Trădătorilor
Flămânzi și goi, fără cuvânt,
Încovoiați pe-acest pământ,
Pe-acest pământ ce-al nostru e,
Furat de voi și - ntreb, de ce?
Când el e sfânt!
De-a sila voi ați tăbărât
Dar noi pe brânci ne-am tot târât,
Prin promisiuni de false firi
Și îmbătați de amăgiri,
Ne-ați zâdărât!
Și vom striga toți într-un glas,
Căci viața - n noi ne-a mai rămas,
La moarte voi ce ne-ați vândut,
Străinilor ne-ați dat tribut,
E negru ceas!
De vin groparii, le grăim,
Că noi și în mormânt trăim,
Cu pâinea ce-am mâncat-o ieri
Speranței ne-am dat prizonieri,
Nu ne căim!...
Plutește-n aer un blestem,
Căci pentru voi, teamă suntem,
Vom trece peste rău curând
Chiar țara de-om reface-o-arzând,
Noi asta vrem
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 noiembrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre țări
- poezii despre trădare
- poezii despre trecut
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre pâine
- poezii despre promisiuni
- poezii despre negru
Citate similare
Rondel pădurii ucise
Tâlhari ce ați ucis pădurea
Și ne-ați lăsat toți munții goi,
Sunteți veniți de pe aiurea
Să ne-alungați și sfinte ploi.
Făcut-ați loc să creștem oi,
Dar voi ne-ați spoliat și sarea,
Tâlhari ce ați ucis pădurea
Și ne-ați lăsat toți munții goi!
Se va isca un tărăboi,
Când ne vom pierde noi răbdarea
Și vă vom declara război,
De veți mai ridica securea,
Tâlhari ce ați ucis pădurea!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre păduri, poezii despre război, poezii despre ploaie, poezii despre munți sau poezii despre creștere
Voi n-aveți suflet de creștin (către guvernanți)
Gândirea vă e blocată.
Mintea va intrat în noapte.
Noi cerșim din poartă-n poartă,
Voi ne-ați condamnat la moarte.
Ne-ați obligat să colindăm
Mapamondul pentru pâine.
Voi nu vedeți cât îndurăm
Să trăim de azi pe mâine.
Rămân copiii fără noi.
Se duc pe calea greșită.
Pe drumuri plâng, flămânzi și goi.
Mor cu inima zdrobită.
Voi n-aveți suflet de creștin.
Nu cunoașteți ce-i durerea.
Voi v-ați clădit luxos destin
Prăduind țării averea.
Dar nu va fi departe vremea
Când va veni blestemul gloatei.
Când veți ști ce e durerea,
Implorând iertare soartei.
Va veni un timp în care,
De voi, milă, n-om avea.
Nu veți găsi îndurare.
Prea ne-ați făcut viața grea.
Va veni acea zi mare
Când socoteală veți da,
Când va răsări nou soare
Și viața se va schimba.
Vom avea și noi puterea
Să trăim în demnitate.
Viața ne este averea,
Și-o apărăm pân-la moarte.
Sfârșitul vă e aproape.
Vă va înghiți pământul.
Veți răspunde pentru toate.
Averea vă e mormântul.
poezie de Dumitru Delcă (25 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre viitor, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre sfârșit sau poezii despre schimbare
Noi vrem pământ!
Flămând și gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Și m-ai scuipat și m-ai bătut
Și câine eu ți-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ți fim toți câini, lovește-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Și ham de cai, și jug de boi
Dar vrem pământ!
O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieții tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag și sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Și ne sfârșim de mila lor -
Dar toate le-am trăi ușor
De-ar fi pământ!
De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceți lan, noi, boi în jug.
Și-n urma lacomului plug
Ies oase și-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-ați scos
Din case goi, în ger și-n vânt,
Ne-ați scos și morții din mormânt; -
O, pentru morți și-al lor prinos
Noi vrem pământ!
Și-am vrea și noi, și noi să știm
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-și vor bate-ai voștri joc
De noi, dacă murim.
Orfani și cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or ști-n care șanț zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - și noi creștini suntem!
Și vrem pământ!
N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Și parcă l-ați uitat!
Ați pus cu toții jurământ
Să n-avem drepturi și cuvânt;
Bătăi și chinuri, când țipăm,
Obezi și lanț când ne mișcăm,
Și plumb când istoviți strigăm
Că vrem pământ!
Voi ce-aveți îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoși și tați
Noi mame și surori și frați!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump și sfânt,
Că el ni-e leagăn și mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Și câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!
N-avem puteri și chip de-acum
Să mai trăim cerșind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luați din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoși să fiți, nu veți scăpa
Nici în mormânt!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre câini, poezii despre vânt, poezii despre uitare, poezii despre tată sau poezii despre sânge
Vânzătorii de iluzii
Ne-ați tot vândut iluzii ani de zile
Și droguri de ridicol și sublim,
Din somn, ca nu cumva, să ne trezim
Și să recurgem la măsuri ostile.
Ne-am comportat ca vitele docile
Și v-am votat aproape unanim,
Dar ne-ați tot vândut iluzii ani de zile
Și droguri de ridicol și sublim.
Ne-ați tot servit fatidice pastile,
Căci banul pentru voi e factor prim,
V-ați sprijinit pe motivări subtile,
Da-i cazul ca din șa să vă zvârlim,
Căci ne-ați vândut iluzii ani de zile.
rondel de Mitică Ion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre votare, poezii despre somn, poezii despre droguri, poezii despre comerț sau poezii despre bani
Te desfid generație a părinților mei, te desfid!
Plini de ură ne-ați născut, de ne-am ivit, așa,
Cu dinții încleștați și pumnii strânși, a luptă.
Ura voastră, murdară si rapace, v-o dăruim acuma
Înapoi, curată și pură, ca apa ce-i neîncepută.
Vânduți mereu de voi, e timpul să înceapă acum,
După mii de zile de vânzare, o răscumpărare.
Nu noi plecat-am capul, ci voi, mereu, josnic
V-ați plecat grumazul pentru burta plină,
Și-o așa zisă siguranță a zilei ce va să vină...
Murdăriți mereu de voi, ne ridicăm curați dar noi
Și punem stavilă menirii de neom de voi menită.
Un fruct amar poate să pară ruptura de acum -
Dar este fructul începutului din noi, ce tot crește.
Blestem pe osul tău părinte, ce ți-ai uitat de moși, strămoși -
Blestem! Urâtă viață ați avut, urât vă e sfârșitul -
Ne-ați vinde iară de ați putea, unei stele blestemate,
Ce e pururi însângerata, de toți spurcată, afurisită.
La revedere! si chiar adio! noi vă spunem -
În deșert veți rătăci de-acum - o notă discordantă voi ați fost -
Și poate că în timp, vă vom ierta și-apoi uita, ca El.
......................................................
Și-n veci, voi vreun drept nu mai aveți asupra noastră.
poezie de Ilarie-Adrian Frone
Adăugat de Batman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fructe, poezii despre curățenie, poezii despre început, poezii despre vinovăție, poezii despre stele sau poezii despre siguranță
Nu ne-ați înfrânt (După Noi vrem pământ de George Coșbuc)
Creduli, deși erați din foști,
Ce-i drept, prin cap nu ne-a trecut
Că tot furați. N-am conceput
Că ne luați de proști.
Lacomi ciocoi, v-ați luat avânt
Călcând pe sacrul jurământ.
Și-atunci când ați lovit în noi,
Cu taxe și-alte dări purcoi
Și jug ne-ați pus, precum la boi,
Nu ne-ați înfrânt.
Astăzi, de-n fruntea țării stați,
Cu-apucături ca de satrap,
Vrem să vă intre bine-n cap
Că-n funcții cocoțați,
Sunteți că noi un vot v-am dat,
Iar voi lipseați, ori ne-ați sfidat.
Și-ntr-un așa solemn decor,
Văzând că plenu-i dormitor,
În noi, sărman român popor,
Ceva s-a frânt.
Dreptate pentru potentați
Doriți, că unul nu-i mai breaz;
Altă schimbare de macaz
Doar pentru-ai voștri "frați".
Cum să vă dăm noi crezământ
Când nu aveți nimica sfânt?!
Vă zbateți pentru voi și-atât.
Speranța-n noi ați omorât.
Tot natul e posomorât,
Dar nu și-nfrânt.
Am vrea să știm ai cui suntem?!
Principiile-s vorbe-n vânt?!
De n-avem dreptul la cuvânt,
Ce drepturi mai avem?!
Au emigrat mame și tați.
Copiii noștri-au fost lăsați
La rubedenii, prin vecini;
Cuprinși de-nchipuite vini,
Privesc în zări cu ochi străini
Și suflet frânt.
În plen, cu greu vă adunați,
Să treceți aberante legi,
Al căror sens nu-l întelegi,
Când pentru noi votați.
În schimb, dacă primiți un pont
Ce vă mai varsă bani în cont,
Dați toți năvală-n parlament
Visând doar bani prin virament;
Elanul vostru-i iminent,
De neînfrânt.
Naziști, voi ne-ați catalogat,
Ne-ați insultat și umilit
Și prin noroi ne-ați tăvălit,
Că păsul ne-am clamat.
Vreți amnistii și grațieri,
Ce-s explicate în doi peri.
Cum de cei mulți vă doare-n cot,
Știm că în joc e-un mare pot;
Doar pușcăria-i antidot,
De neînfrânt.
Nu mai putem să mai răbdăm
Cum găști avide de șnapani,
Fură sub nasul nostru bani!
Cât să mai așteptăm?!
De mult ulciorul s-a vărsat,
Că ne-ați mințit și ignorat.
Până-n alegeri sunteți miei,
Ca mai apoi să vă dați zmei.
Nici de-ați fi neam de dumnezei,
Nu ne-ați înfrânt.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre înfrângere sau poezii despre vecini
Blestem de om sărac
Din balegi și din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
Și din haznalele de bani
Costume negre cu șnapani,
Viteji ca musca la arat!
Și ne-ați mințit și ne-ați furat,
Și-ați pus pe noi și jug de boi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Murdari în suflet și în gând,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici și uzine,
Voi ați lăsat numai ruine!
V-ați gudurat pe lângă clerici
Cu mânăstiri și cu biserici
Și vile v-ați făcut, de soi...
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Voi v-ați trădat și între frați,
Ca voi, și viermii-s mai curați.
Ați dărâmat școli și spitale
Ca să vă fie vouă moale
Și v-ați brodit și parlamente
Din licheluțe repetente.
Și ne-mproșcați doar cu noroi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Ați omorât orice dreptate,
Ați jecmănit tot ce se poate,
Guvernul vostru cu miniștri
E-o adunătură de sinistri,
Batjocura și umilința
Au mai rămas la voi credința?
Ghiolbani de jafuri și gherțoi,
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Ați sărăcit o țară-ntreagă,
Nici dracul să nu o mai dreagă
Și din privatizări cu fumuri
Ați tot lăsat lumea pe drumuri!
Dar cum să faceți voi vreun drum
Când urma voastră e doar scrum?
La tâlhării vă strângeți roi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Blestemul greu să vă lovească,
Doar bube rele să vă crească,
Ochii să îi aveți ca napul
Și să vă roadă viermii capul!
Să putreziți toți prin palate,
Toți spulberați să fiți în toate
Și să aveți doar oase moi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
poezie de Dan Puric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre viermi, poezii despre sărăcie, poezii despre privatizare, poezii despre parlament sau poezii despre palate
V-am fi iertat cândva că ne-ați omorât femeile și copiii, dar nu vă vom ierta niciodată că ne-ați adus în starea de a vă ucide noi femeile și copiii. Poți să ierți un asasin, dar nu-l vei ierta niciodată pe cel care te transformă fără voia ta în asasin. Noi suntem blestemați, dar ne-am asumat asta.
Golda Meir în discurs către palestinieni
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iertare, citate despre femei sau citate despre copilărie
Profundă recunoștință
Dumneavoastră, celor care
Ne-ați fost ieri învățători,
Azi în plină sărbătoare
Vă aducem în dar, flori.
Totdeauna se cuvine
Să fim recunoscători,
Fiindcă patru ani de zile,
Ne-ați fost buni îndrumători.
Sunteți valorile care
Alte valori ați creat.
Ani la rând, fără-încetare,
Cu mult tact ne-ați educat.
Cu privirea voastră blândă
Peste noi v-ați aplecat.
Mâna noastră, tremurândă,
Să scrie a învățat.
Și tot de la dumneavoastră
Cititul cărții am deprins.
Spre viitor, o fereastră
Cu dragoste ne-ați deschis.
Din lumină dați lumină
Ca să creați noi valori,
Pentru-o lume mai senină,
Fără furtuni, fără nori.
Noi vom duce mai departe
Așa cum ne-ați învățat,
Învățătura din carte
Cu care ne-ați luminat.
Profundă recunoștință
Pentrucă ne-ați înzestrat,
Cu a cărților știință
Și mintea ne-ați luminat.
Să trăiți întru mulți ani!
S-aveți multă sănătate!
Să rămâneți peste ani
Tot învățători de carte.
poezie de Dumitru Delcă (2 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cărți
- poezii despre învățătură
- poezii despre valoare
- poezii despre recunoștință
- poezii despre lumină
- poezii despre învățători
- poezii despre știință
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Eternitate
Eternitatea ne-a găsit
Pe bancă pe amândoi
Iubirea nu ne-a părăsit
Acea statuie printre eroi
Si oboseala m-a cuprins
Sprijin capul usor răvășit
Vânjos tu esti acelasi ins
Acel caracter nestingerit
Avem timp dar n-avem glas
Si ochii ne privesc in gol
Am sta o vesnicie la taifas
Am bea cafea de-ar fi un hol
Voi ne-ați uitat dar vă iubim
Când treceți pe la noi veniti
Noi suntem goi dar tot trăim
Si fără suflete tot vă iubim
Suflete noastre au plecat
Si ne privesc acolo sus
Când pe bancă ne-am azezat
Ne-au îmbrățișat s-au dus
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre sculptură, poezii despre ochi, poezii despre eroism sau poezii despre cafea
Odă doamnelor
Voi, ce ne-ați legănat cu șoapte,
Ca mame, cu un har divin,
Ne-ați înțărcat cândva de lapte,
Dar ne-ați trecut atunci pe vin.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre trecut, citate de Stelică Romaniuc despre trecut, epigrame despre mamă sau epigrame despre lactate
Ne-ați vrut degeaba liberi pentru viitor
N-am fost cu voi să știm ce-ați pătimit,
Dar, astăzi, pătimim în urma voastră...
Din tot ce-ați îndurat, n-am prins nimic,
Iar azi se-ntoarce împotriva noastră!
N-am învățat nimic din nicio palmă;
Și-am primit multe, multe pe nedrept!
Azi, însă, le primim și pe-ale voastre,
Doar că acestea ne lovesc în piept!
Am merita din plin disprețul vostru,
Căci, la blesteme, nu ați fost în stare
Să le deschideți drumul către noi,
În caz că ne vom pierde-n nepăsare...
Ne-am pierdut demnitatea și mândria,
Degeaba v-ați jertfit pentru popor.
Ne merităm din plin, azi, disperarea,
Ne-ați vrut degeaba liberi pentru viitor.
Am devenit complici exterminării proprii,
Ne batem joc de amintirea voastră...
Prostia-a devenit, la noi, la ea acasă...
Aceasta e, mai nou, credința noastră!
Suntem pierduți și toți ne vor declinul,
Toți trag de noi, toți ne vor orbi și goi...
Blestemul vostru ar fi fost mai blând,
Degeaba v-ați jertfit crezând în noi...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre mândrie, poezii despre libertate, poezii despre jertfă, poezii despre devenire, poezii despre batjocură sau poezii despre amintiri
Psalmul 353 (după numărul unei celule din închisoare)
Doamne,
Cei care vor din cer să te răstoarne
Ne-au rupt din oase și ne-au smuls din carne
Ne-au pus obloane grele la fereastră
Să nu vedem zidirea Ta măiastră.
Flămânzi și goi ne-au aruncat în hrube
Încovoiați de boală, roși de bube
Și zilnic scurmă în acest gunoi
Să vadă, câți au mai rămas din noi.
Dar noi, din fund de iad și de pe brânci
Ne aplecăm pe tainele adânci
Cu sufletul călcăm pe legi și fire
Și ne-mbătăm c-un strop de nemurire.
Iar când groparii vin în țintirim
Noi din morminte le strigăm: "- Trăim"
Fiindcă aici nu ne hrănim cu pâine,
Ci cu nădejdea zilelor de mâine.
Și-asupra lor apasă un blestem:
Ne au în mână și, tot ei, de noi se tem.
Să tremure! Că noi, cei din morminte,
Vom trece peste ei! Vom merge înainte!
poezie celebră de Petre Strihan
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre numere sau poezii despre medicină
E ziua noastră astăzi, domni bărbați
Ni-e tare dor de ziua când, fecioare,
Voi voalul marital ni-l dăruirăți...
Iar în privire ne puserăți Soare!
Ai noștri-ați fost, atunci când ne iubirăți?
La dulcea cununie-n altar sfânt,
Martor pe Dumnezeu îl vom fi pus...
Credință v-am jurat, dincolo de mormânt!
Lui Dumnnezeu, e rău că ne-am supus?
Pe viață, în rastel ne-ați înjugat,
Ucis-ați visul amăgit odată...
Cu zâmbet șters, în șoaptă v-am rugat!
Nu veți mai fi aceiași, niciodată?
Vreți, dragostea din noi s-o contestăm,
Și, câtă zarvă izvodiți deodată...
Dacă, de neiubire... ne-ntristăm!
Să nu-ndrăznim, să mai sperăm, vreodată?
Suntem eterna, slaba voastră parte,
Voi, fără noi, nimic n-ați fi! Să nu uitați...
Nu ne ucideți, nu ne dați deoparte!
Tot ce ne-ați luat, puteți să ne mai dați?
Ce dor ne e de-acei bărbați frumoși,
De râsete zglobii, de altădată...
De mângâieri, de ochii languroși!
"Iubito", mai puteți rosti o dată?
Ni-e tare dor de soare în privire,
De noi să v-amintiți... neinhibați...
Am adunat qintale de iubire!
E ziua noastră astăzi, domni bărbați!
poezie de Iulia Mirancea, după Adrian Păunescu (8 martie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre virginitate sau poezii despre râs
Revistă de front
motto:
Peste tot miroase a război,
Strănutăm de-atâta praf de pușcă,
Dormitează conștiința într-o cușcă
Și pe umeri o purtăm tot noi.
Ziua bună, veri soldați,
Cum o să ajungeți voi
În postura de eroi,
Fără tați adevărați?!
Nu curajul vă lipsește
Și nici solda după grad,
Când scad apele la vad,
Nu te duci să mai prinzi pește;
În zadar priviți cu teamă
La revistele de front,
Că virtutea-i un afront
Ca Hamlet, orfan de mamă!
Suntem zilnic în război,
Dar strigăm întruna pace,
Nimeni n-are ce ne face
Până-n lumea de apoi!
Pace și război. Totem.
Voi sunteți mereu în urmă,
Iar istoria nu scurmă
Decât până unde vrem.
Voi, civili, civilizați,
Ne-ați dat un harpon cu care
V-am ucis pe fiecare
Și-acum ne priviți mirați.
Veți fi scris voi în statut:
Noi vrem binele cu sila
Dar vedeți că Pancea Șila
Se conjugă la trecut.
Demolăm pe rând muzee,
Nimeni nu ne-a întrecut,
Cine n-are loc sub scut,
Sapă noaptea la tranșee.
Avem spada și balanța,
Legea poartă uniformă,
Ce-a rămas, e doar o formă
Ce-o dictează circumstanța.
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre pești, poezii despre pace, poezii despre noapte sau poezii despre muzee
Ne-ați vrut degeaba liberi...
N-am fost cu voi să știm ce-ați pătimit,
Dar astăzi, pătimim în urma voastră.
Din tot ce-ați îndurat, n-am prins nimic,
Iar azi se-ntoarce împotriva noastră.
N-am învățat nimic din nicio palmă
Și am primit prea multe pe nedrept.
Azi, însă, le primim și pe-ale voastre,
Doar că acestea ne lovesc în piept.
Am merita din plin disprețul vostru,
Căci, la blesteme, nu ați fost în stare
Să le deschideți drumul către noi,
În caz că ne vom pierde-n nepăsare...
S-a dus și demnitate și mândrie,
Degeaba v-ați jertfit pentru popor.
Ne merităm din plin întemnițarea,
Ne-ați vrut degeaba liberi pentru viitor.
Am devenit complici stârpirii proprii,
Ne batem joc de amintirea voastră.
La noi, prostia-a devenit la ea acasă...
Aceasta e, mai nou, credința noastră.
Suntem pierduți și toți ne vor declinul,
Toți trag de noi, toți ne vor orbi și goi.
Blestemul vostru ar fi fost mai blând,
Degeaba v-ați jertfit crezând în noi.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada politicienilor mioritici
"Pușca și cureaua lată",
Ce săraci erați odată!
Astăzi, toată lumea știe,
Cum v-ați scos din sărăcie.
Singura preocupare
Este pentru-nscăunare.
Toată ziua hai la vot!
Și apoi vă doare-n cot.
Cu un mic și cu o bere
V-ați făcut stăpâni pe miere,
Cu discursul mincinos
Ați pus mâna pe un os.
Și așă, din an în an,
Osu-a devenit ciolan.
Pentru el, ca niște fiare,
Ați ajuns la-ncăierare.
V-ați organizat în găști,
Iar pe noi ne luți de proști,
Numai buni de jumulit,
Despuiat și umilit.
Zeci de taxe-ați inventat
Și nu v-ați mai săturat.
Vă-ngropați în saci de bani,
Parc-ați trăi mii de ani.
Pe buget v-ați năpustit
Până l-ați secătuit
Și-n prăpastie ne-ați dus,
Țara-n coada lumii-ați pus.
Mi-e rușine că trăiesc
Pe pământul românesc.
Vă blesteme Dumnezeu
Pentru tot ce-ați făcut rău!
Ne-ați lăsat copiii goi,
Trăiți bine numai voi.
N-avem slujbe, n-avem case,
Doar la voi sunt cefe grase.
Sufletul ne-ați mai lăsat,
Astăzi ne impozitat,
Dar nu este prea târziu,
Diabolici, cum vă știu
Și pe suflet să luati bir,
Zău, că nici nu mă mai mir.
Rătăci-v-ați pe pustiu,
De voi nu mai vreau să știu!
Ce-aluat o fi în voi?
Ce plămadă și ce soi?
Nici satane, dac-ați fi,
Parcă nu ne-ați chinui
Cu atâta-nverșunare,
De ne-ați dus la disperare.
Genocid e-n toată țara!
Nu știu cum vom trece vara?
Zău, sunteți descreierați!
Dac-o să ne lichidați,
De la cine mai furați?
poezie de Mariana Dobrin din Țara lui Papură-Vodă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre rușine sau poezii despre prăpăstii
Narcise blonde
Narcise blonde, ne doare când
Vă vedem grăbind spre-o altă lume,
Cu toate că soarele e blând,
Și mai are cale lungă până sus, pe culme.
Stați aci, stați aci
Până când grăbita zi
Se va sfârși
În liturghia-acestei seri;
Apoi, după ce-împreună ne vom fi rugat, și noi
Vom vom însoți pe drumul către nicăieri.
Ca și voi, umblăm puțin pe-acest pământ
În haină de sărbătoare, nouă,
Curând se vor ofili nunțile culorii
Pentru noi toți, asemeni vouă.
Noi murim.
Ca și voi, ne petrecem către țintirim
Cum trec spre alte zări cocorii,
Ne uscăm ca ploaia de mai ieri, atât de caldă,
Ca perlele din roua dimineții
Care nu vor mai fi găsite niciodată.
poezie de Robert Herrick, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre sărbători, poezii despre seară, poezii despre rouă, poezii despre păr blond, poezii despre perle sau poezii despre nuntă
Erezia politicii de joi
Revoluția incident sau necesitate
No unde mergi
Mi-e foame merg la revoluție
Voi Ăia de sus
jos
Că ne-ați belit destul
ne-ați furat
ne-ați mințit
ne-ați păcălit
AJUNGE
Poftiți
la munca de pe jos
Ori
luați-vă concediu fără plată
Cu
răsplata la paștele cailor
Căci meritați
Tovarăși Păcălici
Mai plimbați ursul
fără ajutor social
Tomberoanele istoriei
vă așteaptă
Și nu-i nevoie să faceți economie
Economia națională-i deja pe butuci
Un moment
Poftiți și niște mănuși
de protecție
anti-PSD
Hai sictir
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (8 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoluție, poezii despre urși, poezii despre răsplată, poezii despre păcăleli, poezii despre protejare, poezii despre protecție, poezii despre politică, poezii despre plimbare sau poezii despre plată
Scut și armă
Domnul sfânt să ne iubească,
Și-al său Duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste țara Româneasca
Și-al românilor popor!
Noi prin vremi ce ne-ncercară
Altă armă n-am avut
Numai dragostea de țară
Ce strămoșii ne-o lăsară,
Și pe Sfântul Domn de scut.
Dar ne-a fost destul atâta!
Fruntea sus, voi frați ai mei!
Astfel Cerul hotărât-a
Să se nalțe amărâta
Țară, prin puterea ei!
Mai fățiș, mai fără veste
Ne-ați lovit, dușmani de voi!
Dar ce-a fost, a fost poveste!
Dragostea de țară este
Și mai tare-acum în noi.
Și de cine ne-o fi teamă?
Mult a fost, să vă răbdăm,
Nebăgați de voi în seamă
Astăzi știți voi cum ne cheamă,
Dacă nu, să vă-nvățăm!
Numai Domnul ne iubească
Și-al său Duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste țara Românească
Și-al românilor popor!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre Țara Românească, poezii despre patriotism sau poezii despre ocrotire