* * *
purici
mulți purici
se urcă pe membrele noastre
și aruncă
rând pe rând valorile
cine sunt eu
cine ești tu
cine suntem toți
să ne păcălim cu diamantele
unor cuvinte fragmentate
inversate sensuri
aruncă flăcări spre cer
nori de fum și de frică
ne umplu
până la sufocare
metaforele
până când
ca dintr-un poem
lăsat să curgă limpede în fântâni
răsare un soare acid pe care
îl visăm firesc
îi visăm răsăritul
apusul
stingerea
până când devine
eclipsa unui ultim cuvânt
de rămas bun
de la punct
mâna albă
dintr-un clopot de argint
cântă
să o ascultăm!
ne spune un înger rătăcit
printre atâția îngeri
pe care noi i-am înnegrit
nemaifiind noi înșine,
nemaifiind oameni întregi
să o ascultăm
ridicând palmele unite la piept
în tăcerea firească a ființei
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre cuvinte
- poezii despre visare
- poezii despre valoare
- poezii despre tăcere
- poezii despre păcăleli
- poezii despre poezie
- poezii despre nori
- poezii despre negru
Citate similare
Scrisoare de bun rămas
Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Și dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut...
Ascultă-mă și lasă-mă să strig
Mi-e frică de-ntuneric și de frig
Și nu mai vreau să știu până la sfârșit
Cine-a iubit frumos, cine-a greșit
Cine-a făcut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas
Cine și-a smuls pereții rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut și cine a câștigat
De toate înlănțuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celălalt
Sub cerul prea străin și prea înalt
Când am să uit cum sună glasul tău,
Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău
Și cum să pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?
Numărători de ploi din doi în doi
Iubito, câtă lume între noi.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre înălțime
- poezii despre zăpadă
- poezii despre sfârșit
- poezii despre scrisori
- poezii despre ploaie
- poezii despre jocuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Printre Morminte!
Oameni care au fost și nu mai sunt,
Cei care au rămas le-au făcut câte un mormânt.
Ei sunt morți, și nu-și mai aduc aminte,
De cei vii, care merg printre morminte!
Au adormit într-un somn adânc și nu au vise,
Noi am rămas să visăm în continuare la uși deschise!
Cei ce au dispărut ne-au lăsat câte un gând,
Noi am rămas ca să le ducem flori la mormânt.
Suflete vii ce acuma nu mai sunt,
Iar unii dintre noi îi vom urma curând.
La câțiva dintre ei istoria le păstrează amintirea vie,
În timp ce unii dintre noi se pregătesc să nu mai fie!
Noi, toți ne-am născut rând pe rând,
Ei au plecat dintre noi vrând-nevrând.
Cei care au rămas vor să umple și să conducă pământul,
Iar pe cei care sau dus i-a înghițit mormântul!
poezie de Ovidiu Kerekes (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre somn, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre naștere, poezii despre moarte, poezii despre istorie, poezii despre gânduri sau poezii despre flori
Tu?
te știu,
de când lacrima dintâi a ființei mele,
a picurat lumină,
în hexagoanele primului fagure...
m-am rătăcit de tine,
când fulgerul a ars vidul dintre inimile noastre.
n-ai lăsat sunetele să alerge pe iarba cuvintelor
te știu...
îmi ești glasul din piatra rotund dăltuită
între două coloane de foc
ale pulsului vieții...
mai ești...
fluturele ce aleargă pe trupul meu,
când somnul îl caut printre firele lunii,
în noaptea adâncă a iubirii nerostite,
doar trăite,
până la zborul de taină al vulturului gândurilor
neîntrupate în vers...
poezie de Anne Marie Bejliu (5 septembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre zbor, poezii despre vulturi, poezii despre versuri, poezii despre sunet sau poezii despre puls
Viața trece ca o clipă
Cine ești tu suflet de om?
Tu care te-ai născut.
Să ai un nume, să fii un domn.
Dar până la urmă te usuci ca o frunză
Pe o ramură de pom.
Cine ești tu pasăre care zbori?
Peste dealuri, peste nori.
Cu aripile întinse în vânt,
Dar nu ai cuibul tău pe pământ.
Cine ești tu fir de iarbă verde?
Care nimeni nu te vede.
Dar toți te calcă în picioare.
Poate ești o frumoasă floare.
Cine ești tu pui de pom?
Care ai fost sădit de mâna unui om.
Ai suflet tu sau nu ai?
Sau poate ești un cântec frumos cântat la nai.
Cine ești tu inimă care bați în piept?
Plină de bucurie și regret.
Tu ești acea care ne îndemni mereu să iubim.
Căci viața trece ca o clipă și trebuie s-o prețuim.
poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre frumusețe, poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre păsări sau poezii despre picioare
* * *
poezia este ca o
tapiserie medievală a simțurilor
totul tace
totul zvâcnește în pupila cititorului
privitor cu ochiul inorogului cuvânt
din când în când
țesătura se destramă și
din locul acela începe să curgă
metafora ființei poetului
o parte se amestecă în pupila cititorului
cu însăși metafora ființei lui
cealaltă rămâne intactă pentru alt poem
nescrisul poem al unui alt prezent
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unicorni, poezii despre simțuri, poezii despre prezent, poezii despre ochi sau poezii despre metafore
Cine cântă la pian e pianist, cine cântă la trompetă e trompetist, cine cântă la saxofon e saxofonist, până și cine cântă la acordeon e acordeonist. Și atunci cine cântă la muzicuță e muzicuțist?
aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre trompetă, aforisme despre saxofon, aforisme despre pian, aforisme despre acordeon sau aforisme despre muzică
Visăm că alergăm
Visăm că alergăm cu flăcări
Întinse pe flori cu petale
Colorate cu cenușa
Păsărilor călătoare.
Visăm c-ajungem în câmpia
Încercuită cu lumină
În care sufletul renaște
Într-o aripă de albină.
Visăm că fuga ni-i calvarul
Căzută-n calea nemuririi,
Dar amândoi punem în rame
Cuvinte stinse în iubire.
Visăm că suntem o poveste
Și alergăm, și ne iubim,
Și steaua ta pe cer aleargă
Așa încât nu ne-ntâlnim!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre păsările călătoare, poezii despre lumină sau poezii despre foc
Cap sau pajură
ăla ești tu
ăsta sunt eu
dar nu ne pupăm
enciclopediile miros a gudron
iar noi ne pasăm handicapul de la unul
la altul
ca ardeiul iute
la ciorba de burtă
până rămânem cu poleiala între degete
și chemăm un chelner
ca dirigu în clasa primară
îl rugăm să își lipească palma
de șervețel
și îi verificăm unghiile
unghie lungă, de sărat
ok perfectule, șlefuiește-o mata și fă-o
să reflecte soarele
pe chipul handicapatului
tu eu
eu eu
el care
tu bust
eu cap
și ne-o lipește așa, lucioasă și netedă,
pe rând
pe urmă o aruncă spre soare și zice
aia sau aia
și când cade
tu nu mai ești
și consumația, cine să o plătească,
ăla cu capul,
care nu mai e
sau ăla fără
poezie de Bogdan Al. Geana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre handicap, poezii despre Soare, poezii despre plată, poezii despre enciclopedii sau poezii despre degete
* * *
într-un templu
romboidal
colțurile de emoții se întâlnesc cu marea
mozolesc seninul cu griuri apoi
izbucnesc tâmple de tăceri
într-o roată a încercărilor pe care
omul
le transcende sau nu
după cum gândul voința credința sa
accesată sau nu
îi sporesc frica de a nu fi
și mai puternic
de a fi
om
rombul se strânge încet într-un cerc
arcuirile se întind
ca niște săgeți
până când pătratul se așterne mândru
sub mâna desenatorului orb
cine mai pictează deasupra desenului
glasurile?
cine mai poate fi creator de emoții când
în plămânii umanității zace timpul
mort și el în viul sinelui
și roade fortărețele
roade fundațiile
roade verbul a iubi
până la ultima așchie de stejar
nenăscut?
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre desen, poezii despre verb, poezii despre stejari, poezii despre pictură, poezii despre mândrie sau poezii despre mâini
Poezie, spune mamei să mă ierte, sunt o poamă rea,
pe care o aruncă cine mușcă din ea;
lacrimi din ochi ca dintr-un burete i-am stors,
firul oftării pe buze s-a tors.
catren de Emil Botta din Post Ludum
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Emil Botta despre poezie, poezii despre mamă sau poezii despre iertare
Într-un același gând
*
inel de viață
în câmpurile gândului
și fila din cartea copilului care
aruncă literele într-un cerc
adultul pătrat romb devine
pentru ca în sferă
totul să se rostogolească firesc
într-un absurd al nuanțelor
curcubeului alb
**
jocul spre niciunde
pe marginea unui drum aproape cunoscut
înscriu în fiecare fibră
pe măsura timpului în care trupul trăiește
cosind iarba amară a nevoilor
și poate iarba primăverilor trecutului în care
copilul rămas în mine fragil
își caută păpușa preferată și ursul
și rățoiul primit în dar
la cinci ani
de la fratele meu
să nu uit foarfeca pe care o plimbam
de-a lungul foilor colorate de hârtie
până când
din ele
se năștea un alt personaj din poveștile pe care
picupul le lăsa să curgă
într-un fundal de bucurie și liniște
frățească
***
inel de viață și de moarte
într-un același gând
răsfirat pe treptele blocului în care
și acum locuiesc
căutându-mă
căutându-l pe tata
într-un bol de zâmbete iubire căldură
și siguranță
inel de dor lăsat pe banca așteptărilor
în legănarea legănării
leagănului de jocuri
ale simplității umanului
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre zâmbet, poezii despre urși, poezii despre trecut sau poezii despre tată
Am rămas fără cuvânt
Nu mai știam nimic de tine
doar ce mai citeam din când în când printr-un ziar
mă-ndepărtasem de lume, de oricine
și nu mai vorbeam
tăceam eu și-o lume întreagă în al meu gând
până într-o zi când din greșeală
te-am strigat înlăuntrul meu cel mut
și-atunci, parcă durerea
din vocea ta m-a durut
Oare cine ești tu
eu cine mai sunt
pe care drum ne-am întâlnit
apoi ne-am rătăcit ca un ecou pierdut?
Când vrem să vorbim cuvintele se revoltă și tac
și tac, tac încăpățânate și se opresc pe buze
rănite pe rugul fierbinte din sărut
Înlănțuiți în brațe mute
printre albastre plânse ploi
se-amestecă săruturi vechi pe tâmple
și curgem amândoi cu zăpezile din noi..
De nu te strigam în mine, iubite
am fi rămas un biet și uitat cuvânt
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre încăpățânare, poezii despre vorbire, poezii despre voce, poezii despre revoltă sau poezii despre plâns
Nu știm cum să fim noi
ne pasă de sufletele noastre
spunem minciuni doar pe jumătate,
în lumea în care onestitatea e un viciu,
faima o virtute.
ne îmbracăm în haine albe
să ne ascundem slăbiciunile,
vorbim mult crezând că avem ceva de spus,
ascultăm puțin
iar atunci când pretindem că ascultăm
ne gândim de fapt la următoarea replică.
nu ne place liniștea,
vrem mereu cineva să ne cânte
să nu ne mai auzim toate gândurile.
am ucis 123 de vise,
mai mult de atât nu putem,
amitirea unui om contează mai mult decât omul în sine.
țintim bine dar nu atingem ținta,
ne tremură picioarele când trebuie să demonstrăm cine suntem cu adevărat,
tragediile eului nu le putem depăși,
cerem ajutor unui Dumnezeu în care nu mai credem
dar sperăm o iertare târzie,
căci nu am știut cum să fim noi înșine...
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre tragedie, poezii despre religie sau poezii despre minciună
Poem la lampă
Globurile de anul trecut au rămas neatinse
Pe la pădure brazii sunt mai înalți mai frumoși
Cerul îi îmbracă în luminițe așa cum
Eu îmi iau vestonul
Cu butoni
De
Argint
Și ies pe afară pe sub fulgi până unde începe de fapt Dumnezeu
Pe unde se clatină
Ca un brad
Despuiat
Plin de oase
Și stele pe piept și altele printre degete
Care plânge în cer înconitinuu și se face om ca să pășească și se face din nou Dumnezeu
Doar ca să te ajungă
Cine oare bate la ușă? Cine mână cu globul în mână și cu degetele înghețate
în uși?
Și cine nu îi deschide?
De sub zăpadă parcă îi văd ochii înlăcrimați și Îl plâng.
În temnița în care sunt e duminică
Și bărbatul acela
Stă cu mine de vorbă.
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre brazi
* * *
râzi ca o umbră care curge încet
vâscoasă umbră a tinereții
maturitatea aruncă lemne de viață în foc
bătrânețea nu așteaptă pe nimeni
pare a fi o întâmplare din paragraful curajului de a fi om
ea stă cu ochii în gol pe marginea unui drum nesigur
și spune povești
repară banca iar și iar
(probabil că e banca așteptărilor. nu știu)
cu un cuvânt ca un liant al vegetației de verbe
neatinse de nuanțele de gri ale Bucureștiului
răsare soarele, apune iar tu râzi ca o umbră
care curge încet
spre niciunde
în așteptarea absurdă a căldurii ființelor bipede
dintr-o poveste cu oameni verticali
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre râs, poezii despre maturitate sau poezii despre lemn
Auzi, iubito...
auzi, iubito, florile pe câmp
cântă cu iarba și pământul,
cântă și pomii rând pe rând,
în frunza lor cântă și vântul
pe cer aleargă printre nori
un stol de păsărele,
se prind de aripi, se cobor
și urcă iar spre stele
dar cerul n-are nici o stea,
doar ele știu unde sunt ele,
la noapte noi le vom vedea
împresurate de inele
auzi iubito, greierii,
orchestră fac de dimineață,
dorințele cu unduiri
ni se citesc, în ochi, pe față
ești mai frumoasă ca oricând,
iubita mea cu buze coapte,
dă-mi mâna să cântăm râzând,
aceste clipe ale noastre
când te întinzi peste pământ
ești floarea cea mai înflorită,
parfumul tău îl simt prin vânt,
vreau să-ți respir clipa dorință
întinși pe iarbă printre flori
îți simt căldura, o chemare,
am amețit de-atâtea ori
sub trupul tău ușor de floare.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre superlative
Furtună de gânduri într-un pahar de suflet
să stăm așadar
până la apusul
Cerului și Pământului
acolo unde pietrele
trec prin ape
care uită să curgă
în timp ce
buturugile mici
rămân mici roți
ale Carului mare
de care agățăm
lampioane
la intersecția
stelelor căzătoare
nu, nu pune(m)
întrebări multe
multe sunt căile
prin care tot în urma
pașilor pierduți
scăpăm din ochi
averi nebănuite
cum ar fi furtunile
de gânduri
în pahare de suflete ciocnite
motiv pentru care
iubești norii care aduc
curcubeele târzii
repetând întruna amăgirea că
niciodată nu-i târziu
atât de târziu
precum credem
așa cum nici tu
nici eu nici noi
nu plecăm înaintea
ultimei speranțe
care valsează cu tahicardiile bucuriile
și asteniile noastre
până la sfârșitul
vieții ăsteia
până în ultima clipă
în care toți visăm
o arcă plutind albastru
în deriva raiului
spre nesfârșitele primăveri
acolo unde
vom arunca ancora
tocmai în portul
luminii veșnice
minunându-ne că
vorbele frumoase
nu rănesc
prin consecvență
auzurile
surprinși și efectiv
mult preocupați
să stăm la rând la îmbrățișări
nu ne vor trezi compasiunea
dizabilitățile
locomotorii
ale minciunii
ci doar strigătul
ultimilor Noi(Voi) veniți
2014
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vals, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre rai
Ultima fotografie
În ultima fotografie îți treceai ușor
mâna prin părul proaspăt sărutat
de o adiere dintr-un ecou târziu
al întâlnirii noastre.
Zâmbeai ca la o altă amintire dintr-un
vis în care alergam până la noi
și înapoi - și tu ajungeai mereu înaintea mea-
apoi ție îți creștea copilăria din ochi,
iar eu îmbătrâneam până la umerii tăi
umbriți de două bretele
prin care te scurgeai până în sângele meu
obosit de vreme.
Și totuși mi se părea că în fotografie uitaseși
să-mi spui că nu poți
să dormi bine
fără noi.
poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre păr, poezii despre fotografie sau poezii despre amintiri
Zâmbetul Luminii
A revenit din nou Lumina,
Poate acum, poate demult,
Ne luminează iarăși vina,
O ia cu ea... o simt, ascult
Pe chip de oameni iese soare,
Cresc zâmbetele înapoi,
Este mai pace, nu mai doare,
Simțim ceva mai cald în noi
Vorbește sufletul în șoaptă,
Să ne oprim, să ascultăm,
De sus din cer ceva ne poartă
Spre infinit, unde visăm
Întinde mâna și atinge,
Îl simți? Chiar dacă nu Îl vezi...
Curg lacrimi iar, pentru noi plânge,
Plânge albastrul, sunt dovezi
Eu știu că foarte mulți nu credem,
La fel nu am crezut nici eu,
Dar e aici, noi nu Îl pierdem,
El ne așteaptă, e mereu
Ca un părinte, cu răbdare,
Zâmbește chiar dacă greșim,
Este acolo sus, în zare,
Și ne așteaptă să-L găsim
Suntem copii, poate obraznici,
Dar cum altfel copil să fii?
În jurul nostru, îngeri pașnici,
Ne tot veghează zi de zi
Ai revenit din nou Lumină,
Bine-ai venit, te așteptam!
Simt inima în piept, cum plină,
Îmi amintește... cum eram
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre pace
Omul este un punct de atenție în univers în care cosmosul oglindește, prin particule subatomice până la infinitul înălțimii munților care sunt desprinși dintr-un basm, poveste, împodobit de către aurul verde, cerul de opal, răsăritul și apusul, pe care noi trebuie să le trăim să le simțim într-o atitudine care este ce-a mai altruistă, înțeleaptă, benevolentă și tot ce iubim noi și ne este mai drag din acest univers, alcătuind și înmulțind esența tuturor sufletelor care asimilează și clădit pe o.
aforism de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Fiecare pas al vieții
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre înțelepciune, aforisme despre înălțime, aforisme despre viață, aforisme despre verde, aforisme despre suflet, aforisme despre spațiul cosmic, aforisme despre particule, aforisme despre munți sau aforisme despre iubire