Necunoscutului
Ca un delir
În mijlocul furtunii
Ca un zâmbet senin
În mijlocul uitării
De sine
Ca un semn discret
Că nu sunt cine voi fi
Și nici nu pot fi
Cine am fost
Acesta este existența
Pe care o dedic
Necunoscutului din oglindă,
Un chip tânăr
Cu privire bătrână
Și miezul nopții
Nu este același pentru toți
Îmi răcnește în gând
O copie a veșniciei
Cu sprâncenele
Traduse eronat
Dintr-un alt fus orar
poezie de Alexandru Pripon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alexandru Pripon. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre uitare
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sprâncene
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul nopții
- poezii despre gânduri
- poezii despre greșeli
- poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.