Iartă-mă, te rog, Isus

Iartă-mă că n-am cântat
Numele şi-a Ta Fiinţă
Prin Zgleamăn când am umblat
Căci puţină aveam credinţă

Pe la Ogrădeasa când treceam
Păscând oile-n păşune
Iartă-mă că nu-ţi cântam
O Isus Slăvitu-ţi Nume

Iartă-mă-n — copilărie
Numele nu ţi-am slăvit
Şi în lauda Ta vie
Prea puţin am poposit

Pe Dălina când am fost
Privind mieii cum jucau
Al credinţei sfinte rost
Puţin ochi-mi îl vedeau

Iară-mă te rog Isus
Căci de Tine prea puţin
Aminte eu mi-am adus
O Isuse Miel Divin

Azi mă doare nepăsarea
Şi a mea necunoştinţă
Căci nu am ştiut lucrarea
Ta Isus de biruinţă

Însă vreau să mă întorc
La Cuvântul Tău cel Sfânt
Şi iubirea Ta s-o port
Cât voi trăi pe pământ

Să te laud Domnul meu
Nu ca în copilărie
Să-mi fii Mire — Dumnezeu
Îndurare — Pâinea Vie

Vreau Numele să-ţi cinstesc
Nu ca-n Coastă odinioră
Căci astăzi te preamăresc
În fiinţa-mi dar coboară

Nu o Doamne ca-n Rupturi
Ori pe Lorniţ când eram
Căci eu azi după Scripturi
Vreau Isus al păcii ram

Vreau a Ta neprihănire
În Tine doar să mă-ncred
Eu străpuns de-a Ta iubire
Numei chipul Tău să-l văd

Să văd Doamne a Ta Fiinţă
Şi iubirea Ta adâncă
Ca să umblu prin credinţă
Pentru veci să-mi fii Tu stâncă

Isuse ca pe Lupoaia
Nu mai vreau ca să trăiesc
Ci-ţi ofer pe veci odaia
Ca Mire — eu te primesc

A Ta Doamne stăpânire
O vreau azi în viaţa mea
Să trăiesc a Ta iubire
Pentru veci să-ţi pot cânta

poezie de Ioan Daniel Bălan (24 martie 2019, Betania Cluj)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!