Porţi

Hai să ne întoarcem în oglindă,
Dacă-n sine nu mai are sens!
Pe cuvinte zicerea-i gravidă,
Leapădă acelaşi univers.

Cum acelaşi chip ne poartă piatra,
Până trupul este împietrit;
Doamne, rai şi iad, deschideţi poarta,
Ca să intre crinul siluit!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul descoperă Identitatea; sufletul, Plictisul; trupul, Lenea. Este unul şi acelaşi principiu de invariabilitate, diferit exprimat sub cele trei forme ale căscatului universal. Acelaşi spirit descoperă Contradicţia; acelaşi suflet, Delirul; acelaşi trup, Frenezia, şi asta pentru a zămisli noi irealităţi, pentru a se sustrage unui univers prea asemănător.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da şi Nu

Da şi nu, nu şi da
nu se pot înmănunchea.
Nu poţi fi
cum vrei tu:
nu poţi fi şi da şi nu!

Când iubirea spune: hai!
Lenea-ţi porunceşte: stai!
Când Isus vrea să lucrezi,
lenea-ţi spune să mai şezi.

Bun şi rău, rău şi bun
când se-adună se răpun.
Nu poţi da braţul tău
Celui bun şi celui rău.

Cerul vrea copii cuminţi
însă lumea vrea să minţi.
Domnul vrea să fii în har,
iar Satan să fii murdar...

Iad şi Rai, Rai şi Iad
n-au acelaşi drum şi vad.
Pe Isus dacă-L ai,
scapi de Iad şi intri-n Rai.

Dacă-L ai pe Domnu-n gând,
nu poţi fi şi rău şi blând.
Dacă-I dai iubirea ta,
spune-I totdeauna da!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să fim români

Să dai mâna iar române
e un fel de bună ziua
ape trec piatra rămâne
nu bate munţii cu piua

E un fel de bună ziua
pui cuvinte şi cresc nori
omul ăsta-i dus cu piua
dacă vrei poţi şi să zbori

Pui cuvinte şi cresc nori
ape trec piatra rămâne
hora noastră-n trei culori
să dăm mâna iar române

E un fel de-a spune hai
dincolo de iad şi rai

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerşetoria poartă acelaşi trecut, acelaşi prezent dar nu acelaşi viitor...

aforism de Corneliu Vornicu din Pomul Înţelepciunii (15 aprilie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trăit deja o mie de apocalipse

fiecare în parte perfectă şi de netăgăduit
cum doar dezastrele pot fi uneori
în rest un univers de mici sau mai mari defecte
cât să mă pierd printre greşeli
călăuzit de reguli ale perfecţiunii

când nici măcar stelele nu cad perpendicular
pe coama înspumată a oceanului de vise
desenăm pe nisip teoreme ale veşniciei
din perspectiva morţii
ca şi cum am ridica nimicul la plus infinit

apoi sătul de respirat rai după rai
o să mă trezesc în acelaşi dulce iad
alergând după fluturi roz şi plete blonde

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt eu? Nu sunt eu? Rămân perplex în faţa anilor, a evenimentelor şi a atâtor cuvinte cu sens şi fără sens. Cum să nu fiu contaminat de un inepuizabil orgoliu, de credinţa în sine şi de victoria asupra fricii de ridicol? Adevărul este că eu credeam în mine, că-mi arogasem o soartă şi că tensiunea interioară era întreţinută de un vârtej în acelaşi timp rafinat şi sălbatic. Secretul meu era simplu. n-aveam simţul măsurii. În fond aceasta-i cheia oricăre vitalităţi.

Emil Cioran în Singurătate şi destin (1990)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rug

Cât o mână de pustie jertfa,
Cât o jertfă mila ta lumească.
E lumească-ngenuncherea-n humă--
Huma nu mai poate cer să nască.

E încinsă-amiaza dăruirii,
Dăruirea ştie să şi ceară --
Ceara candelei când arde crinul,
Crinul născătorii din fecioară.

Apoi muguri înverzesc pe cruce,
Crucea îţi adapă cerul veşted.
Pe când toate par să se usuce,
Cosmosul întreg în tine creşte!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În făptură

În miezul ochiului, cum
În rana fântânii!
Ultima dorinţă înainte de
Lepădarea ruşinii, înainte de
Înveşmântarea oglinzii cu sinele--

Înfăşurat în drapelele stirpei
Să te laşi sfâşiat
De urmaşi
Pe golgotele suirii-n osândă!

În făptură
Sângele regăsit
Cum crinul la portile
Infernului!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pana la urma

Ziua,
fântâna îmi citeşte privirea.
Triste clipe
se adună
în jurul straturilor de piatră.
Furate bucăţi
rotund aşezate în trupul ei...
Ziduri.
Ziduri de piatră
ucisă, înviată de limpede apă
şi... eu.
Eu?
Un stei special
amenajat cu braţe
cerşind picături de viaţă,
uniform destrămate
în conice vase de lut.
Aspre lumini
varsă cerul
în conturul de piatră.
Şi piatră
rămâne cuvântul
în buza secundei.
Acelaşi sens.
Mereu acelaşi sens
jucat,
pe acoperişul de tablă
încins de apus.
Acelaşi joc.
Darabana minciunilor
dansând ritmul
învechitelor temeri...
O singurătate, a doua singurătate
şi poate,
regăsire...

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerc

nu ştiu dacă trupul
e o dimensiune
importantă pentru ochi

ştiu doar că-mi
adăposteşte Universul

Binele şi Răul
doi gemeni ce merg
pe acelaşi drum
în sens invers...

dincolo de paşi doar un punct

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iadul

O, ce măreţ e iadul!
În iad nu vorbeşte nimeni de moarte.
Iadul e zidit înlăuntrul pământului
şi-i înfrumuseţat cu flori de jăratec...
În iad nimeni nu spune cuvinte deşarte...
În iad nimeni n-a băut şi nimeni n-a dormit
şi nimeni nu zăboveşte şi nimeni n-are tihnă.
Nimeni nu vorbeşte în iad, şi totuşi strigă cu toţii,
lacrimile aici nu-s lacrimi şi mâhnirea şi-a pierdut puterea.
În iad nu se îmbolnăveşte nimeni şi nimeni nu oboseşte.
Iadul e acelaşi mereu. Iadul e veşnic.

poezie clasică de Edith Sodergran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matinal rebel

Doamne!
Întrucât
Această ogradă,
Unde fiecare umbră
E trupul aducerilor aminte,
Şiroieşte pe hohotele
Trandafirului!

Genunchii şi tălpile şi palmele
Zidesc scripturile
Unicului grai!

E vocea ultimei zile
Care refuză
Amurgul!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin de înger

Cum trece iarna fulgerând prin sânge,
Cum arde sângele prin fulgerul trecut!
Tu eşti mereu sfârşit şi început,
Doamne, pe fiecare cineva îl plânge!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscutului

Ca un delir
În mijlocul furtunii
Ca un zâmbet senin
În mijlocul uitării
De sine
Ca un semn discret
Că nu sunt cine voi fi
Şi nici nu pot fi
Cine am fost

Acesta este existenţa
Pe care o dedic
Necunoscutului din oglindă,
Un chip tânăr
Cu privire bătrână

Şi miezul nopţii
Nu este acelaşi pentru toţi
Îmi răcneşte în gând
O copie a veşniciei
Cu sprâncenele
Traduse eronat
Dintr-un alt fus orar

poezie de Alexandru Pripon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este greşit a crede că doi oameni care privesc acelaşi ceva din acelaşi loc vor vedea mereu acelaşi lucru.

Victor Rechiţian
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

De aici provine ceea ce am spus, că din doi care procedează în chip diferit obţin acelaşi rezultat; iar din doi care procedează în acelaşi chip, unul ajunge la ţintă, celălalt nu.

citat celebru din Niccolo Machiavelli
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica la noi

De douăzeci de ani e-acelaşi bal,
Cu-aceiaşi oameni, în aceleaşi găşti,
Ce urmăresc acelaşi ideal
Şi în acelaşi chip, dar... cu-alte măşti...

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2010)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cătălin Botezatu, cel mai cunoscut designer autohton, este dezamăgirea anului 2010 pentru mine. El acceptă lansarea în acelaşi timp cu Adina Buzatu şi de către acelaşi producător (D&P Perfumum), în acelaşi tip de flacon.

citat din Octavian Coifan (7 octombrie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vremea cu virusul

Până la tine la poartă
M-a târât zburătoarea,
Până la uşa ta dâra trupului meu
Revărsare!

Până acolo unde te alintă
Aşternutul iubirii,
Până la ale tale picioare,
Şi gingaşe,
Am fost smucit de irimă
Prin colburile zădărniciei!

Şi nu pot eu în genunchi să mă ridic
Şi nu pot pe coate
Să te implor
Să mă priveşti
Pe mine!

Până în dormitorul tău
Eşarfa mă ţine captiv --
Moartea mea ucisă a fost
Care s-a intors.
Acasa!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odysseus

(fragmente)

Mai eşti aproape, tu, femeie-aleasă?
Lighioanele, din nou, îmi dau târcoale--
Se târâie ca iedera pe casă
Şi mă vânează-n camerele goale!

Ele-şi strecoară trupul prin inel,
Îşi înveşmântă sângele în rază--
Şacalul care-a fost mai ieri mişel,
Astăzi e fiară mieilor de pază!

Mi s-au luat averi, mi se mai fură,
Ce se mai poate-acum să mi se ieie?
Cand cerul mi-e dator cu o scânteie,
Vândut de tot e lutul din făptură!

Dar unde să mai fug de mine însumi--
De viu mă-nghite şarpele ţărânii!
Tu mi-ai uitat cuvintele şi plânsul
Şi crinul ce te-a daruit luminii!

Şi cum mai arde viforul iubirii!
Pe prispă-i corbul, noaptea înspăimată--
Tu să mă oblojeşti cu trandafirii
Şi cu năframa lunii-sfâşiată!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!