Rugăciunea unei broaşte ţestoase

Doamne, ajută-mă să redevin mieluţa din copilăria pe care mi-ai aruncat-o la câini! Eu nu m-am supărat, Doamne, pentru că mi-ai şterpelit cloşca, tocmai când mă vârâsem sub ea... Şi era atât de cald...!
Nu, nu m-am supărat, ci am tăcut chitic! Pe urmă, din cauza nedreptăţii tale, m-am zbătut ca peştele pe uscat, Doamne!
Puteam să te dau în judecată, pentru sechestrare de pământeni, sau să te pârăsc la D. N. A., pentru însuşire ilicită de luturi! Dar eu te-am iertat... Doamne!
Ceea ce mi-ai luat (şi continui să-mi iei), niciodată n-o să-mi mai poţi da înapoi... De aceea, te implor, Doamne: fă-mă din nou miel, ca să nu mă revolt ci doar să scâncesc, atunci când îmi pui cuţitul la gât...!

rugăciune de Iulia Mirancea (15 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eleison Me Ton Amartolon [Miluieşte-mă pe mine păcătosul]

Doamne, credinţă am avut de neclintit
când valurile negre mă trăgeau in jos,
semeţii munţi i-am clătinat…dar m-am mândrit:
miluieşte-mă pe mine cel pacatos.

Doamne, în stihuri Te-am cântat şi Te-am slăvit,
căci dulce stih mi-ai dat şi graiul cuvios,
cu aripi de rime am zburat…dar m-am mândrit:
miluieşte-mă pe mine cel pacatos.

Doamne, pentru Tine m-am lăsat osândit,
pentru sfântul Tau nume dulce şi duios,
ocări şi spini am suportat…dar m-am mândrit:
miluieşte-mă pe mine cel păcatos.

Doamne, cu Tine am fost pe cruce şi am pătimit,
cu Tine am gustat din bice pân’ la os
şi oasele-mi zdrobite au fost…dar m-am mândrit:
miluieşte-mă pe mine cel păcatos.

Doamne, de atâtea ori spre raiul înflorit
Îngeri m-au purtat şi-n cerul Tău frumos
cu sfinţii în rugăciune-am fost…dar m-am mândrit:
miluieşte-mă pe mine cel păcatos.

Doamne, atâtea lucruri bune au răsarit
din rugăciunile rostite cu folos.
Atât de minunate sunt…dar m-am mândrit:
miluieşte-mă pe mine cel păcatos…

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc, Doamne

Doamne,
ştiu că te-ai implicat infaililibil
în modesta-mi existenţă,
atunci când ai purces şi definitivat
proiectul creării mele;
când mi-ai oferit privilegiul iertării
de păcatul primordial;
când m-ai pus blând, cu multă grijă,
prunc întreg şi sănătos,
în braţele calde, ale mamei mele!

Doamne, Te iubesc!

rugăciune de Iulia Mirancea (22 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea pe care o port întotdeauna în sufletul meu este "Doamne, ajută-mă! Doamne, scapă-mă! Doamne, ajută-i, Doamne, iartă-i!", mă refer la preoţii şi credincioşii din eparhia pe care o păstoresc. Înainte de a-mi pomeni mama în biserică îmi pomenesc preoţii şi credincioşii din eparhie, iar după aceea pomenesc neamul nostru românesc. "Doamne, ajută-mă! Doamne, scapă-mă! Doamne, ajută-i! Doamne, iartă-i! Doamne, dă ploaie, dă pace pe pământ!", iată că v-am dezvăluit secretul celei mai mici cărţi de rugăciune pe care o port cu mine mereu.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi lua iubirea

De ce plâng, Doamne? Că am sufletul plin
De dragoste, de dor şi de credinţă?
Cum aş putea eu, Doamne, să spun că e un chin
Să simt tot ce mi-ai dat? Îţi port recunoştinţă!

Mi-ai dat iubire şi speranţă în destin,
Mi-ai dat credinţa pentru-o-ntreagă viaţă.
Cum aş putea să plâng că am sufletul plin?
Cad în genunchi plecându-mi a mea faţă.

Şi-Ţi mulţumesc, Doamne şi Te implor acum,
Să nu îmi iei nimic din tot ce Tu mi-ai dat
Şi chiar dac-am să plâng în lungul vieţii drum,
Să nu-mi consideri plânsul ca pe un greu păcat.

Şi-Ţi mulţumesc pentru că, Tu, îmi eşti
Tot sprijinul, tot reazemul din viaţă;
De rele, Doamne, Te rog să mă fereşti
Şi dă-mi iubire, şi dă-mi, Te rog, speranţă.

Iubire pentru oameni, speranţă-n veşnicie,
Dă-mi liniştea de care am nevoie,
Fereşte-mă, Doamne, de ispită şi prostie
Şi lasă-mă să cred, Te rog, Doamne, dă-mi voie.

Să sper şi să cred în dragostea şi-n mila Ta,
Să simt că nu e vis speranţa pe pământ
Şi ia-mi, Te rog, viaţa şi fă ce vrei cu ea,
Dar nu-mi lua iubirea, e tot ce am mai sfânt.

rugăciune de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne! fă-mă să seamăn mereu cu cea pe care bărbatul meu o doreşte în mine! Doamne! Doamne! salvează-mi bărbatul, pentru că el mă iubeşte cu adevărat şi fără el aş fi prea orfană. Şi apoi fă, Doamne, ca el să moară primul, pentru că vrea el să pară puternic, dar este cuprins de teamă când nu mă aude că fac gălăgie prin casă. Doamne! scapă-l mai întâi de teamă! Ajută-mă să fac mereu tărăboi prin casă, chiar dacă va fi nevoie să sparg câte ceva din când în când.

citat din Consuelo de Saint-Exupery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îmi era mai greu

Tu m-ai lăsat plângând...
credeam că ai plecat,
dar, Doamne,
cât de frumos m-ai aşezat
în lumea Ta!
Cât de frumos aveai grijă
de visele mele!
cât de aproape mi-erai!
Acum că ai răspuns
durerii mele,
te văd zâmbind
precum un Tată
care-mi ştie drumul.
Acum Te văd,
Te simt,
crezând în Tine,
mi-ai răspuns,
când Tu, Doamne,
l-ai adus în viaţa mea,
m-am bucurat ca un copil,
dar tot, Tu, Doamne,
l-ai luat ca să-mi redai
bucuria de a trăi.
Azi, nu mă mai simt singură,
uitată,
rănită,
minţită,
nepotrivită...
căci Tu mi-ai răspuns
zâmbind
şi m-ai ridicat
deasupra durerii.
M-ai vindecat
şi-Ţi mulţumesc
că nu m-ai părăsit!

poezie de Eugenia Calancea (24 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, fă-ne din nou

Doamne, Pământul e atât de pârjolit de secetă,
încât nu mai credem că ne-ai putea trimite
un strop de ploaie!
Lumea pe care Tu ai vrut-o bună,
e atât de plină de ură,
încât nu mai credem
că cineva ne-ar putea iubi!
Doamne, absolvă-ne şi...
fă-ne din nou, Doamne!

rugăciune de Iulia Mirancea (14 septembrie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu fiu

Vreau să-mi fie trupul jertfă necurmată
Să mă mistui, Doamne, pe altarul sfânt
N-o să am cuvinte azi şi niciodată
Să Te laud, Doamne şi să pot să-Ţi cânt.
Legănată-n braţe m-ai ţinut şi încă
Mă mai porţi cu Tine, Doamne, Sfântul meu
Mi-ai clădit o casă, m-ai zidit pe stâncă
Ca pe-o floare rară m-ai păzit mereu.

Tu eşti totul, Doamne, cine să mai fie
Dumnezeu în ceruri ori aicea jos,
Veşnicie pus-ai peste veşnicie
Şi mi-ai dăruit-o prin Isus Cristos.

Dacă pentru mine a murit El, Tată,
Pentru mine, boţul gângav de pământ
Cum să nu-Ţi fiu, Doamne, jertfă necurmată
Zi şi noapte-adusă pe altarul sfânt?...

poezie de Adriana Cristea (10 august 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre Tine, Doamne

Spre Tine, Doamne azi ridic
Cu umilinţă glasul meu
Şi-n chip de rugăciune-Ţi zic:
- Ajută-mă, că-mi este greu...

Greşit-am, Doamne peste fire,
Greşit-am la pământ şi cer,
M-am complăcut în amăgire
Dar în iertarea Ta încă mai sper!

Asemeni cu tâlharul de pe cruce,
Îmi recunosc în ultim ceas căderea
Şi Te implor, Iisuse dulce,
Să-mi dărui cum ştii mângâierea...

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de mult mă iubeşti?

Într-un colţ de univers,
am vrut să mă cuibăresc în braţele tale,
fiindcă ai apărut în calea mea
tocmai când mă rătăcisem
printre nişte pantere care
habar n-am ce căutau în drumul meu...
dar, când să mă apropii de tine,
am alunecat: poate de emoţie...
sau poate m-a împins cineva...
nu m-am lovit, dar
cred că m-am ridicat prea încet şi
cred că tu te grăbeai către o bisericuţă
săpată, de secole, într-o stâncă...!
Şi mai cred că acolo te aşteptau zeii,
pentru închinăciunea ta zilnică!
Apucasem să-ţi văd, doar o clipâ, faţa:
păreai trist, dar cred că erai doar îngândurat...
erai obosit, dar păreai plin de iubire...!
Te-am petrecut cu privirea, o vreme,
şi am spus încet, doar pentru mine, că,
deşi nu te cunosc, te iubesc atât de mult...
Dar erai prea departe ca să mă mai auzi!
Pe urmă nu te-am mai văzut...
Cât de rău îmi pare că
nu te-am strigat să vii înapoi...
Dacă te-aş întâlni vreodată în vis
te-aş întreba:
cât de mult m-ai iubit atunci?
Atunci când, spontan, dezimvolt
şi atât de natural,
mi-ai întins braţele ca să mă ocroteşti,
deşi, ştiai precis,
că n-o să mă poţi atinge...
că n-o să mă poţi atinge atunci...
şi... niciodată!

poezie de Iulia Mirancea (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă ierţi, Doamne ...

Doamne,
n-am numărat niciodată bucuriile
şi mângâierile şi clipele de fericire
cu care, din pruncie, m-ai învăţat
să-i slujesc pe cei din jur!
N-am numărat nici iertările de cu seară
greşiţilor mei;
nici zâmbetele dis de dimineaţă,
oferite, cu îngăduinţa Ta, semenilor!
Ştiu că, prin zâmbirile din zori
şi iertările din amurg,
eu îmi alcătui zilnic,
un mic Eden, cum ţi-ai dorit Tu!
Şi că, aceasta e treaba mea, pe Pământ!
Ştiu că, Tu m-ai ales pe mine,
ca să-ţi înfăptuieşti Binele!
Doamne, cu toate acestea,
nu m-am învrednicit niciodată
să-mi număr creditele de răsfăţ divin,
şi concesiile de bunăstare pământeană!
Iartă-mă, Doamne!
Dar, Doamne, număr în fiecare zi
iubirile confiscate, refuzate,
reprimate de mine semenilor mei,
fără voia Ta!
Iar ele mă dor într-atât,
încât simt cum, fiecare
goleşte ireversibil,
cupa din mine a Binelui Tău!
Pentru aceste nevrednicii,
Doamne, să nu mă ierţi...!

rugăciune de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dat, Doamne

Ca să fiu ce-am fost în viaţă,
mi-ai dat primăveri şi toamne.
Mi-ai dat zori în dimineaţă,
mi-ai dat flori, mi-ai dat şi poame.
Mi-ai dat cer senin şi nor,
aşa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat şi multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar şi chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar şi chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat şi înţelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat şi încercări.
Plecat îţi fac mulţumire
şi urc dincolo de zări.

poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mulţumesc, Doamne

Doamne, Când nu ştiam încă, cine, de unde
şi, mai ales, de ce m-a adus pe lume,
Tu, Doamne, mi-ai luat-o la tine, fără să mă-ntrebi,
pe măicuţa mea bună!
Şi, în locul ei, fără ca eu să-ţi fi răspuns,
mi-ai trimis pe cap, Doamne, o coţofană!
Ea, coţofana, avea darul să se transforme în:
vrăjitoare, bufniţă, varză murată.

Aşadar, adio mamă!
Gustul surogatului a substituit, rapid,
un moft copilăresc!
Îmi amintesc, de parcă ar fi colea:
sterpe, slute, lugubre, nişte straie incerte,
difuzau sinistru şi agasant,
refrenul aceleiaşi melodii: biată copilă!
Era de neîndurat...
Cât de nefericită am fost, Doamne!
Şi am crezut că nu exişti...
Sau că nu mă iubeşti...!

Pe urmă însă, când, speriate încă,
două mure mari, negre, părtinite de Tine,
încercând să-şi deschidă candoarea către lume,
se vor fi pomenit, undeva, în sălbăticia munţilor,
cotrobăind curioase prin palmele Tale!
Şi, în poiana Lunca Florii de la Lonea
(vrednicie a mâinilor tale),
iscoditorii ochi,
ascunşi într-un covor de-al tău de "Nu mă uita",
vor fi privit zile de-a rândul,
cât îi ţinea privirea,
eternitatea ta albastră...!
Acolo, numai cu tine, Doamne,
un pui de rândunică plăpând, cald încă,
îţi va fi consfinţit existenţa prin mărturia iubirii,
ascultând vrăjit, partitura divină
a celui mai candid Vivaldi de pe Pământ:
şipotul Jiului!
Era covârşitor de bine...!
Cât de fericită m-ai făcut!
Cred că atunci, Tu ai existat, numai pentru mine!
Acum ştiu că mă iubeşti, Doamne!

Doamne, Îţi mulţumesc!

rugăciune de Iulia Mirancea (2 august 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ajută-mi neputinţa...

Ajută-mă, Doamne, să-mi văd neputinţa
Să nu mi se-ntunece în veci conştiinţa
Să ştiu cum să scad şi cum să adun
Măsura reală a Cuvântului bun

Te rog, mă scoate din negrul Infern
Şi mă leapădă de cel mai feroce blestem
Ajută-mă, Doamne, să încetez să mai fiu
Un suflet pierdut în adâncul pustiu

Dă-mi, Doamne, umila şi dreapta răbdare
S-ajung cu smerenie pe-aleasa cărare
Fii blând şi milos, cum prea bine te ştiu
Picătură din Rai în veci ca să fiu

Ajută-mă, Doamne, cu evlavie să-mi plec,
Genunchii mei grei, în semn de respect,
Să-ţi înţeleg cu dor măiastra lucrare,
Ca viaţa să-mi fie doar sărbătoare.

Şi iartă-mi, te rog, păcatele multe
Duhul tău sfânt, cu drag să le-asculte
Atunci când îmi fac cunoscut tot regretul
Şi-mi vărs cu lacrimi amare secretul

Ajută-mă, Doamne, pe cerul stingher,
Să trec curat şi să nu fiu mizer
Ajută-mi, Doamne, întreaga fiinţă,
Şi iute mă vindecă de neputinţă.

poezie din Aurora Cristea
Adăugat de corector
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne!

Doamne!
dacă mi-ai da un cuvânt şi acela ar fi al meu
aş scrie în inimile tuturor
iubire!
dacă mi-ai da o notă
şi pe aceea aş da-o oamenilor ca să înveţe să cânte, cu sufletul
numai fericire!
dacă mai fi făcut pictor aş fi pictat un tablou, cu noi toţi
prinşi de mână
pentru ca în lume să fie numai unire!
dacă mai fi făcut doctor aş opera şi apoi aş arde
toată răutatea din suflete şi bolile din lume!
nu mai vreau pentru nimeni
durere!

aş vrea, Doamne, să-mi dai o pâine, ca din ea să satur
toţi flamanzii iar pentru copii
un munte fără de sfârşit de jucării!
aş vrea, Doamne, ca toate femeile din lume
să fie mame bune!
dacă aş avea o aşa putere aş topii toate armele ce ne ameninţă
viaţa şi planeta cu distrugere
iar pe nebunii şi hoţii care ne conduc
ia-ş trata în spitale de psihiatrie!
dacă m-ai fi făcut, Doamne, sculptor aş striga:

- Fie a ta Brâncuşi coloană a infinitului pentru noi
către cer şi Dumnezeu
Închinăciune!

poezie de Viorel Muha (martie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, mai fă o minune!

Eu credeam că-s cel mai tare
Că eu sunt cel mai vestit...
Dar în faţa ta o doamne...
Mi-am dat seama că sunt mic.

Adunata-m lucruri multe,
Averi... multe am vrut să am.
Dar mi-am dat seama o doamne
Că de fapt... eu gol eram.

Mă-n'brăcam cu haine scumpe,
Cine mai era ca mine.
Dar mi-ai arătat o doamne...
Că de fapt eram un nimeni.

N-ascultam nici o povaţă
Rele multe am făcut.
Tu... o doamne... mi-ai dat viaţă
Ce am strâns tot am pierdut.

Cunoscuta-m vitejia,
Mândru tare am mai fost.
Dar pierduta-m bătălia,
Fără a crede în Hristos.

Am primit botezul doamne...
Ca să-mi fie de folos.
Prin puterea ta ce-a mare
Ai salvat un păcătos.

Eu... l-as tot în astă lume
Că de fapt... nu i-au nimic.
Doamne te rog... fă minune
Şi salvează- mă un pic.

Ia- mă în împărăţia... care
Sus în cer o stăpâneşti.
Ştiu doamne că ai răbdare
Eu aştept... vin când doreşti.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare despre tăcerile lumii şi tăcerea din inima ta

Iubite, tăcerile de la marginea lumii acesteia
au făcut coadă la uşa albastră din inima mea
şi noaptea durerilor toate s-a adăpostit la mine-n perdea.
(Mai ştii când mi-ai spus că visul nostru n-o să se spulbere
niciodată şi că numai cu mine ai trăit veşnicia?)
S-a făcut tăcere în gropile nevăzute ale singurătăţii
Şi m-am întrebat ca şi Blaga odinioară într-o Scrisoare de-a sa - "Doamne,
Doamne de cine m-am lepădat?"
Mi s-au strivit încheieturile zborului şi am plecat

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Doamne... (cântare)

Se stinge lumina afară
Adie o boare de vânt
Cu lacrimi de dragoste iară
Mă rog şi Te laud şi-Ţi cânt.
Te rog pentru cel ce mai plânge
Te rog pentru cel ce-a căzut
Făptura mea toată se frânge
O mână sunt, Doamne, de lut.

Mă pierd fără Tine, sunt mică
Frânturi de cuvinte-ecou
Se-ntorc din tăcere, mi-e frică
Ajuta-mă, Doamne din nou.

O, Doamne, o, Doamne, o, Doamne Domnul meu
O, Doamne rămâi lângă mine,
O, Doamne, o, Doamne, mărite Dumnezeu
Speranţa mea toata e-n Tine.

cântec, versuri de Adriana Cristea (13 martie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie, Doamne

Îţi mulţumesc Ţie, Doamne,
c-am mai prins o primăvară.
O adaug mândrei toamne
după ce-am să trec prin vară.
Îţi mulţumesc Ţie, Doamne,
pentru ani ce mi-ai dat,
Şi preacuvioasei mame
a lui Isus împărat.
Slavă îţi cânt Ţie Doamne,
pentru viaţa ce-am primit,
Şi-încredinţez Ţie, Doamne,
Sufletul meu obosit.
AMIN!

rugăciune de Dumitru Delcă (aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alpinism în sine...

Doamne... te-am tot căutat prin intangibil,
ca să te citesc în mine, mai unită cu cea de azi...

Doamne... şi cât de îndepărtată îmi eram
celei de ieri sau de niciodată...

Doamne... m-am rătăcit prin gândul că te mai caut,
mai singură decât mine, copila, cândva înlănţuită de cei care nu te căutau...

Doamne, oare mai am de spart piatra aşteptării
cu lacrima împlinirii prin a te striga?

poezie de Diana Ciugureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!