Artă poetică
Ploaia și
deodată stelele
s-au revărsat în afara cerului,
peste lume.
Unele s-au așezat
aici în marginea albă a paginii
și așteaptă să se nască poemul
în camera tăcută cu pian,
sau pe strada îngustă a vechiului oraș.
Adun câteva sentimente,
le așez pe hârtie,
modelând cu grijă literele, cuvintele.
Îmi scot din piept inima
și le încălzesc la flacăra ei.
Întinde mâna,
poți să o atingi, să o săruți...
Ai grijă să o așezi la loc.
Din ea ies visele mele
ca niște păsări
care fac autostopul
către inima ta
cu sonete medievale.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre stele
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre pian
- poezii despre oraș
Citate similare
Pustiu
Pustiu... o lume ce arde,
fugind de potopul ce vine
din visele celor ce urcă peste noapte
și plini de talent, pictează cu sânge,
pădurea și lumea, ce râde, ce plânge,
într-un cântec plin de note grave,
de acorduri zburând pe hârtia pictată de moarte
și ritmuri ce ies din chitarele sparte,
parfumând aerul greu al dimineții
cu clipe pustii și sute de ofuri.
Pustiu - o inimă rece promite iubire
și scrie pe stele că ea e menirea
dar literele seci pictate în noapte,
s-au dus... s-au dus cu furtuna venită
și-n urmă a rămas o inima tristă,
ce așteaptă iubire...
Pustiu - pustie lumea, pustie menirea.
poezie de Bogdan Marcel Hirja
Adăugat de Bogdan Marcel Hirja
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre pictură
- poezii despre arte plastice
- poezii despre râs
- poezii despre inimă
- poezii despre tristețe
- poezii despre talent
- poezii despre sânge
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Norii
Norii s-au adunat
Pete orașul incendiat de sentimente.
Sentimentele ard... în ultimul timp.
Va începe un alt anotimp,
Născut din tăceri,
Din cenușa uitatului ieri...
Când zâmbete treceau pe pervazul
Ferestrei de stele,
Adormeam lăcrimând.
Doar visele mele
Îmi mângâiau tăcerea plapumă grea,
Pe care ați aruncat-o
Peste inima mea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre nori sau poezii despre naștere
Speranța
Nu!
Nu poți plimba sentimentele desculțe
prin piața publică sau prin noroi!
Nici nu le poți lăsa să orbecăie
prin lumină, legate la ochi!
Oricum ar fi, ele se lovesc fie de obiecte
fie de aurore boreale
și sângerează!
Dacă privești cu atenție urmele lăsate pe caldarâm,
nu vezi decât sentimente
strivite, amestecate.
E o degringoladă de sentimente:
iubirea pășește alături de ură,
bucuria e amestecată cu tristețea...
Fericirea plânge, durerea râde în hoohote...
Unele sentimente și-au greșit locul,
așa că, în loc de frunze,
în copaci cresc tristeți, neliniști,
pe cer sunt eclipse de iubire...
S-au risipit atâtea și-atâtea sentimente,
desculțe, oarbe, despletite!
Și nu mai e nimic de pus în loc...
A rămas inima lumii deșartă,
cutie a Pandorei
din care și speranța a zburat...
Și totuși nu mai e nimic?...
Presimt cum din afundul sufletului meu
se zbat să crească nuferi de speranță.
Cuvintele îmi stau în așteptare,
să-nnobileze și să redea luminii
Speranța nou-născută,
pură...
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre creștere, poezii despre suflet, poezii despre plâns, poezii despre plimbare sau poezii despre nuferi
In lumea mea mica
în lumea mea mică
sunt numai un fir de nisip ce ridică
castele mărunte sub gânduri viclene
o vreme-am crezut că brațele tale au pene
posibil însă să fi încurcat iarăși gările
ori trenurile... sau poate toate mările
cu scoicile lor mici și rapace
cu melcii ieșind indecent din găoace
poate că am încurcat un răstimp și irisul tău mov cu un flutur
ori cu o pasăre albă... de toate mă scutur
ți-aș fi strâns ghem cuvintele toate
ți-aș fi alintat o noapte întreagă tăcerile poate
păcatele și visele triste
din umeri mi-ar fi crescut spre tine batiste
ca nouri sub stele
s-ar fi ascuns în tine tăcerile mele
ai fi crezut că sunt o mare îngustă
în dar ți-aș fi lăsat un crin și-o lăcustă
și poate-o furnică
ascunsă cu grijă în mâna mea mică
în mâna cealaltă
ți-aș fi întins ca o boltă înaltă
inima mea pitică și scundă
deasupra aș fi creat o mare rotundă
și-o stâncă verde din plastilină
peste toate din coaste-aș fi adus un ulcior cu lumină
și poate o lună
peste ochii tăi verzi uneori să apună
lumea mea ar fi fost
un univers rogvaiv fără rost
azi toate sunt însă clișee în sepia sau poate povești
mă întreb încă trist cine-ai fost cine ești
lumea mea mică e numai o mare îngustă
fără scoici fără fluturi și fără lăcustă
poezie de Nicoleta Tase
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre înălțime, poezii despre trenuri sau poezii despre stânci
Inima ta e-ntr-a mea
Omule bun, tu, semen al meu,
Ai grijă de inima ta!
Să nu uiți, să crezi, să-mplinești!
Inima ta nu e camera mea de hotel,
În care mă culc plictisit și flecar
Și-n zori las vraiște totul și plec!
Nu e bodega unde pot, dacă vreau,
Să intru cu bocanci plini de tină
Și să-mprăștii sudălmi, trântind ușa!
Nu e bancomatul din stradă,
De unde scot bani, când am chef
Și uit să-i mai pun înapoi!
Inima ta e locul ce-l intru pe vârfuri,
Ca-n șoaptă să-i mulțumim celui sfânt,
Pentru bucuria de-a fi fost împreună!
Inima ta e seiful inimii mele!
E sipetul în care-mi pun la păstrare,
Partea cea mai frumoasă din mine!
Tu, semen al meu! Inima ta e-ntr-a mea!
poezie de Iulia Mirancea (11 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre superlative, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre mulțumire, poezii despre frumusețe, poezii despre card sau poezii despre bucurie

Sau
Mi-am pus cuvintele de-o parte
Adunate din visele tale.
Te-am așteptat mai apoi la răsărit...
Dar nu ai venit
Si cerul s-a deschis.
M-am trezit
Cu o ploaie de stele
Despicând visele,
Apoi, cu urmele tălpilor tale
Ocolind soarele.
Furtună după tine
Sau doar stoluri de păsări
Ocolind timpul?
Și cuvintele mele
S-au amestecat cu vântul
Sau au zburat cu păsările călătoare.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre stele căzătoare, poezii despre păsările călătoare, poezii despre cuvinte sau poezii despre Soare

Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi- a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre capătul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zbor, poezii despre trup și suflet, poezii despre singurătate, poezii despre religie sau poezii despre noapte

Ferestre spre marginea lumii
fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de pelerinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atât cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Volum: Ferestre spre marginea lumii. Editura: Pim/Iași, (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre pelerinaj

Ploaie de vise
Ploaie de vise...
Stelele s-au ascuns
La marginea cerului răstignit.
Furtuni se îngrămădesc în sufletul meu.
Coala de hârtie a inimii
Este pătată de sânge.
Ajunge!
Universul și-a început genocidul,
Frunzele se rostogolesc în vârtejuri,
Semne de întrebare s-au agățat de liniștea
Din adâncuri.
O dungă, ca un fulger, a tăiat tăcere în două.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre hârtie sau poezii despre început
O altă geneză...
Azi stele au căzut,
ape s-au revărsat,
sori s-au întunecat,
inima mi-a tăcut...
lacrimi cad,
se lovesc de pământ,
se preface-n vânt
un oftat adânc...
zile cândva însorite
se prefac în neguri,
mai am doar gânduri
și sentimente rănite...
poezie de Mihail Simionescu din Încă nu a apărut
Adăugat de Mihail Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre prezent sau poezii despre gânduri
S-au spulberat
S-au spulberat atâtea ceasuri rele,
Ce parcă nu au încetare,
S-au spulberat visele mele,
Sau poate și asta mi se pare?
S-au spulberat razele clare,
Care mi-au năpădit cândva privirea,
S-au spulberat zilele care,
Am rătăcit simțind mâhnirea?
S-au spulberat zările-nalțe,
Spre care eu zburam mereu,
S-au spulberat și multe alte,
Pe care nu le mai știu eu?
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre ceas

Visele din inima mea
Visele din inima și din mintea mea trec,
Nimic nu stă cu mine-ndelung, toate poartă-aripă;
Dar de la un copil mi-a rămas mângâierea
Unui cântec profund, prezent în fiecare clipă.
Dacă acesta ar trebui să mă părăsescă,
Prefer să mor ca-n toamnă frunzele, fără dureri,
Cu lucruri ale căror melodii s-au cântat cândva
Și au fost apoi uitate ca ploaia de mai ieri.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre uitare, poezii despre toamnă sau poezii despre moarte
Vii către mine tăcută ca ploaia care stă să înceapă
Vii către mine tăcută ca ploaia care stă să înceapă,
temătoare că te-ai putea pierde de tine însăți.
Rochia veche, de șapte veri, descheiată
în amintirea dragostei, mai degajă căldură, mirosul băieților
și al ierbii înalte de atunci.
Dar noi suntem mai reticenți; magia primei iubiri
nu mai este aici. Vii către mine
liniștită ca bulbii care încă nu s-au spart
pentru-a ieși la lumina soarelui.
Frica pe care o văd pe chipul tău
Alunecă-n mirare când mâinile mele se întind
spre tine asemeni unor ramuri. Rochia
nu cade ușor, nici trupul tău
nu mai cântă melodia lui. Ceea ce iubirea a adăugat
unei simple forme a încetat să mai fie un miracol.
Vii către mine cu vârsta înfășurată-n scuze,
temătoare de propria-i tăcere.
Din paradisul vieților tale mai tinere ți-ai făcut camera și-acest pat,
unde s-a strecurat lumea și toate întrebările ei;
acele forme astăzi ne înspăimântă cel mai mult,
căci ni le amintesc pe-ale noastre. Fiind mai lesne-acum
să ne verificăm bagajele și sentimentele,
să pretindem că nu ne pasă prea mult,
privești de-a lungul anilor și vii către mine tăcută,
asemeni ultimelor noastre sentimente care se retrag închizând ușa.
poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre vârstă, poezii despre viață sau poezii despre vară
Idei pe pagini albe
Ideile mele
ca niște armate
năvălesc pe albul paginilor.
Lupta este încrâncenată.
Eu îmi asum rolul de ambasador
și negociez tacticile
sacrificiilor minime.
În urma confruntărilor
unele idei mor,
dar cele care au ieșit învingătoare
vor stăpâni pagina albă
pentru totdeauna.
Clopotele toate le cheamă
la judecata poemului.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre idei, poezii despre victorie, poezii despre sacrificiu, poezii despre relații internaționale sau poezii despre armată

Bunicule, să nu plângi!
Au venit ca să-și revadă
În concediu, astă vară,
Copilul rămas în grijă
La bunicul de la țară.
Bătrânul s-a-îmbolnăvit,
Respiră din greu, strănută,
S-a forțat când a tușit
Și s-a murdărit de spută.
Părinții nu s-au grăbit,
Parc-au amuțit în glas,
S-au sucit, s-au învârtit,
Au strâmbat ușor din nas.
Copilul sări îndată
Cu privirea blândă, tristă,
Îi mângâie fruntea toată
Și îl șterge c-o batistă:
-Bunicule, să nu plângi,
Îți aduc puțină apă,
Inima de milă-mi frângi,
Tu îmi ești mamă și tată!
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre sat, poezii despre murdărie, poezii despre mamă, poezii despre copilărie sau poezii despre concediu
Pasărea
Răstignit pe cruce -
registrul grav impresionează.
Seamănă cu o pasăre.
Brațele aripi frânte.
Fața soare îndurerat
înconjurat de raze.
Din răni picură mirul
prin care suspină inima
pătrunsă de spini.
Se aud plângerile cerului,
cutremur sonor
aruncat peste lume.
Durerea e luată de vânt
Aroma ei mă sfâșie.
Mă răzvrătesc
în zbuciumul clipei ce moare.
Regret că nu am aripi să-L ajut,
am numai lacrimi.
Îmi primesc rația de înfrângere
și aștept al treilea cântat al cocoșului.
poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre durerea sufletească sau poezii despre durere

Univers de sentimente
Un univers de sentimente
Inima o răvășește
Și flacăra iubirii o răspândește,
Dar se uimește și în lacrimi izbucnește,
Când gheața altei inimi tot nu se topește
Pentru că se ferește și nu înțelege
Că flacăra Iubirii nu rănește
Doar dorul lecuiește și rănile le oblojește,
Că Inima așa vorbește
Când, cu tandrețe, Universul de sentimente
Pline de flacăra Iubirii le dăruiește....
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre gheață, poezii despre foc, poezii despre dor sau poezii despre cadouri
Depărtarea
Spațiul va mări distanța dintre noi,
Vremea va aduce zăpezi și ploi,
Va ninge cu tăceri și gânduri noi,
Vom plânge pe dinăuntru, amândoi.
Timpul va aștepta cuminte
Iubirea fără jurăminte,
Să ne aducă aminte,
De sentimente neîmpărtășite.
Inimile noastre nu se vor consola,
Peste tot se vor căuta,
Tristețea se va instala tăcută,
Privirea va deveni mută.
Să nu lăsăm depărtarea,
Să ne alunge fericirea!
Mai bine inimile pline de iubire,
Să le schimbăm între noi, cu dăruire!
Eu voi avea grijă de inima ta,
Tu vei avea grijă de inima mea,
Timpul și spațiul nu ne vor mai durea,
Răpusă de dragostea noastră, se va micșora, depărtarea.
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre spațiu și timp, poezii despre schimbare sau poezii despre promisiuni
Glasul literelor
munți de sentimente se ridică la cer
izvoarele credinței își fac loc printre stânci
nimic nu înconvoaie speranța mea de fier
perdele de lumină lasă-n urmă striuri adânci.
în toamna vieții mele poemele s-au copt
le răspândesc în lume ca pe roadele dulci
astăzi slova dragostei vibrează în piept
tu soare-al bucuriei lumină îmi aduci.
în piuă de argint pisez mărunt nesomnul
mai apoi îl amestec cu praful de stele
cu amplă strălucire să ajung la Domnul
ca să se purifice sentimentele mele.
nu fac afaceri cu apa, cu glia, cu lemnul
dar focul sacru îmi circulă sub piele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre munți sau poezii despre lemn