Spovedanie
Doamne, am furat
Câteva clipe de veșnicie,
Niște firimituri de iubiri rămase
De la ospețele ghiftuiților
Și tăinuite giuvaiere din limba română,
Dar le-am dat înzecit înapoi,
Doamne, iartă-mă!
Nu mi-am iubit aproapele,
Cum să-l iubesc, când el mă lovise,
Secătura, peste obraz?
Cum să i-l întind și pe celălalt
Să mă umilească simetric?
Și nu m-am căit,
Și nu i-am întors lovitura,
Iertător, ignorându-l,
Aproape că l-am iubit,
Doamne, iartă-mă!
Am ucis, cu sânge rece am ucis,
Ideal după ideal,
Speranță după speranță,
Cadavrele pluteau în juru-mi
Iar eu, criminalul în serie,
Cu mâinile în mănuși de plastic,
Să nu mă molipsesc
De virusul devastator al împlinirii,
Număram doar banii de chenzină,
Astfel am ucis și pe drept
Am fost condamnat la viață,
Doamne, iartă-mă!
Am preacurvit,
Mai degrabă cu gândul, decât cu fapta,
Cu câtă condamnabilă
Destrăbălare ideatică
Îmi iroseam nopțile
Cu superstarurile la modă
Nesătulele, deabia se îndurau
Să părăsească dormeza PAL al XIV-lea
Dimineața, când ne soma ceasul,
Doar așa scăpam de pretenția lor
Pentru pensii alimentare în valută,
Am plătit și pentru asta
Cu și mai multă singurătate
Decât atunci când divele ca andivele
Se lăfăiau în dulcile-mi onirisme,
Doamne, iartă-mă!
Și chip cioplit mi-am făcut,
Nu din șefi ageamii, agramați, agresivi,
Sau din colegi delatori,
Chip cioplit din propria înfățișare,
Că mereu, bărbierându-mă
Mă tăiam cu lama
Oricum chip neșlefuit,
Recunoaște, Luminate, că nu erai
În apele tale când m-ai turnat,
Scuze pentru nuanța peiorativă,
Fusese, probabil, lut
Provenit din demolări
Sau argilă refuzată la export,
Dar oricât aș fi întârziat
În fața oglinzii, dincolo de luciu,
Îți jur, îți zăream aura,
Doamne, iartă-mă!
Mea culpa, tânăr și imbecil,
Sufocat de sloganele timpului Antichrist,
M-am lăsat ademenit de Marx,
Din profil chiar că îți semăna
Știu că mă priveai cu o imensă milă
Cum îndrugam despre materialitate
Și determinism. Sufletu'... Truisme...
Mă îndoiam de tine,
Trebuia, rogu-te nu te enerva,
De mânecă să mă tragi
Ca să-mi corectez eroarea tragică,
Câte mătănii să fac a îndurare?
Câte poeme-rugăciuni de Eminescu
Să-ți recit a penitență?
Recunosc, ți-am luat numele în deșert
Numai eu știu spaima
Cu care te invocam ca să mă ai în pază
În periplurile mele africane,
Doamne, iartă-mă!
Am furat, nu mi-am iubit aproapele,
Am ucis, am preacurvit,
Și chip cioplit mi-am făcut,
Și numele în deșert ți-am luat,
Doamne, iartă-mă!
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre bani
- poezii despre șefi
- poezii despre violență
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre tragedie
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Iartă-mă...
Iartă-mă că m-am crezut stăpână,
Iartă-mă, c-am fost atât de rea
Iartă-mă, despovărează-mi mâna
Ca să pot să Te adun în ea.
Iartă-mă, despovărează-mi mintea
Să Te-adun acolo în cuvânt
Să mă plec umilă înaintea
Celui care-a fost și este sfânt.
Iartă-mă, despovărează-mi gura
Să Te-adun în cântece mereu
Sufletul mi-l iartă și făptura
Iart-o, Doamne, Dumnezeul meu.
Iartă-mă acum, despovărează
Inima și tot ce azi însemn
Golgota e-n mine și veghează...
Iartă-mă că Te-am ucis pe lemn...
Iartă-mă, am pus să Te omoare
Și despovărează-mi mâna mea...
Te-am lovit, Isuse și mă doare...
Iartă-mă c-am fost atât de rea...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre prezent
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre lemn
- poezii despre inimă
- poezii despre iertare
Iartă-mă
Iartă-mă când nu am răbdare
Și-aș vrea mai repede să intervi;
Tu-mi știi dorința și dorul meu mare,
O, Doamne, Tu toate le știi.
Iartă-mă când nu am credință
Și nici puterea de-a nădăjdui;
Aștept ca să vină a Ta biruință,
Ajută-mi spre Tine-a privi.
Iartă-mă când n-am bucurie
Și mă autocompătimesc
În loc s-aduc laude vrednice Ție;
Mă iartă că mă poticnesc.
Iartă-mă când nu am voință
Să-nalț către Tine în duh rugăciuni;
Te rog ca în mica și slaba-mi ființă
Tot harul Tău scump să-l aduni.
Iartă-mă când lacrimi șuvoaie
Îmi curg, și ce faci nu înțeleg;
Trimite-mi în suflet a Duhului ploaie,
În toate cu Tine s-aleg.
Iartă-mă când nu am curajul
Să merg înainte chiar dacă e nor;
Mă iartă când nu văd salvarea, prilejul
Prin care faci greul ușor.
Iartă-mă când grija mă apasă
Și-n loc să am pace, mă îngrijorez;
A Ta liniștire în suflet îmi lasă
Și-ajută-mi să nu mai oftez.
Iartă-mă, Doamne, pentru starea
Care nu este după voia Ta;
În dragostea-Ți dă-mi vindecarea
Cu Tine să pot semăna.
Amin.
rugăciune de Paula Diță (14 mai 2013)
Adăugat de Anton
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre salvare, poezii despre religie, poezii despre ploaie, poezii despre pace, poezii despre laudă sau poezii despre dorințe
Doamne, iartă-mă!
Tipul ăsta nu-mi prea place:
Ce mai epitaf i-aș face!
distih de Ion Grigore din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-mă că te-am iertat
Aduni rouă din ceața sufetului meu
Îți dăruiesc zâmbete dimineața mereu
Și sufletul îți încălzesc doar eu
Iartă-mă iubire că te iubesc prea mult
Iartă-mă eu te-am iertat demult
Mă ocrotești și mă călăuzești
Eu te-am iertat pentru că te iubesc
Iartă-mă pe drumul drept și bun
Eu ți-am ieșit în cale fără să-ți spun
Iubire iartă-mă din inimă că te-am iertat
Jurământul pe vecie
eu nu l-am încălcat
Cu iubire și credință mi l-am respectat
Tu ai fost cel care fără voia ta poate
Ai trântit ușa și ai plecat departe
În urma ta nori, ceață, rouă,
Potop și ploaie, picuri de apă
Un lan de grâu copt a inundat
Iartă-mă iubire, eu te-am iertat
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre rouă, poezii despre protecție, poezii despre promisiuni, poezii despre ocrotire sau poezii despre nori
Rugăciune
iartă-mă, Doamne,
mă cațăr spre cer
pe picioare de lemn
sunt suflet de humă
murdar de gânduri, frică, păcate
iartă-mă Doamne,
că plâng pe brațele crucii
pășesc către El și pașii se pierd
printre cruci frânte de suflet
azi pier în stropii de sânge
căzuți de pe crucea fiului Tău
zac la marginea lumii
în șuvoaie de lacrimi
la cap mi-au pus bolovani
să nu mă ridic și să sper
iartă-mă Doamne
că plâng și iar pier, la picioarele crucii
iartă, Doamne,
fiul tău, umil și stingher
rugăciune de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce, poezii despre picioare, poezii despre sânge sau poezii despre plâns
Iartă-mă, mamă
Iartă-mă, mamă, de toate,
Ți-am jurat s-ajung departe,
Tu, m-ai ascultat cu drag,
Iată-mă, la tine-n prag!
Iartă-mă, măicuța mea,
Ți-am furat privirea, da!
Și-am sădit-o-n piept s-o poarte
Cu mândrie a mea fată!
Iartă-mă, maică, pe mine!
Mi-ai dat binele din lume,
Și cu dor ființa mea
Răsădea blândețea ta!..
Iartă-mă, maică, de poți,
Ai făcut zile din nopți!
Mulțumesc, că-n jurul tău
E și copilașul meu!
Iartă-mă, măicuță, iară,
Viața nu ți-a fost ușoară,
Însă ai uitat de tine,
Tot gândindu-te la mine!
Iartă-mă, mamă, de toate,
Prevedeai s-ajung departe,
Eu te-am ascultat cu drag,
Iată-mă, la tine-n prag!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre uitare, poezii despre noapte, poezii despre mândrie, poezii despre mulțumire, poezii despre mamă sau poezii despre dor
Ruga pentru el...
Săracă mi-e casa în care trăiesc,
Sărac mi-e destinul, dar în el te primesc.
Amară și seacă mi-e ceașca de cafea,
Zic "mulțumesc" pentru ce am, dar multe aș mai vrea...
Iartă-mă, Doamne, că îți mai cer ceva,
Iartă-mă, te rog, dar știi că nu aș putea
Fără dragostea lui, ce mă face bogată,
Fericită, sinceră și uneori atât de minunată...
Nu vreau aur, platină sau bucăți de argint,
Vreau să ne ții împreună, până vom avea și părul cărunt.
Nu vreau, Doamne, să mă hrănești cu pâine albită,
Mi-e de ajuns și coaja de la cea mucegăită.
Nu vreau ca să fiu îmbrăcată cu stil,
Vreau doar să îmi amintesc de acea zi de april,
Când l-am cunoscut pe el și totul în jur s-a schimbat,
Ce-am avut am dat, doar trupul mi l-am lăsat.
Doamne, nu mă plâng că sunt săracă,
Plâng că am în suflet o iubire, nu o joacă.
Trimite-l, Doamne, azi lângă mine,
Căci știu că mi-au rămas zile puține...
Și una doar aș vrea: "să îi spun că-l iubesc",
Ca să plec cu sufletul curat spre destinul ceresc!
poezie de Ina Cevaga
Adăugat de Ina Cevaga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre trup și suflet, poezii despre sinceritate sau poezii despre schimbare
Să nu mă ierți, Doamne ...
Doamne,
n-am numărat niciodată bucuriile
și mângâierile și clipele de fericire
cu care, din pruncie, m-ai învățat
să-i slujesc pe cei din jur!
N-am numărat nici iertările de cu seară
greșiților mei;
nici zâmbetele dis de dimineață,
oferite, cu îngăduința Ta, semenilor!
Știu că, prin zâmbirile din zori
și iertările din amurg,
eu îmi alcătui zilnic,
un mic Eden, cum ți-ai dorit Tu!
Și că, aceasta e treaba mea, pe Pământ!
Știu că, Tu m-ai ales pe mine,
ca să-ți înfăptuiești Binele!
Doamne, cu toate acestea,
nu m-am învrednicit niciodată
să-mi număr creditele de răsfăț divin,
și concesiile de bunăstare pământeană!
Iartă-mă, Doamne!
Dar, Doamne, număr în fiecare zi
iubirile confiscate, refuzate,
reprimate de mine semenilor mei,
fără voia Ta!
Iar ele mă dor într-atât,
încât simt cum, fiecare
golește ireversibil,
cupa din mine a Binelui Tău!
Pentru aceste nevrednicii,
Doamne, să nu mă ierți...!
rugăciune de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre toleranță, poezii despre seară, poezii despre răsfăț sau poezii despre rai
Iartă-mă, te rog, Isus
Iartă-mă că n-am cântat
Numele și-a Ta Ființă
Prin Zgleamăn când am umblat
Căci puțină aveam credință
Pe la Ogrădeasa când treceam
Păscând oile-n pășune
Iartă-mă că nu-ți cântam
O Isus Slăvitu-ți Nume
Iartă-mă-n copilărie
Numele nu ți-am slăvit
Și în lauda Ta vie
Prea puțin am poposit
Pe Dălina când am fost
Privind mieii cum jucau
Al credinței sfinte rost
Puțin ochi-mi îl vedeau
Iară-mă te rog Isus
Căci de Tine prea puțin
Aminte eu mi-am adus
O Isuse Miel Divin
Azi mă doare nepăsarea
Și a mea necunoștință
Căci nu am știut lucrarea
Ta Isus de biruință
Însă vreau să mă întorc
La Cuvântul Tău cel Sfânt
Și iubirea Ta s-o port
Cât voi trăi pe pământ
Să te laud Domnul meu
Nu ca în copilărie
Să-mi fii Mire Dumnezeu
Îndurare Pâinea Vie
Vreau Numele să-ți cinstesc
Nu ca-n Coastă odinioră
Căci astăzi te preamăresc
În ființa-mi dar coboară
Nu o Doamne ca-n Rupturi
Ori pe Lorniț când eram
Căci eu azi după Scripturi
Vreau Isus al păcii ram
Vreau a Ta neprihănire
În Tine doar să mă-ncred
Eu străpuns de-a Ta iubire
Numei chipul Tău să-l văd
Să văd Doamne a Ta Ființă
Și iubirea Ta adâncă
Ca să umblu prin credință
Pentru veci să-mi fii Tu stâncă
Isuse ca pe Lupoaia
Nu mai vreau ca să trăiesc
Ci-ți ofer pe veci odaia
Ca Mire eu te primesc
A Ta Doamne stăpânire
O vreau azi în viața mea
Să trăiesc a Ta iubire
Pentru veci să-ți pot cânta
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 martie 2019, Betania Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi sau poezii despre creștinism
Iartă-mă
Iartă-mă, te rog, tu, Cea-care-zâmbești.
Știu că-mi atârnă iertarea
În cornițele zâmbetului tău.
Tu, Dulce-împlinită, iartă-mă.
Iertarea mea e-n boiul tău de farmec,
În ondularea mijlocului tău subțire,
În grația cu care te miști,
O, mlădios punct de-ntrebare.
Iartă-mă pentru suferințele mele,
Iartă-mă că-mi ești prea dragă,
Că mor când te duci
Și-nviu când apari.
Iartă-mă, Domniță-a-inimii-mele!
Cuprinde-mă de după grumaz,
Apleacă-ți spre mine
Fața de soare, gene de ceață.
Gura ta, gura ta să-mi dea iertare
Pentru toate cele știute și neștiute,
Pentru nebuniile abia trecute
Și pentru cele imediat viitoare.
poezie celebră de Mihail Sadoveanu din Daim (22 martie 1944)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Mihail Sadoveanu despre zâmbet, poezii despre suferință, citate de Mihail Sadoveanu despre suferință, poezii despre moarte, citate de Mihail Sadoveanu despre moarte, poezii despre gură, citate de Mihail Sadoveanu despre gură, poezii despre Soare sau citate de Mihail Sadoveanu despre Soare
Stat în alt... stat
Scoate-mă, Doamne, din vidul existențial,
Ia-mă de mână și-ndrumă-mi pasul,
pe Pasul Tău invizibil, etern,
îndepărtează-mi, îndată, impasul,
care mă poate arunca
în Infern.
Trece-mi, Doamne, lacrimile prin sită,
îndulcește-mi sufletul de amar năpădit,
scoate-mă din starea de eu a neantului...
iartă-mă, sunt aici, am venit
să-mi descarc sufletul, la margini de fire,
sunt un Iov, Majestate,
în devenire.
Răspunde-mi, Te rog, sunt încă ființă,
plăsmuită după chipul și asemănarea Ta,
iubirea-mi, furia-mi, nebunia,
urletu-mi tandru
și floarea de Nu-mă-uita,
mă domină de când eram flăcăiandru...
Trăiesc în mijlocul Luminii
care, uneori, mă rănește,
în zori și-n amurg,
când zilele curg,
îți port pe umeri toate judecățile,
Doamne,
iartă-mă că sunt și am fost,
cu rost, fără rost!
Sunt obosit de mine însumi... Doamne,
scoate-mă din povârnișurile firii,
e vremea când se ofilesc trandafirii
și Timpul Cruce devine...
prin mine, prin Tine,
mă leg peninsular de Infinit
și mor fără capăt,
subit...
Mi-e sete, Doamne, de viață,
mi-e foame, Doamne, de ideal,
mi-e dor de-un apus muzical,
îmi ispășesc, Doamne, sinele,
și alerg, nebun, după mine...
În flori, cu pețioluri și stamine,
au adăstat
Raiul și Iadul
stat în alt... stat!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iad, poezii despre flori, poezii despre devenire sau poezii despre trandafiri
Iartă-mă. mamă
Iartă-mă, mamă
Mamă, iartă-mă de toate
Ce eu le-am făcut,
Cu tandrețe și cu șoapte
Alte gânduri am avut.
Refuzând a ta vorbă
Am avut mai multe rele
Iartă-mă de rog mamă
Și ma rog eu pân' la stele.
Știu că nu te-am ascultat
Când îmi vorbeai adesea
-Ascultă Sorina acest sfat
Și vei putea să treci de rele.
Iartă-mă mamă, am greșit
Că nu te-am ascultat la timp
Tu ești cel mai scump prieten,
Cel mai scump cuvânt.
Aș da totul să mă ierți,
Doar pe-o clipă să te-ascult
Mamă iartă-mă re rog
Pentru tot ce am făcut.
poezie de Gandrabur Sorina (4 noiembrie 2017)
Adăugat de Sorina Gandrabur
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre stele, poezii despre sfaturi, poezii despre prietenie, poezii despre gânduri sau poezii despre greșeli
Cosește Doamne iarba de pe mine
azi ca și ieri ocnaș mă simt încarcerat în viață
mai am de ispășit pedeapsa încă
și car în transparenta mea făptură
o suferință dulce ca un izvor zidit în stâncă
și pleava mi-e deasupra Sfinte Doamne
i-ajung pe undeva la subsuoară
mi-s pletele murdare de păcate
un schit sunt de sudalme și ocară
și-aș vrea să mor o candelă curată
să-mi lumineze ultima suflare
Tu iartă-mă de viață pentru mine
doar viermii mai au trainică valoare
(așteaptă viermii trufandale Doamne
probabil le amiroase a pucioasă
dar viața mea ruină încă vie
palpită jalnic pe sub haina roasă)
cosește Doamne iarba de pe mine
mi-am luat sicriu și l-am plătit în rate
nu m-a costat prea mult am dat pe acesta
lunar (prin respirarea mea concavă)
întâiul adevăr și întâia-mi libertate
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre vestimentație, poezii despre valoare, poezii despre trecut sau poezii despre stânci
Cu dracul nu se stă de vorbă. Spune "Doamne, iartă-mă, Doamne Iisuse Hristoase", asta e poziția când ești atacat.
Arsenie Papacioc în Iată Duhovnicul (2007)
Adăugat de Marilena Faier
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre draci sau citate de Arsenie Papacioc despre draci
Confesiuni
Iartă-mă că sunt semnul de-ntrebare
din propoziția ta
și avidă de răspunsuri
îți fur gândurile nerostite.
Iartă-mă că plec la drum
și dornică de depărtări
îmi pun bagajul de vise pe umerii tăi.
Iartă-mă că menită să mă nasc vânt
și visând la ocean
stârnesc furtuni într-un pahar cu apă.
Iartă-mă că m-am născut prea târziu
și flămândă de viață
am să-nvăț să mor prea devreme.
Și... mai iartă-mă, te rog,
că-n mareea stârnită de sufletul tău
te-am rugat să mă ierți.
poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru (16 septembrie 2009)
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre vânt, poezii despre visare sau poezii despre ocean
Ești nădejdea...
Ești nădejdea sufletului meu
Te-am purtat în lacrimile mele,
Te-am purtat în dragoste mereu
Palmele Te-au legănat pe ele.
Te-am dorit și Te-am iubit nespus,
Te-am iubit dincolo de cuvinte,
Sufletul Žnainte Ți l-am pus
Să-l îmbraci tot cu podoabe sfinte.
Te-am iubit și m-ai iubit și Tu,
Te-am iubit adânc în veșnicie,
Nu-mi vei spune niciodată nu,
Viața Ta e-n mine și-o sa fie.
În genunchi vin înaintea Ta
Fața mi-am ascuns-o că mi-e frică
Și de vezi c-am împietrit așa
Vino, Doamne, Tu și mă ridică.
Pune-Ți mâna, Doamne Dumnezeu,
Lacrimile s-au uscat sub pleoape-
Pentru Tine-i astăzi plânsul meu,
Pentru mine ține-mă aproape.
Ce iubire, Doamne, mă-nfior,
Ce iubire-ai dat să cresc spre Tine,
Vino, Doamne, că de-atâta dor
Mi-a-nfrunzit și cântecul în mine.
Vino, Doamne, că de când Te-aștept
Mi-a-nflorit cuvântul în grădină,
Vino, Doamne, strânge-mă la piept
Și-am să-Ți fiu lumină din Lumină....
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte
Doamne Dumnezeule, iartă-mă că nu am înțeles până acum comorile pe care Tu le-ai pus în gura mea, că nu am înțeles că pronunțând cuvinte pot să Te imit, să devin ca și Tine. Nu mi-am dat seama că fac rele cu cuvintele mele: am spus lucruri fără bun simț, am rănit oamenii, am perturbat creaturile și am dărâmat totul la pământ cu ajutorul acestui instrument pe care Tu mi l-ai dat. În loc să fac bine, de a consola, de a susține, de a dirija, de a ghida făpturile, în loc să le dau viață și să le învii, în loc să le ridic și să le proiectez către Tine, Domnul, Creatorul, eu le-am demolat și le-am degradat. Iartă-mă și învață-mă cum să-mi folosesc gura și limba pentru a face bine, pentru a lumina și a încălzi pe alții, nu numai pentru a mânca, a bea și a spune prosti fără a înțelege nimic vreodată.
citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre cuvinte, citate despre viață, citate despre mâncare, citate despre gură, citate despre devenire, citate despre comori sau citate despre ajutor
Rugăciune
Ridică-mă,
să nu cobor în rătăcire
și-n lumea ce se surpă.
Nu mă lepăda amăgirii,
pregătește-mă,
și ferește-mă de slavă.
Când vremea vieții cade în mândrie,
înfășoară-mă în umilință
și iartă-mă!
O, Doamne, iartă-mă!
poezie de Cristina Maria Purdescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea unei broaște țestoase
Doamne, ajută-mă să redevin mieluța din copilăria pe care mi-ai aruncat-o la câini! Eu nu m-am supărat, Doamne, pentru că mi-ai șterpelit cloșca, tocmai când mă vârâsem sub ea... Și era atât de cald...!
Nu, nu m-am supărat, ci am tăcut chitic! Pe urmă, din cauza nedreptății tale, m-am zbătut ca peștele pe uscat, Doamne!
Puteam să te dau în judecată, pentru sechestrare de pământeni, sau să te pârăsc la D. N. A., pentru însușire ilicită de luturi! Dar eu te-am iertat... Doamne!
Ceea ce mi-ai luat (și continui să-mi iei), niciodată n-o să-mi mai poți da înapoi... De aceea, te implor, Doamne: fă-mă din nou miel, ca să nu mă revolt ci doar să scâncesc, atunci când îmi pui cuțitul la gât...!
rugăciune de Iulia Mirancea (15 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre supărare, poezii despre revoltă, poezii despre pești, poezii despre câini sau poezii despre copilărie
Golgota cuvântului
Doamne Iisuse al limbii române
iartă-mă că-ți răstignesc cuvântul
viața trece numai visul tău râmăne
îl păstrez în mine răstignindu-l
Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul
este trup din trupul tău preasfânt
de-l rostesc se-nfiorează gândul
fără tine nu există nici un gând
Este trup din trupul tău preasfânt
viața trece visul însă mai rămâne
niciodată azi și mâine și oricând
Doamne Iisuse al limbii române
Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul
îi dau viața-n mine răstignindu-l
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre limba română, poezii despre existență sau poezii despre România