Fiorul violinei
Fantome din trecut dispar îndată,
se-ascund cu teamă-n lumea lor, din care
mai rar ies la lumină, nu se-arată
cât timp iubirea ce o văd le doare.
O nouă melodie se aude,
cu note-atât de blânde și duioase,
încât în întuneric zboară ciude
pe aripi cu insemne tenebroase.
Se-ncurcă-n portativul violinei,
se zbat, se ard în notele măiastre
și cad strivite de puterea vinei
de-a se aventura în nopți albastre
în care zboară păsări minunate,
cu străluciri primite de la stele
pe aripi ce-s adesea alintate
de Luna ce se oglindește-n ele.
Parfumuri noi se împletesc în aer
iar ea, cu o vioară minunată,
alungă amintiri din timpul caier.
Fantome din trecut dispar îndată.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre întuneric
- poezii despre zbor
- poezii despre vioară
- poezii despre trecut
- poezii despre stele
- poezii despre păsări
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.