Suspin de înger
Cum trece iarna fulgerând prin sânge,
Cum arde sângele prin fulgerul trecut!
Tu ești mereu sfârșit și început,
Doamne, pe fiecare cineva îl plânge!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sânge, poezii despre îngeri, poezii despre început, poezii despre sfârșit, poezii despre plâns sau poezii despre iarnă
Citate similare
DOINĂ DE PE CEGLĂU
Frunză verde măr bălan,
Ehei, TEO LAUREAN,
Cum erai acu' mai an,
Înger, demon diafan!
Cum erai acum treizeci
Prin crâșme și prin bodegi,
Prin birturi și restaurante?
Umblai țanțoș ca un fante
Cu iubite și amante,
Cu fecioare și muieri
Lume, parcă fost-ai ieri!
Da-s șaizeci de primăveri,
Sună roadele prin meri
Ce mai ai tu să oferi?!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mere
- poezii despre virginitate
- poezii despre verde
- poezii despre trecut
- poezii despre primăvară
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- poezii despre femei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Primăvară
mai du-mă prin păduri, dorule,
să sorb aerul plin de răcoare
și albastrul tău, cerule,
și florile cu mirosul lor tare.
să prind în mână fulgerul frânt,
s-aud cum privighetoarea mai plânge,
s-ascult foșnetul frunzei în vânt
cum îmi trece haotic prin sânge.
să văd pădurea cu razele reci,
căprioara venind spre izvor,
să mă pierd singur printre poteci
cu inima plină de dor.
mai du-mă prin păduri, visule,
aud codrul cum vrea să mă cheme,
primăvară, tu mi-ai deschisu-le
cărări acestor poeme.
aud cum sufletul cade pe trunchi
pentru a-și cere iertare
și eu, rogu-mă, Doamne,-n genunchi
la codru ca la sfinte altare.
căci codrul ne-a fost casa dintâi,
când înfrunzea-n primăveri
și doina ne-a stat la cap căpătâi
mângâind ale noastre dureri...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 mai 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre păduri, poezii despre vânt, poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre privighetori sau poezii despre poezie
Lumea golită în noi
Ascuns e-n inima mea
Fulgerul iubirii tale,
Vâjâind precum o stea
Pe un nor prins în zăbale.
Hățu-i visul prelungit
Prin vertebre și prin sânge,
Unde dorul a zidit
Lacrima ce amar plânge.
Fulgerul va arde totul,
Chiar a inimii culoare,
Iubirea va fi resortul
Care va ieși la soare.
Și va prinde în cârlige
Rufele spălate-n doi,
În lacrima care frânge
Lumea golită în noi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre visare, poezii despre dor sau poezii despre Soare
Bocet epuizant
M-aș așeza cu capu-n pumni și-aș plânge
pentru destinul meu ursuz de cuc,
că nu pot la sfârșit nimic să duc,
aș plânge lacrimi, ca să curgă sânge.
Să mi se scurgă sângele din vine
în bălțile finalului de veac,
să pară că vorbesc, dar eu să tac,
să tac în gura mare despre tine.
Să tac iubirea mea adânc-bolnavă,
să tac și fulgerul că te-aș zdrobi,
să tac ca încleștatul de gingii,
să tac și a revanșă, a gâlceavă.
M-aș plânge pân-la os și pân-la nume
prin ochi, ca lacrimă să ies din lume.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Adrian Păunescu despre sânge
- citate de Adrian Păunescu despre sfârșit
- poezii despre vorbire
- citate de Adrian Păunescu despre vorbire
- poezii despre timp
- citate de Adrian Păunescu despre timp
- citate de Adrian Păunescu despre plâns
- citate de Adrian Păunescu despre iubire
- poezii despre gură
- citate de Adrian Păunescu despre gură
Sânge
În satul unde sângele stă să curgă
pe drumuri, pe ulițe, prin mahalale
dinspre dealuri, spre pajiște, la vale,
prin râpe abrupte și prin pâraie.
În satul unde sângele se agită în izvoarele
cu apă neîncepută, săpate în stâncă
sub stejarii-străjeri juruiți de un rege
sătenilor storși de sudoare pe deal.
Ascultă acum cum se vaietă zarea
cu sânge de îngeri îmbibată:
astupă mormântul cu grâul din an,
să nu iasă sângele la suprafață.
poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre văi, poezii despre stânci, poezii despre monarhie, poezii despre cereale sau poezii despre apă
De ce
Aici v-a rămâne întuneric
Căci pământul, nu e veșnic.
Cum nu e oricare astru...
Prin praf de stele rătăciți
Că am trecut pe aici, va ști...
Cineva? Ce după noi va fi.
Sau tot noi,.. de prin găuri negre
Adunați și din nou frământați
Vom fi la nesfârșit prin stele
aruncați..
Și ni se va pare cunoscut
Totul la fiecare început
În întrebarea...
De ce ne-am născut
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre stele, poezii despre negru, poezii despre naștere, poezii despre astre sau poezii despre Pământ
Poetului la moartea sa (Lui Adrian Păunescu)
"Zăpezile postume" au început să cadă
Și lumea, adevărul a început să-l vadă.
Cum la nevreme iarna în vară, azi începe
La fel plecarea ta, eu nu o pot pricepe.
În vene îmi îngheață cuvântul de iubire.
Cum te-am iubit o viață, poete, în neștire!
Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze
Suișul vieții tale, mereu pe metereze.
Sărac și fără vlagă mă lași acum, o pradă,
Să duc,, lămpașul tău,, în lumea de paradă.
"Biet lampagiu" se duse într-o audiență
La însuși Dumnezeu, să ceară-acum clemență.
(pentru poporul său).
Să stăm în rugăciune și să luăm aminte
Că viața-i trecătoare și trece prin morminte!
Să nu uiți niciodată, popor înstrăinat
Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălțat
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre religie, poezii despre zăpadă, poezii despre sărăcie sau poezii despre prezent
În făptură
În miezul ochiului, cum
În rana fântânii!
Ultima dorință înainte de
Lepădarea rușinii, înainte de
Înveșmântarea oglinzii cu sinele--
Înfășurat în drapelele stirpei
Să te lași sfâșiat
De urmași
Pe golgotele suirii-n osândă!
În făptură
Sângele regăsit
Cum crinul la portile
Infernului!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre ochi, poezii despre iad, poezii despre drapel, poezii despre dorințe sau poezii despre crini
#
ai scris o mulțime de poeme pentru sacha
și niciunul n-a fost despre sacha.
toate au fost despre cum trebuie să fie
distrugerea slăbiciunilor,
atingerea valvelor inimii, pentru ca aceasta
sa nu se oprească.
înghițirea comprimatelor cu eliberare prelungită ca și
mâine să fie o zi frumoasă.
ai scris cu un creion mecanic prin care
la fiecare apăsare ai mai crescut cu
un milimetru,
la fiecare apăsare,
ai absorbit cu tifon
sângele,
care a curs prin venele orașului,
acest cadavru ce nu apucă
niciodată să se răcească.
la fiecare apăsare,
ai acoperit,
și sângele tău,
și sângele lui sacha.
dar orașul nu știe nimic despre toate astea.
va rămâne la fel, cu toate luminile lui străvezii, așteptându-ne,
exact ca un animal însetat de sânge.
un animal care o să treacă în viteză pe o autostradă din care
știe de la început că nimic
nu va mai ieși viu.
iar tu o să fii mereu acolo
pe partea cealaltă, cu valvele inimii deschise,
ca o ambulanță care-și deschide brusc ușile.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre zoologie, poezii despre viteză, poezii despre viitor sau poezii despre lumină
Prin amurg rătăcitor
Cum să mai rămâi în amintire,
Dacă-i mut cuvântul tău prin lume?
Întrucât nu tot ce-i risipire
Lasă-n urmă lucrurilor nume!
Ești atât de singur prin viață,
Alungat și adulat de semeni--
Gloria este așa de hoață,
Semenii îți fură tot ce semeni!
În mulțime ești ca în pustie,
Singur prinzi contur și-nfățișare;
Lumea te închide în chilie,
Tu-i oferi și ultima suflare!
Sângerezi amurgul cu chitara,
Mielul și jivina pasc câmpia,
Iar când fiara își ridică gheara,
O înduioșezi cu poezia!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre cuvinte, poezii despre chitară sau poezii despre amintiri
Odysseus
(fragmente)
Mai ești aproape, tu, femeie-aleasă?
Lighioanele, din nou, îmi dau târcoale--
Se târâie ca iedera pe casă
Și mă vânează-n camerele goale!
Ele-și strecoară trupul prin inel,
Își înveșmântă sângele în rază--
Șacalul care-a fost mai ieri mișel,
Astăzi e fiară mieilor de pază!
Mi s-au luat averi, mi se mai fură,
Ce se mai poate-acum să mi se ieie?
Cand cerul mi-e dator cu o scânteie,
Vândut de tot e lutul din făptură!
Dar unde să mai fug de mine însumi--
De viu mă-nghite șarpele țărânii!
Tu mi-ai uitat cuvintele și plânsul
Și crinul ce te-a daruit luminii!
Și cum mai arde viforul iubirii!
Pe prispă-i corbul, noaptea înspăimată--
Tu să mă oblojești cu trandafirii
Și cu năframa lunii-sfâșiată!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre viscol, poezii despre trandafiri sau poezii despre noapte
Ce trist... cum prin aceleași jaluzele prin care odată așteptai pe cineva, acum nu mai astepți nimic.
Teodor Burnar (septembrie 2010)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tristețe
Tu, poemul meu
Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.
Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre învățătură, poezii despre tei, poezii despre sărut sau poezii despre râs
Destin de trandafir
Simt umbra timpului cum dă năvală
Parcă mă vrea, eternul prizonier,
Ce clipele-l împușcă în rafală
Când inima se impregnează-n fier,
Prin platoșa de fier mă sflederește
Își vrea tributul pentru ce-a trecut,
Când printre frunze moarte mă găsește
O simt cum tremură că m-am născut,
Eu m-am născut odată cu cuvântul
Ce stă de strajă vieții printre nori
Și timpul las să-l împresoare vântul
Când mă dizolv în soare și în sori,
Da... m-am născut în timpul ce cuvântă
Iar slova mea prin clipe o înșir,
Și dacă vântul mlaștinile zvântă
Eu înfloresc din spini de trandafir.
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori sau poezii despre moarte
Necuvintele
El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinți.
El a întins spre mine o ramură ca un braț.
Eu am întins spre el brațul ca o ramură.
El și-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-ntețește seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetinește sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre sânge, citate de Nichita Stănescu despre mere, citate de Nichita Stănescu despre frunze, poezii despre dinți, citate de Nichita Stănescu despre dinți, poezii despre degete, citate de Nichita Stănescu despre degete, poezii despre crengi, citate de Nichita Stănescu despre crengi, poezii despre copaci sau citate de Nichita Stănescu despre copaci
Cunoașterea de sine
Se scurge timpu-n legea lui firească,
îl resinmțim în cugete din plin
de cum în noi începe să se nască
cunoaștere de sine și destin.
Sădește-adânc în conștiința noastră,
prin nesfârșite clipe care curg,
trăiri adânci ce ne vor fi fereastră
pentru-a privi în urmă din amurg.
Și uneori amurgul ni se pare
doar un prolog la noul început,
prefigurat spre lumea viitoare
urmând cărări știute din trecut.
Înaintăm având în noi credință
că falnica zidire ce-am primit,
de unică-irepetabilă ființă,
e concepută fără de sfârșit.
În drumul nostru descifrăm prezentul
ori tainele trecutului apus
și-adăugăm noi legi la fundamentul
dorit în viitorul presupus.
Și ne gândim, în fiecare clipă,
cum să urcăm în falnicul destin
doar genele care prin noi ridică
noi începuturi pentru cei ce vin.
Prezent acum și conștient de sine,
tu, cel ales din toamna tuturor,
vei retrăi, prin timpul care vine,
un alt apus în veacul viitor.
Și veac de veac trecut vei fi prin vreme
prin succedenți care din urmă vin,
în drumul lor mereu or să te cheme
să fii temei pentru un nou destin.
poezie din Cunoașterea de sine, Ed. ePublshers, București, 2017
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre cunoaștere sau poezii despre toamnă
Necuvintele
El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinți.
El a întins spre mine o ramură ca un braț.
Eu am întins spre el brațul ca o ramură.
El și-a înclinat spre mine trunchiul
ca un umăr.
Eu mi-am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-ntețește seva lui bătând
ca sângele.
Auzeam cum se încetinește sângele meu
suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Nichita Stănescu
Al lunii
al lunii,
ars deasupra fântânii,
candelă de nuntă trandafirilor,
până împrejurul satului
devine aură de polen,
cât respiră turla
prin clopotele ierbii,
unde gleznele fecioarei
și buzele unicornului--
în fiecare zi
banchetul nopții,
în fiecare noapte
ziua rugului tău
înghețat!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre glezne, poezii despre gheață sau poezii despre devenire
Aș vrea...
Aș vrea să fiu un vânt prin nuc,
Aș vrea la tine să ajung,
Prin frunzele de trandafiri
Să pun petala din trecut
În brațele noastre și în nuc.
Aș vrea să fiu un vânt prin stele,
Să te cuprind mereu cu ele
Și să te strâng, să te sărut
Așa cum numai eu știu,
Copila mea și-a păcii pe Pământ.
Sunt vântul ce stă mereu în Soare
Și-alerg așa cum sufletul mi-o cere
Și răscolesc tot universul
Ca să ajung la tine, înger drag,
Dar misiunea mea nu s-a sfârșit
Aici, pe Pământul tău, Lumina mea,
Ești a păcii pe care-ai creat-o pentru viitor,
Așa cum ne-a dictat bunul Dumnezeu.
Aș vrea ca apele să le mișc
Și să le pun în suflete pierdute,
Să se întoarcă în viața iubirii înot,
Să lase-n urmă ura și dezastrul,
Căci numai cu inima curată
Păstrăm vântul din nuc și Soare
Ce ne veghează permanent,
Trecându-ne prin gaura cheii,
Făcându-ne mai înțelepți.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune sau poezii despre înot
Porți
Hai să ne întoarcem în oglindă,
Dacă-n sine nu mai are sens!
Pe cuvinte zicerea-i gravidă,
Leapădă același univers.
Cum același chip ne poartă piatra,
Până trupul este împietrit;
Doamne, rai și iad, deschideți poarta,
Ca să intre crinul siluit!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai