Îmbătrânit ca un fluture
Noaptea își va bănui întunericul de trădare
cât îngerii cu aripi albe au ajuns la timp
și s-a făcut pace între dușmani.
Râurile se vor liniști după furtuni deocheate
de se vor putea trece și fără poduri
spre luminoasele orașe din depărtare,
oamenii vor purta cu ei cuvântul ce-i va uni
dând un alt înțeles apropierii
din fiecare unghi.
Mai bogați cu câte o faptă
se vor simți sănătoși în gândire
și fiecare va arăta câte un semn de bunăvoință
cu surâsul pe fața luminoasă
și bărbații vor purta câte o floare
pe care s-o dăruiască unei femei
cu toată dragostea inimii lor
care vorbește prin gesturi gingașe
și nu risipește nimic din ce prisosește.
Chiar și cei rătăciți peste măsură
se vor trezi cu alte gânduri adânci
purtând în carne porniri viclene
care le încearcă răbdarea,
mai frumos decât crepusculul serii
în care culorile sunt nuanțate,
mă înfășor cu aerul ars de peste zi
îmbătrânit ca un fluture
ce nu vrea să moară de atâta miros pătrunzător
dintr-o noapte bântuită de temeri
într-o casă cu stafii.
Cine o să urce treptele cunoașterii
desupra de ce poți înțelege?
Nu știu nimic altceva pe lume,
să macine mai mult trupul
decât suferința
crescând...
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre vorbire
- poezii despre trădare
- poezii despre timp
- poezii despre sănătate
- poezii despre suferință
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Femeia, despovărată de iubire
Despovărată de iubire
ea nu mai este decât o bucată de carne,
oase și păr
din care se vor înfrupta lupii flâmânzi
iar resturile îi vor ajunge
în burțile goale ale câinilor vagabonzi.
După o vreme mâini de olar o vor rotunji
în forme îmbietoare și cine știe
câte mâini de bărbați o vor mângâia.
Cât de frumoasa e, vor rosti ochii lor
și lutul se va-nroși de plăcere.
poezie de Valeria Tamaș
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre câini
- poezii despre vagabondaj
- poezii despre păr
- poezii despre plăcere
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
- poezii despre lut
- poezii despre lupi
- poezii despre iubire
Iris: Înțeleg cum este să te simți cât mai mic și mai insignifiant pe cât este omenește posibil. Și cum este să simți durerea în părți pe care n-ai crezut că le ai în interiorul tău. Și nu contează de câte ori îți schimbi tunsoarea, sau la câte săli de fitness te duci, sau câte pahare de vin bei cu prietenele... în continuare te duci la culcare în fiecare noapte, analizând fiecare detaliu și întrebându-te cu ce ai greșit sau ce anume nu ai înțeles. Și cum naiba ai putut să crezi, chiar și pentru o clipă, că erai fericită. Și uneori reușești chiar să te convingi că el va avea o revelație și va apărea la ușa ta. Și după toate acestea, oricât de mult ar fi durat, o vei lua de la capăt. Vei cunoaște oameni noi care te vor face să simți că ești din nou apreciată. Și toate părțile sufletului tău vor fi din nou laolaltă. Iar toată acea perioadă nesigură, anii pe care i-ai irosit, vor începe, în cele din urmă, să dispară.
replică din filmul artistic Vacanța, scenariu de Nancy Meyers
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre vin, citate despre tuns, citate despre timp, citate despre suflet, citate despre schimbare, citate despre prietenie, citate despre posibilitate, citate despre noapte sau citate despre greșeli
Cred
Cred că sunt un arc
pe care se sprijină stâlpii
și tu privești gânditor bolta,
are basoreliefuri și-n mijloc pictură
culorile curg peste tine,
te simți mai ușor în greutate, plutești.
Aerul nu-i rece ca singurătatea
în care lumina fuge din felinare noaptea
și cazi în conul de umbră
al norilor care nu lasă stelele să se mărite.
Eo bâjbâială pură
ochii își caută lumina,
pupilele se dilată tot mai clar
ca întunericul laș în ochii orbului.
Izvoarele uită să iese la suprafață
se plimbă prin adâncul pământului
ca un țipăt de pasăre în noapte
speriată de vise în somn
și un om plin de remușcări îi suge rărunchii.
Cred că sunt crucea,
singura pe care o duci
pe drumuri în glod cu picioarele goale
îngerii se vor închina la ea,
te vor răcori cu câte o aripă
să ispășești păcatul înainte de judecată,
ne vom cladi apoi o cabană
în păduri de zadă și de tisă.
Eu cred ca voi fi omul vântului
care nu țintește nimic
trage doar o săgeată în aer
pe sub o umbrelă de gânduri
sub care și zborul prin necontenitele ploi
alunecă lumina adevărului sub bolți
cu arcade sprijinite de pilaștri.
Tu, la judecată, vei fi lacrima
care se prelinge din ochii sfinților.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre aer, poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre visare sau poezii despre stele
Zboruri
De vor veni acele vremuri crunte
când nu vei fi și totul s-ar sfârși,
din pieptul meu, un geamăt ca din munte
cutremurat profund, s-ar auzi.
Cu aripi sprijinindu-se de cețuri,
cuvinte, doruri, gânduri, vor zbura
prin lumea nesfârșitelor înghețuri
în care, nesperând, vor mai spera.
Vor mai pieri, vor mai cădea în valuri,
vor fi rănite-n marile furtuni,
ori se vor regăsi în idealuri
de dincolo de tainice genuni.
Vor fi și-acelea pentru care zborul
va fi întăritor și vor putea
să-și fie, ele singure,-ajutorul
când altă colonie vor crea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre munți, poezii despre idealuri, poezii despre dor, poezii despre cuvinte sau poezii despre aripi
Atingere de mătase
ți-ai imaginat câți viermi are mătasea în ea
câte frunze de dud culese în nu știu câte poale de fecioare
câte cântece de iubire s-or fi auzit până în măduva zilelor
pentru câți bărbați pe câte câmpuri pentru câți ani de trai
și câte ofuri din cine știe câte piepturi nu se vor fi stins în ecou
câte mâini înverzite de clorofilă câte râuri de borangic n-or fi spălat
culorile mătăsii câte pagini nu vor fi scris
și câte rafturi nu vor fi bătut în cuie cine mai știe câți tâmplari
câte încăperi întunecoase în care să mișune doar ei în treaba lor mătăsoasă
și câte bătrâne n-or fi povestit fetelor lor cât de delicate să fie cu viermii aceștia
ca de pe mine să cadă aceste mătăsuri la prima ta atingere
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre zile, poezii despre virginitate, poezii despre verde, poezii despre râuri sau poezii despre muzică
Tu mă știi
Dintre lumile pe care le cunosc
tu ai lumea ta
în care crezi că ești însemnat,
dar nu văd nicio deosebire de nuanță.
După modul cum uiți cine suntem cu toții
trăitori ai anotimpurilor anonime,
ieși afară din rândul împătimiților
și nu recunoști nimic
decât faptul că ești mai deștept.
Nopțile albastre se vor acoperi de întuneric
vor aluneca pe pantele obișnuite
pa care se pierd și muritorii,
tu mă știi,
dacă diminețile vor fi senine,
neiubirea din mine va fugi
și voi rămâne cu brațele întinse spre lumină,
să-mi înfășor cuvintele
în flamuri de crepuscul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inteligență, poezii despre dimineață, poezii despre cunoaștere, poezii despre anotimpuri sau poezii despre albastru
Să călătorim într-o casă americană nou-nouță
Sunt uși
care se vor eliberate
din balamale pentru
a zbura împreuna cu norii.
Sunt geamuri
care se vor
scoase din ramele lor
pentru a alerga
împreună cu căprioarele prin
iarba unor imașuri fără hotar.
Sunt ziduri
care vor să se înalțe
cu munții
prin crepusculul străveziu
al zorilor.
Sunt pardosele
care vor să să-și transfere
substanța în
flori sau în copaci.
Sunt acoperișuri
care vor să călătorească,
grațioase,
cu stelele pe
orbite de întuneric.
poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre graniță, poezii despre flori, poezii despre copaci sau poezii despre Statele Unite ale Americii
De nu iubesc
Tot ce am dau.
Nu am nevoie de nimic
de iubesc.
Pe sub mine se vor întâmpla toate.
Pe sub mine vor trece anii.
O să spui despre mine, un alt nebun,
un alt patinator.
Dar întreabă-l pe fratele Zaheu
care din cauza scunzimii nu vedea,
mai nimic...
Și dintr-o dată
Sicomorul în care s-a cățărat
a stăpânit lumea.
Tot cei ai, împarte.
Cu aceea rămâi în veacuri.
Pe sub mine se vor întâmpla toate.
Pe sub mine vor trece anii.
Nu sunt nimic
de nu iubesc.
poezie de Costin Tănăsescu Ștefănești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre patinaj sau poezii despre nebunie
Cântec (pre)sentimental
fiecare om este o colivie de aur
în care sunt ținuți captivi
îngerii.
dar va veni o zi
când toate ușile vor fi descuiate
cu agrafa de păr a Giocondei.
îngerii își vor legăna aripile
sus
cât mai sus
iar oamenii nu vor mai avea
nimic de ascuns...
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aur sau poezii despre Gioconda
Contrabandă cu vise
după noi vor sosi alții
vor continua
de la firul roșu
desprins din rochia mea
de duminici
din scâncetul nou-născutei
la întâlnirea cu tine
își vor întinde corturi
din întunericul împrejurimilor vor aprinde
cel mai înalt dintre focuri
vor scoate capete rozalii îngeri
Dumnezeului îi vor da de știre
își vor apropia mâinile
punte peste trecere vor face
din străfundurile cosmosului
ca dintr-un străfund de sine
vor plămădi fața nouă a iubirii
de la falsa ezitare a păsării de a-și îndrăgosti pe veci zborul
vor învăța bir cu fugiții să nu dea vreodată
neputincioși
manechini în uniforme
vor ridica din umeri
la următoarea tură
ei înșiși se vor îmbarca
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre învățătură, poezii despre știri sau poezii despre superlative
Când
Când toate drumurile se vor sfârși,
Eu însumi voi deveni drum
Pe care trec caii somnului
De la răsărit la apus.
Când toate podurile se vor dărâma,
Eu însumi voi deveni pod
Peste care trec stelele
Apele somnului.
Când viața și moartea vor fi totuna,
Eu voi rămâne singur,
Să zidesc în cuvinte
Muntele sfânt.
Când ziua și noaptea vor disparea
Cu perechi de luceferi din univers,
Vă voi chema pe toți cu daruri
Să prelungim timpul.
Când nimic nu va mai fi de făcut
Și va veni potopul
Eu voi construi arca,
O voi umple cu ce-i viu și se îneacă.
Voi o să râdeți și mă veți batjocori,
N-am timp muntele sfânt așteaptă.
Când apele se vor retrage
Nu veți mai fi,
Lumea se va înmulți ca mai înainte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poduri, poezii despre viață, poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre râs
Acest corp, acest corp
Pe care nu-l mai cunosc, ori de câte ori îl atingi se preschimbă-ntr-un râu
Învolburat, plin de vârtejuri, doar vocea-i înăbușită strigă după ajutor
Acest corp, acest corp, cu mâini, ochi și picioare ca niște pâraie se varsă tot în tine
Multe bucăți din carnea mea vor sta în trupul tău ca pietrele pe fundul apei
Niciodată nu se vor mai ridica indiferent câte corăbii ar eșua
Ele vor sta mult și bine ca o barieră de corali, graniță în calea altor femei
Alte părți mai ușoare, vise, iluzii, vaporii de ceață vor fi luate de vânt
Se vor depune pe gene până vei orbi și nu vei mai ști care-i adevărul:
-Aburii ridicați din pieptul tău sunt ai mei sau ai tăi?
...................................................................
Acest corp, acest corp, care șerpuiește-n tine în aval și-n amonte
Trece ca un râu, desculț, prin măduva spinării, liniștit și tandru
Șlefuiește fericirea și moartea, roade tot ce-i iese în cale
Erodează maluri provocând convulsii, răni, până ia forma ta
Pe degete mai ai încă sânge, știai deja din prima zi când ghicitoarea
Ți-a spus privind în palma ta: mare ghinion se va abate asupra ta la mijlocul vieții
Constelațiile îți vor mișca inima, sângele meu nu se spală cu nimic
Acest corp, acest corp, despre care nu vei ști nimic niciodată
S-a făcut pojghiță peste oasele tale, într-un strat fin, uniform ca o altă viață
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre picioare, poezii despre moarte sau poezii despre marină
Sicriul pe umăr
Toți oamenii din lume poartă un sicriu pe umăr,
toți oamenii din lume vor arunca un bulgăr
ce-l vor arunca peste cel mai aproape,
în miezul căruia cei care pleacă vor căuta leac de somn
și codul în care se ascunde cheia cu care să treacă dincolo.
Toți copii lumii vor plânge și apoi vor cânta
spre lumina ce-i va îmbrățișa, îi va înspăimânta și-i va arde.
Toate femeile din lume țipă cu spaima lipită de moarte
când pruncul bate în poarta necunoscutului ocrotitor domn
ce se pune de-a curmezișul în drum
la ultimul om ce poartă sicriul pe umeri
în care el însuși este așezat spre somn.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre protecție, poezii despre plâns sau poezii despre ocrotire
Iepuri și femei
El taie răul din rădăcini,
îl pune să moară-n ascuns,
se spală cu apele limpezi ale zilei,
botează în verde lumina
și aruncă-n vânt cenușa gândului ars.
Își așază nădejdea pe masă,
scrie cu umbre pe fața oglinzii
o poveste cu iepuri și femei
după care nimeni nu mai aleargă
s-au domesticit.
Până se vor schimba nopțile la față
și vor pleca spre marea fără de țărmuri,
rămân sortit acelorași privilegii
de a mă vindeca de compromisurile
făcute de alții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre iepuri sau poezii despre femei
Lenea trebuie să fi adus servicii imense omenirii. Câte războaie, câte decizii proaste, câte acțiuni nesăbuite vor fi fost evitate numai pentru că cei care ar fi trebuit să acționeze își vor fi zis: ei, lasă, și mâine este o zi, de ce atâta grabă... după care au trecut la alte activități banale, eventual au tras și un pui de somn dupăamiază, azi așa, mâine tot așa, până ce au uitat cu totul de misiunea lor "sacră" pe acest pământ îndelung răbdător...
Mihail Mataringa (26 iunie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viitor, citate despre uitare, citate despre trecut, citate despre somn, citate despre război, citate despre prostie, citate despre prezent sau citate despre lene
Liber-cugetătorii cred că "stilul Tozgrec" nu va putea funcționa veșnic, căci oamenii vor comite crime chiar știind că vor fi descoperiți, astfel că se va instala o anume indiferență. Vor fi atâția criminali că justiția va fi mai lentă în a lua măsuri împotriva lor. Aceasta va fi omenirea post-Tozgrec, în care fiecare va face ce va voi și mulți vor continua să facă ce nu vor voi.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre justiție, citate despre indiferență sau citate despre ateism
Cocorii nu se mai întorc
rândunelele nu se vor mai întoarce.
se vor fi înfipt cu aripile lor
ascuțite într-o avalanșă de iubire,
undeva prin Sudul îndepărtat.
cocorii nu se mai întorc,
am auzit.
se vor fi pierdut printre dafini și
alte mirodenii înmiresmate,
pe undeva,
pe unde destinele nu apun
niciodată.
nici oamenii nu se vor mai întoarce.
am auzit că vor mai pribegi mult timp
în căutarea unui cuib,
rătăcind
de la o depărtare
la alta.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rândunele sau poezii despre avalanșe
Prințesă furată
Surâsul tău de prințesă furată de necunoscuți
are-n el o umbră răcoroasă și dulce-n amiază,
o alcătuire cu înțelesuri ciudate aproape albastre
rupte din trup cu amintiri cu tot,
o câmpie vălurită în grâne pe înserări de crepuscul
cu dropiile ascunse prin ierburi înalte
unde am simțit cum fuge gândul din memoria sângelui.
Și,
în surâs înflorește fața de persică coaptă,
lasă nedumerită să-i zburde visul
cu spiritul vesel de pământeană suavă.
Se vor mișca pietrele fără să fie văzute,
apele fără să urce nu se vor opri,
florile din grădini se vor îmbăta și vor plânge
blestemând iubirea pentru care sunt rupte,
nu pot să le mângâi din ochi fără să le iubesc.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară sau poezii despre miezul zilei
Pe lângă celelalte trebi grădinărești, slujba lui de căpetenie fu ca să facă în fiecare zi câte douăsprezece mănunchiulețe de flori, și în fiecare dimineață să le dea la cele douăsprezece domnițe, fete ale împăratului, când vor ieși din casă spre a se primbla prin grădină. Aceste domnițe erau ursite să nu se poată mărita până nu va găsi cineva care să le ghicească legătura ursitei lor și să facă pe vreuna din ele ca să iubească pe cineva. Ursitele lor le dăruise cu patima jocului. Erau nebune după joc și pe fiecare noapte rupeau câte o pereche de conduri de mătase albă, dănțuind. Nimeni nu știa unde merg ele noaptea de joacă. Împăratul se luase de gânduri cu atâta cheltuială pe condurii fetelor sale și pentru inima lor de gheață, de care nu se putea lipi nici un june din cei ce veniseră în pețit. Pentru aceasta el dase sfară în țara lui și în țările streine, precum ca să se știe că cine se va găsi să-i spuie ce fac fetele lui noaptea de rup fiecare câte o pereche de conduri, poate să-și aleagă pe care îi va place din ele, și el i-o va da lui de soție.
Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre jocuri, citate despre țări, citate despre fete, citate despre tinerețe, citate despre soție, citate despre iubire, citate despre inimă sau citate despre gânduri
Autodafé
Îmi vor spune "nebună"
când le voi arăta
cu degetul spre locul, cât un bob topit de Lumină,
pe care-Și odihnește fruntea Dumnezeu.
Speriați,
dând naibii logica pe frică,
vor arde aerul de deasupra Pământului întreg,
vor otrăvi apele prin care curge Viață spre viața lor meschină
și vor rupe cu dinții carnea caldă, pulsând încă,
dinăuntrul pieptului meu.
poezie de Mădălina Grama Toma din Cuvinte în dreptul inimii (2006)
Adăugat de Mădălina Grama Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre religie, poezii despre odihnă, poezii despre logică, poezii despre frică, poezii despre dinți sau poezii despre degete