Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Prințesă furată

Surâsul tău de prințesă furată de necunoscuți
are-n el o umbră răcoroasă și dulce-n amiază,

o alcătuire cu înțelesuri ciudate aproape albastre
rupte din trup cu amintiri cu tot,

o câmpie vălurită în grâne pe înserări de crepuscul
cu dropiile ascunse prin ierburi înalte
unde am simțit cum fuge gândul din memoria sângelui.

Și,
în surâs înflorește fața de persică coaptă,
lasă nedumerită să-i zburde visul
cu spiritul vesel de pământeană suavă.

Se vor mișca pietrele fără să fie văzute,
apele fără să urce nu se vor opri,

florile din grădini se vor îmbăta și vor plânge
blestemând iubirea pentru care sunt rupte,

nu pot să le mângâi din ochi fără să le iubesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Numai tu fără răni porți iubirea

Când carnea a prins sub piele lumina
nimic din trup nu e cum a mai fost,

ziua se-nfruptă din umbra răcoroasă
vindecată de semne cerești,

pe umeri coboară suflete de piatră
cu inocente visuri prin ploile repezi,

fuge timpul din palmele calde
și sub picioare pământul freamătă vesel.

Numai tu fără răni porți iubirea
în ochii adânci și uscați de așteptare,

între buclele care ascund himere
în geometria miraculoasă a capului,

ochii mă urmăresc până-n amintiri
ș nu vor să uite nicio imagine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Numai tu rănită porți iubirea

Când carnea a prins sub piele lumina
nimic din trup nu e cum a mai fost,

ziua se-nfruptă din umbra răcoroasă
vindecată de semne cerești,

pe umeri coboară suflete de piatră
cu inocente visuri prin ploile repezi,

fuge timpul din palmele calde
și sub picioare pământul freamătă vesel.

Numai tu rănită porți iubirea
în ochii adânci și uscați de așteptare,

între buclele care ascund himere
în geometria miraculoasă a capului,

ochii mă urmăresc până-n amintiri
ș nu vor să uite nicio imagine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nimeni nu fuge de moarte

Nimeni nu fuge de moarte
La ieșirea din munții semeți
apele se limpezesc sărind în cascade
pe fața dimineții soarele își lasă razele
chiar dacă-i rece învăluită-n ceață,
totul se-ntâmplă normal și grăbit,
nimeni nu fuge de moarte,
dar trăiește cu teama în oase.

Nesfârșitul prin care curge văzduhul
lasă în hăuri ecoul
și ziua se ridică din memoria clipei
fără cicatrici pe buzele amiezii
înflorind în ochi bucuria luminii.

Dacă pot să străbat cu sufletul,
odată cu săgeata albastră
voi străpunge cerul cu iubirea de semeni.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Fata morgana

prin sufletul tău zburdă căprioare de aer,
înflorește sângele voinicului
pe pajiști.

îndrăgostit fără aripi,
mă înalț cu gândul pe munți
pentru tine prințesă a pădurilor de zadă.

râuri cu văi curg printre dealuri,
n-am timp s-ajung în câmpie
unde înșelătorul miraj răsturnat în apă
apare din lanuri de aur dincolo de orizont.

poezie de (26 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Schimbare

îmi înflorește smochinul aura dimineții
și frucele se vor coace la soare
cum nopțile zeilor

pe capul tău de regină între aștri
coroană albastră de lumini
fără umbre și cu patos divin

vor pune pe coapse imboldul
descoperirii plăcerilor pămânene
cu toamne de aur în oase de vânt

și pielea ta de piersică coaptă
roșcată cu nervuri de regină înșelată
va naște invidii de moarte
purtate crud în sufletul rănit

aproape că murmură timpul
prin gesturile lăsate ca sprijin
prindă unicornul și să-l pornească
la luptă pentru purificarea lumii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Surâs

sub tălpile tale pământul lasă urme
pietrele se rotunjesc și ascultă
cum fuge praful

din spate vântul îți flutură părul
soarele cade pieziș pe trup
cu săgeți înfipte-n lut.

timpul se scurge topit ca ceara
aproape că râde
pe gura ta arsă de sete

dragostea mea te urmărește
cu o răcoare
pentru fiecare surâs blând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Fără corp și pași

tăceri rupte din tainele nopții
îmi lasă teama în simțuri
într-un timp continuu, fără corp și pași
prin care trec fără să-l percep
unde-mi pot grava clar amprenta
sau pierd în uitare trecutul

multe întâmplări se pot manifesta
în viața fiecărui om
indiferent de participarea sa
nu și de performanțe
sedimentate-n scrieri

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cămașă de înger

Numai cântecul risipit din corzile subțiri
lasă cu gândul înserat de plăcerea nopții,
pierde urmele de singurătate departe de trup,
sufletul șlefuit de credință se urcă la cer.

Mâinile aruncă din mine tot ce-i neviu din viu
și capătă culoarea amprentelor de inimă
împletind conturul cu fire lucioase de argint
ca pe o cămașă de înger rămas de veghe.

O lamă de cuțit cât o fantă-n metaforă
pune șoaptele-n sunete abia percepute
până prinde coajă și visul ce se pierde
pe urmele mântuirii din rugăciunea spusă.

Cred
că mâine se vor așterne cuvintele-n miez
și vor germina în faguri cu miere
sporind cântecul privighetorii-n apele dimineii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Amurg cu Ludmila

De atâta căutare, m-am rupt din trup.
Nechemată,
se topea peste ochi înserarea.

Absorb nestingherit apusul
extrag culorile,
le amestec în căușul palmei drepte;
cu mâna stângă flutur umbrele
disimulate pe o pânză furată din noapte.

Iau și căteva pensule
pentru degetele lucrătoare, câte una.
transpun pe fiecare parte a corpului tău
tonuri calde, rupte, cu tente de carmin în relief
și-n final îngroșez liniile curbe exterioare,
cele interioare rămân subțiri
aproape nevăzute din tușe.
Conturul îți alunecă
pe suprafețe mângâiate de raze
o decupare din crepuscul.

Lumea-ți recunoaște alura
în asfințit
cum cobori apăsată de mândrie
dealul viei
cu bulgări din soare
pe brațe.

poezie de (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Tu mă știi

Dintre lumile pe care le cunosc
tu ai lumea ta
în care crezi că ești însemnat,
dar nu văd nicio deosebire de nuanță.

După modul cum uiți cine suntem cu toții
trăitori ai anotimpurilor anonime,
ieși afară din rândul împătimiților
și nu recunoști nimic
decât faptul că ești mai deștept.

Nopțile albastre se vor acoperi de întuneric
vor aluneca pe pantele obișnuite
pa care se pierd și muritorii,
tu mă știi,
dacă diminețile vor fi senine,
neiubirea din mine va fugi
și voi rămâne cu brațele întinse spre lumină,
-mi înfășor cuvintele
în flamuri de crepuscul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

În liniștea mea se scufundă peștii

pot prinde gustul pe care nu-l am
așa cum unii au pofte neobișnuite
sunt atât de trist încât nu pot fi vesel
tu nu mă poți citi oricând
și rar o iau razna

în liniștea mea se scufundă peștii
și înoată în bancuri prin mările albastre
conduși de stelele din cer

nu mă voi culca până nu ascult cântecul sirenelor
așa cum am văzut jocul ielelor pe mal
și apoi râurile vor curge șlefuind pietrele visului
până dincolo de limite

mă las copleșit de sunetul sângelui în fiecare clipă
știu sufletul dus în tainele plânsului
și totul mi se pare o deșertăciune
ce nu o pot accepta

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Richard Brautigan

Să călătorim într-o casă americană nou-nouță

Sunt uși
care se vor eliberate
din balamale pentru
a zbura împreuna cu norii.

Sunt geamuri
care se vor
scoase din ramele lor
pentru a alerga
împreună cu căprioarele prin
iarba unor imașuri fără hotar.

Sunt ziduri
care vor să se înalțe
cu munții
prin crepusculul străveziu
al zorilor.

Sunt pardosele
care vor să să-și transfere
substanța în
flori sau în copaci.

Sunt acoperișuri
care vor să călătorească,
grațioase,
cu stelele pe
orbite de întuneric.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Trout Fishing in America Paperback" de Richard Brautigan este disponibilă pentru comandă online la 57.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Inima ascultă și tace

Împart cu tine durerile și bucuriile,
inima ascultă și tace,
drumuri lungi adumbrite
mă poartă-n orașul pruncilor dispăruți
cu sufletul stins.

Nicio umbră, nicio tăcere nu mă atinge,
numai tu ai semne de verbe ciudate
care vor să spună ceva negrăit,
nu vor lumânare aprinsă
ci ochi înlăcrimați de așteptare.

rup din mine mușcând din trecut
ca dintr-un măr copt și căzut,
stau neclintit ca o piatră
ce nu se teme de moarte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Fără iubire

chiar și florile vor învăța trăiască
atunci când vor fi sigure că sentimentul acela
le-ar fi pervertit sufletul
[asta însemne că despre altceva era vorba?!]

cvasiascetice se vor plânge poetic unei păsări
ea însăși însingurată în nestatornicia fățărnicită a oamenilor

vor tăcea discret aproape estetic
își vor elibera cuiburile de moloz
cum eu prezentul acesta de toate detaliile

în dimineața ce va vină în fața ta voi fi
năluca parfumată în sandale galbene fără crizanteme
împrumutându-mi nuanțele unui cer rămas
anemic / prin surprindere luat fiind
de lipsa omului

se vor ține după mine câteva vrăbii
și ele printr-o bună întâmplare evadate
din strânsura pumnului celui care – spun unii
ar fi împărtășit înclinații nobile

vei lua tramvaiul de la prima
omițând că nu pe acolo drumul se cuvenea a trece
nu te va simți nimeni... nici măcar tu
totul se va derula cu o normalitate bolnavă

între timp

îmi voi umple jumătatea de umbră
cu miracolul florilor-păsări

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Iepuri și femei

El taie răul din rădăcini,
îl pune moară-n ascuns,

se spală cu apele limpezi ale zilei,
botează în verde lumina
și aruncă-n vânt cenușa gândului ars.

Își așază nădejdea pe masă,
scrie cu umbre pe fața oglinzii
o poveste cu iepuri și femei
după care nimeni nu mai aleargă
s-au domesticit.

Până se vor schimba nopțile la față
și vor pleca spre marea fără de țărmuri,
rămân sortit acelorași privilegii
de a mă vindeca de compromisurile
făcute de alții.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Îmbătrânit ca un fluture

Noaptea își va bănui întunericul de trădare
cât îngerii cu aripi albe au ajuns la timp
și s-a făcut pace între dușmani.

Râurile se vor liniști după furtuni deocheate
de se vor putea trece și fără poduri
spre luminoasele orașe din depărtare,

oamenii vor purta cu ei cuvântul ce-i va uni
dând un alt înțeles apropierii
din fiecare unghi.

Mai bogați cu câte o faptă
se vor simți sănătoși în gândire
și fiecare va arăta câte un semn de bunăvoință
cu surâsul pe fața luminoasă

și bărbații vor purta câte o floare
pe care s-o dăruiască unei femei
cu toată dragostea inimii lor
care vorbește prin gesturi gingașe
și nu risipește nimic din ce prisosește.

Chiar și cei rătăciți peste măsură
se vor trezi cu alte gânduri adânci
purtând în carne porniri viclene
care le încearcă răbdarea,

mai frumos decât crepusculul serii
în care culorile sunt nuanțate,
mă înfășor cu aerul ars de peste zi
îmbătrânit ca un fluture
ce nu vrea moară de atâta miros pătrunzător
dintr-o noapte bântuită de temeri
într-o casă cu stafii.

Cine o să urce treptele cunoașterii
desupra de ce poți înțelege?

Nu știu nimic altceva pe lume,
macine mai mult trupul
decât suferința
crescând...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Noaptea fără lună plină

Nu mai sunt cel pe care l-ai împătimit,
a rămas în inimă -ți topească dragostea,

focul are pâlpâiri mai rare
nu-l mai ațâță paiele din căpițele de fân.

Noaptea nu mai are lună plină, nebună
în care se varsă euforiile ascunse
cu tumultul apelor învolburate de furtună,

păstrează pe umeri capul
și aduce liniște în câmpul descoperit,
o sădește răsară-n primăvară.

Nicio umbră nu mă oprește
trec prin pădurile de argint
cu vulturi pe cerul deasupra lor,

de gândurile se vor înclina la stele
fără să fie chemate de îngeri,
eu voi fi acolo altul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Aromele florilor coapte

Are-n față lumina și-n spate umbra răcoroasă
pe drumul pietros vălurit sub tălpile goale
pe care nimeni nu-l știe cum se măsoară cu pașii
spre punctul năvalnic al vieții.

Crește din rădăcini arborele cu frunzele inimii,
mă odihnesc sub conul înalt de umbră
pe ierburi rare aproape uscate.

Vântul firav, nu mai spune nimic,
o boare foșnită tremură prin frunze
de-ți mângâie fața înroșită și aspră
cu-n fior aproape imperceptibil.

Aromele florilor coapte
distilate prin aerul cald,
pun o dragoste răsfețe locul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Carul cu flori

Venită din spatele umbrelor
cu raze de lumină în mâini
stratifică iubirea sub piele

și cu inima simte.

Nu mă mai caută cu ochii
se face scară urc
până la izvorul din care beau.

M-atinge c-un gând, săgeată ascunsă,
alcătuire dureroasă în carne
plăcere cuibărind.

Poarta fără stâlpi înflorește
și lasă loc treacă
carul cu flori.

Oaspeții așteaptă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Viața-n floare de lotus

O să se tragă zăvoarele de lemn,
porțile o să suspine din încheieturi,
se va lumina dincolo de ziduri,
de vor năvăli fluturii pictați.
Aburi din pământ se ridică la ceruri
și ele au scările trase.

Asemenea unor sertare cu obiecte diverse
memoria mea se deschide încăpătoare,
rămâne fără margini.
Se decojește noaptea până la piele
atât cât să se poată iubi cu stelele
așteptând luceferii coboare pe pământ,
zburători cu aripi reci prin visele femeilor.

Tu torni în mine mierea într-o amforă
și o așezi între pietre prețioase.
Se vor subția după ploi marginile
și-n freamăt vor aluneca printre noi,
germineze mai departe din sâmbure
viața ce se deschide-n floare de lotus.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook