Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rodica Nicoleta Ion

Suflet

Suflet printre îngeri...
Dorm atâtea plângeri,
Plâns ușor.

Goana printre stele,
Plângeri efemere,
Dor de dor.

Clopot de lumină,
Trup trudind în tină
Și-n pridvor,

Lacrimă de jale,
Cânt întru cântare,
Călător.

Primul drum spre casă,
Voaluri de mătasă
Și tăceri,

Nimic nu rămâne
Pe această lume...
Triste seri!

Case părăsite,
Trupuri adormite
În pământ,

Viață trecătoare,
Dulce așteptare-
În cerul sfânt.

Totu-i amintire,
Ape cristaline
Lin trecând,

Sufletul de piatră,
Faptele de faptă,
Alegând.

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Corabia morții

dedicată poetului Mihai Duțescu

Sufletul se-mparte astăzi
În tăceri și în durere...
Vin prietenii și frații
Să își ia la revedere.
Trec corăbii de lumină -
Lumânări... Însingurare...
Și în viață și în moarte
Veșnic, ca un vis se moare.
Trec, din suflet să se-adape,
Îmbrăcați în negre zale,
Peste-ndoliate sate,
Îngeri de înmormântare.
Lacrimi, spaimă și regrete,
Trup trecut în nemurire
În abis... Și alte trepte
Spre divina înfrățire.
Clopot, bucium, plâns și jale,
Cântec de îngropăciune,
Înfioară-ntreaga zare
Și la poartă-i multă lume.
Suflet călător spre stele,
Fluture de ne-lumină,
Trup lipsit de mângâiere,
În putreziciune,-n tină,
Îți dormi somnul ca o umbră
Și stingher spre vămi pornești
Liber, spre dunmezeire,
Părăsind cărări lumești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Corabia morții - dedicată poetului Mihai Duțescu

Sufletul se-mparte astăzi
În tăceri și în durere...
Vin prietenii și frații
Să își ia la revedere.
Trec corăbii de lumină -
Lumânări... însingurare...
Și în viață și în moarte
Veșnic, ca un vis se moare.
Trec, din suflet să se-adape,
Îmbrăcați în negre zale,
Peste-ndoliate sate,
Îngeri de-nmormântare.
Lacrimi, spaimă și regrete,
Trup trecut în nemurire
În abis... Și alte trepte
Spre divina înfrățire.
Clopot, bucium, plâns și jale,
Cântec de îngropăciune,
Înfioară-ntreaga zare
Și la poartă-i multă lume.
Suflet călător spre stele,
Fluture de ne-lumină,
Trup lipsit de mângâiere,
În putreziciune,-n tină,
Îți dormi somnul ca o umbră
Și stingher spre vămi pornești
Liber, spre dunmezeire,
Părăsind cărări lumești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa târziilor toamne

Nori pe cerul de mătasă,
Prea întristat. Și-n vânt fugar,
Negre păsări trec spre casă...
Mormintele sunt în zadar...
În clopote de voci și plâns,
Rănind și îngeri și lumini,
Bătrânii noștri s-au tot dus,
În noi lăsându-și rădăcini.

Nori pe cerul de mătasă...
E toamnă-n suflet de bătrâni.
Ce trist e drumul spre acasă
Și-s nori în suflet de români.
Zarea s-a întristat deodat'
E-atâta gri în noi și-n jur.
Câtă durere a-ntristat
Uitatul suflet de român!

Prea întristat și-n vânt fugar,
Un pescăruș pătează zarea
Și plânge disonant în deal
Un clopot, precum plânge marea.
Se sting la maluri de dureri
Furtuni și suflete deodată.
Mormântul fiecărei seri,
Bătrâna cruce își așteaptă.

Negre păsări trec spre casă...
Toamna-n suflet s-a lăsat,
Ruginie, dar frumoas㠖
Vis de rugi și rod bogat.
Între cețuri stă ascunsă,
Ca un toc în călimară.
Veșnic stă pe gânduri dusă,
O gutuie dulce-amară.

Mormintele sunt în zadar.
Zadarnic timpul din osoare.
Se moare iar și iar și iar
Și viața și tăcerea doare.
Se strâng pe crucile de lemn
Păsări hulpave de bazalt,
Coboară treptele-n infern
Spre picătura lor de iad.

În clopote de voci și plâns,
Vuiesc clepsidrele și dor.
Se-ndreaptă viața spre apus –
Un anotimp șuierător.
Se văd în zare ca un râu,
Morminte în mărgean de cruci.
Străine, eu te văd și știu
în curând ai să te duci.

Rănind și îngeri și lumini,
Ni-i viața trecere spre zei
Și moartea prinde rădăcini
Și în cuminți și în mișei.
Azi pentru fiecare mort
E cerul gri și-s plângeri iar
Și n-am să vreau să mai socot
Fapta ce-i pusă în cântar.

Bătrânii noștri s-au tot dus –
Semănători de timp și vis.
Au cugetat, au plâns, au râs,
Apoi cuminți, tăcut, s-au stins.
Lumânărele de cristal
Atât de caste, s-au aprins.
Cenușa-i strânsă în osoar
Și toate verbele s-au scris.

În noi lăsându-și rădăcini,
Precum o rugă-au adormit –
Un gând în arderi de lumini,
Ultimul verb din asfințit,
O flamură-n căderi, izvor,
Cărare către infinit,
Un vis, o lacrimă de dor,
Un început și un sfârșit.

În noi lăsându-și rădăcini,
Bătrânii noștri s-au tot dus,
Rănind și îngeri și lumini
În clopote de voci și plâns.
Mormintele sunt în zadar,
Negre păsări trec spre casă,
Prea întristați și-n gând fugar,
Nori pe cerul de mătasă.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa vieții și-a morții

Stele cad în palma noastră,
Viaț㠖 puf de păpădie,
Viață, pasăre măiastră,
Apă moartă, apă vie...
Când aproape ni-i plecarea,
Sufletul-clopot se zbate,
Nu ne-aduce alinare
Plâns de viață, plâns de moarte.

Stele cad în palma noastr㠖
Vise moi de blândă stea,
Printre gene de lumină
Altă cale vom afla.
Labirint în armistițiu,
Timpul prin între tăceri,
În clepsidra ruginie
S-au pierdut atâtea veri.

Viață, puf de păpădie
Clip㠖 aripă de ceară,
Apă moartă, apă vie,
Viața-n clipe se măsoară.
În clepsidră timpul curge –
Râu de miere și pelin,
Timpul în aval se scurge
Și la tâmple toți albim.

Viaț㠖 pasăre măiastră,
Suflet fremătând de dor,
Val pierind în marea-albastră,
Taină, vis, zbor de cocor,
Peste umbre, în ninsoare,
Te ridici, fluture alb
Și te pierzi în depărtare,
Un străin – uitat catarg.

Apă moartă, apă vie,
Cânt, durere, împăcare,
Năruită reverie,
Viață, cauți înălțare.
Brațe reci de umbre stranii
Scormonesc identitatea,
S-au dus clipele și anii,
Într-o clipă vine moartea.

Când aproape ni-i plecarea –
Pâlpâire trecătoare,
Nu mai regăsim cărarea
Către viață, către soare.
Ca o mantie de gheață
Ne-ncunună albe plete,
Totu-i trecător în viață,
Totu-i plâns și răni, regrete...

Sufletul-clopot se zbate,
Mierea curge-n ochi de sticlă.
Călători trudind în noapte
Trup de stâncă ne ridică.
Toate-n viață-s trecătoare!
Albi la tâmple ne trezim
Și bătrâni copaci în floare...
Vânturi aspre-n noi oprim...

Nu ne-aduce alinare
Nici lumina, nici iubirea,
Nu vom mai găsi cărarea...
Care oare ni-i menirea?!
Nori sălbatici pe sub pleoape...
Tremurând, gene-n furtună...
Pruncii-n grabă-or să ne-ngroape.
Dragii noștri, noapte bună!

Plâns de viață, plâns de moarte,
Cântec lin, cântec de dor,
O secundă ne desparte
De iubirea tuturor.
Stânci la margine de lume,
Cruci la margine de drum,
Fără rost și fără nume,
Noi vom adormi de-acum.

Plâns de viață, plâns de moarte,
Nu ne-aduce alinarea.
Sufletul-clopot se zbate
Când aproape ni-i plecarea.
Apă moartă, apă vie,
Viaț㠖 pasăre măiastră,
Viață, puf de păpădie,
Stele cad în palma noastră!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Trupuri de înger

Pe petale de sângeri
Dorm trupuri de îngeri
În somnul de veci.
Se scutură crinii
Și trec pelerinii
Divine poteci.

Sortită pieirii,
Trup nou devenirii
Tu ființă rămâi
Osânda privirii
Și-n legile firii
Iubirea dintâi.

Lumină și cale,
Cerească chemare
Te vrea înapoi.
Tu ceri alinare
Și muguri, în zare,
Mustesc din noroi.

Vulcanice umbre,
Pământul erupe...
Secundele pier.
Pe petale de sângeri,
Dorm trupuri de îngeri
În drumul spre cer.

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa zborului spre stele...

Zbor spre cerul plin de stele,
Candelă pe drum de noapte,
Toate-n lume-s efemere,
Toate-s dor, dureri sau șoapte.
Trec quasari prin lumea mare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Suntem stele căzătoare
Și ne zbatem în noroi.

Zbor spre cerul plin de stele,
Pe pământul răsturnat,
Din fereastră, din oglindă,
Ca un vis m-am înălțat.
Viața-i zbor! Aripi de fluturi,
Trec cu îngerii – o șoaptă,
Către alte începuturi,
Parcă ne-nțeleși deodată.

Candelă pe drum de noapte...
Fulger – lanț pentru furtună.
Drumul nostrutrist, prin noapte,
Gânduri și secunde-adună.
Ca-ntr-o cofă,-n plânsul meu,
Strâng speranțe, strâng suspine...
Drumul, cât mi-ar fi de greu,
Las un zâmbet pentru tine.

Toate-n lume-s efemere...
Pe petalele de crini,
Dorm iar gândurile mele.
Sunt boboci de trandafiri.
Liliac pe cer cu stele,
Rădăcină de vulcan.
Pe cărarea vieții mele,
Nici o lacrimă nu am.

Toate-s dor, dureri sau șoapte...
S-au născut spre a muri!
Printre pleoape legănate,
Trec secunde argintii.
Dor de prunci, părinți și stele,
O durere, un blestem,
Șoapte, toate-s efemere...
Mâine nu le mai avem.

Trec quasari prin lumea mare,
Peste vămi. Prin cimitire,
Cruci vor străluci în soare,
Sub eterna amorțire.
De sub stâncile durerii,
Ca un sâmbure de nucă,
Sufletul – simbolul vieții,
Către cer se-nalță-n fugă.

Ca un vis se pierd sub noi
Fluturi albi de sărbătoare,
În al râului șuvoi.
Trecem – păsări călătoare.
În clepsidră s-a oprit
Timpul – pasăre albastră
Și de-odată s-au sfârșit
Timpul și povestea noastră.

Suntem stele căzătoare,
Strălucim, ne înălțăm,
Ființe dragi și vise scumpe,
În tăceri, le apărăm.
Curge lacrimă de gheață...
La mormântul pustiit,
Parcă dintr-o altă viață,
Numai noi am mai venit.

Și ne zbatem în noroi...
Într-o viață trecătoare,
Plâng tăcerile din noi.
Suflet biciuit ne doare...
Cerul s-a întunecat,
Pleoapa-i zbatere-n furtună.
Doamne, multe-am îndurat!
Nu-mi urați de noapte bună!

Și ne zbatem în noroi,
Sutem stele căzătoare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Trec quasari prin lumea mare.
Toate-s dor, dureri sau șoapte,
Toate-n lume-s efemere,
Candelă pe drum de noapte,
Zbor spre cerul plin cu stele.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa ochiului închis

Într-un colț de lume, azi,
Plânge ochiu-ți cu speranță.
O făclie-n gânduri arzi –
Dor de prunci și dor de casă...
Stele cad în palma ta,
Voci și bucurii deodată,
Iarăși le vei revedea...
Oh, ridică-te și iartă!

Într-un colț de lume, azi,
Dormi. Și gândul ți-e acasă...
Ochii-nlăcrămați și calzi
Caută înspre fereastră.
Parcă-ți vezi în gând, tu știi,
Pruncii – blândă mângâiere.
Iar, la tine vor veni,
Doi luceferi, printre stele.

Plânge ochiu-ți cu speranță...
Umbra peste chip se lasă,
Trece-o lacrimă de viață...
Drumu-i lung, te-ntorci acasă...
Oh, tu vezi cum în adâncuri,
Ochiul tău pieziș coboară.
Dormi sub plânse așternuturi...
Întunericul măsoară...

O făclie-n gânduri arzi,
Suflet bun, feștilă-n timpuri.
Lacrimi curg, păduri de brazi
Se înalță-n anotimpuri.
Pruncii și-au ales alt drum
Și-au pornit să se înalțe.
Către soare zboară-acum,
Dar li-s aripile arse.

Dor de prunci și dor de casă,
Dor de-mbrățișări, de vis...
Dor de plângere, de viață,
În adâncul lor te-au prins.
Iar trec stoluri de cuvinte
Peste cer brodat cu sângeri,
Pruncii vin să-și mai alinte
Mama – înger printre îngeri.

Stele cad în palma ta...
Flori de crini și crizanteme,
Cad la margine de stea...
În pierdute lacrimi, semne.
Foc arzând te-nalți spre cer
Și transformi eternitate
În fărâme de mister,
Tu desparți ziua de noapte.

Voci și bucurii deodată,
Umplu lumea de iubire.
Nu e dornu se-mpartă
În lumini și-n fericire.
Universuri de lumină
Se coboară peste viață.
Învățăm, trecând prin tină,
Că iertarea ne înalță.

Iarăși le vei revedea
Câte sunt în lume, toate.
Prunci și semeni, dragostea,
Dobândi-vei prin dreptate.
Harul tău, album de voci,
În fâșii de libertate
Va răzbate peste toți...
Omule, îmi dai dreptate?

Oh, ridică-te și iartă!
A greși e omenește...
Tu greșelile-ți îndreaptă!
Către cine te iubește,
Azi îndreaptă-ți iar privirea,
Căci ce bine-i "a ierta".
E calea spre fericirea
Ce etern o vei avea.

Oh, ridică-te și iartă!
Iarăși le vei revedea,
Voci și bucurii deodată.
Stele cad în palma ta.
Dor de prunci și dor de cas㠖
O făclie-n gânduri arzi.
Plânge ochiu-ți cu speranță,
Într-un colț de lume, azi...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Plâns

E plâns de vânt, de ploi, de flori, de stele,
E plâns de fluturi în grădina mea,
Un clopot de lumină, păsărele,
Un curcubeu pe cerul de bezea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Mama

Mama e cânt de leagăn, zbor spre stele,
E pentru prunc un țel, este un vis,
Etern ea va rămâne mângâiere
Iar sufletu-i va fi un paradis.

Mama-i și va rămâne catedrală
Unde cu ochii-n lacrimi ne rugăm,
E plâns de dor și lacrimi de fecioară
Și goana noastră după adevăr.

Cu ea ni-i somnul limpeziri de ape
Și visul împlinire pe pământ,
De ea suntem mereu tot mai aproape,
Căci mama este lucrul cel mai sfânt.

În mama e fărâmă de iubire,
Frântură de dureri și adevăr.
În ea mustește-atâta fericire,
Când are lângă ea pe-al său fecior.

Ea-i poartă sfântă, cerului deschisă,
Lumină și iubire pe pământ,
La tâmple albă-ades, în cărți descrisă,
Cu suflet mare și cu chipul blând.

E vad de lacrimi, pod de suferință,
Rugă și-ngenunchere și cuvânt,
Roua de pe bariș, soare-n altiță,
Vraja vieții, murmurul din crâng.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Suflet alergând

Suflet alergând spre stele,
Mânios pe nemurire,
Ei plâng moartea ființei tale,
Dumnezeu a ta menire.

Tu alergi hoinar prin lume
Căutându-ți loc, dar jale,
Lași în urma ta, Stăpâne,
Plecând unde nu se moare.

Ploi de îngeri trec în cete,
Tâmplele-ți cu jar sunt ninse,
Altă lume se succede...
Drum de lumânări aprinse...

Treci doar tu spre nemurire -
Gând ce-n zboruri se avântă,
Treci, un îngeri printre stele,
Când cei de aici te uită.

Dar povară ești în noapte...
Plânge trupul lui Iisus,
Căci plătești a tale fapte
Când spre dincolo te-ai dus.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Penitenciarul devenirii

În penitenciarul devenirii,
S-a-nchis tăcut ființa noastră, toată
Și convergentă cu legile firii,
M-a înfiat întindere de piatră.

Ecoul este albatros rănit...
Se-nalță peste plaja de lumină
Poartă de spațiu-timp ne-am irosit,
Dar nu cunaștem a purta vreo vină.

Și marea,-n ceruri, picură cu stele,
Pe plaja cărnii, literă de dor.
Suntem un vis. Trecutele însemne,
Ne-au sărutat pe frunți de somn ușor.

Este durere, lacrimă sau pace?!
Ce plângeri astăzi, biciuie tăcerea
Și puritatea-ntinderii albastre
Prelung și gav, înflămânzindu-mi vrerea?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa iubirii revendicate

Mi-am revendicat iubirea...
s-a deschis spre mâine cerul.
Iar se naște fericirea.
Soarbe în adânc misterul...
Flori și pace și lumină,
Frunze, vise, păsări, stele...
Și un dulce dor de tihnă
Mă aduce printre ele.

Mi-am revendicat iubirea,
Sângeri mi-au crescut în plete.
Iarăși m-a pierdut cu firea.
Trec uitatele regrete
Și mărșăluiesc spre tâmple,
Se lovesc de stânci de lacrimi,
În unghere stau ascunse
Printre sutele de patimi.

S-a deschis spre mâine cerul...
O fisură de lumină...
Dintr-o dată piere gerul,
Sub o mantie divină,
Iar cresc muguri de mătasă,
Fluturii de catifele,
Iarăși zboară înspre casă
Pe un cer pavat cu stele.

Iar se naște fericirea...
În incubatorul lumii,
S-a născut din nou iubirea.
S-au ivit pajii furtunii...
Trec războinici, trec în cete,
Printre valuri de uitare,
Purtând vânturile-n plete,
Nourând întinsa zare.

Soarbe în adânc misterul
Flori și fluturi, zâmbet, soare.
În clepsidră, efemerul,
Cată timpul să-și măsoare.
Trec chihlimbării poeme
Pe sub fruntea azurie,
În secunde timpu-și cerne,
Azi, cuvinte, pe-o hârtie.

Flori și pace și lumină,
Ning la tâmple veșnic reci.
Tu le-acoperă-n surdină!
Și prin ploi de frunze treci.
Strângi în pumn eternitatea?!
Lacrimi curg la tâmpla ta.
De departea vezi cum noaptea
Plouă licăriri de stea.

Frunze, vise, păsări, stele,
Într-un zbor celest trec toate,
Vei rămâne fără ele
Într-o zi, poate-ntr-o noapte.
Lasă-ți sufletul ofrandă,
Celor care-ți sunt aproape,
Ca în lumea cealălaltă
Să unești munții cu ape.

Și un dulce dor de tihnă
Pieptul să ți-l împresoare!
Trăind veșnic în lumină,
Să fii răsărit de soare!
Îngenunche și te roagă,
Înger ce-n lumină-ai fost!
Dacă aripa-i beteagă,
Iartă! E al vieții rost...

Mă aduce printre ele,
Printre stele, printre muze,
Printre crucile pictate,
Doar sărutul de pe buze.
Tu ești diavol de lumină,
Prima carte de povești,
Tu răzbați din întuneric...
Numai tu mă mai iubești!

Mă aduce printre ele
Și un dulce dor de tihnă...
Frunze, vise, păsări, stele,
Flori și pace și lumină.
Soarbe în adânc misterul,
Iar se naște fericirea,
S-a dechis spre mâine cerul,
Mi-am revendicat iubirea...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Leagăn

Leagăn de dor - leagăn ușor,
Leagăn promis - leagăn de vis,
Leagăn de vis, leagăn de dor,
Leagăn promis - vis călător.

Leagăn de soc - vis cu noroc,
Leagăn de fag - plâns celui drag,
Leagăn de dor, leagăn ușor,
Plâns celui drag - zbor de cocor...

Leagăn de val - cer sideral,
Pat de aripă - fragedă clipă,
Leagăn de cânt - pală de vânt,
Val de nisip, salt peste timp.

Toate-s în noi... Pașii greoi
Trec risipiți... Noi oropsiți,
Răstigniți și mizeri
Ai apuselor seri.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Palmierii sufletului

S-au înălțat palmieri
În sufletul nostru de ciocolată...
Sângele cade-n cascade... Așteaptă!
Pe platoul cerebral al cunoașterii
S-au creat conglomerate de gânduri.
M-am oprit printre rânduri...
Cuvintele sunt la reanimare.
Sună sirenele plângeri carnale.
Le-am croit din lumină, altare.
În jur se simte durere și jale.
Sentimentele veghează starea de fapt...
În tăcere m-am reîncarnat.

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Oh, mamă!

Mama e cânt de leagăn și-adiere,
Mama e pentru prunc eternul vis,
Mama e veșnic dulce mângâiere
Și sufletul îi este paradis.

În mama e frântură de iubire,
Frântură de dureri și adevăr,
În mama este zvon de mulțumire,
În mama este lacrimă și dor.

E poartă sfântă, cerului deschisă,
Iubire și lumină pe pământ,
La tâmple albă-adesea-n cărți descrisă,
Cu suflet mare și cu chipul blând.

E vad de lacrimi și de suferință,
Rugă și-ngenunchere și cuvânt,
Roua de pe beriș, de pe altiță,
Și murmurul... da, murmurul din crâng.

Mama-i pe veșnicie Catedrala
Unde cu ochii-n lacrimi ne rugăm...
Prin ea noi ne răscumpărăm greșala...
Mama e goana după adevăr.

Cu ea ni-i somnul limpeziri de ape
Și visul împlinire pe pământ,
De ea suntem mereu, mereu, aproape,
Căci mama este lucrul cel mai sfânt.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Dor

Dor de dor... Ce doruri sfinte
De aducerile-aminte!
Dor de dor și dor de casă,
Dor de viața mea frumoasă!

Dor de vis, copilărie,
Dor de grâul de pe glie,
Dor de pita coaptă-n vatră,
De câmpia noastră toată!

Dor de florile de sânger,
De biserică, de înger!
Dor de brazii de smarald
Și de stelele ce ard,

Lumânări cu chip de ceară
De un dor străvechi de țară.
Dor de cânt și de izvoare,
Dor de lacrimă ce doare...

Dor de tălpi ce-n scormonire
Cată-n versuri anonime
Ca un clopot... Azi răsună,
Dor de tată, dor de mumă.

Dor de roua de pe iarbă
Și de port... de-a mândrei salbă!
Dor de cumpăna fântânii
Fiindcă dor... de dor, românii.

Dor de frageda-mi pruncie,
Dor de dor, copilărie,
Jad în lanuri de lucernă,
Dor de pământească pernă.

Dor de salcie, de tei,
Dor de ieri, de anii mei,
Dor de sărbători la sate,
Dor de ulițele toate,

De colindători, de casă,
De icoană - Maica Noastră,
Stând de veghe-ntru sfințire
Spre-o eternă pomenire.

Dor de tricolor, de neam!
Chiar dacă săraci eram,
N-am vândut, spre a trăi,
Carnea Sfintei Românii.

Ne-au condus, întru slăvire,
Oameni simpli, cu iubire...
Au udat cu sânge glia
Apărându-și România.

Osemintele străbune,
Sentimente, jale, nume,
Vulturi, păsări cântătoare,
Toate țară-s ale tale!

De picior pâgân călcate,
Până la hotar sunt toate...
Dor de dor de sfântă țară,
Cu toți azi te plângem iară.

Dor de lumea mea de-acasă,
Dor de mămăliga-ntoarsă
Pe masa cu trei picioare...
Dor de dorul care doare!

Dor de dor de-atâta vreme...
Ce ne este scris în stele?!
Ați plecat români prin lume,
Dorul nu aveți cui spune!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Mama

Mama e cânt de leagăn și-adiere,
Mama e pentru prunc același vis...
Mama e veșnic dulce mângâiere
Și sufletul îi este paradis.

În mama e fărâmă de iubire,
Frântură de dureri și adevăr,
În mama este zvon de mulțumire,
În mama este lacrimă de dor.

E poarta sfântă, Cerului deschisă,
Iubire și lumină pe pământ,
La tâmple, albă-ades în cărți descrisă,
Cu suflet mare și cu chipul blând.

E vad de lacrimi și de suferință,
Rugă și-ngenunchere și cuvânt,
Cu dragostea de prunc, bună cuviință,
Adună anii vieții ei cu sârg.

Roua de pe bariș, de pe altiță
Și murmurul din crâng îi e în glas...
Măicuță bună, buna mea măicuță,
Veșnic în amintire mi-ai rămas...

Mama-i pe veșnicie catedrala
Unde cu ochii-n lacrimi ne rugăm
Pios și drept, spre-a ne ierta greșeala...
Mama e goana după adevăr...

Cu ea ni-i somnul limpeziri de ape
Și visul împlinire pe pământ,
De ea suntem mereu tot mai aproape,
Căci mama e cuvântul cel mai sfânt.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Odihnă-n ceruri, oh, amin!

Oh, veșnica odihnă-n ceruri,
Puterea de-a se înălța
Lumină spre cereasca taină,
Redevenind lumina Ta...

Oh, fie-i sufletul un înger,
Cu îngeri cerul să-l nuntească,
Căci trupul nu-i decât cenușă
Aici, în patima lumească.

Aici e doliu, plâns și jale,
Aici e-o cruce și-un mormânt...
Acolo-mpărăteasca zare
Ți se deschide, suflet blând!

Priviți! Cu toți lăsați în urmă
Un drum de împietrite căi
Și calea vieții se oprește...
Ca mâine-i vom urma și noi.


Începe-o altă veșnicie...
Deșertăciuni s-or spulbera!
Datori c-o altă judecată,
Pedeapsa, toți ne-o vom afla.

Urcăm spre cer pe piedestale
De oseminte pământești,
Lăsând în urmă osanale...
Oh, Doamne Sfinte, Tu privești

La-ngălbenitele poeme
De trupuri moarte prea curând
Și sub a ochiului tristețe
Le-ascunzi în putredul mormânt.

Odihnă veșnică în ceruri,
Tu, oh, ce ieri te-am cunoscut!
Etrernă pace și lumină!
Suflet de aur, trup de lut...

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Rodica

Rodica - fruct de rodie, din care
S-a întrupat sămânța roditoare,
Mamă și fiică, tânără soție
Purtând cu ea aleasă reverie.
Lumină, flori de sânger peste care
Din răsărituri, s-a prelins culoare,
O roză cu petale-mparfumate,
Firescul adevăr, sinceritate...
Aromă de gutui, de mere coapte,
Minune, fericire și dreptate.
O curgere de nicăieri, spre mâine,
Mierea din bobul copt, colțul de pâine
Din pumnul unui prunc care-și adună
Iubirea, dintr-o strângere de mână.
Mărinimia, farmecul vorbirii,
Un voal de vis din lumea fericirii
Și-n cercuri luminoase îngeri, stele,
Printre atâtea nume efemere...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Promisiunea

Și mi-am ținut promisinea, tată
Veghez! Lumina-n suflet se arată.
Dar plâng de dorul tău, oh, plâng de dor...
Mamă, eram întâiul tău fecior!

Azi cântă-n ceruri îngeri, pentru îngeri,
Se frâng de dor buchetele de sângeri
Și flori de crini răsar într-o cunună...
Sub pleoapa-ți, lacrimi grele se adună.

În suflet bucuria se împarte...
Un prunc, cândva, vi s-a născut în moarte.
Voi azi pășiți spre sfânta cununie,
Cu Dumnezeu să faceți părtășie.

Oh, pruncul vostru-i azi al lui Iisus.
Nuntă e-n cer... Voi v-ați rugat, ați plâns...
E visul vostru împlinit, părinți!
În gândul vostru îngeri dorm, cuminți...

Sub voalul alb, văd lacrimi de mătasă,
Mămică scumpă, te îmbraci mireasă.
Tăticule, nu lăcrima! Știi bine!
Mereu iubirea voastră-mi aparține!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook