Când cerul
când cerul pare că se leagă de pământ
cum Prometeu legat de stâncă spre eternă răzbunare
e semn că o potecă leagă lăcrima de vis
și-împărăția se arată celui care vede
cuvintele-s corăbii părăsite
care străbat tăceri spre tihna unui port
de multe ori, primesc la bord bucăți de viață
ce se vor smulse de un vultur hămesit
arca se-ascunde printre vârfuri ostenite
corăbiile prin prăpăstii de uitare
Titanicu-și ascunde neputința
cuvintele, multe uitate, încă speră
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre marină
- poezii despre vulturi
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre stânci
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre cuvinte
Citate similare
Blestem sărutul
Blestem sărutul buzelor nebune
Și-mbrățișările fără de rost,
Cuvintele, ce nu mai pot a spune
Nimic din inocența... unui fost.
Aș fi gelos, însă nu am pe cine,
Iertările-s la margini de păcat
Și leagă neputința de suspine
Cu valurile... unui bal mascat.
Blestem destinul clipelor rebele
Și frumusețea sufletului, care
Va scutura, peste iubire stele,
Dar calcă infinitul... în picioare.
Dinspre tăceri, uitările mă cheamă
Spre ascunzișuri albe ca un dor,
Ce leagă așteptările-n năframă,
Minciuna... risipind-o pe covor.
Blestem culoarea cerului ce plânge
Și timpul ce-i mereu neputincios,
În fața unui curcubeu de sânge,
Când bate ceasul... ca un ticălos.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre plâns
- poezii despre picioare
- poezii despre măști
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Și eu am furat
mergând pe stradă uneori tragi cu urechea, furi secunde din viața cuiva și uiți
citești o carte și te regăsești printre pagini, printre cuvinte și vezi că un cuvânt se lipește de tine
așa cum numai un cântec se mai ascunde printre cute de memorie și nu-ți dă pace
când eram copil mi-am dorit și eu o hoțoaică să fur caise
dar ori era prea înalt gardul, ori hoțoaica era prea scurtă ori eu o uitam prea des
cert e că amintirea nereușitei mă bântuie. eu de ce nu pot să fur?
la școală făceam și eu copiuțe, copiam de câte două, trei ori
rezumatele, formulele și ideile până când copiuțele deveneau inutile și scriam liber
dar în ochii colegilor eram omul care avea copiuțe clare, nu tocilarul
mi-am propus să fur inima câtorva fete dar multe din ele nu aveau.
o păstrau acasă în loc sigur departe de ispită
iar cuvintele mele zăceau aruncate care pe unde
acum nu mai fur. nimic. am obosit să aștept. am obosit să sper
ciudat e că nimeni nu vrea să fure de la mine cu toate că am atât de multe cuvinte
ce riscă să cadă în uitare
eu fur, tu furi, noi furăm, ei fură... întreaga viață am fost furat fără să pot acuza pe cineva
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre școală, poezii despre urechi, poezii despre secunde, poezii despre pace sau poezii despre ochi
Scara de vis
Când vreau să scriu, mă-nalț, ușor, spre nori
cu ochii-nchiși, cu sufletul tăcut,
cu pași treptat grăbiți, nerăbdători,
pe drumul ce-a rămas nestrăbătut.
Și mi se pare că acolo, sus,
e-o viață care, doar din când în când,
mă duce într-o clipă ce s-a dus
și-o port mereu, ascunsă într-un gând.
Iar el... se vede rar, dar îl mai văd:
sinistrul drum, pe care va veni
singurătatea clipei ce-o prevăd
chemându-mă spre... ceea ce va fi.
Cobor, încet, pe-o scară ca de vis
și recitesc ce, printre nori, am scris.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre singurătate, poezii despre nori sau poezii despre gânduri
Cântec vechi
când eram tânăr nu-mi păsa,
mă descheiam la suflet
și mă umpleam de noapte
cerul îmi mângâia pletele
și mă umpleam de tăcere
ce bine e să te umpli de viață
să trăiești așa, fără să bagi de seamă
mă lăsăm pe spate îmbrățișând tăria
și cerul se scurgea prin ochii mei în pământ
iar pământul se ridica pe vârfuri
mi se cățăra pe umeri
și mi se strecura în suflet
odată cu respirația
purtând viața
în fiecare noapte ieșeam din lume
umblam hai-hui prin visele oamenilor
încurcându-le cărările
și mă-ntorceam iar în lume. neprihănit,
pui abia născut la pieptul vieții...
cât de ușor e să te îngropi în uitare
și viața să te gâdile râzând pe la nas
acum am deschis fereastra spre toamnă
și cerul s-a strecurat în suflet
culcușindu-se la picioarele vieții
amintirile se-înghesuie cu mine-n pat
trăgându-și pătură de uitare
și-îngânându-se una pe alta
uite așa e viața: o bătaie de inimă și-o răsuflare
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre tinerețe sau poezii despre păr
Conjunctiv prezent
să asculți liniștea dintre două cuvinte
și să înțelegi adâncul unei răsuflări șoptite
pierdut între un dincolo de viață și dincoace de noapte
și să te-întrebi, cine mai tace cu mine?
moartea tace, stele tac atunci când nu cântă,
frunzele, iarba foșnesc, își trosnesc rădăcinile înțepenite
numai omul vorbește. se leagă de viață cu vorbe simple și trăiește
să asculți liniștea, să rostești ce trebuie și când trebuie
să te strădui să nu sperii cuvintele ostenite
și mai ales să le iubești cu tăcerile tale
să cauți în adânc linia plânsului
să te îndepărtezi de singurătatea asta numită viață
și să te regăsești zburând, alături de toți nenăscuții și de toți petrecuții
până când baierele cerului se vor desface lăsând lacrimile
să deseneze curcubeie pe marginea timpului
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre sperieturi sau poezii despre prezent
În urma mea va înflori grădină
să faci o casă, să sapi o fântână și să sădești un pom acestea erau reperele trecutului
iubirea nu trebuia povestită sau dovedită, ea trăia și respira alături de noi
desparte-mă-n cuvinte și-n silabe, adună-mă din spaime și tăceri
și vei descoperii ceea ce nici eu n-am știut
nu am făcut lucruri deosebite, nu am fost nici erou în pijamale
am încercat să trăiesc, așa cum m-am priceput
și cred că nu toate cuvintele au căzut în pământ sterp
și multe încă hibernează. sunt în așteptare
când eu va fi trecut de la sămânța la floare, și de la floare la sămânța
iar câmpul de maci îmi va-îmbrăca-n uitare urmele-ostenite
voi reveni ploaie-potop ștergându-mă de tot din în
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre flori, poezii despre spaimă, poezii despre iubire sau poezii despre hibernare
Iubirea lor
Iubirea ei... se-ascunde în falduri de mister,
fugind cu amintirea din vremea ce-a apus;
Iubirea lui... așteaptă, de dincolo de cer,
ca norii să dispară, cu tot ce i-a adus.
Iubirea lor, aceeași, se-ascunde în tăceri
și pare liniștită, dar suferă-n pustiu,
și simte cum își pierde o parte din puteri,
și plânge ca o mamă la moartea unui fiu.
Iubirea ei... se-ascunde, când știe c-ar putea
să se arate iarăși, să spună un cuvânt;
Iubirea lui... așteaptă, nu știu ce speră ea,
căci norii o separă de tot ce-i pe Pământ.
Povestea ei ciudată, nu pare-a se sfârși,
căci nu "a fost odată". O fi, sau n-o mai fi?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre mamă sau poezii despre amintiri
Dimineață de toamnă
Cocoșii cântă vestind o nouă zi,
E liniștea adâncă și pufoasă,
În care stelele puțin vor mai luci-
Pe bolta zugrăvită cu melasă!
Luna coboară, ușor, spre asfințit,
Ducând cu ea misterul strâns în raze,
Prin care câte-un vis s-a rătăcit-
Cătând un ascunziș, printre miraje!
Peste pământ plutește-un strat de ceață,
Din ploaia ce-a căzut ieri, peste sat,
Care acum, cu mulțumiri se-nalță-
Spre cerul dimineții înseninat!
Spre răsărit și cerul pare-o ceață,
Mai cântă un cocoș ce-a răgușit,
Curând va fi o nouă dimineața-
În care Soarele va râde negreșit!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Lumină târzie
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre dimineață, poezii despre cocoși sau poezii despre sat
Patria eternă
Patria eternă
Eu patria eternă și neamul meu, divinul,
Ce a luptat în cuie spre-un Paradis ne-nvins,
Îl port ca pe-o verigă de aur si de sânge-
Iscoditoare jertfă ce mă inundă-n plâns...
Si faima lui în fine, ca soarele pe boltă
Ce-a fost menit să schimbe culorile-n lumini,
Ridică-n mine astăzi, istoria-n picioare
Să-și regăsească locul, pe-aici, printre străini
C-am renunțat la slova de lege și de datini
Și ne-a cuprins in sine iubirea lui Christos,
Iar patria eternă a strălucit pe pleoape
Ca o mireasmă vie, ca cerul luminos
Și-atâta înfrățire a fost să prindă aripi,
Înfloritoare boltă să ne cuprindă-n gând,
Căci a-ncolțit Edenul mai sfânt ca altădată
Într-o grădină-farmec și întrun neam ne-nfrânt.
Și-acuma veșnic dorul, cel călător spre soare
Își ține-ntruna mersul spre patria de vis,
Spre țara de lumină, spre țara integrală
A celor de acolo, și-a celora de-aici...
Și-atât purtând în suflet, lumina de lumină
Precum se leagă simplu și-atât de evident,
Parcurg distanța vremii, distanța propriu-zisă
Ca o scântee stinsă, organic și absent.
Și mi se-nalță dorul cel călător spre soare...
Iar eu, revin din urmă, revin spre frații mei,
Spre neamul meu, divinul, ce a luptat in cuie
Și-a reîntors Edenul cu bunul Dumnezeu!
Chișinău 25 ianuarie 2019
poezie de Mihai Ghidora (25 ianuarie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre rai, poezii despre Soare, poezii despre țări, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre schimbare
Verde crud
în fiecare trunchi de copac se ascunde o femeie
căci numai ea știe cum să-ți cuprindă umbra cu brațele
și să-ți ostoiască întrebările susurate cu tandrețe
deșertul este o pedeapsă prea ușoară
pentru toți cei care uită îmbrățișarea
și lumina unui surâs
doar bărbații care urăsc femeile
își ascut topoarele și drujbele
sfârtecând carnea lemnului
noi, ceilalți,
semănăm semințele
din care vor crește alte femei
purtând cerul pe brațe
și pământ pe tălpile grele
undeva în adânc,
se prefigurează liniștea.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre femei și bărbați, poezii despre verde, poezii despre lemn, poezii despre deșert, poezii despre creștere, poezii despre copaci sau poezii despre bărbați
Când viața lor de viața ta se leagă
Când viața lor de viața ta se leagă
și când privești spre ei, te vezi pe tine,
mai mult de-atât nu ești, și nu-ți convine
că ochii văd în sinea-ți lumea-ntreagă.
Privești în jos, în sus, și ți-e rușine
ca unui dumnezeu lipsit de vlagă,
și-ai vrea să uiți că vântul îi propagă
spre mintea ta retrasă-n vizuine.
Din glas dement se-ascunde-n timbru dorul
ca frunza verde-n toamnele barbare,
și-arunci în ei durerea cu piciorul
deși îi simți, îi crezi, și-atunci te doare,
cum taurul răpune matadorul
și-odat' cu el și animalul moare.
sonet de Ionuț Popa (14 noiembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre vânt, poezii despre tauri, poezii despre rușine sau poezii despre religie
Legătură
În veșnic somn
Și-n vis de tortură
Cauți semn
Și chip de legătură,
Legătură ce te leagă nicicând
Calea purgatoriului apropiind,
Legătură ce te leagă de nimeni
Și mutilează farmecul așteptării -
Un scorpion ce-ți injectează
Otrava resemnării...
poezie de Mariana Bubuioc
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn
Transformarea în trecut
când simți că viața zboară la-înălțime
și nu-i prinzi urma săgetată-n cer
e semn că timpurile nu mai au răbdare
și moartea-și cere partea, în colțul tău stingher
cât ești în viață urme lași în timp
și clipele în amintiri se cern
când mori umbra se-ascunde în pământ
dintre cuvinte ieși, o virgulă pe cer
ai fost: o răsuflare și un simțământ
o mângâiere, poate un sărut
din aripa de cer, tu zborul frânt
nu vei mai fi nimic pe-acest pământ
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre aripi
Unui politician abil
Cum multe leagă și dezleagă,
La figurat și la concret,
S-a dovedit o viață-ntreagă
A fi... șiret.
epigramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre politică
Starea de vis
Privirile mele se-alintă cu flori,
din gânduri mi-alung și tristețe și nori,
iar jurul pe care îmi place să-l am
se pierde-n pădurea cu frunze pe ram.
Mă-ndeamnă un gând să mă-ntind pe pământ
să prind între gene-al petalelor cânt,
s-aud, ca prin vis, clopoței albăstrii,
în clinchet voios, afirmând: "Va veni!".
Ascult, fermecat, adieri de cuvânt
venite s-aline eternul frământ
al celui ce-așteaptă și încă-i stingher,
legat prin culori ce încântă de cer.
Încerc să îți simt cunoscutul parfum,
s-aud cum te-apropii - o boare pe drum -
plutind încântată spre starea de vis
în care te-aștept cu iubire, deschis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre păduri sau poezii despre frunze
Pasiuni fierbinți te-ademenesc
Se deschide cerul... a lumină,
Marea se întinde spre amurg,
Așteptându-te ca pe-o regină
Visele în valuri când se scurg.
Norii-s adunați ca o chemare,
Soarele se-ascunde în tăceri,
Timpu-i ca o spumă... de uitare,
Prinsă-n chinga veșnicului ieri.
Dintre falduri, clipa te-nfășoară
Într-o simfonie... de-așteptări
Și-n adâncul trupului coboară
Cu parfum de dor... și sărutări.
Ți-e deschisă calea spre iubire,
Pasiuni fierbinți te-ademenesc,
Patima o bei... dintr-o sorbire
Când speranțele... te-ncolăcesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie sau poezii despre dor
Iepe corăbii
I
Dacă lupul urlă la o stea,
Semn e cum că-i cerul ros de nori.
Rupte burți de iepe-n albă nea,
Pânze-ndoliate de mari ciori.
N-o să-și scoată gheara de azur
Cerul din duhoarea-i de gălbează,
Cetini-țeste leapădă-mprejur,
Prin livadă, vântul și nechează.
Auziți? E grebla de-asfințit
Țesălând dumbrăvile ucise.
Voi, cu brațe smulse de vâslit,
V-ați pornit spre țările promise.
Da, plutiți, sfârșiți-vă suișul!
Glas de ciori vărsați din curcubeu.
În curând și-o scutura frunzișul
Pomul alb ce-l am pe capul meu.
poezie celebră de Serghei Esenin, traducere de Emil Iordache
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre alb, poezii despre promisiuni, poezii despre lupi sau poezii despre curcubeu
Suflet
Suflet printre îngeri...
Dorm atâtea plângeri,
Plâns ușor.
Goana printre stele,
Plângeri efemere,
Dor de dor.
Clopot de lumină,
Trup trudind în tină
Și-n pridvor,
Lacrimă de jale,
Cânt întru cântare,
Călător.
Primul drum spre casă,
Voaluri de mătasă
Și tăceri,
Nimic nu rămâne
Pe această lume...
Triste seri!
Case părăsite,
Trupuri adormite
În pământ,
Viață trecătoare,
Dulce așteptare-
În cerul sfânt.
Totu-i amintire,
Ape cristaline
Lin trecând,
Sufletul de piatră,
Faptele de faptă,
Alegând.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre îngeri
Acuma când toate...
Acuma când toate spre viață s-avântă
De ce a ta frunte umbrită-i de nor?
N-auzi ciocârlia voioasă cum cântă
Rotindu-și spre soare grăbitul ei zbor?
Te uită cum cerul privirea încântă,
Și-ascultă ce-ngână sfătosul izvor
Acuma spre viață când toate s-avântă.
De ce-ți este fruntea umbrită de nor
când râde câmpia de iarna înfrântă
Și codrul tresare în șoapte de dor?
De ce nu te bucuri de-un vis trecător,
Și zilele-apuse de ce te frământă
Acuma când toate spre viață s-avântă?
poezie clasică de Jean-Boniface Hetrat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre muzică sau poezii despre iarnă
Viitor galactic
Nimic nu este cum a fost, o lume veche se ascunde
Și soarele a-mbătrânit..... cu minus în secunde.....
Privind puțin spre viitor, galactici speră toți a fi
Când Universul va deschide un drum spre stele într-o zi.
Planeta va muri încet, asfixiată-n mii de noxe....
Și vor rămâne pe Pământ figuri scheletice în mostre.
Lugubru sună, evident, dar înapoi nu se mai poate,
Căci timpul are mersul lui și trecătoare-s toate.
Dar, hai, să dăm puțin răgaz pustiului ce vine
Și să privim de pe pervaz spre verzile coline,
Albastru cer, albastră mare și tot ce încă mai respiră
Purtat de dor, purtat de gând cu vântul în grădină.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre viitor, poezii despre poluare sau poezii despre planete