Pe malul inimii

M-am rostogolit, toamna târziu,
Prin ungherele inimii tale,
Căutam umbra unui refugiu,
Pe malul inimii, o noua cale...

Oare am greşit, nici nu mai ştiu,
Valul dorinţei m-a orbit,
Flăcări au ars dragostea-n pustiu,
Zâmbet ce-n suflet, s-a topit...

Au mai rămas doar cicatrici,
Răni sângerând, doruri, în timp,
Frunzele toamnei pe butuci,
Cenuşă în-urna unui anotimp...

Inima s-a fisurat în două,
S-o cos cu fir roşu, sângeriu?
Sau cu adierea caldă-a primaverii rouă,
Să sece lacrimile curse timpuriu...

Pe chip a înflorit un zâmbet,
Când lacrimi crude au secat,
Inima-n dorul tău, a murmurat,
Izvorul primăverii-n suflet.

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harta inimii tale

Privirea,
Mi-o fixez,
Pe harta inimii tale...
Iubirea,
O regăsesc,
În regiunea,
În care,
Sărutări abundă,
Tâşnind,
Ca un izvor,
Din adâncuri,
Ce curge apoi,
Prin albia viselor,
Pulsând,
În valuri sângerii,
Râuri de sentimente,
Colorând,
Iubirea,
Cu mângâieri străvezii,
Al dorului rătăcit,
Printr-un răsărit,
Când,

Se preling, lacrimi,
Pe chipuri, brăzdate,
Urme tatuate...
Când,
Raze au răpus,
Cu fantă de lumină,
În tihnă,
Fereastră,
A inimii, uitată,
Demult, ferecată,
Cu lacăt ruginit,
Al zborului infinit...
Amprentă,
Unui nou inceput,
Al inimii ritm,
Dezrobită,
De doruri, sfâşiată,
Eliberată,
Din robia anilor,
Descătuşată...
E vie, zglobie,
Prin sertarele ei, adie,

Verdele crud,
Al sufletului nud,
Murmur aprins,
De iubire cuprins,
Hartă animată,
Înviorată,
De seninul bolţii,
Pe aleile sorţii!
Iubirea, doar ea
Dezlănţuie inima,
a mea, a ta,
Pe hartă,
În timp
Conturată...!

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mai visat...

Când m-am trezit în mine era toamnă,
Se ofileau şi crini şi trandafiri,
Dar mi-a rămas în minte-un chip de doamnă
Ce îmi zâmbeşte-n zilele pustii.

Poate-ai plecat, poate-ţi încerci norocul,
Sau poate ai găsit o nouă zi,
Şi umbra îţi mai tine acum locul,
Pe acea bancă-n serile târzii.

Poate din când în când priveşti spre stele,
Cu-n zâmbet trist renunti la orice vis,
Şi par aşa departe, când pe ele,
Cu mâna-ntinsă nu le mai atingi.

Când m-am trezit era târziu şi noapte,
Te-am căutat până în ierni târzii
Şi mi-au rămas în inimă păcate
Să le ador în fiecare zi.

Am mai rămas, zâmbind, în chip de ceară
Şi-am mai visat puţin, la răsărit,
M-am modelat în chipul tău, de vară
Şi m-am topit, pe bancă, liniştit...

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile Tale

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe pleoape şi îmi curg pe faţă
Lacrimile tale sunt dulci sau amare,
După cum ţi-a fost trecerea prin viaţă.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe trup şi îmi intră-n suflet,
Lacrimile tale alunecă tăcute
Fără ca să scoată nici măcar un sunet.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Ce încet ş-uşor inima-mi mângâie,
Lacrimile tale sunt nişte cristale
Ce parcă-s făcute, din culori, o mie.

Lacrimile tale-s susur de izvor
Ce-n tăcerea nopţii urcă pân' la stele,
Întâlnesc în taină dorul călător
Ş-apoi se-mpletesc cu cele ale mele.

Lacrimile tale-s flori de crizanteme
Ce-nfloresc la poarta inimii cu dor,
Lacrimile tale spun că-ntotdeauna
Marile iubiri mocnesc, dar nu mor.

poezie de Mariana Simionescu (8 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări

Îmi caut speranţa, pe căile încâlcite,
Nu îmi pierd credinţa, o ţes cu fire aurite,
Lacrimi brăzdează prin suflet mii de stele,
Îngheaţă, acum, tăceri ce gânduri vor să spele...
Îmi caut, în neant, privirile rătăcite,
Le regăsesc, zâmbind, pe chipuri zugrăvite,
Cu bucuria jucauşă a unui fulg răzleţ,
Topit în palma sorţii, ce-animă un dulce suflet!

Îmi reaprind scânteia iubirii desuete,
Cu flacăra candelei dorinţelor eterne,
Tristeţea o îmbrac cu zâmbet şi cu sete,
Îi sorb parfumul clipelor umplute de mistere!

Se cern, în căutări, singurătăţi eterne,
Aleg în vis o clipă ce-aprinde o tăcere,
Şi cu privirea caldă de a ta îmbrăţişare,
Alung singurătatea, rămasă printre gene!

Şi în amurg târziu, cuprinsă de a ta mângâiere,
Ne alintăm cu şoapte, în clipe de tăcere...

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă regăsesc

Mă regăsesc în sunet de mare automnală,
În ochi de gând păşind prin argintie brumă
În culoare de cerneală pe boltă cu lacrimă aureală,
Când sufletul sărută malul în zbucium cu valul în spumă

Mă regăsesc în triste frunze ruginii tomnale
În zbateri de aripi prin vânt umede de ploaie,
În noapte croşetez poeme cu gândurile tale
Sentimente impregnate din suflet pe foaie.

Mă regăsesc în versuri scrise cu condei de soare
Pictate cu amintiri în toamna care plânge,
Pe pânză vremii şi a vieţii trecătoare
O lacrimă suspină cu mine-n ram se frânge.

Mă regăsesc pe portativul anotimplui cu vise
În dansul pescăruşului între cer şi mare,
Rătăcesc stângaci prin lume pe drumuri nescrise
Cu doruri ce aprind speranţe în roşii candelare.

Mă regăsesc în ochiul de copil, în firul de nisip
În rugăciune sacră cu tine-n fiecare seară,
Din lacrimă de lună zâmbet de rază să aduc pe chip
Brodat cu fir de suflet în albă dantelată beteală.

poezie de Valentina Geambaşu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Loc în suflet

La drum de seară am plecat
Căci dorul inimii mă arde
Prin albia de rău secat
Călc prin pădurile aride

Te-am căutat eu pretutindeni
Tu nu erai niciunde-n gând
Si m-am uitat apoi în mine
Trairile din inima mea râzând

Te-am găsit la loc în suflet
Si m-am întors pe drumul unde
Erai o melodie, un sonet
Si gândurile-mi erau crude

Mergeam acum desculţă
Simţeam pământul cum mă frige
Sufletul luminat de o steluţă
Iubirea nimeni nu ne-o înfrânge

Nu-mi este teamă de singurătate
Te am cu mine pretutindeni
Si gândurile nu-mi mai sunt umbrite
De norii ce se plimbă liberi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet pustiu

Subit mă încearcă tristeţea, nu ştiu
De-s singur în barcă... cu suflet pustiu!

Tristeţea-i o glumă ce-mi joacă, azi, festa!
Cu valul în spume mă-ncearcă tempesta.

M-acoperă valul cu clăbuc până-n piept
O! de-aş nimeri malul spre care mă-ndrept.

Presimt că mă-ncearcă şi moartea, azi ştiu,
Că-s singur în barcă... cu suflet pustiu!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina

trăiam în umbra unui timp ucis
visam pe crestele de rouă
se-mpănau şi clipele zălude între atingeri sângerii
era târziu şi nu ştiam atunci
doar rătăceam, un biet copil, prin lunci
mă ardea nemărginirea
eu căutam doar fericirea
printre abisuri de conştinţă
triste, goale şi târzii
cântam pe ramuri rupte de chitară
de negura unui timp dement
ce-mpreuna cetatea iară
cu chingile de fier
ceream o clipă de lumină
în taina sfântă a unei mărturii
şi trupul îmi era o liră lină
în nota unei melodii
ce îngâna în zori tăceri
lugubre şi târzii
rupeam cu gândul lanţul
în care se zbătea un suflet
ce s-a împărtăşit întâia dată
păşind pe cale mântuirii
un om plecat din morţii încă vii
mai presăram cenuşă din urna lumii
dansam nebun în clipa sângerândă
se scuturau în vale crinii
ţipau pe drumuri vechi ciulinii
dansam pe coală goală cu o pană arsă
poetul unei lumi pustii
era târziu şi era noapte
mai răsfiram cuvinte dintr-o carte
cartea cerului în ţipătul pământului
ce-am scris-o într-o noapte de beţie
m-am aşezat apoi între tăcerile născânde
ultimul pribeag ce a bătut în poartă
tot căutând un drum, o cale
un sens sau un răspuns la prima întrebare
ardea în suflet lumânarea
mă căţăram spre depărtări
păşind prin mărăcini şi spini
bătea un clopot stins în şoapte
în orizontul cel plecat demult
tăcerea Ta plângea în inima tăcută
ciopleam nebun potirul cu miros de rozmarin
mă deschideam spre o nouă zi
îmbrăţişând lumina în priviri
mă apropiam de Tine cu fiecare pas
cu un sărut pe buza sorţii
în taina primei regăsiri

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp cu nimbul aurit

gânduri au îngălbenit de-atâta freamăt
toamna s-a aşezat şi în sufletul meu
frunzele cad din arbori se aude un geamăt
viori în festival plâng la Ateneu.

a rămas nostalgia în ungherele vieţii
şi versurile scrise sub cerul zâmbitor
vise de împlinire trec prin vaporii ceţii
semeţe sunt ca brazii în minunat decor.

e un timp de reflecţii care mă îndeamnă
să conserv în suflet trăiri de poveste
după orice vară toamna mă condamnă
să strâng înţelepciune din zările celeste.

timpul cu miracole lumea o înseamnă
sub soarele statornic ce lumină vesteşte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii

Mi-ai picurat în sufletul stingher,
Strop după strop, o infinită teamă,
Să nu mă îmbăt cu dorul efemer
Când ochii tăi, tainic, mă cheamă...

Mi-ai picurat în sufletul meu clipa,
Fir după fir, ţesându-mi fin aripa,
Mi-ai oferit în dar nemărginirea,
Cu-aripile ating, în zbor, iubirea...

Sclipirile ce-n suflet ne-au atins,
Pe buze, roua sidefată, s-a prelins,
Ne-am întrecut în jocuri vinovate,
Brodând, pe irişi, clipe minunate...

M-ai respirat iar inima îmi bate,
Emoţii-mi ţes, iubind, pentru a răzbate,
Inimi pulsează si suflete valsează,
Imbrăţişaţi, dorinţele vibrează...

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna dinlăuntru

Toamna s-a opărit de atâtea poteci carnivore,
doar nopţile ei, fără dinţi,
rumegă, cu buze reci, vise ierbivore.
Echinopţiul s-a frânt de la sfinţi,
în risipirile trupului cad himere brune
şi rămân doar nişte frunzişuri fără de nume.

Tu eşti pictată de amintirile ei parfumate...
de versul presărat pe ramuri, licărind rimelate,
bronzată eşti acum de chimia minţilor pustii...
o, toamnă, fără de zâmbet, de unde vii?

De ce ne-am iubi, de ce ne-am iubi,
spuse zeul iubirii, când voi, muritorii,
nu aveţi din interior ceva a dărui,
nu mai simţiţi că sunteţi ai lacrimei vii?

Dă-mi mâna ta, sărutului,
dă-mi filele rupte din degetele tale,
o, toamnă, suflet copt, pe vălu-ţi ars de soare
aşează lumea, frunzele, visele abătutului.

poezie de Aurel Petre (1 septembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i târziu

Nu-i târziu şi nici devreme
pentru dorurile noastre,
aşternute în poeme,
pe hârtii de cer, albastre!

Nu-i târziu pentru iubire,
răsfoind cartea de suflet,
înfioraţi de uimire,
în lumina unui zâmbet!

Nu-i târziu pentru săruturi
sub soarele primăverii,
întrecându-ne cu fluturi...
ameţiţi de vraja serii!

Nu-i târziu, la porţi de vis,
să ne scriem jurăminte
pe florile de cais,
cu mătase de cuvinte!

Nu-i târziu şi nici devreme
pentr-o astfel de trăire,
în grădini de crizanteme,
sub a toamnei ocrotire!...

Nu-i târziu, chiar de-i târziu,
să aflăm ce-i fericirea!
Azi mă ştii, şi eu te ştiu,
şi trăim din plin IUBIREA!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al tău zâmbet, iubire

Mă-ntreb cum poate o privire
A sfredeli aşa intens,
Mii de particule safire
Torsionând rigidu-mi sens.

Aseară, am venit spre tine
Şi n-am văzut, decât tardiv,
Dragostea ta-n zâmbete pline
Încurajând spre un motiv.

Un simţământ torid venise
Să zăpăcească progresiv,
O inimă ce împietrise...
Topindu-se în ea pasiv.

Şi mi-a schimbat întreaga seară,
Doar o privire şi-un cuvânt...!
Deşi, banal privit de-afară,
Aşa puţin, multe au frânt.

Şi cum să pot să îţi exprim,
Cât mă aprinde al tău zâmbet?...
Te simt şi ştiu, la fel simţim...
Negând acut trăiri în suflet.

Oare te vezi când mă priveşti
Şi trăsăturile-ţi vibrează?...
O clipă-n timp parcă opreşti
Să-mi dăruieşti rază cu rază.

Nu ţi-am vorbit şi n-am lăsat
A se citi în mine valul,
Ce lacom s-a însămânţat
Din zâmbetul robindu-mi graiul.

Un zâmbet dulce şi-o pornire
Din ochii tăi ce-au tresărit,
Când m-ai zărit prin parc, iubire,
Zâmbindu-mi fără de sfârşit.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori

S-a înnorat un pic în al meu
suflet,
dar, nu-i nimic, va trece...
asta ştiu!
Că Soarele, aduce-mi-voi
c-un zâmbet,
un zâmbet ce mi-a fost
dăruit, viu.

Am alungat cu el furtuni
cumplite,
născute din blesteme
vineţii,
când DUMNEZEU
m-a mângâiat pe frunte,
spunându-mi blând: " Nu
deznădăjdui! ".

L-am ascultat şi am zâmbit,
în lacrimi,
încredinţându-I mari dureri,
pe rând,
iar EL m-a odihnit apoi de
patimi,
de-a LUI credinţă, inima-mi
umplând.

M-am ridicat şi am mers mai
departe
prin
toate... bune... rele... câte-au
fost
şi le-am trăit, privind cu
demnitate
la viaţa mea, ce n-a fost fără
rost.

Aşa că, norişorii mei de azi
sunt un alint, pe care îl
primesc
şi îl trimit să mângâie verzi
brazi,
crescuţi în stânca-n care mă
cioplesc...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru Viviana

Este-ntâia stea pe care
Ca un gând, am poposit,
Zâmbet şi iluminare...
E copacul înflorit!
Este raza ce în suflet
Se aprinde, se propagă,
Clopotelor dulce clinchet,
Ochi de-abis, buze de fragă.

Este-ntâia stea pe care
De-o priveşti, dorul te poartă
Într-o taincă visare,
Către-o nesperată soartă.
Cerul, sprijinit pe-o rână,
Se deschide în petale,
Ce-n corole se adună,
Prinos, frumuseţii tale.

Ca un gând ai poposit –
Zodiac în sfere stranii,
Capricorn te-a investit.
În clepsidră s-au scurs anii...
Stele strălucesc pe cer,
Stele-ţi strălucesc în poartă,
Eşti fărâmă de mister,
De iubire vinovată.

Zâmbet şi iluminnare...
Primul înger care-n păr
S-a ivit dintr-o-ntâmplare,
Alergând spre adevăr.
Tu eşti flamura dreptăţii,
Taină, pace şi lumină,
Treci pe drumul libertăţii
Suflet împăcat cu tihnă.

E copacul înflorit,
Primăvară, taină, cânt...
Când la tâmple ai albit,
Tot un prunc te-am cunoscut.
Torci lumina, râzi sau plângi,
Suferi, lupţi, câştigi sau pierzi,
Lacrima ştii să-ţi ascunzi,
Multe suflete dezmierzi.

Este raza ce în suflet
Face în noapte lumină,
Fluturi, soare, flori şi zâmbet,
Har şi dragoste divină...
E icoana ce-n biserici
Varsă lacrimă de ceară.
Chiar de-n viaţa ei sunt piedici,
Viviana-i primăvară.

Se aprinde, se propagă...
Maica blândului Iisus,
În obraji roşu de fragă,
Roză, cerul în apus.
În clepsidră trece timpul
Şi secundele sfârşesc.
Ploaia bate, bate vântul,
Eu doar ţie-ţi mulţumesc.

Clopotelor dulce clinchet...
Treci pe harpa ca o boare,
Dulce literă de cântec,
Tainic iz de sărbătoare.
Liliac pe fruntea nopţii,
Pe un leagăn de mătasă.
Când şi-arată luna colţii,
Te întorci – poem – acasă.

Ochi de-abis, buze de fragă,
Sub oblonul pleoapei gri...
Vise şi iubiri aleargă
Pe aleile pustii.
Doruri trec... şi trec cuvinte
Ca o umbră-n călimară.
Ea rămâne-aici, cuminte,
Ca o lacrimă sprinţară.

Ochi de-abis, buze de fragă,
Clopotelor dulce clinchet,
Se aprinde, se propagă,
Este rază ce în suflet
E copacul înflorit.
Zâmbet şi iluminare,
Ca un gând am poposit.
Este-ntâia stea pe care

Poposit-am mac în floare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul meu sunt eu

Mi-e dor de tine, mi-e dor de un cuvânt
E dorul care vine, se scurge în pământ.
Şi dorul meu e foc, e foc nestăvilit
Şi mă opresc în loc, am lacrimi în privit.

M-am săturat de dor, de el nu scap nicicum
M-am săturat să mor, să lăcrimez pe drum.
Voi coborî la vale, mergând îngândurat
Voi coborî agale, de dor să fiu scăpat.

Văd peisaj frumos, ajuns-am la izvor
Sunt foarte secetos, de apă mi-este dor.
Izvorul s-a oprit, probabil nici n-a fost
Dar, dorul n-a pierit – mă simt un mare prost!

Mi-e dor de tine, apă, de ce ai dispărut?
Setea în mine crapă, mai vreau al tău sărut.
Mi-e dor, şi ţi-am greşit, mă iartă, nu am vrut
Am lacrimă-n privit, spune-mi, ce ţi-am făcut?

Mi-e dor... mi-e dor-mi-e dor, şi simt un pic de vânt
Vreau apă de izvor, ţâşnească din pământ.
Şi iată ce minune, izvorul izvoreşte
Apa să se adune, un semn... că mă iubeşte.

Beau apă de izvor, e limpede şi rece
Şi mi-a trecut de dor, acum... poate să sece!
Mi-e dor acum de ducă, aş vrea să mă opresc
Şi dorul mă usucă, chiar simt... că-nebunesc.

Of, dorule... doruţule, de tine n-am scăpare
Of... dorule, drăguţule, doresc o alinare.
Mi-e dor acum de... mine, aş vrea să mai trăiesc
Să mă-ntâlnesc cu tine, şi mult să te iubesc.

Mi-e dor de-al tău cuvânt, sunt foarte întristat
Trăiesc pe-acest pământ, de doruri sărutat.
M-ai vreau al tău sărut, mai vreau înc-o dorinţă
Spune-mi, ce ţi-am făcut, de nu mai ai putinţă?

Şi dorul îmi arată, mi-arată un izvor
Fiinţă însetată, şi lângă ea un dor.
Şi dorul, sunt chiar eu, cel care dă să plece
Fiinţa,-i Dumnezeu, izvorul să nu sece.

Fiinţa, se preface, în chipul tău frumos
Iar dorul, plânge, zace, cu sufletul milos.
De ce i-am spus să sece... o, Domne, am greşit!
Simt o durere rece, şi dorul a pierit.

M-avânt către izvor, nimic nu mai contează
De mine mi-este dor, şi dorul meu visează.
Viseaz'-a ta fiinţă, fiinţă însetată
Având a mea dorinţă, să fie sărutată.

Şi te sărut cu dor, căci mă sărut pe mine:
Fiinţă la izvor, când mă gândesc la tine.
Cu dor mi te sărut, te mai doresc precis
Şi dorul, mi-a trecut, a fost, numai, un vis.

poezie de Paul Preda Păvălache (16 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cismigiu de toamna

Verde nou al primaverii, ros al florilor de vara,
Toamna, galbenul din frunza ta tarzie mi-e mai drag,
Fie ca-n velinti tacute inimi de-aur le presara,
Fie ca fosneste-n taina matasosului tau steag.
Zi senina, zi rodita ca o poama de lumina,
Cata floare prea devreme scuturata te-a dorit,
Sa te pot culege astazi — cer, si suflet, si gradina —
Cismigiule de toamna, de-amintire biruit.
De pe podul ce oglinda arcu-ntins al pietrei sale
Peste apa unde lebezi dorm pe teiul tremurat,
Cine m-a chemat pe nume, cine m-a oprit in cale?
Umbra ta de altadata si un ram ingandurat.

Verde dor al primaverii, foc al dragostei din vara,
Toamna, parul de-aur moale al iubirii mi-e mai drag
Cand strivesc si ani, si zile ce covorul tau presara
Si-mi fosnesti a moarte-n suflet, matasos si galben steag.

poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărşăluiam prin oceane de ceaţă către tine.
Mă îmbătasem de gri şi căutam trezirea în mov.
Era joi.
Ţi-am simţit braţele de catifea şi magică ne-a fost
îmbrăţişarea.
M-am topit în nostalgii, doruri şi treziri, era clipa visată
când tu mi-ai dăruit în mare taină, dulcele sărut.
Apoi s-a făcut lumină, peste tot simţeam parfumul
unei zile cu pecete de legendă.
Ziua sărutului tău ivit din fagurele dorinţei

citat din Ion Ţoanţă (6 iulie 2021)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipesc

Pe neaşteptate,
Genele stufoase,
Ale toamnei...
Pe obrazul incăruntit al vremii,
Curg picuri,
Unduiri de luni,
Şiroiesc,
Într-un tandem infernal,
În căuşul fiecărui anotimp.
Se cern ale doruri vise,
Prin sita fiecarei luni,
Noiembrie,
Azi, maine, poimaine,
Răsfoind zilele,
Unui album tivit,
Cu frunze înşirate,
Pe firul vieţii,
Din raiul unui ghem
Prăvălit brusc,
Prin al corolei timp,
Anotimpuri

Bulgăre de nea,
În iarna albă, de catifea,
Eternitatea unei clipe,
Sădită în pragul,
Unei primăveri timide,
Ninsă cu petale de cais,
Parfumul florilor,
Abia strâns,
Cu trena mireselor,
Departe, în decorul unei veri,
Ce-şi aşteaptă,
Smerită,
Proiecţia visului,
Pe cerul luminat,
Cu licăriri de clipe,
Văpăi din nori, cu jar...
............................
E toamnă iar,
Sau iarnă,
E primavară, vară...!

E anotimpul meu,
Al tău...!

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-am împiedicat
de pragul buzelor tale
şi ţi-am alunecat
în inimă.

Fără să ştiu
am rămas
seninul
unui zâmbet
pierdut pe vecie
în tine...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!