De-a râsu'-plânsu'!
De când se-nvârte-această lume,
N-a existat un alt popor,
Din orișice să facă glume,
Sau caterincă, sau umor:
Când e falit, la ananghie,
De are patimă, necaz,
De când e el, de-o veșnicie,
Românul nostru face haz,
Și de prunari, și de vădane,
De centuriste, de berbanți,
Și-n special, de milioane,
Despre săracii guvernanți,
Care, de ani... și să tot fie,
Aleși de noi, prin vot, stăpâni,
Sunt șifonați de bășcălie,
De parcă nici n-ar fi români,
Și-aud că vor să dea o lege,
Să interzică tuturor,
Poporului, care e rege,
Să facă haz pe seama lor!...
Acum, de mă gândesc, pe bune,
Cât ar fi ei de amuzanți,
Situația nu chiar impune
Să râdem noi de guvernanți,
Căci, știm cu toți, dosare, stresuri,
Pe câți mascații i-au tot strâns,
Cum calcă-n străchini cu "succesuri",
Nu sunt de râs, ci... sunt de plâns!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre umor
- poezii despre râs
- poezii despre România
- poezii despre votare
- poezii despre timp
- poezii despre succes
- poezii despre stres
- poezii despre plâns
- poezii despre perle lingvistice
Citate similare
Haz de necaz
De s-ar vinde-n târg necazul
La un preț, plus TVA,
Primii, ăi de freacă prazul
N-ar da, chioară, o para,
Alții, de se fac la stat
C-ar munci, mințiți cu bani,
Nu ar da, fi'nd motivat,
Pe necaz doi gologani,
Iar care-s milionari,
Cât de tari ar fi în drug,
Poate-ar scoate ei biștari
La mirosul de belciug,
Că... săracu' de necaz
Gratis ce mai e în sat (!)
De-a ajuns, și facem haz,
Singurul neimpozat,
Dar și când li s-or scula
Guvernanților, că-s hoți,
Pe necaz taxe să ia,
Vom muri... de râs cu toți!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre sat, poezii despre muncă, poezii despre moarte, poezii despre haz de necaz, poezii despre cepe sau poezii despre bani
Taxa pe prostie
Se vede că de-o vreme-ncoa
Ideea nu pare zurlie
Și-n viitor se vor lua,
Prin lege, taxe pe prostie;
Cu jalbe, șucăr, tărăboi,
Din partea celor viciați,
Guvernul a ajuns, la noi,
Convins că sunt discriminați
Toți fumătorii îndrăciți
Și ăi de stau într-o beție,
(Cu facultăți, oameni școliți)
Plătind la taxe... în prostie,
Ca dup-o viață, biruiți,
Și-n groapă dând, pân' să-i coboare,
(Că de-aia-s cel mai sictiriți)
Și-o taxă de înmormântare,
Pe când, cei care dau în gropi
De proști ce sunt, să mă iertați,
Chiar de... contribuie la popi,
De guvernanți nu sunt taxați,
Și... ce de taxe-ar încasa
Guvernul, cu așa o piață,
De câte ori, pe cinstea mea,
Aceștia mor, de proști, în viață!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prostie
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre superlative
- poezii despre legi
- poezii despre iertare
- poezii despre guvern
- poezii despre fumat
Pentru români lucrurile nu se pot îndrepta decât prin lege. Fiecare dintre noi are ca supremă ambiție să facă cel puțin o lege. Activitatea sa proprie nu este unul să o știe dirija cum trebuie; dar fiecare totuși vrea să facă o lege prin care să dirijeze activitatea tuturor. Toți așteaptă mântuirea de la acțiunea poporului întreg. "Iată ce trebuie să facem noi, românii", "iată cum este mai bine pentru neamul nostru"; și niciodată: "iată ce trebuie să fac eu, Ion sau Gheorghe", "iată ce este bine pentru activitatea mea".
Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre România, citate despre mântuire, citate despre legi, citate despre ambiție, citate despre Ion sau citate despre Gheorghe
Haz de necaz
Biet românul, de necaz
Nu mai poate face haz,
Căci guvernul ăsta breaz
Îl îmbată chiar și... treaz!
epigramă de Dan-Stelian Bura din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre umor, epigrame despre haz de necaz, epigrame despre guvern sau epigrame despre România
Lângă respectul nostru de români...
Ne-au sărăcit, ca peste tot în lume,
Un neam de trădători și de hapsâni.
Ne-au murdărit, ca nație și nume,
Din tot ce-am fost odată, ca români.
Dar nu ei sunt români adevărați.
Nu ei se țin ca țara să nu piară.
Noi stăm aici de griji împovărați
Și suferim și ură și ocară.
Să ducem veșnicia de români
Și plaiul mioritic să nu moară.
Ei doar în mintea lor se cred stăpâni,
Dar nu mai au nici inimă nici țară.
Nu ne-am vândut copii și nici părinți,
Să căpătăm arginții, precum Iuda.
Când te-om primi, sunt sigur, ai să simți
Că-n palma noastră, odihnește truda.
Și chiar dacă acum suntem stăpâni
Doar peste sărăcia din hambare,
Lângă respectul nostru de români,
Te vom primi cu pâine și cu sare.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre sărăcie, poezii despre respect, poezii despre pâine, poezii despre odihnă, poezii despre murdărie, poezii despre inimă sau poezii despre adevăr
De pe la noi
Pe la noi, se ceartă iarăși,
Politrucii, pe ciolan
De parcă n-ar fi tovarăși,
Când ne lasă făr' un ban!
Tot la noi, azi, orășenii,
Cum pe la teveu vedeți
Și-i real, nu sunt vedenii:
Sunt invadați de mistreți!
Cum la noi, niciunde nu-i
Și-i real, chiar de-i cam horor,
Chiar și urșii sunt hai-hui
Prin oraș, de capul lor!
Dacă urșii și mistreții,
Sunt prezenți, cum ii vedeți,
Observăm cum că băieții
Emigrează, că-s deștepți!
Dacă pân' acum plecau
In afară, căpșunarii,
Astăzi, bir cu fuga dau,
Indeobște ei: penalii!
Avem lege, n-avem lege,
Numa' dracu poate ști!
Nimeni nu poate-nțelege,
Pe la noi ce poate fi!
poezie de Marius Adrian Porojnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre oraș, poezii despre draci, poezii despre urși, poezii despre orășeni, poezii despre inteligență, poezii despre emigrație sau poezii despre ceartă
Poetului Spiridon Popescu, care a fost dat în judecată pentru umorul său acid
Să facă haz de necaz
Românul e învățat.
Pe Popescu al său haz
În necaz l-a aruncat.
epigramă de Valeria Moroșan (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre învățătură sau epigrame despre poezie
FABULA VOTĂRII
Se tot plângea o curcă mică,
Desigur, intelectuală,
Ce-aleșilor le purta pică,
Fiind ei rasă... anormală,
Că nu sunt la-nălțimea care
Era de ea vizată-ades,
Când se urca pe gardul mare
S-atragă-al curții interes,
Spunându-le, mândră, la toți
Că n-a participat la vot
Și nici nu va vota ea hoți.
Că toți sunt doar niște plăvani
Ce la buget pun câte-un bot,
Să fure de acolo bani
Justificați și de-al ei vot.
De-aceea, curca, niciodată,
Fiind o intelectuală,
În veci nu s-ar dori băgată
Cu boii în aceeași oală!
S-au bucurat, atunci plăvanii
Că nu votează cei cu carte,
Și că, aleși, vor toca banii,
Din viața asta, pân-la moarte.
Astfel, că-n an electoral,
De oi au fost aleși, să fie
Conducători în mod normal,
Tot boii în gospodărie.
Deci, curca, stând ca proasta-n drum,
A înghițit, ce spunem noi:
Când nu te duci la vot, de-acum
Te vor conduce numai boi!
fabulă de Pavel Lică din O aia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boi, poezii despre mândrie, poezii despre dorințe, poezii despre cărți sau poezii despre buget
Firea poporului nostru este, din totdeauna, înclinată spre glumă și ironie, însușiri care provin din înțelepciunea și optimismul său nativ. Întregul nostru folclor subliniază nonsensurile și incompatibilitățile unor situații de viață, chiar atunci când, în trecut, oamenii nu mai aveau alte alternative decât să facă "haz de necaz".
Ion Pătrașcu în revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre umor, citate despre înțelepciune, citate despre viață, citate despre trecut, citate despre optimism, citate despre haz de necaz sau citate despre folclor
Haz de necaz
Când Rusia ne-a năvălit
Pe Rege noi l-am mazilit.
Și criza asta o vom drege
Repudiindu-l tot pe Rege...
epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre monarhie, epigrame despre criză sau epigrame despre Rusia
Nepoții
În viața mea, nicicând n-aș fi crezut
Că am să fiu vreodată fericit
De-ai mei copii pe care i-am făcut,
Pân' ce nepoții-n lume s-au ivit,
Căci de ai mei băieți ce-au tot crescut
Zi după zi, fi'nd veșnic ocupat,
Abia acum, când anii au trecut,
Realizez că nu m-am bucurat,
Dar de nepoți, adică nepoței,
Când vin la noi mereu sunt bucuros,
De cum apar și-n brațe-mi sar toți trei,
Și cerul pare mult mai luminos!
Iar mai apoi devin chiar exaltat,
Când facem câte-o boacănă, belea...
Nici vorbă... cum pe vremi eram blamat,
Nevastă-mea de mine să se ia!
Și-n special, cum sunt ei de vioi
Și-ntr-una mă aleargă pân' asud,
De-atâta gălăgie, tărăboi,
Nici soacra nu e chip s-o mai aud...
Că de știam ce fericit voi fi,
Indiferent ce o să credeți toți...
Pe cinstea mea, și nu vă zic prostii...
Făceam direct, de la-nceput, nepoți!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre soacre, poezii despre lumină, poezii despre fericire, poezii despre devenire sau poezii despre creștere
Umorul
De n-ar fi existat prostia
Și viciile-n astă lume,
N-am fi știut ce-i parodia
Și... care-ar fi știut de glume?!
Noroc că El, deloc zgârcit,
Pe lângă celelalte toate,
Mărinimos ne-a oferit
Și-aceste daruri minunate,
Aceste scumpe nestemate,
Ce umoriștii le-au bătut
În fraze, rime sincopate,
De când umorul s-a născut,
Maeștrii înzestrați, ce-n viciu
Lovind, îl fac pe cititor
A trece prin acel supliciu
Produs de musca de pe bor,
Sau, care iau peste picior
Năravuri, ce mereu apar,
Bătând în șa cu pana lor,
Doar o pricepe vr'un măgar...
Însă de-un timp, fără pudoare,
Uitând de artă, telelei,
Au apărut și unii care
Făcut-au bâtă din condei,
Și nu atacă vr'un nărav,
Ori vicii, ca cei stilați,
Ci, cu-n umor ieftin, bolnav,
Lovesc direct în viciați,
Râzând cu patimă, aprinși,
De câte-o perso... nulitate,
Fiind, în tagma lor, convinși
Că fac umor de calitate,
Dar, de i-am pune la cântar
Cu-adevărații ași, din sfere,
În termen ecoliterar,
Sunt triviale... hahalere,
Așa că, de privim în plan,
De vicii râd cei stilați,
Iar hahalerele,-n alt clan,
Fac haz, râzând de viciati,
Iar dac-ar fi să recitim
Despre "prostie", în esență,
La umoriști din nou găsim
Această mare diferență,
Fi'ndcă și-aici, precum se scrie,
Sunt împărțiți în două oști:
Maeștrii râd de ce-i "prostie",
Iar hahalerele, de proști.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie, poezii despre poezie, poezii despre picioare, poezii despre nulități sau poezii despre noroc
Father's day
Făcutu-s-a o constatare,
Că de la Eva, fi-nd umile,
A dat, la mame, Domnul, zile
Ce n-a avut nici tata mare,
De-au hotărât ei, democrații,
Acum un centenar, exact,
Semnând apoi chiar și un act,
Să aibe-o zi pe an și tații,
O zi când pot avea și ei,
Iar soațele se fac că plouă,
Un păhărel în plus, sau două,
Așa cum au de obicei,
O zi când, fără nicio teamă,
La ei în casă pot vorbi
Despre dureri, sau ce-ar dori,
Crezând că sunt băgați în seamă,
Și-apoi, cu multă bucurie
Le vin copii în alai,
Sperând, la tați, niște mălai,
Cum fac, de fel, la ananghie,
Si numai cu voia femeii,
În capul mesei, celebrați,
Se simt și ei că sunt bărbați,
Că tortu-l stinge nepoțeii...
O zi, când poate să învingă
În Africa de Sud, Olanda,
Și nu are, telecomanda,
Nici soacra, voie, s-o atingă,
E-o zi de neuitat, se știe,
Realizând, pe-al vieții drum,
Că fără ei n-ar sta nicicum
Nevestele-n bucătărie,
E-o zi când sunt satisfăcuți,
Și dacă nu în special,
Sunt, cel puțin, în mod legal
Ca tați, și ei, recunoscuți.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre zile, poezii despre vorbire, poezii despre victorie, poezii despre soție sau poezii despre ploaie
Necaz de haz
Umoru-și strigă suferința
Când vine și majorul Garcea,
Ce grobian își dă silința
Din haz să facă harcea-parcea!
epigramă de Valentin Vișinescu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre suferință sau epigrame despre hărnicie
Despre români
Despre români se spune,
Cu adevăr deplin,
Că sunt și gazde bune,
Și bun popor creștin,
Că la români credința,
E încrustată-n gene,
Cum dăinuie ființa,
În plantele perene,
Că uită câteodată,
Preceptele creștine,
Cînd masa li-i bogată,
Și când le merge bine,
Dar când simt lipsa pâinii,
Și traiu-i tot mai greu,
Își amintesc românii,
Din nou de Dumnezeu...
Despre români se spune,
Cu adevăr deplin,
Că sunt și gazde bune,
Și bun popor creștin!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre religie, poezii despre plante, poezii despre botanică, poezii despre bogăție sau poezii despre Dumnezeu
* * *
tot mai multe familii sunt distruse
de pe urma migrației
tot mai mulți părinți bătrâni
rămași să crească nepoții sau
dureros de singuri
iar noi ne batem capul dacă
să fie familia într-un fel sau altul
(sau, cine știe... să o desființăm total...)
să facem un referendum despre
cum să fie răsplătită munca de mamă, de tată, de bunic
de copil rămas cumva orfan din cauza distanțelor
să facem un referendum despre cum toți copiii bolnavi și bătrânii noștri
să fie tratați pe banii statului la clinicile mari din lume
dacă tot am distrus pe cele ale noastre...
să facem un referendum despre cum să redevenim o familie
noi toți românii de aiurea
să facem un referendum prin care vrajba
să fie abolită
și un ultim referendum despre
distribuirea rușinii trădării
pe cap de politician
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre familie, poezii despre copilărie, poezii despre bătrânețe, poezii despre răsplată, poezii despre rușine, poezii despre politică sau poezii despre medicină
Lui nea Iancu Caragiale
Păi... care națiune mai e pe astă lume,
Pe dește dac-ar fi, nici nu mai socotesc,
Din orișice necaz, belea, scornește glume,
Mai bine și mai mult ca neamul românesc?!
Si, ce popor măreț mai are-un scriitor
Stilat cum altul nu-i, ca Iancu Caragiale,
Un om la locul lui, cu-ambiț, stăruitor,
Și-atât de serios, fiind din... Haimanale!?
Ce-a scris la vremea sa, nu mai repet, știm toți,
Despre năravuri, hibe și vicii românești,
De ipocriți sadea, corupți, mișei, netoți,
Ce-n patru zări de cați, nu-i țară să găsești,
De-aceea, cât am fi și-acum de păcătoși,
Popor cu datini vechi, și-apoi... tradițional,
Suntem ca niciodat' și mândri, și făloși,
Că tot ce-a scris cândva și azi e actual!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tradiții, poezii despre scriitori, poezii despre națiuni, poezii despre fățărnicie sau poezii despre corupție
Binecuvântare divină
Când vedem ce-i azi prin lume, gloanțe, bombe și omor,
Cui, papucii mei, de glume îi mai arde, sau umor?!
Ca și-acum, îmi amintesc ce mult sânge a vărsat
Neamul nostru românesc, când cu turcii a luptat,
Iar, de n-aveam un Ștefan, sau un Mircea, un Mihai,
Purtam toți și azi turban, pe al nostru mândru plai...
Mai aveam noi datini, oare, ca români adevărați,
Cu năravuri milenare, buni creștini și botezați?!
Căci, mă-ntreb, dacă eram cuceriți de-atunci de ei,
De sarmale mai știam, mămăligă sau mujdei?!
Mai știam de șpriț, rachiu, cârciumă, sau bar, vreodat'?
Mai vedeam noi vr'un chefliu tăvălit spre casă beat?!
Nici nu ne dădea prin minți să-njurăm ca pe ogor,
De Cristos, de cruci, de sfinți, aveam noi așa folclor?!
Sau, ceva cu mult mai trist, auzeam noi de-un bărbat
C-ar fi fost el, familist, la vreo fufă noaptea-n sat?...
Nu tu țeapă, nu tu șmen, nu puteam ciordi un ac,
Nici pe blat să mergi pe tren, vai de-al nostru cozonac!
Iară hoții, evident, votau liber, nu forțați,
Doar cu-o mână-n parlament, de cealaltă fi'nd scurtați,
Și apoi, cu-a mea belea, Doamneee, ce amar și chin!
Mă gândesc, român sadea, să nu fi fost eu creștin...
Iarnă, vară, noapte, zi, ce terorizat eram!...
Aveam io șapte soții, dar și șapte soacre-aveam!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre usturoi, poezii despre tristețe, poezii despre trenuri, poezii despre teroare, poezii despre sânge sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Suntem aroganți
Suntem răi și aroganți,
I-ncurcăm pe guvernanți,
Vrem mâncare și copii
Și ne place să fim vii,
Mama noastră de zbanghii!
Degeaba vă mirați mereu
Că nu e-n ceruri nici un sfânt,
Nu poate fi lumină sus,
Când nu-i dreptate pe pământ.
Ce fel de lume ni s-a dat,
S-o tot falsificăm, stângaci,
Cu milioane de bogați
Și miliarde de săraci!?
Măcar pentru acești copii
Un alt noroc să fi adus,
Dar, vai, sub cinice poveri,
Ei trec prin școli cu preț redus.
Bătrânii noștri mor uitați,
Pe-același tragic aisberg,
Că, la bolnavi de vârsta lor,
Salvările nici nu mai merg.
Și, după tot ce-am îndurat,
Când mai umili și când mai bravi,
Tot noi, cei pedepsiți din Est,
Mai devenim o dată sclavi.
Și după ce c-am suportat
Al rinocerilor arest,
Tot noi plătim impozit nou,
Pe toate rănile din Est.
De libertate amăgiți,
În fostul nostru lagăr mort,
Azi, nu ne duce nicăieri
Umilul nostru pașaport.
Iar, dacă nemții s-au unit,
Sfidându-și ultimul infarct,
De ce aceiași păpușari
Pe noi, românii, ne despart?
Deocamdată n-am aflat
Un singur șef să fi venit,
Să facă bine pe pământ
De dragul omului cinstit.
E totul numai interes
Și tot așa va fi mereu,
O lume fără sens moral,
Ce l-a ucis pe Dumnezeu.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervatia de zimbri (10 iunie 1994)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre școală, poezii despre vârstă, poezii despre tragedie, poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre stângaci sau poezii despre sfinți
Vremuri noi
S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, și ei,
Mi-amintesc, și nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare... ce să mai! era bărbat ;
Prima toamnă cum găta de cules la razachie,
Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie,
Ca apoi, bun amorez, în micuțul lor cătun,
Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,
Și cu Leana, ori Măria, făcea casă și copii,
N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,
Ajungând la patruș'cinci, vârsta când aproape toți
Cumpărau din târg opinci la nepoate și nepoți....
S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, și ei, la fel
Un flăcău, și nu dau nume, fiind mulți astăzi ca el,
Nu știe ce-i căsnicie, de copii nu vă mai spui,
Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viața lui,
În schimb, șade cu chirie, singurel, ani după ani,
Având doar o datorie... dar, nu pomenim de bani,
Nici de Leni, nici Mărioare, căci o frază e destul,
Un flăcău la vârstă mare nu-i bărbat, dar e mascul,
Și de-abia când e sătul de spălat, gătit, călcat,
Și prin casă, de fudul, zi de zi făcând curat,
Socotind că nu e drept slugă-n casa lui să fie,
Se decide, înțelept, să-și găsească o soție,
Însă după cununie, pân' să se acomodeze,
I se scoală pe chelie, sictirit, să divorțeze,
Căutând la disperare ca să scape de năpastă,
Și tot din motive care... l-au făcut să-și ia nevastă.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre chirie, poezii despre înțelepciune sau poezii despre visare