Grăbește, Doamne, de mă scapă Psalm 143
Grăbește, Doamne de mă scapă
Și nu-mi ascunde fața Ta
Că aș ajunge-atunci în groapă
Cu cei ce nu se pot scula.
Mi se topește duhu-n mine
Când vreau în brațe, Doamne sfânt
Să Te păstrez ascuns mai bine
Și să mă satur de Cuvânt.
Grăbește, Doamne, de m-ascultă
Mă-nvață voia-Ți s-o-mplinesc
Și dă-mi din bunătatea multă
Să pot pe toți să-i răsplătesc.
Și nu intra la judecată
Cu oamenii și robul Tău
Că nu e nimeni fără pată
Și nimeni să nu facă rău.
Arată-mi Calea, mă-ntărește
Când lacrima mi-e pe obraz
Vrăjmașul meu îl nimicește
Mă scoate, Doamne din necaz.
poezie de Adriana Cristea (22 mai 2003)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adriana Cristea. [Vezi poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre sclavie, poezii despre răsplată, poezii despre cuvinte, poezii despre bunătate sau poezii despre bine și rău
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.