Lazăre, vino afară!
poruncă este rugămintea ta, și n-am pricină să mă fac că-s surd
te aud și simt cum lăcrimează ochiul sfânt
dar Doamne, nimeni de pe-acest pământ nu vrea ca să mă vadă viu.
poate că sora mea oftează, poate că maica plânge-n pumni
poate că cei câțiva prieteni se-întreabă de ce eu, de ce așa curând
dar Doamne cum pot să ies din mormânt și să îți văd pe față suferința?
trecut-am pân' la moarte printre toți așa cum soarele își face drum pe cer
dar nimeni nu s-a dat în lături să îmi facă loc și norii au fost pe cerul meu
mai bine mort căci aș muri din nou văzându-ți chinul tipărit în trup
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre tipografie
- poezii despre suferință
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre prietenie
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre Soare
Citate similare
Na-ș vrea să stau nepăsător
Na-ș vrea să stau nepăsător
Să văd in jurul meu cum mor
Atâția oameni ce nu vor
Să iasă din păcat.
Ei se complac in acest fel
Și nu doresc schimbare-n ei
Nu cred că este ceva sfânt
Dincolo de a lor mormânt.
Și fac în viața tot ce vor
Sunt prinși în păcatele lor
Nu cred c-o șansa li sa dat
Să fie iertați de-a lor păcat.
Te rog acum pentru omenire
Trimitele Doamne trezire
Din cerul Tău cel minunat
Și scapa-i Doamne de păcat.
Îndreapta inimi noi spre Tine
În care Doamne fă trezire
Trezește de pe acest pământ
Să nu ajungă așa-n mormânt.
Să fie Doamne dezbrăcați
Cei cu păcate îmbrăcați
Să-i poți ierta prin mila Ta
Să vadă și ei Slava Ta.
Și să se poata bucura
Când la cer îi vei lua
Să vadă că după mormânt
Este viață-n cerul Sfant.
AMIN
poezie de Elena Fărăgău (2009)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iertare, poezii despre viață, poezii despre nuditate, poezii despre inimă, poezii despre dorințe sau poezii despre bucurie
Să mă lase așa cum sunt...
Rog pe Domnul, pe toți sfinții!
Să mă lase pre pământ,
Dar să-mi lase-n gură dinții...
Să mă lase-așa cum sunt!
Mâini întregi, ochi și picioare,
Dar și judecata minții
Și-mi doresc cât mai mult soare,
Rog pe Domnul, pe toți sfinții!
Dar în caz că nu se poate
Trebuind să dau obol
Mintea, ochi, mâna din coate...
Ia-mă, Doamne, pân' mă scol!
Nu mai vreau pe-acest pământ,
Să rămân ca o epavă
Ia-mă, Doamne-așa cum sunt...
Astupându-mi vena cavă!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre mâini, poezii despre picioare, poezii despre gură sau poezii despre dinți
Nu voi fi eu
M-ai întrebat dar n-am putut răspunde,
M-ai adunat apoi la pieptul Tău
Cum stau aici n-o să mai stau niciunde
Și nicidecum n-o să-mi mai pară rău.
Când văd cum dintre ceruri se coboară
Lumina Ta și arde-n ochiul meu
Nici nu mai știu ce-ar mai putea să doară
Când Te-ai atins de mine, Dumnezeu...
M-am închinat și m-am rugat cu frică
Să nu mă lași aicea pe pământ
Întinde-ți, Doamne, mână și ridică
Atinge-mă din nou cu Duhul Sfânt.
Și-am să înțeleg ce nu se poate spune
Ce-i presimțit în mintea mea de-abia,
Fă, Doamne-Dumnezeule-o minune
Și-ajută-mă să nu mai ies din ea...
Desfă-Te, Doamne sfinte din înaltul
Acestui cer ce stă acolo sus
Nu voi fi eu să Te primesc, ci altul
Nu voi fi eu, va fi numai Isus...
poezie de Adriana Cristea (16 iulie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre religie, poezii despre frică, poezii despre creștinism, poezii despre Sfântul Duh, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre Dumnezeu
Cei din... "Cizmă"
Ne urăsc, că românașii
se descurcă, așa cum pot,
dar o să-și găsească nașii
pân-la urmă, așa socot.
Unii latră să nu tacă,
îi privești, apoi înjuri,
te privesc, rânjesc și pleacă,
dând din cap, parcă-s mahmuri.
Alții își urăsc și neamul,
uită de unde-s plecați,
scriu prostii, să-și umple tomul,
cum au fost ei blasfemați.
Doamne fă-i să înțeleagă,
Că zânzania din ei,
Îi despart în multe cete
De zănateci și de mișei.
Peste tot sunt buni și rele,
nimeni nu-i zeu pe pământ,
când visez cu niște Iele
mă consider cel mai sfânt.
Oare? Sfinți mai sunt?
Poate în Ceruri,
Dar... Nu se știe, nici acolo.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri, lacrimi de dor (15 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre superlative, poezii despre prostie, poezii despre cărți sau poezii despre câini
Cu Dumnezeu
Și Doamne! Câte n-am să-ți spun
de umilință și durere,
cum le-am trecut cu tine-n gând
și reproșându-ți, ce plăcere!
Și n-ai văzut când am căzut
din înălțimea mea cea mare
și m-a durut dar am putut
să mă ridic din nou spre soare.
Cu aripile am bătut
din nou văzduhul până-n zare,
trăgându-i, Doamne! Din pământ
pe cei loviți de înfrânare,
și i-am repus pe-a lor plutire
frângându-și norii dăltuiți
din pietre și a lor trăire
mă fac să simt că-s fericiți.
Uitarea lor m-a prefăcut
într-o uitare și mai mare,
rămas cu ochii obidiți
nu plâng, nu râd de încercare,
și Doamne! Dacă mă auzi
nu-ți mulțumesc și nu îmi pasă,
că singur m-ai lăsat pe drum
și singur am s-ajung la capăt.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre înălțime, poezii despre înfrânare, poezii despre trecut, poezii despre râs, poezii despre plăcere sau poezii despre plâns
Moarte, fugi
Am urât această lume!
Și cum pot să n-o urăsc?
Un necaz nu se sfârșește,
Alte-n loc se pregătesc!
Și sperând de-o zi pe alta
Văz că sper tot în zadar,
Căci în loc de vreun bine
Chinul meu e mai amar,
De aceea, eu adese
tot suspin după sicriu;
Dar... ah! cine-mi poate spune
Și-n mormânt cum o să fiu!
Poate-acolo mă așteaptă
Un necaz cu mult mai greu;
M-am deprins cu chinul lumii
Moarte, fugi când te chem eu!
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Veronica Micle despre moarte
Un fiu de-al Meu [A child of Mine]
Mi-a zis, îți dau pentru o vreme,
Un fiul de-al Meu, cum am voit.
Ca să-l iubești cât e în viață
Și să-l jelești când a murit.
Șase sau șapte ani de zile
Sau poate douăzeci și doi.
Poți, prin urmare, să-l crești bine
Pân' o să-l iau iar înapoi?
El te va face să te bucuri,
Iar de va sta numai puțin
Păstrează-l viu în amintire,
Ca să-ți aline al tău chin.
Și nu promit că va rămâne,
Căci totul piere, e firesc,
Dar pe pământ sunt lecții multe,
Iar Eu să-nvețe Îmi doresc.
Am căutat în lumea largă,
Un dascăl bun, adevărat,
Și din mulțimea fără număr,
Pe tine azi te-am selectat.
Deci poți să-i dai iubirea toată,
N-o gândești că-i în zadar,
Și n-o să mă urăști de moarte
Când o să vin să îl iau iar?
Aud că oamenii îmi strigă,
"O, Doamne, fă așa cum știi!"
Copilul tău te fericește,
Cu riscul că vei suferi.
Să îl tratezi cu gingășie,
Cât se mai poate, să-l iubești,
Pentru plăcerea ce ți-a dat-o,
Mereu în gând să-i mulțumești.
Dar dacă îngerii îl cheamă,
Mai repede decât ai vrea,
Să-nfrunți cu mult curaj tristețea
Și să accepți că e așa.
poezie de Albert Guest, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre mulțumire
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre zile
- poezii despre tristețe
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- lecții de engleză
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Doamne, n-am cerut nimic
Doamne, n-am cerut nimic,
Cum am putut, am trăit,
Mi-ai dat să port răni adânci,
Nu mi-ai spus că dor atât,
Nici cum pot ca să le duc.
Când m-așez pe iarba crudă,
Roua îmi păre a fi cucută,
Sufletul mi-e Doamne plin,
De amar ca de pelin,
Zilele îmi sunt un chin.
Privesc cerul înstelat,
Cânt, că doar cântul mi l-ai dat,
Lacrimile-mi sunt de foc,
În jurul meu arde tot,
Pe pământ nu-mi găsesc loc.
Niciodată n-am să-ți cer,
Nici nu mă oprești să pier,
Mă duc când îmi vine rândul,
Dar îmi las în urmă cântul,
Trec mai repede ca vântul.
Mihail Coandă
cântec, versuri de Mihail Coandă (31 ianuarie 2020)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre suflet, poezii despre rouă, poezii despre foc, poezii despre dor sau poezii despre Mihail
Dumnezeu și Scaraoschi
Cândva, Dumnezeu a coborât pe pământ și s-a întâlnit cu Scaraoschi. Văzându-l, Dumnezeu l-a întrebat mirat:
-Ce cauți tu printre muritorii mei, măi Scaraoschi?
-Nu Doamne. Eu nu sunt printre ei. Printre muritori mi-am trimis supușii.
-Bine, bine. Dar locul tău este în iad. Ce cauți pe pământ?
-Îmi urmăresc supușii să văd dacă îmi îndeplinesc poruncile.
-Și ce porunci le-ai dat?
-Să-i găsească pe proști, să-i selecteze și să-i aducă la mine.
-Măi Michiduță, dar muritorii mei nu sunt proști. Când i-am creat, am dat la fiecare câte un pumn de inteligență să o semene și să-i culeagă roadele. Cândva, i-am privit din cer și am văzut că "sămânța" a rodit.
-Da Doamne, dar aici pe pământ, din când în când este secetă și unii dintre ei vând pumnul de inteligență să facă bani.
-Or fi și ei neajutorați, măi Michiduță.
-Ba nu Doamne. Au bani destui, dar... știți cum e. Banii lor ne fac cu ochiul.
-De fapt, am auzit eu ceva în legătură cu banii lor și cu voi...
-Așa este Doamne. Chiar ei, muritorii spun că banul lor este ochiul nostru. Prin urmare, banii lor ne aparțin. Trebuie să-i recuperăm.
Astfel de porunci am da supușilor și vreau să văd dacă ei le îndeplinesc.
De unde se vede că într-adevăr; "banul este ochiul dracului".
poezie de Dumitru Delcă (10 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bani, poezii despre draci, poezii despre inteligență, poezii despre iad sau poezii despre Satana
Micul vânător
Spunea Mihnea către câine:
- "Tare sunt voios, măi Pik!
Uite-ți dau un os și pâine,
C-am să merg cu tata mâine
Și cu tine merg, măi Pik,
Nu-mi mai trebuie nimic;
Am o pușcă-adevărată,
Am și sac de vânător,
De s-ar face "mâini" odată
Să-mi văd pușca încărcată
Și să văd și eu cum mor
Păsărelele din zbor...
Va muri vreuna oare
Când oi da cu pușca? - Dar
Am să stau să vad cum moare?...
Că eu plâng, mai Pik, și-mi pare
C-am să plâng și-acuma chiar.
Plâng, dar mama-i vinovată
Că tot spune că-i păcat,
Ce, nu știi? a plâns odată
Pentru-o pasăre-mpușcată
Și pe tata l-a certat
Că spunea că nu-i păcat...
Dacă spune tata, poate
Că-i așa cum spune, dar
Bine-ar fi, măi Pik, de toate
Păsărelele-mpușcate
Ar putea să-nvie iar...
Dar atunci la ce-ar fi bune
Gloanțe și alici și puști
Daca-n sac nu ai ce pune
Când te-ntorci -? atuncea, spune,
Pentru ce să mai împuști?
Și cum mergi cu sacu-n spate
De n-ai gând să-mpuști nimic,
Și ce sac mai am eu, frate,
Și ce haine încheiate
Cu butoni ce nu se stric'
Că-s de corn de cerb, măi Pik.
Ai să vezi tu mâni ce bine
Îmi sta mie vânător,
Merg cu tata și cu tine
Și-au să spuie toți de mine:
- "Ce mai pui de vânător!"...
Pui de vânător, vezi bine,
Dar cu mila ce mă fac?
Când mi-o spune tata - "Ține
Pușca drept, și trage bine!"
Ce mă fac, măi Pik, ce fac
Când va face pușca PAC,
Și-oi vedea eu păsărele
Moarte din pricina mea?...
Am să plâng mai rău ca ele...
Doamne, zău, ce de belele,
Vai de bucuria mea!...
Dar de-aș spune tatei oare
Că pân'mă deprind, aș vrea
Să merg doar la vânătoare
Și să-mi fac o țintă mare
Colo-n câmp să trag în ea?
Ce crezi tu, mă Pik, ar vrea?
Și să-l rog să-mi dea și mie
Să aduc ceva vânat?...
Uite-așa, halal să-mi fie!
Cine ar putea să știe
Că nu eu l-am împușcat?
Dar de cineva mă-ntreabă
Ce aduc în sac, pot eu
Să mai fiu copil de treabă
De-oi minți spunând în grabă
Că aduc vânatul meu?
Nu, măi Pik, întotdeauna
Le-am spus toate drept și-acum
Să trântesc gogea minciuna
Pentr-un "bravo" luat în drum
Pe nedrept?... Ba nicidecum,
Eu răspund vorbă curată
Cum e drept, și alt nimic; -
Că pe cei ce mint o dată
Nu-i mai crede nimeni, Pik.
Și rămân pe viața toată
Niște oameni de nimic".
poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre minciună, poezii despre zbor, poezii despre tată, poezii despre păsări, poezii despre vinovăție sau poezii despre viitor
Și 2018
Te-ai dus, cum s-au mai dus în zare,
Și mulți alți ani, naintea ta,
Mi-ai dat o casă, și mâncare,
Și am avut ce îmbrăca...
Mai mult eu nu cer de la tine,
Nici de la anul ce-o veni,
Cu cât mi-ai dat, îmi este bine,
Și pot, ferice, a trăi...
Aș vrea copiii doar, să fie,
În viața lor, tot mai voioși,
Să știu că-s oameni de-omenie,
Și că-s nepoții sănătoși,
Aș vrea să aibă și sărmanii,
Un blid pe masă, zi de zi,
Bătrânii să-și trăiască anii,
Alături de ai lor copii,
Aș vrea să fie-n lume pace,
Căci este loc pe-acest pământ,
Și neam cu neam să se împace,
Respectul să ne fie sfânt...
În fața ta-mi scot pălăria,
Căci fost-a pâinea bună-rea,
Demn înfruntat-am veșnicia:
Ai fost un an din viața mea!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre respect, poezii despre pâine, poezii despre pace sau poezii despre mâncare
Moartea mă neliniștește foarte puțin. Fiindcă suntem între prieteni, pot să vă spun că mi-e frică de un singur lucru, de eventualitatea că n-am să mor. Nu văd moartea, propria mea moarte, ca pe ceva dramatic, ci mai curând ca pe o speranță. Mă gândesc la un personaj al lui Stevenson, un bătrân care rătăcește prin Anglia; e foarte sărac, toți îl disprețuiesc, își bat joc de el; dar el știe că are undeva o comoară ascunsă. Și eu am o comoară ascunsă: moartea mea. Dacă lucrurile nu merg prea bine aici, poate că vor merge mai bine dincolo, sau poate, ceea ce ar fi preferabil, că dincolo nu e nimic. Ar fi perfect. Ar fi trist pentru mine ca, după moartea mea, să mă gândesc că pe pământ mă numeam Borges, că am publicat câteva cărți, că proveneam dintr-o familie de militari... Prefer să uit toate acestea, așa cum prefer să uit epoca în care mă aflam în pântecul mamei mele. Sunt cam obosit să fiu Borges, și după moartea mea voi fi poate cineva, sau nu voi fi nimeni, în orice caz să nu mai fiu Borges.
citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre tristețe, citate despre sărăcie, citate despre prietenie, citate despre perfecțiune, citate despre mamă, citate despre frică, citate despre familie sau citate despre comori
Când Moartea...
alegeți-vă hainele pentru seara de bal, o dată-n viață mori
și poate că moartea e mai exigentă, poate că alege chiar și în ultimul moment
și e bine s-o impresionezi. adevărul e că nimeni nu știe cum apare
poate că vine ca Barbra Streisand în Hello Dolly
sau ca Anna Magnani în La Sciantosa
dar oricum ar fi nu poți s-o dezamăgești
au fost oameni drapați în papirusuri,
doar togi pline de idei inutile
au fost zdrențăroși
aspirând la mâna preafrumoasei
regi, potlogari, arlechini, senatori și scriitori
dar nimeni nu a suflat un cuvânt despre criteriile de selecție
dar tu? tu cum te îmbraci?
casual. o invit la un biscuit și un ceai englezesc
și o să-i citesc niște versuri. dacă vrea
am s-o invit să-și aleagă din garderobă
un costum gen Marlene Dietrich
nu are cum să mă refuze. cred.
și vom pleca la ultimul bal
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre versuri, poezii despre seară, poezii despre scriitori, poezii despre poezie sau poezii despre parlament
... Aș vrea, de s-ar putea....
Am fost aproape de Rai, cu tine de mine aproape
Cu al tău grai desprins din Rai
Erai zâna ce-mi spuneai șoapte in noapte
Acum ești prea departe și nu ai parte de cele ce le sperai
Voi înțelege cândva, atunci când voi putea
Că cele întâmplate, mi-au fost date spre a fi învățate
Din baza mea de date te voi șterge și nu aș vrea, pe tine, cu numele, iubita mea
Dar asta este dorința ta, ce o voi respecta mai presus dintre toate
Se prea poate, că intr-o noapte să mă strigi în șoapte
Dar eu voi da întâietate la a mea viață
Căci din cele prezentate, nu mai aud a ta inimă cum bate
Departe poate în altă viață, ne vom întâlni poate în piață
Să fac la toate față nu am cum, că nu sunt paiață
Al meu suflet fierbinte îl pun la gheață
Fetiță minunată ce mi-ai dat cândva speranță
M-ai învățat ceva, să nu mai îmi pun sentimentele pe față
A fost aievea doar un vis
Multe atunci s-au zis
La un sărut aprins
Să tremuri nu ți-am interzis
Doresc să trăiesc și eu firesc
Omenesc voi să vorbesc
Și din tot ce făptuiesc
Nu voi să greșesc
Trecutul e o poveste ce-mi dă de veste
Că prezentul se trăiește. la fiecare așa cum este
Și voi ca în viitorul ce mi se pregătește
Una că tine dacă mai este.
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vorbire sau poezii despre sărut
EU NU MĂ POT TÂRÎ CÂND TE IUBESC
Încerc a fi aici enoriaș
Cum azi îmi dau poruncă preoți noi,
Dar vreau să-ți fiu, Părinte, un ostaș,
De-aceea nici genunchi nu vreau să-ndoi;
Că Tu ai vrut Lumina Ta s-adun,
Și ochii mei să-și ia lumini din Cer,
Deci, eu, în jos, cum oare-aș fi nebun
Să pot privi și-n Iadul rău să pier?
Eu n-am primit, zvârlit pe-acest pământ
Și soarta grea de șarpe-aici căzut,
Mă lasă, Doamne, deci, să fiu un sfânt
Cum chiar m-ai vrut, făcându-ți chip din lut!
Eu știu că nu mă vrei nici tu plecat,
Că după chip și-asemănare-ai vrut,
Să-ți fiu, aici, chiar Fiu crucificat,
Dar vertical, cum Tu m-ai conceput!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut
Întoarce-mi, Doamne, anii mei
Întoarce-mi, Doamne, anii mei
Copil sa fiu din nou la mama,
Să urc fără frică într-un tei,
Habar să nu am ce este teama.
Să merg iar desculță pe-afară
Prin iarba cosită și udă,
Să privesc rândunica cum zboară
Să simt inima cum îmi tresaltă, nebună.
Atât de bine îmi era la mama
Și-o simțeam cu toată ființa,
Am crescut și-am aflat ce e teama
Și-am aflat și ce e suferința.
Mi-e sufletul gol și pustiu
Și multe am avut să spun lumii,
Am rătăcit de dor și nu știu
De am greșit... cum spun unii.
Aș vrea să las lumii un semn că am fost
Printre semeni, un suflet sihastru
Cu inima plină de iubire și frumos,
Și c-am iubit și-am simțit în albastru.
Am vrut să dau lumii, din sufletul meu
Iubirea să-mi fie tovarăș de drum.
Și oamenii să fie buni, am vrut eu
Dar mai mult de atât să fac, nu am cum.
poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre rândunele sau poezii despre mamă
Drumul vieții
Am drumul vieții în față,
se-ngustează, e în ceață,
cui să fac de-acum demers,
c-aș vrea să mai am de mers,
îmi e drag să-l văd lărgit,
chiar de nu e pietruit,
la el singur să lucrez
să pot să mi-l asfaltez
așa cum îmi place mie
să fac viața poezie.
Liniștit, la bătrânețe,
nepoților dau povețe,
să-i încânt și să-i descânt,
în viață să-și ia avânt,
așa cum, copil fiind,
eu mi-am croit drum muncind,
iar în anii tinereții
am simțit tumultul vieții,
n-a fost deloc generoasă,
am făcut-o eu mănoasă,
norocul n-a fost cu carul,
am primit cu degetarul,
prin trudă și istețime
l-am ținut legat de mine,
a simțit a mea prezență,
curaj și perseverență.
Eu la nimeni n-am cerut,
dar am dat cu împrumut,
singurel m-am descurcat,
n-am ajuns de râs în sat,
am mâncat când am putut,
am băut când am avut,
dar altuia n-am cerut,
nimeni n-a văzut c-am plâns,
am oftat doar pe ascuns,
la durere n-am zis pâs,
iar în fața lumii-am râs.
Acum am îmbătrânit,
dacă plec... merg fericit,
îmi iau cu drag bun rămas
că în urmă-mi știu ce las!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sfaturi, poezii despre sat sau poezii despre perseverență
Of, viata!
Sunt fiu-ți Doamne și nu știu
în viață să petrec.
Merg strâmb și tot privesc șașiu
la alții cum mă-ntrec.
Aș vrea s-ating și să tot mut,
să spun, să strig și să răzbat,
dar glasu-mi este prea limbut
și fața mi-e brăzdată de vărsat.
Același eu, și ieri și azi.
Ochii îmi ard tăciune,
măcar să fie altfel mâine.
Cum poți să mă mai rabzi?
Of, Doamne, știu că nu e drept
să simt așa durere-n piept.
Că viața nedreaptă si rece
cu mine deasupra ea trece.
Și eu tot îngân și mă-mbăt,
mă-npletec și cad în omăt.
Oftez și cânt și iar plâng,
omătu-i în cizme pământ.
Și-n pumni el se înmoaie și lasă,
rănile din toamnă de la coasă.
Lucrez, eu nu zic ba
dar pe nimic așa,
o sticlă iaca - na
Măria Ta!
Sunt fiu-ți Doamne și nu știu
ce-i viața, și când văd
că alții tot mă râd,
m-apucă jalea și repet:
s-a terminat Mitică!
Dar mâine-n zori, promit,
o vilă-n sat o să-mi ridic.
Vor trece ei și vor vorbi,
eu din balcon le voi zâmbi
șașiu.
Of, Doamne, pâna mâine
aș mai mânca o pâine
dar nu-i.
Îmi pun căciula-n cui,
scot sticla și-o golesc,
cu ea pot să vorbesc
limbut.
poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre zâmbet, poezii despre toamnă sau poezii despre sfârșit
Grăbește, Doamne, de mă scapă Psalm 143
Grăbește, Doamne de mă scapă
Și nu-mi ascunde fața Ta
Că aș ajunge-atunci în groapă
Cu cei ce nu se pot scula.
Mi se topește duhu-n mine
Când vreau în brațe, Doamne sfânt
Să Te păstrez ascuns mai bine
Și să mă satur de Cuvânt.
Grăbește, Doamne, de m-ascultă
Mă-nvață voia-Ți s-o-mplinesc
Și dă-mi din bunătatea multă
Să pot pe toți să-i răsplătesc.
Și nu intra la judecată
Cu oamenii și robul Tău
Că nu e nimeni fără pată
Și nimeni să nu facă rău.
Arată-mi Calea, mă-ntărește
Când lacrima mi-e pe obraz
Vrăjmașul meu îl nimicește
Mă scoate, Doamne din necaz.
poezie de Adriana Cristea (22 mai 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre răsplată, poezii despre cuvinte, poezii despre bunătate sau poezii despre bine și rău
"Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți"
dar Doamne, unde e acest aproapele?
am obosit să fiu eu
ai obosit să fii tu
de vină sunt el și ea
noi vom face,
voi ați stricat
ei, ele... oare la ce se uită?
cum să-l recunoasc?
asta e greșeala celor mulți.
tu vrei să recunoști și apoi să iubești
recunoștința vine și ea după iubire
yin yang, el și ea, cald rece
dar iubirea nu caută
iubirea se revarsă
și mai ales... cum să mă iubesc?
atât de mult am iubit lumea...
încât m-am frânt trup în trup, oferindu-mă
și m-am jertfit împărtășindu-mă
din unu în doi, din doi în unul
căci sângele apă nu se face
ci cuget și ființare
și am iubit: lumină și întuneric, foc și apă
bogat și sărac, prinț și cerșetor
curajos și laș, sincer și ipocrit
sfânt și păcătos. laolaltă
m-am iubit când mă uram
și am iubit chiar când nu mai puteam
iubirea arde, pustiește. iubirea urăște.
iubirea potopeste. ș iubirea pribegește
iubirea este stâlp de sare
iubirea este întrebare
iubirea te coboară în moarte
și te înaltă ridicându-te din mormânt
Lazăre?
îți urmez Doamne...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sărăcie, poezii despre sânge sau poezii despre sinceritate