Sub braţe de salcâmi

Smintite zdrenţe alintate vâslesc prin aer semănând
Covor de albe candelabre, întreaga zare parfumând,
Petale mici, îmbietoare trezesc toţi îngerii din rai
Sfidând risipa, ameţind-o în armonia lunii mai.

Duioase umbre descălţate dansează magic pe pământ
Suind la ceruri desfătarea în zbateri proaspete de vânt
Stârnind miresmele în ramuri, îmbălsămându-le plăcut,
Trăind al clipelor dezmăţul de-a respira în absolut.

Ciorchini se rup şi cad aievea într-un balsam ameţitor,
Inundă-ntregul univers în finul, dulce, scump odor,
Sub braţe-ntinse de salcâmi se zbat fantastice arome,
Sunt cavalerii primăverii, nu-s năluciri şi nici fantome.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiorul violinei

Fantome din trecut dispar îndată,
se-ascund cu teamă-n lumea lor, din care
mai rar ies la lumină, nu se-arată
cât timp iubirea ce o văd le doare.

O nouă melodie se aude,
cu note-atât de blânde şi duioase,
încât în întuneric zboară ciude
pe aripi cu insemne tenebroase.

Se-ncurcă-n portativul violinei,
se zbat, se ard în notele măiastre
şi cad strivite de puterea vinei
de-a se aventura în nopţi albastre

în care zboară păsări minunate,
cu străluciri primite de la stele
pe aripi ce-s adesea alintate
de Luna ce se oglindeşte-n ele.

Parfumuri noi se împletesc în aer
iar ea, cu o vioară minunată,
alungă amintiri din timpul caier.
Fantome din trecut dispar îndată.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curajul le-a fost reazem...

A lor dragoste sfântă de patria străbună
Au dovedit-o-n luptă, pe câmpul de război,
Şi de-a fost ceru-n lacrimi împrăştiind furtună,
Au stat cu pieptu-n faţă, sfârşind ca bravi eroi.

Jertfitu-s-au nevolnici prin arşiţe şi geruri
Pentru a noastră limbă şi-al nostru drag pământ,
Vărsat-au al lor sânge urcând măreţ la ceruri,
Curajul le-a fost reazem şi ne-nfricat avânt.

Să veşnicim de-a pururi, să moştenim în pace
O strămoşească vatră şi-un mioritic plai,
Au apărat destoinic bătrâne ţarini dace,
Izvoare, munţi şi codri din vechiul colţ de rai.

Plătit-au scump cu viaţa, scriind viteji istorii,
Iar datoria noastră e să-i cinstim oricând,
Să le-nchinăm o rugă pentru-ale lor victorii
Şi-o floare pe mormânt, măcar din când în când.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În urletul demonic al ultimei ninsori

Un gând, sfidând lumina, străfulgeră văzduhul,
Întemniţând puiandri de ochi spintecători,
Cruţându-le vederea, păcatele-şi dau duhul
În albia genunii cucernicei terori.

Cad blocuri zdrenţuite, în tencuieli de sânge,
Pe braţul stâng al păcii, zdrobit în os, de flori,
La sânul unei roabe un prunc, în lapte, plânge,
În urletul demonic al ultimei ninsori.

Se-ntunecă amurgul, iar movul cade pradă,
Încenuşând în buncăr banchete, reci, de nori,
Se zbat zăgani de tablă, în gemete de sfadă,
Zdrobind dezlănţuiţi alt răsărit de zori.

Dorm clipele confuze prin vreascuri de ruine
Şi nu tresar de gloanţe şi nici de fumul gros,
Sfârşesc nevinovate, sub scârţâit de şine,
În pulberea uitării, de-un vultur odios.

Urdiile buimace frăţesc spre-a arde ura,
Trădându-şi vrednicia de-a fi smeriţi argaţi,
Îşi leapădă ruşinea, înveşmântând armura,
Recucerindu-şi cinstea de-a veşnici iertaţi.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul ielelor

Frunzişu-n năluciri de argint,
Dansează-n nonculoare,
Fantasme-n foşnete de alint,
În noapte iau amploare!

În şoaptă, un fâlfâit uşor,
Amplificat în noapte,
În leagăn, pasărea în zbor,
Îţi pare foarte aproape!

Un cânt angelic ca un gând,
Mă cheamă în rumoare,
Şi foşnetul pădurii-n vânt,
Mă prinde în visare!

Atras de vrajă-n luminiş,
Poiana-i ca în basme,
Nimfe dansează-n Paradis,
O fascinaţie-n spasme!

Plutind în dans ameţitor,
Seduse în magie,
Zâne-n lumina stelelor,
Dansează-n letargie!

O cracă ruptă sub picior,
Şi se opresc din şoapte,
Plutesc ca vântul de uşor,
Cât sunt de minunate!

De mână, într-un râs nebun,
Năluci imateriale,
Iluzii, pe-un pământ străbun,
Sunt iele demenţiale!

Subjugat în fascinaţie,
Într-un vis ispititor,
Dorm letargic în atracţie,
În dezmăţul ielelor!

În căntec de păsărele,
Dimineaţa mă trezesc,
Subjugat încă de iele,
Năucit nu mai gândesc!

Prins în irealitate,
Fascinat de nimfe-n gând,
Pe cărări întunecate,
Eu... sunt singur pe pământ!

poezie de Elena Moisei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joaca de-a iubirea

Nu-ţi găsesc privirea, paşii-ţi nicăieri,
Unde-ţi este chipul dintre albe nopţi?
Ai uscat iubirea, îndrăzneşti să-mi ceri
Să aprind cărbunii din fiori necopţi?

Amintiri deşarte năvălesc prin trup,
Depărtează-ţi ochii, n-ancora în mine,
Haitele de gânduri carne-n oase rup
Despicând prezentu-n ploaie şi suspine.

Nu-ţi trimite îngeri, ce-ar mai fi de zis
Când mi-e suflul tropot, răsăritul brun,
M-ai trezit cu voia-ţi dintr-un dulce vis
În rafale aprigi de străin taifun.

Arde-n mine dorul de trăiri spumoase,
Să le şterg nu-mi cade, să le-alung nu pot,
Drumul dintre noi a trecut miroase,
Din adânc de suflet cum mi-e să te scot?

Joaca-ţi de-a iubirea a luat sfârşit,
Să-ţi mai dau o şansă, pare înţelept?
Doare, dar nu-ţi pasă, ştii cât ai greşit,
Cere-mi să te iert, dar nu să te-aştept!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina toamnei

În lumina toamnei izvorăsc nelinişti
Din tristeţi pornite într-un ochi neplâns,
Văduvite umbre de adânci oprelişti
Scormonesc păcatul prafului nestrâns.

Caravane tulburi trec în mare grabă
Parfumând văzduhul într-un damf vinos,
Vântură-n butoaie strugurii în boabă
Închinând licorii un profund prinos.

Doldora, gutuia rotunjeşte-n geamuri
Pân' ce isprăveşte ultim fulg de nea,
Ascultând tăcută muguri sparţi în ramuri
Într-un timp albastru ca de peruzea.

Curcubeu de frunze seamănă pământul
Alintându-i şoapta în mirabil strai,
Degradeu de galben tăinuie veşmântul
Toamnei cât e pusă serios pe trai.

Lungi poteci golaşe tremură în tihnă
Numărându-şi paşii greilor bocanci,
Dăruind naturii clipa de odihnă
După-al verii zgomot, furnicar de bănci.

În tristeţi nocturne veseleşte vântul
Neclintindu-i teama niciun nor stingher,
Printre nostalgii, des ne zboară gândul
Câte toamne vin - tot atâtea pier...

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sepale de fildeş

aglomerăm peroanele
cu bagaje de scrisori anonime
pierzând şirul întrebărilor anoste
prin ploaia febrilă de mai
jumătăţi de măsură
îşi caută prin crânguri perechea...

petale înflorite de tei
răvăşesc ochii blândelor şoapte
stânjenite de murmurul ascuţit al tăcerii
se aud paşi inocenţi pe alei
ca o plăpândă adiere a zefirului
ce mângâie pletele serilor caline

rostogolesc sub azuriul umbrelei
siropoase declaraţii de logodnă
promiţătoare legăminte petulante
cascade de sărutări amoroase

rădăcini din butaşii iubirii
au erupt din coasta primăverii vorace
înmulţind opaline sepale de fildeş...

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliac din zi de mai

Ai strâns în petale atâta culoare
Tot violetul din apusuri de soare,
Şi parfum delicat, dulce ameţitor,
Purtând în el magia nopţilor de dor.

Catifelate flori cu aromă divină
Farmecul lor îmi face ziua senină,
Îmi pare că sunt într-o grădină de rai
Când te privesc drag liliac din zi de mai.

De ce te iubesc atât... floare aleasă
Plină de rouă îmi pari cea mai frumoasă,
Crengile par candelabre în catedrale,
Ofrandă... pentru preotese vestale...

poezie de Sofia Doina Gavrilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelinişti de seară

Aud chemarea zilei când noaptea mă-mpresoară
Şi strigătul luminii în visurile ei,
Nelinişti mă inundă în fiecare seară
Când cerul licăreşte-n alaiuri de scântei.

Parfumuri mă inundă, aromele dansează
În umbre ce se-nalţă purtate înspre nori
Ascunşi prin întuneric, împinşi de câte-o rază
A lunii ce-i goneşte departe, înspre zori.

Pe buze, murmurate, cuvintele-mi sunt şoapte
Ce urcă înspre ceruri cuprinse de fiori,
Amestecate-n forfot de aripi şi de noapte
Cu larma primăverii din zborul de cocori.

Cuvintele acelea sunt ruga mea de seară,
Sunt gânduri ce se-nalţă în şoaptele-cuvânt
Purtate înspre ceruri, cu vina-n primăvară,
Căci a venit prea plină de tine, pe Pământ.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În neguri, toamna asta

În neguri, toamna asta, stă să piară.
Se-nclină firul ierbii către glie
Şi mâini de lut, îl trag spre veşnicie,
Sub brazde reci în care plugul ară.

Capitulat-au frunze veştejite,
Lăsând toţi pomii palide fantome,
Ce văduviţi de-a fructelor arome,
Ramas-au sterpi şi cu puteri sleite.

Mâna şi-au dat, în teasc, ciorchini de struguri,
Născând licori din pârguitul bob,
Înfiripat din prea firavii muguri

Ai primăverii ce zâmbea-n scrânciob,
Şi contemplând a cerurilor cruguri,
S-au adăpat isteţ, dar şi neghiob.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Fulgi de lumină
Zburdă prin aer,
Covor de lână,
Trasă prin caer.

Gheaţă strălucindă,
Peste toate ape,
A lunii lucire plăpândă
Invăluie casele albe.

Aievea lungi copaci apar,
Invăluiţi de ceaţă mată,
S-a ivit un nor fugar,
Ca o sclipire de vată.

Repezit un tren murdar,
Lasă-n urmă aburi
Sfărâmand cu fum
Albul altar.

poezie de Aurora Bahan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trăit deja o mie de apocalipse

fiecare în parte perfectă şi de netăgăduit
cum doar dezastrele pot fi uneori
în rest un univers de mici sau mai mari defecte
cât să mă pierd printre greşeli
călăuzit de reguli ale perfecţiunii

când nici măcar stelele nu cad perpendicular
pe coama înspumată a oceanului de vise
desenăm pe nisip teoreme ale veşniciei
din perspectiva morţii
ca şi cum am ridica nimicul la plus infinit

apoi sătul de respirat rai după rai
o să mă trezesc în acelaşi dulce iad
alergând după fluturi roz şi plete blonde

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vărsa călimara

Mi-e flămândă peniţa de albastra cerneală
Din al muzelor cearcăn şi al şoaptelor dans,
Aş vărsa călimara pe a laptelui coală
Mâzgălind-o în vorbe ticluite-n balans.

Opulenţă de slove adunate-ntre rânduri
Îmi dau libera mână de-a le pune din mers
C-o armată de îngeri şi altare de gânduri
Aş mai prinde o rimă, aş mai scrie un vers.

Mi-e flămândă speranţa de-a sculpta în cuvânt
Cu o daltă-aş ciopli ascuţind-o-n condeie,
Cu o alt-aş zbura ca o boare de vânt
Pe o pagină goală... trup golaş de femeie.

Mutilând castitatea feciorelnicei foi
Cu a umbrelor negre coborâri pe hârtie,
Ca o dulce chemare, fără strop de nevoi
Aş vărsa călimara ca pe-o lacrimă vie.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe şi îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii

Sângerii petale clatină în spice
Înălţând spre soare flăcările vii,
Vântu-n adiere forfotă dând bice
Scuturând tulpina florilor zglobii.

Ziua-i pe sfârşite, înapoi priveşte
Câmpu-mbujorat de făclii aprinse,
Blândul serii cade, luna licăreşte,
Caută prin lanuri candelele stinse.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir

Frunze din coastele zilei
cad de pe acoperişul caselor.
Sufletul tău aprinde lumini,
dansează cu îngerii nopţii
rotind galaxiile morţii.
Între noi cerul roşiatic îmbrăţişează
umbre de vânt.
Îţi scriu cuvinte de borangic,
iar luna se rostogoleşte
prin delirul toamnelor.
mă strecor precum şerpii de apă
în singurătatea şuierătoare.

Îţi beau metaforele, tăcerea,
fluidul clipelor putrede,
apoi mă aşez lângă nucul
din care se prelinge ploaia
ca din umbrela lui Dumnezeu.
Stau de pază inimii tale mai curând, mai aproape,
mai spălată de ploi, de cuvânt,
dragoste cu o mie de pori, cu picioare desculţe,
prin ierburile vii caracatiţe ale timpului mut.

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut...

M-am născut în simfonia florilor pictate-n ceară
Şi-n balsamuri rafinate din al raiului de vară,
Când plesneau în cupe crinii de un alb imaculat
Şi-mi râdea-n fereastră cerul din azuru-i fermecat.

M-am născut în dimineaţa zorilor spălate-n rouă,
La sfârşit de cireşar când natura-n floare plouă,
Când albina-n faguri toarce dulcea miere parfumată
Şi splendoarea ne-o desfată marea-n valuri dantelată.

M-am născut când ciocârlia glăsuia duios în triluri,
Iar pădurile foşneau dănţuind în mici deliruri,
Ape repezi vânturau stâncile-mpietrite-n cale
Căutându-şi loc să curgă repede spre-ngusta vale.

M-am născut cu dor de viaţă pe arpegii de chitară,
Legănată lin de cântec pe solfegii de vioară,
Când caleaşca albă-a lunii voal de stele revărsa
Peste-ntinsa blândă zare spre-a o dulce lumina.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe şi îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine

(La mulţi ani, soţul meu drag, Costică Antoche)

Cu tine mă trezesc şi nu îmi este teamă,
Cu tine toate lacrimile încep uşor să geamă,
Cu tine simt căldura zăpezilor din iarnă,
Cu tine mă-nvelesc când norii-ncep să cearnă.

Cu tine-i primăvară în tril de ciocârlie,
Cu tine-alerg desculţă pe rumena câmpie,
Cu tine sunt şi apa şi muntele şi marea,
Cu tine zbor luceferi, cu tine mângâi zarea.

Cu tine înfloresc precum salcâmul, vara,
Cu tine valsul vieţii îl cântă doar vioara,
Cu tine mă acopăr sub plapuma iubirii,
Cu tine simt aroma şi stropii fericirii.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E aşa de greu să urmăreşti de la zi la zi încordarea progresivă a ostilităţilor. Te trezeşti deodată încolţit din toate părţile, fără să ştii nici cum, nici când. Mici fapte răzleţe, mici gesturi fără însemnătate, mici ameninţări aruncate în vânt. Astăzi o ceartă în tramvai, mâine un articol de gazetă, poimâine un geam spart. Toate par întâmplătoare, fără legătură, pe jumătate glumeţe. Într-o bună dimineaţă, simţi că nu mai poţi respira. Ce este mai greu de înţeles e că nimeni, absolut nimeni nu are în povestea asta nici o vină.

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călcâi de piatră

Din os de neputinţă şi ochi de leac astmatic
Îmi ţes călcâi de piatră brodat cu fir de cer,
Croiesc ciorapi din sălcii, din stufăriş sălbatic,
Să-i pot purta prin lume, pe drum de zi, lejer.

Iar spini de-mi ies în cale topesc banal de ciudă
Sfârşind sub talpa crudă nepământesc de grea,
Din neumblare vărs ulciorul plin de trudă
Spre-a-mi fi desert vreodată la masa cea mai rea.

Îmi pierd în sâmburi miezul şi-l caut printre oase
Ameţitor de tainic îmi râde din călcâi,
Sub preşul şters al zilei sunt vremurile roase
Şi date cu aghiazmă ca eu să le tămâi.

Nu-i timp de-ntors călcâiul din şaua neuitării
Şi nici de ligamente de înnodat absurd,
Aştept să pot răpi un veac al nerăbdării
Să ies din piatra-n care anevoios mai zburd.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâna ţărână

Trăind, eşti doar un trecător;
Murind, omul se întoarce acasă.
O scurtă călătorie între cer şi pământ,
Apoi devenim vechea ţărâna care-am fost prin miile de veacuri.
Zadarnic vrăjitoarele cântăresc leacuri în balanţa lunii;
Fu-sang, copacul imortalităţii, s-a prăbuşit devenind lemn pentru foc.
Omul moare, oasele lui albe tac şi nu pot rosti un cuvânt
Când pinii verzi simt în ramuri venirea primăverii.
Privind înapoi în trecut, oftez; privind spre viitor, oftez iarăşi.
Ce se poate afla mai de preţ în aburii glorioşi ai vieţii?

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!