Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Artă poetică

Ploaia și
deodată stelele
s-au revărsat în afara cerului,
peste lume.
Unele s-au așezat
aici în marginea albă a paginii
și așteaptă să se nască poemul
în camera tăcută cu pian,
sau pe strada îngustă a vechiului oraș.
Adun câteva sentimente,
le așez pe hârtie,
modelând cu grijă literele, cuvintele.
Îmi scot din piept inima
și le încălzesc la flacăra ei.
Întinde mâna,
poți să o atingi, să o săruți...
Ai grijă să o așezi la loc.
Din ea ies visele mele
ca niște păsări
care fac autostopul
către inima ta
cu sonete medievale.

poezie de din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pustiu

Pustiu... o lume ce arde,
fugind de potopul ce vine
din visele celor ce urcă peste noapte
și plini de talent, pictează cu sânge,
pădurea și lumea, ce râde, ce plânge,
într-un cântec plin de note grave,
de acorduri zburând pe hârtia pictată de moarte
și ritmuri ce ies din chitarele sparte,
parfumând aerul greu al dimineții
cu clipe pustii și sute de ofuri.

Pustiu - o inimă rece promite iubire
și scrie pe stele că ea e menirea
dar literele seci pictate în noapte,
s-au dus... s-au dus cu furtuna venită
și-n urmă a rămas o inima tristă,
ce așteaptă iubire...

Pustiu - pustie lumea, pustie menirea.

poezie de
Adăugat de Bogdan Marcel HirjaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Norii

Norii s-au adunat
Pete orașul incendiat de sentimente.
Sentimentele ard... în ultimul timp.
Va începe un alt anotimp,
Născut din tăceri,
Din cenușa uitatului ieri...
Când zâmbete treceau pe pervazul
Ferestrei de stele,
Adormeam lăcrimând.
Doar visele mele
Îmi mângâiau tăcerea – plapumă grea,
Pe care ați aruncat-o
Peste inima mea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Speranța

Nu!
Nu poți plimba sentimentele desculțe
prin piața publică sau prin noroi!
Nici nu le poți lăsa orbecăie
prin lumină, legate la ochi!
Oricum ar fi, ele se lovesc fie de obiecte
fie de aurore boreale
și sângerează!

Dacă privești cu atenție urmele lăsate pe caldarâm,
nu vezi decât sentimente
strivite, amestecate.
E o degringoladă de sentimente:
iubirea pășește alături de ură,
bucuria e amestecată cu tristețea...
Fericirea plânge, durerea râde în hoohote...
Unele sentimente și-au greșit locul,
așa că, în loc de frunze,
în copaci cresc tristeți, neliniști,
pe cer sunt eclipse de iubire...

S-au risipit atâtea și-atâtea sentimente,
desculțe, oarbe, despletite!
Și nu mai e nimic de pus în loc...
A rămas inima lumii deșartă,
cutie a Pandorei
din care și speranța a zburat...

Și totuși nu mai e nimic?...
Presimt cum din afundul sufletului meu
se zbat crească nuferi de speranță.
Cuvintele îmi stau în așteptare,
-nnobileze și să redea luminii
Speranța nou-născută,
pură...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

In lumea mea mica

în lumea mea mică
sunt numai un fir de nisip ce ridică
castele mărunte sub gânduri viclene
o vreme-am crezut că brațele tale au pene
posibil însă fi încurcat iarăși gările
ori trenurile... sau poate toate mările
cu scoicile lor mici și rapace
cu melcii ieșind indecent din găoace
poate că am încurcat un răstimp și irisul tău mov cu un flutur
ori cu o pasăre albă... de toate mă scutur
ți-aș fi strâns ghem cuvintele toate
ți-aș fi alintat o noapte întreagă tăcerile poate
păcatele și visele triste
din umeri mi-ar fi crescut spre tine batiste
ca nouri sub stele
s-ar fi ascuns în tine tăcerile mele
ai fi crezut că sunt o mare îngustă
în dar ți-aș fi lăsat un crin și-o lăcustă
și poate-o furnică
ascunsă cu grijă în mâna mea mică
în mâna cealaltă
ți-aș fi întins ca o boltă înaltă
inima mea pitică și scundă
deasupra aș fi creat o mare rotundă
și-o stâncă verde din plastilină
peste toate din coaste-aș fi adus un ulcior cu lumină
și poate o lună
peste ochii tăi verzi uneori apună

lumea mea ar fi fost
un univers rogvaiv fără rost
azi toate sunt însă clișee în sepia sau poate povești
mă întreb încă trist cine-ai fost cine ești

lumea mea mică e numai o mare îngustă
fără scoici fără fluturi și fără lăcustă

poezie de
Adăugat de Anemarie IonitaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inima ta e-ntr-a mea

Omule bun, tu, semen al meu,
Ai grijă de inima ta!
Să nu uiți, crezi, -mplinești!
Inima ta nu e camera mea de hotel,
În care mă culc plictisit și flecar
Și-n zori las vraiște totul și plec!

Nu e bodega unde pot, dacă vreau,
Să intru cu bocanci plini de tină
Și -mprăștii sudălmi, trântind ușa!
Nu e bancomatul din stradă,
De unde scot bani, când am chef
Și uit -i mai pun înapoi!

Inima ta e locul ce-l intru pe vârfuri,
Ca-n șoaptă -i mulțumim celui sfânt,
Pentru bucuria de-a fi fost împreună!
Inima ta e seiful inimii mele!
E sipetul în care-mi pun la păstrare,
Partea cea mai frumoasă din mine!

Tu, semen al meu! Inima ta e-ntr-a mea!

poezie de (11 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Sau

Mi-am pus cuvintele de-o parte
Adunate din visele tale.
Te-am așteptat mai apoi la răsărit...
Dar nu ai venit
Si cerul s-a deschis.
M-am trezit
Cu o ploaie de stele
Despicând visele,
Apoi, cu urmele tălpilor tale
Ocolind soarele.
Furtună după tine
Sau doar stoluri de păsări
Ocolind timpul?
Și cuvintele mele
S-au amestecat cu vântul
Sau au zburat cu păsările călătoare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Ferestre spre marginea lumii

Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică văd dincolo

în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi- a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese

la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
-l impresioneze pe Dumnezeu

poezie de din Ferestre spre capătul lumii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Ploaie de vise

Ploaie de vise...
Stelele s-au ascuns
La marginea cerului răstignit.
Furtuni se îngrămădesc în sufletul meu.
Coala de hârtie a inimii
Este pătată de sânge.
Ajunge!
Universul și-a început genocidul,
Frunzele se rostogolesc în vârtejuri,
Semne de întrebare s-au agățat de liniștea
Din adâncuri.
O dungă, ca un fulger, a tăiat tăcere în două.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O altă geneză...

Azi stele au căzut,
ape s-au revărsat,
sori s-au întunecat,
inima mi-a tăcut...

lacrimi cad,
se lovesc de pământ,
se preface-n vânt
un oftat adânc...

zile cândva însorite
se prefac în neguri,
mai am doar gânduri
și sentimente rănite...

poezie de din Încă nu a apărut
Adăugat de Mihail SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

S-au spulberat

S-au spulberat atâtea ceasuri rele,
Ce parcă nu au încetare,
S-au spulberat visele mele,
Sau poate și asta mi se pare?

S-au spulberat razele clare,
Care mi-au năpădit cândva privirea,
S-au spulberat zilele care,
Am rătăcit simțind mâhnirea?

S-au spulberat zările-nalțe,
Spre care eu zburam mereu,
S-au spulberat și multe alte,
Pe care nu le mai știu eu?

poezie de
Adăugat de Cătălina MelinteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sara Teasdale

Visele din inima mea

Visele din inima și din mintea mea trec,
Nimic nu stă cu mine-ndelung, toate poartă-aripă;
Dar de la un copil mi-a rămas mângâierea
Unui cântec profund, prezent în fiecare clipă.

Dacă acesta ar trebui mă părăsescă,
Prefer mor ca-n toamnă frunzele, fără dureri,
Cu lucruri ale căror melodii s-au cântat cândva
Și au fost apoi uitate – ca ploaia de mai ieri.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vii către mine tăcută ca ploaia care stă să înceapă

Vii către mine tăcută ca ploaia care stă înceapă,
temătoare că te-ai putea pierde de tine însăți.
Rochia veche, de șapte veri, descheiată
în amintirea dragostei, mai degajă căldură, mirosul băieților
și al ierbii înalte de atunci.
Dar noi suntem mai reticenți; magia primei iubiri
nu mai este aici. Vii către mine
liniștită ca bulbii care încă nu s-au spart
pentru-a ieși la lumina soarelui.

Frica pe care o văd pe chipul tău
Alunecă-n mirare când mâinile mele se întind
spre tine asemeni unor ramuri. Rochia
nu cade ușor, nici trupul tău
nu mai cântă melodia lui. Ceea ce iubirea a adăugat
unei simple forme a încetat mai fie un miracol.
Vii către mine cu vârsta înfășurată-n scuze,
temătoare de propria-i tăcere.

Din paradisul vieților tale mai tinere ți-ai făcut camera și-acest pat,
unde s-a strecurat lumea – și toate întrebările ei;
acele forme astăzi ne înspăimântă cel mai mult,
căci ni le amintesc pe-ale noastre. Fiind mai lesne-acum
ne verificăm bagajele și sentimentele,
pretindem că nu ne pasă prea mult,
privești de-a lungul anilor și vii către mine tăcută,
asemeni ultimelor noastre sentimente care se retrag închizând ușa.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Idei pe pagini albe

Ideile mele
ca niște armate
năvălesc pe albul paginilor.
Lupta este încrâncenată.
Eu îmi asum rolul de ambasador
și negociez tacticile
sacrificiilor minime.
În urma confruntărilor
unele idei mor,
dar cele care au ieșit învingătoare
vor stăpâni pagina albă
pentru totdeauna.
Clopotele toate le cheamă
la judecata poemului.

poezie de din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Bunicule, să nu plângi!

Au venit ca să-și revadă
În concediu, astă vară,
Copilul rămas în grijă
La bunicul de la țară.

Bătrânul s-a-îmbolnăvit,
Respiră din greu, strănută,
S-a forțat când a tușit
Și s-a murdărit de spută.

Părinții nu s-au grăbit,
Parc-au amuțit în glas,
S-au sucit, s-au învârtit,
Au strâmbat ușor din nas.

Copilul sări îndată
Cu privirea blândă, tristă,
Îi mângâie fruntea toată
Și îl șterge c-o batistă:

-Bunicule, nu plângi,
Îți aduc puțină apă,
Inima de milă-mi frângi,
Tu îmi ești mamă și tată!

poezie de din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pasărea

Răstignit pe cruce -
registrul grav impresionează.
Seamănă cu o pasăre.
Brațele – aripi frânte.
Fața – soare îndurerat
înconjurat de raze.

Din răni picură mirul
prin care suspină inima
pătrunsă de spini.
Se aud plângerile cerului,
cutremur sonor
aruncat peste lume.

Durerea e luată de vânt –
Aroma ei mă sfâșie.
Mă răzvrătesc
în zbuciumul clipei ce moare.
Regret că nu am aripi -L ajut,
am numai lacrimi.

Îmi primesc rația de înfrângere
și aștept al treilea cântat al cocoșului.

poezie de din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Anamaria Iliescu

Univers de sentimente

Un univers de sentimente
Inima o răvășește
Și flacăra iubirii o răspândește,
Dar se uimește și în lacrimi izbucnește,
Când gheața altei inimi tot nu se topește
Pentru că se ferește și nu înțelege
flacăra Iubirii nu rănește
Doar dorul lecuiește și rănile le oblojește,
Că Inima așa vorbește
Când, cu tandrețe, Universul de sentimente
Pline de flacăra Iubirii le dăruiește....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Depărtarea

Spațiul va mări distanța dintre noi,
Vremea va aduce zăpezi și ploi,
Va ninge cu tăceri și gânduri noi,
Vom plânge pe dinăuntru, amândoi.

Timpul va aștepta cuminte
Iubirea fără jurăminte,
Să ne aducă aminte,
De sentimente neîmpărtășite.

Inimile noastre nu se vor consola,
Peste tot se vor căuta,
Tristețea se va instala tăcută,
Privirea va deveni mută.

Să nu lăsăm depărtarea,
Să ne alunge fericirea!
Mai bine inimile pline de iubire,
le schimbăm între noi, cu dăruire!

Eu voi avea grijă de inima ta,
Tu vei avea grijă de inima mea,
Timpul și spațiul nu ne vor mai durea,
Răpusă de dragostea noastră, se va micșora, depărtarea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Dorinta cuantica" de Gabriela Aronovici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -18.00- 12.99 lei.

Glasul literelor

munți de sentimente se ridică la cer
izvoarele credinței își fac loc printre stânci
nimic nu înconvoaie speranța mea de fier
perdele de lumină lasă-n urmă striuri adânci.

în toamna vieții mele poemele s-au copt
le răspândesc în lume ca pe roadele dulci
astăzi slova dragostei vibrează în piept
tu soare-al bucuriei lumină îmi aduci.

în piuă de argint pisez mărunt nesomnul
mai apoi îl amestec cu praful de stele
cu amplă strălucire ajung la Domnul
ca să se purifice sentimentele mele.

nu fac afaceri cu apa, cu glia, cu lemnul
dar focul sacru îmi circulă sub piele.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvara pentru nebuni

Primăvara mușcă din nebuni
Cu pomii ei înfloriți, cu cer
Și mâna tremurândă o-ntinzi
Către poemul cu care pot mai sper;
Primăvara mușcă din nebunii mei
Știuți multă vreme prea buni,
Poti -mi atingi fruntea cu uitare de vrei
Și mă asemeni cu obisnuiții nebuni;
Primăvara mușcă din privirea lor
Aripile de înger lipite de mine
În sufletele bătrânilor de zbor;
Primăvara mușcă păreri anodine,
Primăvara mușcă în mod neașteptat
Nebunii mei de cuvintele lor bune
Și îmi mărturisește treptat, treptat
Că primăvara din inima lor a-nceput a apune...

poezie de
Adăugat de Gina MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă ar fi să fac o pictură a inimii mele, ar fi una despre ceea ce sper că iubești; căci ea nu ar conține nimic nou; posesiunea pe care ai obținut-o deja aici; și puterea absolută pe care ai menținut-o asupra sa; nu ai lăsat nici cel mai mic loc din inima mea neocupat. Privesc în urmă către primele zile când ne-am cunoscut; către prietenia din zilele dragostei și inocenței; și, cu o plăcere indescriptibilă, am văzut mulți ani trecând peste capetele noastre, cu o afecțiune tot mai înalta și mai îmbunătățită de timp. Întunecații ani de absență nu mi-au șters deloc din minte imaginea dragului, merituosului bărbat căruia i-am dăruit inima mea.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "My Dearest Friend: Letters of Abigail and John Adams Paperback" de Abigail Adams este disponibilă pentru comandă online la 107.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook