Fără stih
biserici triste-n haos ni se-arată
din hăul rugăciunilor bețive
ebrietate-n lumânări naive
pe-altarul cărnii, raiului erată.
mă șterg la gură de-alte-n ceas motive
și-n clipa ce aleargă, înserată,
spre dimineață-n duh, din lut a plată
zidim pe sânge patimi lenitive.
tăceri ne țes în vise taina-n straie
căzând în liniște ca într-un morb
dar chinul existenței ne-ncovoaie.
din strigăt de ființă-n cuget orb
la Dumnezeu, în sacra lui odaie
nu ne e stih, nimicuri gândul sorb...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre seară
- poezii despre rai
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre poezie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.