă
legănate de iluzia unei hule
şi intenţionat am folosit un arhaism
căci vorbele-i sunt despre vremuri apuse
când gesturi imprudente învolburau râurile
iar noi ne aruncam în veşnicie
la fel cum în valuri
pentru o regină

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegea că unele temeri se cuvine să fie respectate, şi anume cele care te ţin departe de pericolele adevărate. Dar a realizat că majoritatea temerilor sunt iraţionale şi că ele l-au oprit să se schimbe atunci când avea nevoie să facă acest lucru.

Spencer Johnson în Cine mi-a luat Caşcavalul?, capitolul 2 (1998)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele, plastilina poetului

Întreabă copilul care aruncă plastilina pe podea
certându-i îmbufnat îndărătnicia
ce-şi doreşte de la viaţă
ani sau plastilină
întreabă poetul ce ar da cu caietele de podele
de nu ar fi ora aşa târzie
ce-şi doreşte de la viaţă
ani sau cuvinte
dacă pentru o struţo-cămilă
e nevoie de un catralion de plastiline
de câte cuvinte e nevoie
pentru a reda setea poetului
ce şi-a ars palmele
sufletul
răscolind deşertul
în căutarea unei struţo-cămile?

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire. Pasărea Phoenix care renaşte din memorie.

citat din David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reclama la medicamente

Câte un deştept ne spune
Că pastilele nu-s bune.
Dar ne-ndeamnă sus şi tare
Să le luăm pe ale sale.

epigramă de Adrian Timofte (februarie 2021)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul sau oratorul nu poate săvârşi ceea ce săvârşeşte eroul, el poate doar să admire, să iubească şi să se bucure prin intermediul eroului. Totuşi, poetul nu e mai puţin fericit; căci eroul este, ca să spunem aşa, natura sa mai bună, de care e îndrăgostit şi-n care se desfată pentru că nu mai este el însuşi, şi iubirea sa poate fi admiraţie... El îşi urmează chemarea inimii, iar când a aflat ceea ce căuta, rătăceşte pe la uşa fiecăruia cu cântecul ori cu povestea sa, pentru ca toţi să-l admire pe erou precum el însuşi şi toţi să fie mândri de erou, asemeni lui... Dacă rămâne astfel fidel iubirii sale, dacă înfruntă zi şi noapte acea viclenie a uitării care l-ar îndepărta de erou, atunci poetul şi-a desăvârşit opera, s-a alăturat eroului care l-a iubit şi el întocmai, căci poetul este natura mai bună a eroului, neputincioasă, într-adevăr, ca orice amintire, dar simultan transfigurată, ca orice amintire.

Kierkegaard în Frică şi cutremur
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experienţa arată că acei care sunt cei mai tulburaţi de pasiunile lor nu sunt acei care le cunosc cel mai bine şi că ele sunt din acele percepţii pe care strânsa legătură care există între suflet şi corp le face confuze şi obscure.. Ele se pot numi şi sentimente, deoarece sunt primite în suflet în acelaşi fel ca obiectele simţurilor exterioare şi nu sunt cunoascute de el în alt mod. Dar ele se pot numi şi mai bine emoţii ale sufletului, nu numai pentru că acest nume poate fi atribuit tuturor schimbărilor care se petrec în el, adică tuturor diferitelor gânduri care îi vin, ci în special pentru că, din toate felurile de gânduri pe care le poate avea, nu există altele care să-l tulbure şi să-l mişte atât de puternic ca aceste pasiuni.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Batman: Şi atunci de ce nu mă ucizi?
Jokerul (râde): Nu vreau să te ucid? Ce m-aş face fără tine? M-aş întoarce să fur de la traficanţi? Nu, nu, nu! Nu. Tu... Tu mă completezi.
Batman: Tu eşti un gunoi care ucide pentru bani.
Jokerul: Nu vorbi şi tu ca unul de-ai lor. Tu nu eşti ca ei! Chiar dacă ţi-ar plăcea asta. Pentru ei eşti doar un ciudat, la fel ca mine! Acum au nevoie de tine, dar când nu vor mai avea te vor alunga ca pe un lepros! Vezi tu, principiile şi moralitatea lor nu sunt decât nişte glume proaste. La cel mai mic semn că ceva nu e în regulă, renunţă la ele. Ei sunt îndeajuns de buni cât le permite restul lumii să fie. Să-ţi arăt. Atunci când nu va mai exista nicio miză, aceşti... aceşti oameni civilizaţi se vor mânca între ei. Vezi, nu sunt un monstru. Sunt doar înaintea curentului.

replici din filmul artistic Cavalerul Negru
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Guerre (I)

te iubesc Omenire
pentru că mai degrabă lustruieşti ghetele
succesului decât să-încerci să afli al cui suflet atârnă
de lanţul ceasului ceea ce ar fi stânjenitor

pentru ambele părţi şi pentru că
aplauzi fără ezitare toate
textele care conţin cuvintele patrie şi
mamă cântate la old howard

te iubesc Omenire pentru că
atunci când eşti la ananghie îţi amanetezi
inteligenţa ca să-ţi cumperi încă o tărie,
dar şi atunci când bujorii mândriei te ţin departe

de casa de amanet şi
pentru că eşti o perpetuă
pacoste în special pentru cei din propria ta casă

te iubesc Omenire pentru că
întotdeauna ţii secretul
vieţii ascuns în pantaloni şi uitând
că-i acolo te aşezi

pe el
iar pentru că scrii
mereu poezii în poalele
unei Omeniri moarte
te urăsc.

NB. The Howard Atheneum (1845-1953) cunoscut şi ca Old Howard Theatre, Massachusetts, a fost unul din cele mai faimoase teatre din istoria Boston-ului.

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărţind singurătatea cu o tufă de măceş

Cu trupul scheletic
ivindu-se din giulgiul alb căzut peste lume
îşi întinde un braţ
ca pentru a-mi aţine calea
o tufă de măceş
pe degetele descărnate
lacrimi par încrustate-n veşnicie
la fel cum odinioară
în viaţa din care m-am reîncarnat
pe o pleoapă încrustată-n amintire
lacrimi au încercat să mă întoarcă din drum
dar iată-mă aici
întârziind în faţa acestei tufe de măceş
mângâind degetele scheletice
gândesc că nu-i nici devreme nici târziu
iar sub giulgiul alb căzut peste lume
nu se află nici o cale
şi aş aduna în palmă lacrimile toate
să-mi spăl cu ele singurătatea
aşa cum Maria a spălat picioarele lui Iisus.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul i-a dăruit Soarele şi Luna. Dar ea l-a lăsat pentru un fotbalist care i-a cumpărat o poşetă.

aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isus vindecă în Israel

Isus iar cu ucenicii înspre mare s-a-ndreptat
Şi atâţia din Israel acolo s-au adunat
Cuvântu să i-l asculte căci vorbea de Dumnezeu
Cum Tatăl purta de grijă atunci la poporul Său
S-a strâns o mare mulţime şi din Siria vecină
Căci Isus Domnul vieţii era soare şi lumină
Din Ierusalim Idumea şi dincolo de Iordan
Au venit atâţia oameni poposind în Canaan
Să asculte de Cuvântul Solului ce-a fost trimis
Să deschidă iarăşi calea pentru om în Paradis

La Isus veniră atâţia să le ofere vindecare
Să scape de atâtea chinuri să primescă dar salvare
Şi Isus a poruncit ucenicilor să-i ţină
La-ndemână o corabie până când El o să vină
Îmbulzit de atât norod Domnul Isus să nu fie
Să poată vorbi atuncia de veşnica-mpărăţie
Căci atâţi se-nghesuiau vindecare să primească
Doar Isus avea putere tuturor să dăruiască
Vindecare sănătate pentru orice boală grea
Înaintea Lui Isus nimic nu putea să stea

Duhurile necurate pe Isus când îl vedeau
La pământ în Faţa Lui cu toate ele cădeau
Cu putere dar strigau Tu eşti Fiul Lui Dumnezeu
Însă Domnu atunci degrabă poruncea cu glasul Său
Să păstreze dar tăcerea să nu-l facă cunoscut
Căci lucrarea Lui Divină iată abia a început

Glorie dar Lui Mesia căci bolnavii a vindecat
Chiar şi orbilor vedere — atâtora El le-a dat
Şi-a scos duhurile rele din atâţia pe pământ
Căci doar El era din ceruri Fiul Tatălui cel Sfânt

Pe leproşi i-a curăţat pe ologi El i-a făcut
Ca să umble să alerge — El fiindu-le doar scut
Orbii şi-au primit vederea muţii iarăşi au vorbit
Căci Isus avea putere pentru cel nenorocit
Chiar şi morţii au înviat la porunca Lui Isus
Căci Hristosul Sfânt în toate Tatălui era supus
Glorie dar Lui Mesia pentru marea Lui lucrare
Căci în toate omenirii a fost şi ne e salvare

poezie de Ioan Daniel Bălan (29 martie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea Phoenix renaşte cel mai bine din cenuşa propriei iubiri.

aforism de David Boia (12 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!