În frica de cuvintele mari
De sub fior tu stih ridici, frumoaso,
Te recunosc a umbră de a toate
De-i ninsă noaptea sub cuvânt ce poate
Rosti a veci sub clipa ce-ai abstras-o.
Prin viața asta ce pășește-n zloate
Voi ține nuntă de tăceri, mireaso,
Sămânța tainei să-ncolțească las-o
Că nudă e minciuna-n geam ce bate.
La facere și moartea ni se naște
Pictând crepuscul pe un zor de zi...
Din poezie când te vei trezi
Găsi-vei oameni fără mas la moaște.
În frică de cuvintele prea mari
Ascult la arborii de vânt flecari...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre frică
- poezii despre cuvinte
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre nuntă
- poezii despre nuditate
Citate similare
Aproximativ poezie
cunoașterea luminii umbre strigă,
spre Domnul rugăciune-n penitențe...
infern de vorbe vis îmbracă-n zdrențe
pe când de nuntă-n veci îți dau verigă.
iubindu-ne sub clipelor esențe,
sub lacrimi moi de timp ce zori irigă
ci-n rouă taine-amorul ne exigă
în miezul simplei noastre existențe.
adorm la tine sub sprânceana deasă
zidind în urmă veghe-n stih puțin
de sub crepuscul dimineți să iasă.
iar slava toată sfinții toți o țin
să nu se surpe de cu zbor, mireasă
pe buza ta cuvânt pe-oglinzi devin.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Poetul tău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre sprâncene, poezii despre somn, poezii despre sfinți sau poezii despre rouă
Povestea asta nu e nemaizisă
aceleași umbre-n taine mă cufundă
tăceri bețive-n clipelor izvoare
cuvânt rodește-n albul ce ne doare
în hram de veac ori numai de secundă.
ci chipul tău pe ochi mi-e sărutare
în mine strigi poeme, mă inundă
o sete spre divin vestind în undă
de nuntă siderală căutare.
povestea asta nu e nemaizisă
scriind de lut un stih cu vicleșug
dar îngeri încă-s har acolo-n clisă.
vedenii de lumină-n vis conjug
portița Raiului când e închisă
deși-n sorginte-mi nasc deschis coșciug...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre sărut, poezii despre secunde sau poezii despre religie
Fără stih
biserici triste-n haos ni se-arată
din hăul rugăciunilor bețive
ebrietate-n lumânări naive
pe-altarul cărnii, raiului erată.
mă șterg la gură de-alte-n ceas motive
și-n clipa ce aleargă, înserată,
spre dimineață-n duh, din lut a plată
zidim pe sânge patimi lenitive.
tăceri ne țes în vise taina-n straie
căzând în liniște ca într-un morb
dar chinul existenței ne-ncovoaie.
din strigăt de ființă-n cuget orb
la Dumnezeu, în sacra lui odaie
nu ne e stih, nimicuri gândul sorb...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre seară, poezii despre rai sau poezii despre prăpăstii
(Lă) Muriri
Cu umbre se-nvelesc mistere-n lege
Deasupra nopții care-n oameni cade
Cu flăcări de-ntuneric să înnoade
Auz ce floare de tăceri culege.
Când moartea fredonează serenade
Pe sub fereastra vieților betege
Eternitatea-n clipe-o să se-nchege
Trăind secunda-n fără de tăgade.
Iubirile așteaptă-n piepturi zile
Cu răcnet mut de sânge sub lumini,
Renașteri din decese puerile.
Iar dragostea de-i gâde-n ochii plini
De-o întristare-n prețuri inutile
Să râzi în alb ce crește prin grădini...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre zile, poezii despre râs, poezii despre ochi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
La noi acasă
lăuntrul tău, fântâna cea din sete,
e-adăpostit în mine, tainei ovă
pe-nfățișarea ta lactee-i slovă
femeie întocmind spre har versete.
a noapte curge liniștea alcovă
misterioase cine-s incomplete,
ca salcia spre ape visu-n plete
aplec spre tine-n veșniciei provă.
e mult și dacă, în ființa larvă
pe la ferestre-o să mă recunoști
că pe înalt îs adâncimi de oști
asediind în stih a lumii zarvă.
îmi amintesc din vremea dulce prea
la noi acasă clipa când se-oprea...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Riley
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre păr, poezii despre noapte, poezii despre femei, poezii despre armată, poezii despre apă sau poezii despre acasă
Zeul nopții
Când noaptea își va recunoaște vina
Și va pleca, lăsându-mi dezvelit
Un trup ce-l voi privi, îndrăgostit,
Tu nu vei ști, vei fi precum lumina
Ce-mparte viață-n drumu-i nesfârșit
Prin lumea-n care simt că-s numai eu
Privindu-te, zeiță, ca un zeu.
Pe chipul tău, îmi voi citi menirea
Și-mi voi lua, din ochii tăi, avânt
Spre culmi, cu o putere ca de vânt
Pornit ca o rafală spre iubirea
Ce-i cârmuiește viața pe Pământ
Și-l face să se simtă ca un zeu,
Așa cum simt, în clipa asta, eu.
Îți voi șopti, când noaptea se va trece,
Cuvintele ce-n suflet ți le-am scris
Când inima ți-a tresărit în vis,
Iar ochii nu știau ce se petrece
Și, pentru-o clipă, doar, ți s-au deschis,
Privind, prin întuneric, cum un zeu
Ți se-nchina. Eram, acela, eu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre vinovăție sau poezii despre trup și suflet
Din umbră
sub nemișcarea obiectului umbra îi aleargă împrejur
de fiecare dată când îți neclinteam sărutul
dragostea alerga împrejurul clipei
către ziuă îmi luam sărutul de acolo
să poți rosti,
în jurul vorbelor stingeai umbre
ochii cerului tău se mai umbreau cu puțin de ploaie
îți rostogoleam atunci în auz o umbră a pietrei de haz
eram un sisif negociindu-și prețul nimicului de iubire
amestecându-ni-se umbrele pietrelor noastre iubeam
iscălind tăcerea din crepuscul de noapte
într-o rouă atât de ciudată
că ne cădeau căciulile de pe cuget
în calea luminii obiectul naște întunericul minim
cum adus în calea ta mă nasc în iubire,
dragoste, umbră...
dimineață, ploaia ne plânge în ochi
și pe-afară
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Thor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre naștere, poezii despre umor sau poezii despre plâns
Hai, frumoaso!
va veni o zi în care
nicio umbră nu te doare
nici apus, nici răsărit
nici lumina la zenit
va veni o zi în care
nu mai simți parfum de floare
nu vezi valul înspumat
nici pădurea cea de brad
va veni noaptea cu lună
care-n cer stele adună
va veni și vânt și ploaie
și lacrimi curgând șiroaie
va veni... nu-ți este frică
vei fi lut sau o furnică
viața asta ți-a fost dată
n-o mai poți trăi odată
hai, frumoaso lângă mine
să-ți fiu miere de albine
strălucești ca niciodată
în iubire îmbrăcată!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre păduri sau poezii despre miere
Celuilalt
Pământul e-o batistă cu lacrimi de mistere
și nu-ți ajunge viața spre-a te mira de toate
dragonul nemuririi în foaie flăcări scoate,
cuvintele de oameni în văzuri austere.
e Dincolo un astăzi de clipă ce-i întruna
dar cugetul acolo e doar paiangul orb
doar tresărirea pânzei i-aduce-n foame struna
tăcut în carne-i țipă și-i cântă-al setei morb.
purtându-ți poezia în nupțialul semn
în forma ta cea fixă aplauzi stih degeaba
ci tot la vânt în arbori tihnirii te îndemn
să-ntunece hârtia stiloul cu silaba.
în zile-acum în liniști o noapte de mai deapăn
la umbră de-al tău codru îmi crește-al serii jneapăn.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent
Frica de frică
ieri și mâine sunt în strai de nălucă,
plutim pe o clipă perpetuă
plătindu-ne timpului viața
ci totuși este viitor
când clepsidra va avea sus oază
ci totuși este trecut,
năruirea nisipului dedesubt și cântec de lebădă
pe tine te știu din locuirea în frunză...
o, ce liniște-mi tace
în cauterizarea șoaptelor ce nu se poate face...!
nu mă lumește nimic
de miezul din ou stă să iasă
un țărm de-ntuneric extirpând din sânge
sub lumina de nuntă crăiasă
tremur în haine a frică de frică,
îmbrac des grozăvii
un infern de cuvinte așteaptă la poarta raiului
îngerul fusese înjunghiat în călcâi și va muri dintre oameni
tu îți cauți de întrebări
în spinarea lor l-ai așezat pe Dumnezeu
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trecut sau poezii despre vestimentație
Tăceri
De-acum ai s-asculți doar tăcerea
căci vorbele-au fost condamnate
să fie de vânturi purtate
să-și tacă prin lume durerea.
Va fi o tăcere-nghețată,
în care găsi-vei răspunsuri
la tot ce-ai crezut neajunsuri,
dar n-ai înțeles niciodată.
Va fi o tăcere-ntrebare
pe care nici eu nu am pus-o,
plecarea ta, doar a răspuns-o,
prin pași ce ne-aduc alinare.
Ne-a fost prea târziu în prezentul
pe care se-așterne tăcerea,
speranța fiind încheierea
în sensul ce-l dă transcendentul.
Și, poate, în vieți de lumină,
sau alta ce-mi poate fi dată,
te voi căuta de îndată,
continuu și fără hodină.
Dar, totuși, tăcerea de-ar sparge-o
iubirea, credința în mine,
voi fi tot aici pentru tine;
ți-am spus că te-aștept și voi face-o.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit sau poezii despre durere
Memoria marelui cântec
Motto: "Natura a făcut două
lucruri mari: amorul și moartea."
(G. Ibrăileanu, Adela)
Câtă fericire poate încăpea
în inima unui om
mai multă decât toate
nefericirile la un loc
decât toate nopțile
și toată uitarea lui DUMNEZEU
fericirea te înghite
îți sfâșie anii în bucăți
se revarsă prin toate luncile sufletului
va dura o mie de ani
viața dinlăuntrul tău
trupul se transformă în piatră de soare
ochii primăverii scriu pe zidurile tale
povestea fericirii fără margini
și fără de-nțeles
înaltul inimii
nimeni nu-l poate ajunge
poate doar
MEMORIA MARELUI CÂNTEC
simțit, pipăit, căutat
prin toate zilele
și prin toate nopțile fericirii
nu poți iubi decât cu ceasul strivit
de prea multă viață
cu dorul mai mare decât toate cuvintele
și toate depărtările
un animal ești
cu funiile tăiate
rătăcind prin ploi senine
hăituit de aripa vieții
cineva arde în noapte
mă amestec cu cenușa
cu arborii nesfârșiți
ce-mi cresc în palme
te-am atins
DUMNEZEIREA tace în dormitorul albastru
A IUBI E FERICIREA CE-ADUCE MOARTEA
poezie de Alina Beatrice Chesca (24 aprilie 2007)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre inimă, poezii despre zoologie sau poezii despre uitare
În umbră
Eu viețuiesc în parcuri înfundate
În care rodul moare necules,
Eu lîncezesc pe-aleele uitate
În care un lințoliu larg și des
Închide orizonturile toate.
Sălbatice tăceri se strîng în umbră
Ca niște păsări mari ce mă pîndesc,
Sălbatice tăceri se strîng în umbră,
Ca să-mi adoarmă fiorul sufletesc
Și să mă-ngroape-n aripa lor sumbră.
Și din acest mister ce mă pîndește,
Eu, cel ce voi muri neînțeles,
Privesc cu dor albastrul ce mijește
Abia simțit, prin giulgiul larg și des
Sub care viața mea se prăpădește.
poezie de Dumitru Iacobescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre păsări, poezii despre parcuri sau poezii despre dor
Cum voi mai putea să mă recunosc?
Uneori mi-e frică să dorm.
Visele mi-ar putea zbura către pietre
din dorința de a le sculpta mâini.
Aș aștepta poate, golită de mine,
un răspuns
privind cum devin treptat una cu ele,
cum mi se face dor să ning
prin cerul de lumi
strivind aerul care ne desparte
de orizont.
Și dacă mă voi trezi
la mijlocul drumului,
cum voi mai putea oare
să mă recunosc?
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre mâini, poezii despre dorințe sau poezii despre devenire
La ost de taină. Nunta
Cu zgomot de tăceri ducându-ți anii
din ieri cu azi spre clipa viitoare
în piept un ceas mormânt, ce-n umbre doare
se înșoară-n albe vise stranii.
Era cuvânt de liniști la vâltoare,
de sacru-n om a ghiocei sub cranii...
De printre-atâtea-n veșnicii pierzanii
era un anotimp cu stih pe zare.
Acolo zeii tăi trimit răvașe,
poeme spre-al meu unic demiurg
și-n pielea ta privirile îmi curg
și mă înfig în zboruri uriașe.
Ci pe la ost de taină-i paralelul
de unde-n deget ți-am depus inelul...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ghiocei
Dracul gol
e tot spre a muri a mă renaște
pe-acest Pământ ce n-are-n veci vertebre
lumini cu viața învelind tenebre
din astăzi mâine coborând în moaște
în alergări de timp spre zări funebre
mi-e-n cuget năzuirea de-a cunoaște
în vis din flori corole să-mi demaște
prin omenești și trecătoare febre
și arbori sunt, ce umbrelor condamne-i,
pe-afară plumbul vine rostogol
de sub sisifica rostire-a toamnei
zadarnic dau de Tine blând ocol,
puținul Tău de vin de-n sânge Doamne-i
mai mult de-i dres în minte-i dracul gol
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre plumb
Eu știu că mă iubești...
Eu știu că mă iubești, frumoaso,
De ce-mi trimiți surâsuri reci?
Ah, nepăsarea asta las-o
De nu vrei să mă pierzi pe veci.
De vrei o viață să te-ascult
Arată-ți dragostea întreagă:
Cu cât mă vei iubi mai mult,
Cu-atâta îmi vei fi mai dragă!
poezie de Victor Eftimiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi pleca...
Voi pleca de cu zi când va ninge cumplit
însă tu nu vei ști nu vei ști c-am murit
voi pleca fără drum voi pleca fără rost
și va fi ca și cum și va fi că n-am fost
că îmi ești că îți sunt nu mai e de ajuns
bate vânt după vânt să mă-ngroape în plâns
voi pleca doar îți zic voi pleca doar un dor
nu înseamnă nimic ies un veac din decor
moartea mea și atât se transformă-n culori
am iubit am urât nu ai cum să măsori
...
Nu ai cum să măsori am iubit am urât
se transformă-n culori moartea mea și atât
ies un veac din decor nu înseamnă nimic
voi pleca doar un dor voi pleca doar îți zic
să mă-ngroape în plâns bate vânt după vânt
nu mai e de ajuns că îmi ești că îți sunt
și va fi că n-am fost și va fi ca și cum
voi pleca fără rost voi pleca fără drum
nu vei ști c-am murit însă tu nu vei ști
când va ninge cumplit voi pleca de cu zi
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare sau poezii despre culori
Ochiul magic
Când noaptea nu va fi nici neagră, nici albă
lumina din interior mă va înghiți,
voi uita pe unde am fost și dacă am fost
ori am lăsat la alții ce am avut,
mă voi despărți cu totul de trup
chiar și gândurile mă vor părăsi,
o umbră poate să-și aducă aminte
de soare când m-am ascuns,
voi întra într-un labirint fără ieșire
în care și steaua mi se va topi.
Nu voi mai simți nici vântul, nici ploaia
somnul nu-mi va mai fi somn,
voi iubi altfel decât am știut
fiindcă inimă nu voi avea,
doar un ochi mă va călăuzi
de voi vedea universul întreg.
Tu, iubito, dacă vei fi undeva prin el
am să te recunosc cu ochiul magic.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau poezii despre negru
Egonegare
Ne ninge-n văz, cu moartea în spinare,
Pe gură de pruncie-albind în voce...
Învăț, de plouă sânii tăi feroce,
Cuvântului a tainei agregare.
Pe când pe-adânc era un vis atroce
De doi chemat, suiam în piscuri rare
La Dumnezeu carnal iubind mirare
În sânge păsări zborul să-l invoce.
Negându-mă-n micime-s stinsul faur,
Mai răstignesc un stih în albe cruci,
În plumb de trist chemând din soare aur.
Că iarnă iarăși între noi aduci
Plutindu-ne pe ochi zăpezii plaur
Ce-i navigând în jos pe nori năuci...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Nix
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zăpadă, poezii despre voce, poezii despre tristețe sau poezii despre sâni