Blestem
În apogeul destrămării
Ați râs de săracii țării.
Ca-într-o țară fără câni
V-ați bătut joc de bătrâni.
Copiii țipă în noapte
Că i-ați lăsat fără lapte.
La bolnavi le dați mormântul.
Nu v-ar mai răbda pământul.
Ați furat totul din țară.
Aveți conturi în afară.
Din cât a fost de bogată,
Atât e țara de săracă.
Pe români eu îi îndemn
Să v-aducă greu blestem.
Inima în voi să crape.
De viață să n-aveți parte.
Atâta de răi ați fost
Că între noi nu aveți rost.
România e a noastră.
Închisoarea e a voastră.
Vă blesteamă toată țara
Să ardeți în foc, ca para.
Raiul să fie al nostru,
Iadul să fie al vostru.
În veci să nu mai avem
Cui să facem un blestem.
poezie de Dumitru Delcă (16 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre România
- poezii despre viață
- poezii despre sărăcie
- poezii despre râs
- poezii despre rai
- poezii despre noapte
- poezii despre lactate
- poezii despre inimă
Citate similare
Săraca țară bogată
Săraca țară bogată,
În veci vrea să dăinuiască.
Să nu piară niciodată
Glia noastră românească.
Săracii români bogați,
În veci vor ca să trăiască
Bine, în munții Carpați.
După legea strămoșească.
Domnilor, conduceți țara,
Ori vă bateți joc de ea?
Nu cumva ați luat-o rara?
Sau aveți o boală rea.
Voi ne distrugeți acum.
Ne rămân copii pe drum.
Părinții ni-i dați afară.
Asta faceți voi din țară.
Dinozaurii din lume
Devorează astăzi țara.
Vor să șteargă-a noastre urme.
Vor să ne ia primăvara.
Vino iarăși, Țepeș-Doamne!
Să pui țepe pentru ei.
La români să le dai arme,
Să-i alunge pe mișei.
Ridică-te, popor român!
Și reaprinde făclia,
Dacă vrei să fii stăpân
Peste toată România.
poezie de Dumitru Delcă (17 octombrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre bogăție, poezii despre primăvară, poezii despre prezent, poezii despre munți, poezii despre medicină, poezii despre legi sau poezii despre boală
Blestem de om sărac
Din balegi și din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
Și din haznalele de bani
Costume negre cu șnapani,
Viteji ca musca la arat!
Și ne-ați mințit și ne-ați furat,
Și-ați pus pe noi și jug de boi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Murdari în suflet și în gând,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici și uzine,
Voi ați lăsat numai ruine!
V-ați gudurat pe lângă clerici
Cu mânăstiri și cu biserici
Și vile v-ați făcut, de soi...
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Voi v-ați trădat și între frați,
Ca voi, și viermii-s mai curați.
Ați dărâmat școli și spitale
Ca să vă fie vouă moale
Și v-ați brodit și parlamente
Din licheluțe repetente.
Și ne-mproșcați doar cu noroi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Ați omorât orice dreptate,
Ați jecmănit tot ce se poate,
Guvernul vostru cu miniștri
E-o adunătură de sinistri,
Batjocura și umilința
Au mai rămas la voi credința?
Ghiolbani de jafuri și gherțoi,
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Ați sărăcit o țară-ntreagă,
Nici dracul să nu o mai dreagă
Și din privatizări cu fumuri
Ați tot lăsat lumea pe drumuri!
Dar cum să faceți voi vreun drum
Când urma voastră e doar scrum?
La tâlhării vă strângeți roi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Blestemul greu să vă lovească,
Doar bube rele să vă crească,
Ochii să îi aveți ca napul
Și să vă roadă viermii capul!
Să putreziți toți prin palate,
Toți spulberați să fiți în toate
Și să aveți doar oase moi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
poezie de Dan Puric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre școală, poezii despre viermi, poezii despre trădare, poezii despre suflet, poezii despre privatizare, poezii despre parlament sau poezii despre palate
Voi parlamentari
Unde-i onoarea și mândria
care ne-însoțeau odată?
Unde este România,
țara noastră mult visată?
În lanțuri ați pus poporul.
Țării i-ați secat izvorul.
Vă-înfruptați din munca noastră.
Sunteți pentru noi năpastă.
Pe români nu-i mai vreți frați.
La occident vă-înclinați.
Mintea voastră o ia rara.
Ne vindeți până și țara.
Pentru-un pumn de "euroi",
la străini sunteți slugoi.
Sunteți lași, sunteți păgâni.
Voi n-aveți sânge de români.
Ați vândut aurul țării.
Ați vândut talazul mării.
Până când voi mai sperați
că mai puteți să furați?
Când nu vor mai putea răbda,
românii se vor răscula,
pe străbuni vor răzbuna,
rănile vor vindeca.
Și-într-o nouă primăvară
vor fi iar stăpâni pe țară.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sânge, poezii despre onoare, poezii despre mândrie, poezii despre lașitate sau poezii despre euro
Aveți o datorie sacră
Români, să nu lăsați să cadă
ce voi cu trudă ați clădit!
Copiii voștri vor să vadă
că nu degeaba ați trăit.
Pe dușmani i-ați înfruntat
fără teamă de furtună.
Eroic ați apărat
patria nostră străbună.
Fii de daci și de romani!
Voi singuri ați clădit,
în urmă cu mai mulți ani,
UNIREA de neclintit.
Aveți o datorie sacră,
în veci de veci s-o apărați.
De câte ori viața vă-încearcă,
de strajă patriei să stați.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre patrie
- poezii despre apărare
- poezii despre unire
- poezii despre timp
- poezii despre frică
- poezii despre eroism
- poezii despre dușmănie
- poezii despre copilărie
Nori negri s-au abătut
Peste țara mea grădină,
Nori negri s-au abătut.
A rămas fără lumină
Fiindcă voi așa ați vrut.
În alb, toți v-ați îmbrăcat.
Ați simulat puritatea.
Când de fapt, ați semănat
Peste capitală moartea.
Cu mintea întunecată
Ați învrăjbit iar românii.
Peste țara lor bogată
Vreți să fiți doar voi stăpânii.
Chemați oamenii la luptă
De parcă suntem în război.
În două țara e ruptă,
De cei care-au ajuns ciocoi.
Ca pe două oști dușmane
I-ați așezat față-n față.
Le-ați pus în mâini iatagane
Să-și spună: Adio viață!
Voi aveți mintea bolnavă.
Nu mai simțiți românește.
Ne vreți țara o epavă.
Dumnezeu vă pedepsește.
Eu, domnilor, vă sfătuiesc
Să stați o clipă. Vă opriți!
Și pentru neamul românesc,
Doar binele să îl gândiți.
Din nou, lumina să revină
În mintea noastră-a tuturor.
Să păstrăm țara grădină
Și pentru neamul viitor.
poezie de Dumitru Delcă (7 iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre țări, poezii despre întuneric, poezii despre viitor sau poezii despre război
Dragilor Eroi!
Voi ați fost eroi!
Voi sunteți eroi!
Voi veți fi eroii
României noi!
Pentru a noastră țară
Ați luptat din greu,
Pentru a noastra vatră
V-ați dat sufletul mereu.
Dulcea noastră țară,
Ați salvat-o voi!
Glorie eternă
Dragilor eroi!
poezie de Adrian Iulian Pereteanu (23 mai 2012)
Adăugat de Adrian Iulian Pereteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Către guvernanți
Din țară, de ce ne alungați?
Țara nu e numai a voastră.
Vrem să trăim alături de frați.
Aici este și casa noastră.
De ce să muncim pentru alții?
De ce să pribegim aiurea?
Vrem să lăsați mamele, tații,
Aici să taie cu securea.
De ce vreți voi ca să dispară
Frumoasa patrie română?
Avem o viață legendară,
Avem Carpați, mândră cunună.
De ce vreți voi ca să ramână
Moșia noastră strămoșească
Fără de nația română?
Vreți, străinii s-o cotropească?
Ați vândut totul din țară.
Acum ne înstrăinați pe noi.
Nu e de-ajuns că ne omoară
Sărăcia? Multele nevoi?
De multă vreme-n țara asta
Dreptate nu mai există.
Domnește răul și năpasta.
Mai rău ca-n era comunistă.
poezie de Dumitru Delcă (18 mai 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre muncă, poezii despre mamă, poezii despre frumusețe sau poezii despre existență
Fără Dumnezeu
Voi n-aveți Dumnezeu, n-aveți rușine,
sunteți defecți la cap și fără scrupul
sunteți exagerat de lacomi, sunteți grupul
ce furați trenuri, gări, cu tot cu șine.
Voi n-aveți Dumnezeu, nu aveți teamă,
v-ați cumpărat justiție și "faceți legea"
să vă servească interesele, fărădelegea,
n-aveți nici conștiință și nici mamă!
Voi n-aveți Dumnezeu, dar credeți falsul,
c-aici e raiul, iadul, ca un joc cu zaruri,
vă cumpărați domenii, funcții, lauri,
stați liniștiți, curând începe valsul!
Voi n-aveți Dumnezeu, dar El vă știe!
Veți da Lui socoteală de mizerii,
de cum v-ați bătut joc, fără criterii,
de cum ați construit o dinastie.
O dinastie cu un scop: hoție!
poezie de Petrică Conceatu din Noua Geneză (12 martie 2017)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zaruri, poezii despre vals, poezii despre trenuri, poezii despre rușine sau poezii despre justiție
A venit în miez de noapte Zamolxis
A venit în miez de noapte, Zamolxis ca să ne spună,
Că nu ne mai este frate. Nu mai suntem împreună.
Politica ne-a despărțit, averile ne-au învrăjbit.
Nu mai avem zile bune. Ne-am împrăștiat prin lume.
"Săracii daco-romani, ați rămas de-acum orfani.
Dacia vostră bogată, de toată lumea-i furată.
Rusia vă dă târcoale, Europa vostră doarme.
Pe voi, cei rămași în țară, care n-ați plecat afară,
Sărăcia vă sugrumă, țara nu vă mai e mumă.
Singuri sunteți vinovați, pentru tot ce îndurați.
De ce nu vă adunați și-împreună să luptați,
Pentru țară, pentru neam, pentru frunza de pe ram?
Sufletul în mine plânge, când văd cum vă pierdeți neamul.
Inima rău mi se frânge, când văd cum vă duce valul.
Unde-i Dacia străbună? Unde-i patria română?
Neam de daci și de romani, ca să nu mai fiți sărmani
Treziți-vă din amorțire și faceți din nou unire.
Cu Burebista, Decebal, să formați puternic val.
Să faceți pace în Carpați, o veșnicie să fiți frați.
Să fiți voi Mircea și Mihai, stăpâni pe al țării plai.
Din cenușă să renască, țara vostră rmânească".
Și ne-a mai spus Zamolxis că:
"Dacia-Felix de altădată, în România Mare schimbată,
Să rămână-n veci unită, de glorie acoperită".
poezie de Dumitru Delcă (august 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vinovăție, poezii despre somn sau poezii despre schimbare
Frați români !
Frați români din lumea întreagă,
Nu uitați de țara mamă,
Nici de frați, nici de părinți,
De prieteni sau bunici.
Căci săraci așa cum suntem,
Omenia n-am uitat,
Frumusețea țării noastre,
Tot străinu-a căutat.
Țara noastră este mică,
Brațul mare primitor,
Nu uitați, români din lume,
De al nostru tricolor.
Căci oriunde vă e pasul,
Orice bogății aveți,
Dorul doinelor cântate
Și în lacrimi înecate,
Ca la noi n-o să vedeți.
Și-a pământului chemare
Și-al istoriei trecut
Și a unirii cântare,
Unde voi ați mai simțit?
Dacă din întregul vostru,
Români încă vă simțiți
Să veniți, de-aveți putere,
Țara de are nevoie,
În umeri s-o sprijiniți
Iar, din cupele frăției,
Frați români!
Cu toți să beți.
poezie de Valeria Mahok (7 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre prietenie, poezii despre muzică sau poezii despre istorie
Te desfid generație a părinților mei, te desfid!
Plini de ură ne-ați născut, de ne-am ivit, așa,
Cu dinții încleștați și pumnii strânși, a luptă.
Ura voastră, murdară si rapace, v-o dăruim acuma
Înapoi, curată și pură, ca apa ce-i neîncepută.
Vânduți mereu de voi, e timpul să înceapă acum,
După mii de zile de vânzare, o răscumpărare.
Nu noi plecat-am capul, ci voi, mereu, josnic
V-ați plecat grumazul pentru burta plină,
Și-o așa zisă siguranță a zilei ce va să vină...
Murdăriți mereu de voi, ne ridicăm curați dar noi
Și punem stavilă menirii de neom de voi menită.
Un fruct amar poate să pară ruptura de acum -
Dar este fructul începutului din noi, ce tot crește.
Blestem pe osul tău părinte, ce ți-ai uitat de moși, strămoși -
Blestem! Urâtă viață ați avut, urât vă e sfârșitul -
Ne-ați vinde iară de ați putea, unei stele blestemate,
Ce e pururi însângerata, de toți spurcată, afurisită.
La revedere! si chiar adio! noi vă spunem -
În deșert veți rătăci de-acum - o notă discordantă voi ați fost -
Și poate că în timp, vă vom ierta și-apoi uita, ca El.
......................................................
Și-n veci, voi vreun drept nu mai aveți asupra noastră.
poezie de Ilarie-Adrian Frone
Adăugat de Batman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fructe, poezii despre curățenie, poezii despre început, poezii despre stele sau poezii despre siguranță
Sus inima
Avem o mândră țară -
Prin timpi de jale-amară
Strămoșii se luptară
S-o scape de stăpâni.
Azi singur noi, românii
Suntem în ea stăpânii,
Sus inima, români!
O lege-avem străbună -
Prin veacuri de furtună
Ea n-a putut s-apună
Strivită de păgâni.
Ne-a fost Cel-Sfânt tărie
Și-n veci o să ne fie:
Sus inima, români!
În țara românească
De-a pururi să trăiască
Credința strămoșească
Și graiul din bătrâni.
Spre Domnul țării gândul
De-a pururi noi avându-l,
Sus inima, români!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Țara Românească, poezii despre gânduri sau poezii despre bătrânețe
Un fost ce nu ați fost
Nu o să mai fiu ce am fost să fi fost
Pierzându-mi lacrima de tuș făr rost
Totul are-n răni ascunse crud cost
De-as fi ce și voiți să vă fi fost
Pentru ce să mă schimb în acest anost
Ce ucide fila într-un petmafrost
Să vă fiu un fost ce voi nu ați fost
Dorintă turmei de fi fără vreun rost
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În țara numită România
Oameni buni și lume bună,
România ne e mumă.
România noastră Mare,
cu Dunăre, Carpați și mare.
România legendară
cu români de viță rară.
România dodoloață
unde toți am primit viață.
Am stat de strajă la hotară
și-am apărat această țară.
Aici ne e țara și neamul.
Aici ne e râul și ramul.
Aici viața nu-i amară.
De ce să plecăm afară?
Când cei aleși să cârmuiască
închină țara românească
marilor puteri din lume,
se leapădă de al său nume.
Hai să dăm mână cu mână
cei cu nație română!
Să readucem în țară
iar, frumoasa primăvară.
Aici am fost și vom rămâne
stăpâni pe ape și pe grâne.
Vom trăi și vom lucra moșia
aici, în țara numită ROMÂNIA
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre oameni buni, poezii despre crengi sau poezii despre cereale
Cu brazdă proaspăt răsturnată
Nu mai este frig afară.
Vine primăvara-n țară.
Pe câmp, plugurile ară
De cu zori, până în seară.
Ară acum pentru noi,
Nu ca ieri pentru ciocoi,
Când eram ca vai de noi,
N-aveam car, n-aveam nici boi.
Acuma din zare-n zare
Duduie pe câmp tractoare,
Cu plug cu multe brăzdare,
Să crească recolta mare.
Să fie țara bogată,
Cu de toate-ndestulată.
Așa cum am fost odată,
Grânar în Europa toată.
Să nu umblăm ca altădată,
Să cerșim din poartă-n poartă.
O comoară nestemată
Este România toată.
Cu brazdă proaspăt răsturnată,
S-o facem tot mai bogată.
poezie de Dumitru Delcă (1986)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre arat, poezii despre recoltă, poezii despre tractoare, poezii despre seară, poezii despre creștere, poezii despre comori sau poezii despre cerșetorie
Românii vor unire
Românii vor unire
Basarabeni, Bucovineni, veniți la mama voastră România
Avem același cuget și simțiri
Reîntregim ținutul și etnia
Simțim nevoia marii înfrățiri.
Bucovineni, ne-ajunge opt decenii împărțiți
Cândva de mari imperii despărțiți.
Basarabeni, cereți a vă unii cu țara mamă
Doar noi putem, să reparăm cumplita dramă.
Voi români neîntrecuți, din Tighina în Cernăuți
Plânsete și mult suspin, din Cahul pân' la Hotin
După zeci de ani trecuți, după atâtea suferinți
Să refacem țara mare, ca s-avem un alt destin.
Români ce ați rămas în granițe străine
Ați suferit destul, nu mai răbdați
Voi cereți dreptul la unire
În piept la noi, bat inimi de soldați.
De la Tisa pân' la Nistru, toți românii plâng cu jale
De la mic până la mare, ei cu toții au chemare.
Săturați de întristare au o singură dorință
Cu puteri încrezătoare încă cred în biruință.
Noi cu toții ne dăm mâna și să facem horă mare
Să răsune al nostru glas chiar și dincol' de hotare
Sub același tricolor, un stăpân unic s-avem
Mai puțin să dăm cu vorba, este vremea faptelor.
Sus în deal la mănăstire, '' Sfântul Mina'' în Roșiori
Bate-un clopot și răsună de îți dă și muți fiori
Pe români de peste graniți, îi îndeamnă la pornire
Fără prea multă tăgadă îi îmbie la unire.
Ribbentrop Molotov, el a fost un pact nedrept
După atâta suferință și atâta îndurare
Să înfăptuim acum, un alt concept
Să facem România Mare.
Păstrăm a noastre zăcăminte
Că munții noștri poartă AUR
Noi pentru AUR mergem înainte
Recuperăm al nost' tezaur.
Prin vene curge același sânge la români
Cu toții avem un ideal și-un gând comun
Acum să ne unim, pe veci stăpâni
Aceste gânduri mari, firește se impun.
Veniți români din lumea largă
Că să unim al nostru neam
Să facem România întreagă
Să alipim ținuturi furate de dușmani.
Să nu lăsăm dușmanii să ne piară
Pământul strămoșesc să-l stăpânim
Dispară trădătorii și ai noști' dușmani de țară
De vrem unire, Români! veniți să ne unim.
24.01.2021
Angelin Leru
poezie de Angelin Leru din compoziție proprie (19 ianuarie 2022)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre graniță, poezii despre încredere sau poezii despre tristețe
Mă jur, foc să vă ardă!!!
Mă jur să vă blestem, pungași,
Mă jur pe tată, mamă,
Să vă despoi de piele... Lași,
Să-mi cereți de pomană!
Mă jur să vă blestem copii,
Să n-aveți noi urmași...
Să-i aveți morților de vii
Doar leș, în țeapă trași!
Mă jur să n-aveți nici mormânt,
Străbunii dezgropați
Să fie în câmp doar os mărunt
De-un neam huliți, scuipați!
Mă jur, voi proștii în fruntea țării,
S-ajungeți blestemați
De-ai voștri, haite, de dihorii...
Ce azi îi aveți fârtați!
Mă jur, arză-v-ar focu-n iad
Să fiți de combustibil
Din creier dezlânat, beteag...
Să facem hâd vizibil!
Mă jur pe sfântul Dumnezeu
Să fiți linșați de vii,
S-aveți știutul cum e greu
Când îți cerșesc copii!
Mă jur să muriți sfârtecați
Pe drumuri desfundate,
Să n-aveți parte să scăpați
Pân' ce n-o fi dreptate!
Mă jur spitalu' s-aveți morgă
La tot ce-aveți familii,
Și ploșnițele s-aveți ciorbă...
Pe șobolani vigilii!
Mă jur, curve ce sunteți, hoți,
Amante să vă îngroape
În sicrie... Să vă azvârle zloți
Pe gură, să vă îndoape!
Mă jur și pielea să vă întind,
Să vă prăjiți la Soare,
Să rageți când în cui vă prind
Pe Crucea de Înălțare!
Mă jur să n-aveți bucurii,
Doar să urlați durere
De popor, sfâșiați de vii,
În haite de plăcere!
Mă jur pe ce-am mai sfânt pe lume
S-ajung să vă omor,
Să scap o țară, neam anume
De-al vostru vorbitor!
Mă jur nici mâine s-apucați,
Să vă ia Dracu' noaptea,
Să fiți pe străzi împielițați,
Să fiți Urgia a Șaptea!
Mă jur să vă luați singuri viața,
Să fie în Terra loc
De cinste, onoare... Dimineața,
S-o avem iar noroc!!!
Mă jur, vă blestem, vă urăsc,
Vă detest, scuip tâlhari,
Să scap o țară ce-amărăsc
Ai voștri... Voi barbari!
Mă rog la întregul Univers,
Să fie alături toți,
Să pieriți hoarde-n rând, din mers
Arză-v-ar focul... HOȚI!!!
Cu toți prostime, ce v-aleg, cretini la fel, netoți...
*PS
Jurați-vă odat' cu mine,
Popor nedeslușit,
Că singur doar vă faceți bine
Din cinste, onor... citit!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre sfinți, poezii despre foc, poezii despre draci sau poezii despre însănătoșire
Unde-i satul românesc
La sat e maica veșnicia,
la sat e crezul din bătrâni,
la sat e cerul și câmpia,
la sat te simți că ești român.
Aici în sat moașa Ilinca
buricul vostru a tăiat...
și tot în sat a fost bunica
ce va crescut, va legănat.
La școala veche din cătun
au învățat bunici, părinți,
purtau în suflet omul bun
și dascălii ca niște sfinți.
Mihai, Vasile, baci Ilie...
voi ați fost dascălii din sat,
prin voi atâtea generații
au învățat și au luptat.
Nobil cuvânt, ȚĂRAN ROMÂN,
pentru pământ ai tot luptat,
pentru credință și dreptate
ai fost erou, ai fost bărbat.
Să nu uitați că popa-n sat
v-a botezat, sunteți creștini,
așa ați devenit bărbați
și mai presus sunteți români.
Gheorghe, Mărine, tu, Ioane...
la talpa țării v-ați născut,
plugul cu boi și două palme
au fost și hrană, dar și scut.
La cimitirul de la țară
ai noștri dragi se odihnesc,
vă rog a nu știu câta oară,
păstrați pământul strămoșesc.
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre naștere, poezii despre bărbați, poezii despre botez, poezii despre țărani sau poezii despre învățătură
Vieți paralele
Pentru noi, cei de la țară
viața-i tristă și amară.
Ne așteaptă vremuri grele,
nu putem scăpa de ele.
Vine iarna viscoloasă,
căldură n-avem în casă.
Pe masă n-avem ce pune,
boala cruntă ne răpune.
Vara-n arșița de soare
trudim din greu pe ogoare.
Voi, în desfrâu și lux trăiți.
La cei săraci, nu vă gândiți.
Pentru voi, noi existăm
doar atunci când vă votăm.
Atunci v-aduceți aminte
și de morții din morminte.
Ne cereți votul insistent
s-ajungeți în parlament.
De-acolo, nu vă dați plecați
decât când sunteți legați.
Promiteți marea cu sarea
și ne-aprindeți lumânare.
După ce primiți mandat,
de săraci, voi ați uitat.
Prin viclenii și minciunele
furați să faceți avere.
Nu v-ar mai răbda pământul!
Stârniți în țărani avântul
să reaprindă făclia,
în satele din România.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre uitare sau poezii despre promisiuni
Neam de trădători și lași...
Curge sângele șiroaie din al nostru tricolor
De când țărișoara noastră, a devenit țara lor!
Cum adică țara cui?! Țara trădătorilor!
Nicidecum a (tuturor) posibilităților!
Țara celor care, Domnu', cred că le-a luat mințile!
Altfel nu-mi explic cum de ne distrug tradițiile!
Sau mai bine zis distrug, tot ce le iese în cale!
Și pentru ce toate astea, pentru câteva parale?!
Oricum, la final de drum, nu vom lua nimic cu noi!
Din noi va rămâne numai ce vom lăsa-n urmă apoi!
Asta ar tre' să-nțeleagă majoritatea din voi
Ăștia care peste blana de lup purtați blăni de oi!
Dar cine să înțeleagă?! V-ați pierdut de mult pe drum...
Și, la fel ca țara asta, veți ajunge și voi scrum!
Nu contează c-azi sau mâine, peste un an sau acum
Roata se va-ntoarce drastic nu mă-ndoiesc, nicidecum!
Veți plăti chiar înainte de-a vă transforma-n pământ,
Veți plăti și voi, și-ai voștri... Generații-ntregi la rând!
Ne-ndoielnic, nicidecum, credeți-mă pe cuvânt:
Nimeni nu scapă ușor, când sfidează tot ce-i Sfânt!
Iar voi ați batjocorit un întreg neam de creștini,
Le-ați luat pâinea de la gură și-ați vândut-o la străini!
Ați făcut în așa fel, să transformați în cretini
Câți mai mulți dintre ai noștri, milioane de români!
Ați vârât prostia-n școli și mizeria-n spitale,
Ați prostit bătrâni senili cu promisiuni ireale,
Tineri, precum florile, i-ați lăsat fără petale,
Un procent imens din ei, ajunși sclavi peste hotare!
Departe de-ai lor părinți, de prieteni ori de frați
Din cauza sărăciei, tot mai mult înstrăinați,
De această țărișoară, de-mprejurări obligați
Să accepte "c-asta e!", fiind mai puțin motivați...
De-aș recăpăta mândria, sfânta țară înapoi!
Și-uite așa, ușor-ușor, se-alege praful de noi!
Și de noi, dar și de ei ca de-un morman de gunoi!
Asta am ajuns să fim, pentru că dăm înapoi...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (28 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tradiții, poezii despre tinerețe sau poezii despre sfârșit