Dansul ielelor

Frunzişu-n năluciri de argint,
Dansează-n nonculoare,
Fantasme-n foşnete de alint,
În noapte iau amploare!

În şoaptă, un fâlfâit uşor,
Amplificat în noapte,
În leagăn, pasărea în zbor,
Îţi pare foarte aproape!

Un cânt angelic ca un gând,
Mă cheamă în rumoare,
Şi foşnetul pădurii-n vânt,
Mă prinde în visare!

Atras de vrajă-n luminiş,
Poiana-i ca în basme,
Nimfe dansează-n Paradis,
O fascinaţie-n spasme!

Plutind în dans ameţitor,
Seduse în magie,
Zâne-n lumina stelelor,
Dansează-n letargie!

O cracă ruptă sub picior,
Şi se opresc din şoapte,
Plutesc ca vântul de uşor,
Cât sunt de minunate!

De mână, într-un râs nebun,
Năluci imateriale,
Iluzii, pe-un pământ străbun,
Sunt iele demenţiale!

Subjugat în fascinaţie,
Într-un vis ispititor,
Dorm letargic în atracţie,
În dezmăţul ielelor!

În căntec de păsărele,
Dimineaţa mă trezesc,
Subjugat încă de iele,
Năucit nu mai gândesc!

Prins în irealitate,
Fascinat de nimfe-n gând,
Pe cărări întunecate,
Eu... sunt singur pe pământ!

poezie de Elena Moisei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!