Bărcuțe din coji de nucă
Pe râurile acum domoale ale inimilor
acordurile truverului
sunt bărcuțe din coji de nucă
legănate de iluzia unei hule
și intenționat am folosit un arhaism
căci vorbele-i sunt despre vremuri apuse
când gesturi imprudente învolburau râurile
iar noi ne aruncam în veșnicie
la fel cum în valuri
pentru o regină
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre râuri, poezii despre monarhie sau poezii despre inimă
Citate similare
Înainte să practici Zen, munții sunt munți și râurile sunt râuri. În timp ce studiezi Zen, munții nu mai sunt munți și râurile nu mai sunt râuri. Dar odată ce ai atins iluminarea, munții redevin munți, iar râurile redevin râuri.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre râuri, citate despre munți sau citate despre timp
Despre Metoclopramid și alte leacuri
Departe de Pasărea Phoenix
mai degrabă la fel cum bețivul
renaște din propria vomă
așa și poetul
are nevoie să deșerte toxinele
pentru a se întoarce zi de zi
la cele lumești
cuvintele-i sunt pastilele de Metoclopramid
pe care le scuipă
în fața tuturor ori în batistă
dar nu le înghite
căci farmacista l-a sfătuit să nu abuzeze
atunci când i-a pasat pastilele pe sub tejghea
deși nu avea prescripție pentru ele.
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre poezie, poezii despre farmacie, poezii despre alcoolism sau poezii despre Pasărea Phoenix
Nostalgie
(Impresii de călătorie)
Oh drum de piatră ce urci șerpuind colinele
peste care zenitul încă se mai joacă
cu pensula înmuiată-n vara târzie
când în urmă
pădurea a îmbrăcat deja haina de noapte
la ce cazne supui tălpile arse ale călătorului
ce a bătut în lung și-n lat bulevarde și artere
pulsând de forme de viață necunoscută
poticnindu-mă pe piatra-ți vălurită
eram un naufragiat ce se abandonează valurilor
cu ghinde și castane pe post de firimituri
să-mi indice drumul de întoarcere
căci oricât aș fi dorit
să dau colinelor numele locului meu de veci
vremurile lui Crusoe și Magellan sunt apuse
eșuat acum pe colțul meu de trotuar
te urc în gând iar și iar.
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre vestimentație, poezii despre păduri, poezii despre noapte, poezii despre jocuri, poezii despre gânduri sau poezii despre dorințe
Lecția de geografie
Noi doi suntem ca și când ar veni, la Paris, un boșiman
să discute, cu un eschimos, despre vreme. Tu ești dusă
cu pluta pe toate râurile din Europa și din alte cinci continente
iar eu trag targa pe uscat. Tu ai toate
regretele din lume și pe mine mă doare
de lume unde nu pot spune-n poem.
Ție-ți plac perdeluțele roz și mie mi se fâlfâie.
Asta nu e viață, care ne-a adus pe noi laolaltă,
ci un șofer beat plecat spre Cancun și ajuns la Calcutta!
Aș vrea să fie limpede, limpede. Limpede!
Nici un dulce din lume nu va stinge, vreodată,
amarul din noi: numai o clipă privindu-ne, cei mai mari cofetari
italieni și turci își vor frânge mâinile a neputință
și se vor împușca în cap, cu gloanțe de plumb.
Noi doi suntem ca și când ar veni, la Viena, un boșiman să discute,
cu un eschimos, despre vreme. Ca și când cei doi ar supraviețui
numai și numai conversând despre ploaie! Noi doi
suntem ca și când, la Berlin ori aiurea, un boșiman și un eschimos
adânc în ochi s-ar privi, ar ofta și-ar vorbi nesfârșit despre ploaie!
Noi doi suntem ca și când un bețiv ar amesteca, toată noaptea,
tequila și sake. Ca și cum aș fi eu victima tuturor accidentelor
rutiere din lume și numai în fantasmele tale mai trăiesc.
Dacă noi doi am sta în fața unei oglinzi, sunt sigur, sunt sigur,
în ea s-ar vedea doar unul din noi!
poezie de Adrian Suciu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre superlative, poezii despre roz, poezii despre plumb, poezii despre ploaie sau lecții de engleză
Filozofia iubirii
Izvoarele cu râul se unesc
Iar râurile curg către ocean
Și vânturile blând se contopesc
În cerul diafan.
Nimic în lume singur nu răzbate
Ci toate printr-o lege stau în doi
Căci vor pe veci să fie-n unitate
De ce n-am fi și noi?
Privește munții cum spre cer se-ndreaptă
Și valurile cum se-mbrățișează
O floare-soră nu va fi iertată
Când fratele-și trădează.
Razele soarelui cuprind pământul
Iar luna cu lumina ei atinge marea
Dar la ce bun, mă-ntreb acum cu gândul,
De nu-ți simt sărutarea?
poezie de P.B. Shelley, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vânt
- poezii despre trădare
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre ocean
- poezii despre munți
- poezii despre legi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cine sunt
Probabil ca sunt ploaia ce-mi bate la fereastră
Cerșind un gram minuscul din scumpa fericire
Atunci când picuri cad din bolta cea albastră
A falnicului cer ce-arată veșnicie.
Poate că sunt nisipul din țărmul unei mări
Ce e lovit cuminte de valuri mici, domoale
Și e mișcat de vântul venit din patru zări
Făcând din mine numai nisipuri călătoare.
Poate că sunt un brad aflat în vârf de munte
Privind spre orizontul de la capăt de lume
Vorbind cu lupii iarna ce par să mă asculte
Fiindcă trăiesc singuri, sperând în vreo minune.
De fapt nu sunt nici ploaie, nici nisip și nici brad
Sunt doar un simplu om rătăcitor prin lume
Ce și-a pierdut speranța iar Domnul l-a uitat
Iar azi nu mai viseaza după nici o minune.
poezie de Bogdan Constantin Proca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre uitare, poezii despre prezent, poezii despre metrologie sau poezii despre lupi
Oamenii sunt asemenea râurilor; apa în toate râurile este la fel, una și aceeași, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniștit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel și oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însușirile omenești, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădată altele și se întâmplă deseori să nu semene cu el însuși, cu toate că rămâne mereu una și aceeași ființă.
Lev Tolstoi în Învierea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre curățenie sau citate despre apă
Résumé
Lamele produc dureri puternice
Și râurile sunt murdare;
Acizii propun arsuri inestetice;
Pilulele dau crampe și-s amare;
Armele nu sunt legale
Iar lațul e pentru trădare;
Gazul miroase prea din cale-afară;
Astfel, prefer să mai trăiesc o vară.
poezie de Dorothy Parker din Mai puțin adânc decât fântâna, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere
Oamenii sunt asemeni râurilor; apa în toate râurile este la fel, una și aceeași, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniștit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel și oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însușirile omenești, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădata altele și se întâmplă deseori să nu semene cu el însuși, cu toate că rămâne mereu una și aceeași ființă.
Lev Nicolaevici Tolstoi în Învierea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebun de alb
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când mă simt tot mai bogat, de tine,
Și-mi stau pe tâmple soarele și luna,
Acum mi-e cel mai rău și cel mai bine.
M-aș jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-aș spune cum te cheamă,
Pătrate negre și pătrate albe
Îmi covârșesc grădina și mi-e teamă.
Și, uite, n-are cine să ne-ajute,
Abia-și mai ține lumea ale sale
Și-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri caută o cale.
Prin gări descreierate - accidente,
Mărfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca să te-apropii și ca să te sperii.
Jur-împrejur, priveliști aberante,
Copii fragili ducând părinții-n spate,
Bătrâni cu sănii gri de os pe pante
Și albatroși venind spre zări uscate.
Mi-e dor de tine și îți caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, dacă iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.
Te-aud în bătălii din vreme-n vreme,
Ostașii gărzii tale ți se-nchină,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon și nume de regină.
Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlăcrimate
Că tu, de la etajul treisprezece,
Voiai să te arunci, să scapi de toate.
Dar tu-nțelegi, de fapt, că nu se cade
Să-ți pui în cumpănă întreaga viață,
Că nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheață.
Neputincioasă, tristă și frigidă,
Așa ai fost și apăreai senină,
Dar cel care-a știut să te deschidă
Nu-i fericit, ci îmbătat de vină.
De te lucram sârguincios cu dalta,
De te făceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astăzi ești, o alta,
Pe care la căldură am trezit-o.
Lăsând ambițiile de o parte,
Ne aruncăm în marea nemiloasă
Și-mpreunați, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfântă casă.
Pe urmă, vin ceilalți să ne-o distrugă
Și ochii tăi mă caută întruna
Și eu înalț nefericită rugă,
Purtând pe tâmple soarele și luna.
Și te iubesc cu milă și cu groază,
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră, pentru veșnicie.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre iubire, poezii despre tristețe, poezii despre nebunie, poezii despre alb, poezii despre vinovăție sau poezii despre vară
La ce ?
Cum să visez că-n viitor când nu-s nici în prezent
Iubitul tău, căci tu nu mă iubești,
Așa ți-am stat în umbră permanent,
Dar nici că vrei să-mi spui ce îti dorești.
Sunt bumerang, și-un ochi din care lacrimi se mai storc,
Ești sigură de mine că nu am cum să plec,
M-arunci cu ușurință căci știi că mă întorc,
Dar oare pentru ce sau pentru cine mă întrec?
Așa copil naiv în ale vieții sunt,
Și mă opresc adesea -n prag și mă gândesc,
Am anii care-i am și sunt cărunt,
La ce mi-a folosit în viață să iubesc?
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre păr cărunt sau poezii despre naivitate
Nedumeririle unui eretic
Oare Dumnezeu
presupunând că există
e la fel de trist
cum suntem noi în zilele ploioase
sau pe când supușii-i
tânjesc după nimburile angelice
ale crestelor la zenit
ori după dansul nestematelor pe plapuma mării
când soarele se ridică-n capul oaselor
el spune un bogdaproste
și ca-ntr-o debara personală
la adăpost de orice priviri
își rulează un joint
binecuvântând cortegiul de nori în robe zdrențuite
ce-i ascund pentru o clipă spectacolul grotesc de jos.
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zile, poezii despre religie, poezii despre nori, poezii despre existență, poezii despre erezie sau poezii despre dans
Sunt propriul meu învățător. Când sunt pedepsit să stau la colț cu genunchii pe coji de nucă, înseamnă că nu mi-am însușit lecția și, prin urmare, pedeapsa primită e binemeritată!
aforism de Mihail Mataringa (11 decembrie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre învățători, aforisme despre lecții sau aforisme despre educație
Vremuri de beție
Acum când și ultimul greier a amuțit
picurul frunzelor numără clipele
până când voi trage storurile peste lume
într-un colț un păianjen se plimbă-n sus și-n jos
de parcă ar vorbi cu sine însuși
o muscă ce și-a ales pervazul drept loc de veci
mai zvâcnește spasmodic din picioare
asemeni unui muribund ce are o zi mai bună
și se ridică-n capul oaselor
de la fereastră să mai privească lumea
pentru ultima oară
când picurul ploii va grăbi plecarea ultimelor frunze
vinul se va fi limpezit
în spatele storurilor trase
voi degusta buchetu-i
mai bogat în renunțări din an în an
iar singurele semne ale trecerii timpului
vor fi cele făcute cu carioca pe sticlă.
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre vin, poezii despre păianjeni, poezii despre picioare, poezii despre muște sau poezii despre bogăție
Lecția de zbor
Mai întâi îți strângi umerii,
mai apoi te înalți pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îți spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Și acesta e zborul.
Îți strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îți închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalți pe vârful picioarelor
cum se înalță piramida pe nisip.
Refuzi auzul,
auzul unui singur secol,
și-apoi îți spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naștere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor
Și acesta e timpul.
Îți strângi râurile
cum strângi umerii
te înalți pe behăitul caprelor
Zici: Nevermore.
Și apoi:
fâlf
dai din aripile altcuiva;
și apoi
ești el,
iar el
este pururi altcineva.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre înălțime, poezii despre oi sau poezii despre ochi
Bate o nucă în țiglă
Bate o nucă în țiglă
Gârbovită se apleacă,
Și cu grijă o culege
Și duios o netezește...
In panerul de prispă
O așează si așteaptă,
Să se deschidă o poartă
Pentru jalea... ce o poartă.
Bate o nucă în țiglă
In liniștea prea tristă,
Adunată într-o batistă.
De pe coji de nucă
Unde stă o inimă...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când podurile crapă
Se prăfuiesc cărările spre îngeri
Și gândul nostru este colbuit
Când plânge-n inimi crinul prins în sângeri
Iar dorul zace-n temniți biruit.
Chiar podurile dintre noi se crapă
Pădurile dispar parcă-s stafii
Iar ciutele-n deșerturi se adapă
Căci râurile nu mai sunt zglobii.
Se prăfuiesc cărările speranței
Pe câmpuri macii înfloresc în jos
Rămânem tributari pe veci chitanței
Ce o plătim ca să trăim pe dos.
Iar munții parcă-ncep să se scufunde
Cuprinși treptat de-atâtea bălării
Când de rușine timpul se ascunde
În fața celor fără pălării.
Se prăfuiesc cărările trăirii
Iubirea este pusă la mezat
Dispare chiar și logica gândirii
Căci banii-n sclavi ne-au transformat.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre rușine sau poezii despre poduri
Să nu mai bați la ușile oamenilor din trecutul tău, căci sunt pline de mucegaiul indiferenței și clanțele au ruginit din cauza fatuității! Noi zări și perspective te așteaptă, iar porțile inimilor de aur sunt deja deschise!
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre trecut, aforisme despre inimă, aforisme despre indiferență sau aforisme despre aur
Un negru vorbește râurilor
Am cunoscut îndeaproape râurile:
Am cunoscut râuri la fel de vechi ca lumea și chiar mai vechi
decât curgerea sângelui prin vinele omului.
Sufletul meu a căpătat profunzimea râurilor.
M-am scăldat în Eufrat la răsăritul cel dintâi al primilor zori.
Mi-am ridicat coliba lângă apele mărețului Congo, care-mi cântau nani-nani.
Am privit dincolo de Nil și-am ridicat spre cer piramide.
Am ascultat cântecele Mississippi-ului pe vremea când Abe Lincoln
coborâse în New Orleans și i-am văzut sânii mâloși
devenind aurii în lumina asfințitului.
Am cunoscut îndeaproape râurile:
Străvechi, râuri ale amurgului.
Sufletul meu a căpătat profunzimea râurilor.
poezie de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre muzică sau poezii despre apă
Pescarii rabdă
Râurile sunt tulburi
Peștii nu mușcă.
haiku de Mihail Mataringa (15 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre pești sau citate despre pescuit