Și ei și voi și tu și eu...
Suntem natura plină de contraste
în care ne-adâncim mereu, mereu,
și timpul ce la tâmple ne tot bate,
îl simt și ei și voi și tu și eu.
Și-nveșmântați în albele odăjdii,
ne biciuim cuvintele mereu,
să bată înspre porțile nădejdii
la care stăm și tu și voi și eu.
Și viața se perindă-n cavalcadă
prin ochii noștri-atât de goi,
de dragul ei mai tragem o ocheadă
spre-un altceva și eu și tu și voi.
Și de-am putea s-avem în mână frâul
Și herghelia s-o oprim apoi,
Tot mai puțini am trece râul
Care se-apropie tăcut de noi.
Dar timpul ne nechează în ureche
Și bate cu copita-i tot mereu,
Viața a pornit-o iar la streche
Și-odat' cu ea și voi și tu și eu.
poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni (2009)
Adăugat de Leonid Iacob
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cai
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre râuri
- poezii despre ochi
- poezii despre natură
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.