Schiţez urme de viaţă

literele par nişte ape repezi
şuşotitul îmi provoacă imagini
dintr-o lume simplă neinvadată
curgerea le e vie
peste pietrele timpului
îmi cresc arbori la marginile colii

ispitit un stol negru se desprinde
lăsând cuiburi veline
ramurile se acordează în triluri
cerul din tavan se face tot mai senin

o altă foaie o altă viaţă
literele se înnoadă cu flori sălbatice
într-o libertate de curcubeu
literele mele sunt gurmande şi
dacă le stârnesc
îmi devorează hârtia

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu...! doar îmi citesc gândurile,
Sunt un fel...! e felul meu de-a fi!
E ca şi cum m-aş,, dezbrăca,, de...
De toate dorinţele din inima mea!
Îmi alung toate,, păcatele,, din...
Din sufletul meu fără de... vină,
Îmi alung... penele obosite...
Să-mi crească altele odihnite
De o altă culoare, de o altă... viaţă,
Aripi de curcubeu, pod peste...
Peste trupul meu, punte de legătură
Între pământ şi cerul albastru,
Cunună ruptă din lună sau din...
Din visele mele, din nopţi efemere,
Din norii de ploaie, din serile târzii!

Eu...! doar un pustnic în marea pustie,
Bob de nisip scăldat în rază de soare,
Arzând a pământ sub cerul flămând,
Renegat de la început, din început,
Alungat de vânt şi de pustiul din gând!

Eu...! mai mult căutător de cuvinte,
De gânduri încă nenăscute, de lume,
De mine şi de orizonturi pierdute,
De capăt de... lume, de... icoane,
Pictez bezmetic cu ochii tot stinşi,
Pictez cuvinte şi dorinţe pierdute,
Valul şi ţărmul, tot universul din...
Dintr-o Mare, dintr-o lume fără tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai născut pentru mine

M-am născut cu o secundă
înaintea ta
ca să am timp să te desenez
în dorinţele mele,
apoi,
să mă îndrăgostesc de tine.
Tu, te-ai născut deja îndrăgostită,
eşti concepută din literele
depuse în pântec de fecioară,
litere ce îmi ardeau gândurile,
literele poeziei noastre!
Aşa am ajuns
să ne hrănim cu acelaşi dor,
să călcăm pe aceleaşi cuvinte,
să ne iubim în acelaşi vis!

poezie de Mihail Coandă (11 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literele existenţei

Chiar nu poţi înţelege că merit mai mult?
Mai mult de atât. Mai mult decât o gheaţă de Luvru.
Eu decorez în gheaţa albiei de râu
Sau sfidez idealuri de lumi paralele
Am să închid lumina, am să închid unghiurile de lumină.
Voi deveni Săgeata de lumină,
Pe care o vei arunca în alte spirite, spre a se desprinde de cer
Pentru a făuri îngeri de gheaţă... atingeri de lumină vie
De vreau să schimb o viaţă, pot să o plimb prin diferite locuri,
Apoi să calc pe mormintele viilor din cimitire.
Dacă trebuie să luminez, voi brăzda cerul cu o săgeata
Săgeata va fi inscripţionată cu acest cuvânt: "iubire".
Fiecare petală de iubire, se va risipi dincolo de flori,
Dincolo de literele abătute ale existenţei.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am şi alt coşmar, care provine din faptul că am orbit. Acesta este coşmarul în care încerc să citesc şi nu pot pentru că personajele se însufleţesc, fiecare literă se transformă în alta, iar cuvintele, scurte la început, devin lungi cuvinte olandeze, cu vocale care se repetă când încerc să le descifrez. Sau dacă nu, spaţiile dintre rânduri se lărgesc, literele încep să se întindă, totul apare scris în negru şi roşu pe hârtie lucioasă şi este atât de mare încât devine intolerabil. Şi când mă trezesc literele îmi ţin companie un timp. Pentru o clipă îmi trece prin minte: n-am să le pot uita niciodată şi o să înnebunesc.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

acolo unde eşti nu te mai numeşti mamă
pentru că literele fisionează
simt un nod în gât şi tot ce m-ai învăţat
se duce pe apa sâmbetei
noaptea se lasă agale potecile se strâng în ierburi
miroase a durere pe unde calc

acolo te numeşti stăpâna îngerilor
toţi ascultă de tine
ca odinioară fetişcana din care am zbughit-o
într-o lume încercată şi aproape searbădă
te chem cu puterea gândului
îngerii fac un cordon de apărare
nu-mi mai aparţii

îmi lipseşti tabloul este rupt şi tot trecutul
curge în culoarea trandafirilor cu spini pe frunte

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literele

Literele toate, azi sunt colorate.
Şi- au dat întâlnire, în pagini de carte.
Prima zi de şcoală mi-a adus în dar,
o carte frumoasă, un... ABECEDAR.
În ABECEDAR găseşti
litere mai mari, litere mai mici
şi pe lângă ele, arici şi pitici.
Căţelul, cocoşul şi un purceluş,
sunt şi ei aici, cu un urs de pluş.
Max, pisoiul mic a venit la şcoală
să înveţe, literele frumos să le scrie.
M-a rugat să îi cumpăr un caiet, de la librărie.
Suntem toţi aici să ne amuzăm.
Literele toate noi le învăţăm.
Corect le vom scrie apoi pe caiete.
dar cu multă grijă şi fără de pete.

poezie pentru copii de Iulia Giuşcă din URSUL DE PLUŞ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015 (2015)
Adăugat de Iulia Popov-Giuşcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Augusta uitare

scrisoarea ta a ajuns la mine după ce a ocolit cel puţin un milion de ceruri,
literele nu se mai pot citi, hârtia sângerează la fiecare atingere a buzelor mele.
ca să nu crezi cumva că aş fi indiferent la ceea ce ai simţit
am închis ochii şi am lăsat timpul să mă pălmuiască cu amintirile unei iubiri
blestemate.

răspunsul meu va ajunge la tine după ce va ocoli cel puţin un milion de întrebări,
literele se vor putea citi deşi cuvintele nu se vor putea înţelege.
ca să nu crezi cumva că aş putea să te mint înainte ca tu să mori pentru mine,
îţi voi trimite totul scris cu litere de sânge pe aripile îngerilor căzuţi.

disperaţi ne vom căuta o altă lume în care moartea şi viaţa valorează foarte puţin
şi vom fi trişti, departe de insula tăcerii,
pentru întâia oară....

poezie de Eduard Dorneanu (26 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botez

Eu m-am născut în cerul de cuvinte
Unde literele erau seminţe
Sădite-n blânde aduceri aminte
Impregnate pe româneşti catrinţe.

Flori de cuvinte erau pe morminte
Pe mese ştergare cu garofiţe
Eu m-am născut în cerul de cuvinte
Unde literele erau seminţe.

Ploi de lumină-am adunat cuminte
Şi vă botez acuma cu grăunţe
Să crească-n voi iubirea dinainte
Venită-n valuri bleu de neştiinţe.

Eu m-am născut în cerul de cuvinte!

rondel de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place să mă joc cu literele, câteodată ca un copil în ţărână!

citat din Florentin Smarandache
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am aripi

Îmi cresc aripi către o nouă viaţă,
către un somn lin fără de uitare
către acele vise, ce azi le am
aşa cum le-am avut şi ieri
şi le mai am şi mâine...
Îmi cresc aripi, aici
lângă lăstarii timpului meu
şi vreau să zbor...,
dar voi zbura acolo unde
numai lăstarii timpului o vor şti
Îmi cresc aripi,
către o ţintă bine definită
şi chiar dacă îmi va fi greu
voi învinge..., doar
am lăstarii timpului meu
ce acum abia au răsărit.
Am aripi şi sunt abia
la începutul zborului meu
către... TOT
Am aripi!

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panta infinită

Eu îmi cloceam cuvântul în care se tolăneau literele pe o pantă infinită.
Îngerii ridicau aghiazma şi chiuiau
şi se îmbrăţişau şi se sărutau
de rămas bun şi de bun venit.
O fantomă gravidă avorta o casă bântuită
la răsărit.
Îmi era de coajă de măr răsucită
şi de viermi sparţi şi sticloşi
şi numai graurii îmi trezeau mintea rătăcită
cu ochii lor scoşi.
Eu îmi cloceam în coajă de cuvânt
mormântul la mormânt
şi crucea crucii mele
de când mă ştiu că sunt
şi ele ştiu de ele.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

*** (doi în unu')

mi-am
câştigat existenţa
făcând matematică -
în egală măsură
mi-au fost
şi îmi sunt dragi literele...

poezie de Alexandru D. Funduianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contraste

M-am aplecat peste balustrada timpului,
căutam rămăşiţele din viaţa mea,
îmi scăpaseră din mână,
atunci când am vrut să-l salut pe Mâine
şi se împrăştiaseră printre gândurile mele netunse,
cât de greu o să-mi fie să le găsesc
în hăţişul din creierul meu,
în livada unde am lăsat literele libere,
să pască, înainte de a le transforma
în fluturi de iubire.
Poate încolţesc şi or să crească mari,
astfel încât zilnic să pot călca
în picioare trecutul,
să păşesc doar pe cateva vise,
din alea mai neprietenoase,
bătute cu piroaie de vânt,
aşa, într-o cărare ce duce spre tine.
M-am aplecat să ascund temerile
ce au încolţit în mine,
nu voiam să le vezi,
să mă simţi că am trecut,
ar fi fost ca atunci când nu
mi-aş mai aparţine
şi încă nu vreau să mă pierd,
nu vreau să mă pierd de tot,
nu vreau...
Rămân aplecat peste balustrada timpului,
poate reuşesc să culeg
câteva rămăşiţe din viaţa ta,
aş mai acoperi din golurile din mine,
aş putea păşii pe trecutul altcuiva,
lăsând piroaiele mele de vânt
să înţelenească,
să acopere cu verde cărarea
pe care voi călca în călătoria
spre sufletul tău.

poezie de Mihail Coandă (7 octombrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motănelul

Să ştiţi, sunt într-o ureche
Şi în lume n-am pereche,
Sunt un motănel frumos,
Răsfăţat şi cam pufos,
Am un singur ochişor
Şi de-oricine mi-este dor
Să îmi mângâie blăniţa...
Dacă nu, îmi scot gheruţa!
Că pot fi şi-afurisit,
Chiar dacă sunt îmblânzit...
Şi îmi place poezia,
Dar am să mănânc hârtia.

poezie pentru copii de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă poetică

Ploaia şi
deodată stelele
s-au revărsat în afara cerului,
peste lume.
Unele s-au aşezat
aici în marginea albă a paginii
şi aşteaptă să se nască poemul
în camera tăcută cu pian,
sau pe strada îngustă a vechiului oraş.
Adun câteva sentimente,
le aşez pe hârtie,
modelând cu grijă literele, cuvintele.
Îmi scot din piept inima
şi le încălzesc la flacăra ei.
Întinde mâna,
poţi să o atingi, să o săruţi...
Ai grijă să o aşezi la loc.
Din ea ies visele mele
ca nişte păsări
care fac autostopul
către inima ta
cu sonete medievale.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este cea mai intelectuală slujbă din lume, dar tot trebuie să ştiu literele.

citat din Vanna White
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuanţă de gri

Nuanţele de gri sunt singurele umbre
Ce dansează sălbatic în calea ochilor,
Dorind să ascundă culorile curate,
Cerşesc grăbite atenţia mea totală.

Infinitul curcubeu de nuanţe închise
Mă acaparează şi mă izolează,
Creând pentru mine în abisuri
Un amestec de tristeţe supremă.

Îmi măsoară apoi adâncimea tristeţii
Cu o nuanţă de gri metalizat,
Iar sălbaticul rânjet de mândrie
Mă face să cred că a reuşit.

Intensitatea de gri asupra fiinţei mele
Îmi trezeşte neîmplinirile trecute
Şi dorind să se sfârşească mai repede,
Îl rog să pregătească nuanţa fatală.

Îmi închide cu nuanţele accesul spre viitor
Şi izbindu-mă furios într-o fundătură,
Se năpusteşte exaltat din umbra griului
Spre jalnica şi sumbra mea făptură.

Simt cum un gri nesfârşit mă străpunge,
Pătrunde în mine şi curge prin sânge,
E parte din mine, îl simt peste tot,
Se face comod şi aşteaptă să mor.

Văd cerul senin acum când sunt mort
Şi o linişte dulce mă îmbie la somn,
Din ape spre cer se ridică în zori
Frumos curcubeul plin de culori.

poezie de Vasile Şerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet epic

trec apele calme peste pietre şiroaie
acorduri de doine rezonează-n adâncuri
armonii ancestrale aşternute de ploaie
umectează munţi, poiene, mândre piscuri.

îmi răcoresc chipul cu proaspete ape
gânduri de libertate cu zâmbetul o roză
ating soarele iubirii îmi este aproape
cu mângâieri tandre dintr-o apoteoză.

Pasarea Paradisului pe aripi mă poartă
declanşind fericirea în neuroni năuci
nu reneg destinul pentru altă soartă.

tu muză vrăjită tot mereu mă seduci
cu văl de lumină din tristeţe faci artă
poemele serafice din înalt mi le-aduci.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plac oamenii. Mă intrigă şi deopotrivă atrag, trăirile mute, trăsăturile fine de suflet, integritatea şi vanitatea care amestecă visuri mici şi mari într-un amalgam surd. Îmi place că seamănă şi adună fericiri şi tristeţi de pe cer deschis, cu nori şi colţuri de senin. Suflă peste primăveri din zâmbet, fluieră suferinţele altora, dansează pe note de clipă fără portativ şi ritm. Îmi plac oamenii liberi. Nu în aparenţă ci intens, asumat, din toată puterea esenţei lor. Sunt siguri, fragili în proporţii inegale, neştiut de nimeni, decenţi şi simpli. Eu zic că simplitatea-i virtute şi vârf de speranţă într-o lume aproape înghiţită de consumerism şi ipocrizie la pachet. Îmi plac oamenii care judecă drept, pe sine, în vederea evoluţiei. La ce-mi foloseşte slăbiciunea sau neputinţa altuia dacă sunt oglindite în limpezimea inimii mele sub altă formă?
Îmi plac oamenii selectivi dar nu aroganţi. Iubeşti, ierţi, dai totul fără măsură, dar cui?

Andreea Palasescu (29 octombrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apăsarea amurgului

parcă aş sui un munte
macabru
în fiecare zi tot mai grea
mi se năzare cărarea
întunerici îmi străbat mai acut
decât ieri
căutarea identităţii profunde

pietrele salută scrâşnind
sub apăsarea amurgului

nişte crengi descărnate de vise
îmi împovărează spinarea
într-un perpetuu supliciu
al senectuţii
tot mai jos mă aplec
după oasele zilelor rămase
într-o trecătoare

o proiecţie bizară e trecutul
privit
dintr-o vale adâncă
dintr-o umbră

mai demult apusul părea
o candelă celestă aprinsă
spre lume
azi e o vâlvătaie care se apropie
meschin
cu furişări de infern

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!