Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeriu Cercel

Nepoții

În viața mea, nicicând n-aș fi crezut
Că am să fiu vreodată fericit
De-ai mei copii pe care i-am făcut,
Pân' ce nepoții-n lume s-au ivit,

Căci de ai mei băieți ce-au tot crescut
Zi după zi, fi'nd veșnic ocupat,
Abia acum, când anii au trecut,
Realizez că nu m-am bucurat,

Dar de nepoți, adică nepoței,
Când vin la noi mereu sunt bucuros,
De cum apar și-n brațe-mi sar toți trei,
Și cerul pare mult mai luminos!

Iar mai apoi devin chiar exaltat,
Când facem câte-o boacănă, belea...
Nici vorbă... cum pe vremi eram blamat,
Nevastă-mea de mine să se ia!

Și-n special, cum sunt ei de vioi
Și-ntr-una mă aleargă pân' asud,
De-atâta gălăgie, tărăboi,
Nici soacra nu e chip s-o mai aud...

Că de știam ce fericit voi fi,
Indiferent ce o să credeți toți...
Pe cinstea mea, și nu vă zic prostii...
Făceam direct, de la-nceput, nepoți!

poezie satirică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 29 noiembrie 2016.
Distribuie

Citate similare

Valeriu Cercel

1 Iunie (poezie pentru oameni mari)

Câți dintre voi nu ați dori, la vârsta mea, tânăr bunic,
Să fiți din nou și azi copii, să nu vă pese de nimic?
Să miorlăiți când vreți ceva, pe jos chiar să vă tăvăliți,
Și cât ar fi viața de grea, pe tavă toate primiți:

De la păpică, jucării, iar când apar acei sticleți,
La țoale șic de la butic, nu mai vorbesc de marafeți,
Și-apoi scandal că nu aveți Merțan bonbon, decapotat,
Să-ți vezi părinții pe pereți (!) de gustul vostru rafinat!...

Numai eu vrea să fiu copil din nou pe-al vieții drum
Fără nimica fistichiu, să am doar mintea de acum,
Prin greutăți câte-am trecut, având copii, sunt profesór...
Părinții mei n-ar fi știut că aș fi fost în casa lor ;

Din fașă, n-aș fi bâzâit, în nopți, din seară până-n zori,
Iar tatăl meu ar fi dormit, de n-aveam azi patru surori,
Și-apoi lu' mama, măricel, nu i-aș fi zis eu nu pap
Orice mi-ar pune-n castronel, ca să-și dea ochii peste cap ;

La școală, ar fi fără rost să-mi cert părinții, fericit,
Că mi-au făcut lecția prost și profa iar s-a sictirit,
Ca prin liceu, de-aș lua un 3, la vreo lucrare ce n-o știu,
Mai tolerant aș fi cu ei, să nu-i albesc de timpuriu ;

Și-aș fi cuminte și corect, nu vicios, iar de fumat
Nici pomeneală! Din respect, n-aș încerca măcar o dat'
Să-i necăjesc pe-ai mei părinți, să-mi pomenească ei, mereu,
Cum i-am tot scos, rog, din minți, de Paște și de Dumnezeu.

Doar că pe tata, cordial, ca și pe mama, că nu-i bai,
L- respecta-n mod special! Nu c-ar fi vorba de mălai,
Ci pentru cât de mândru-l știu, exagerând, chiar întreit,
Când vine vorba de-al său fiu care îi seamănă leit ;

Și-ades m-aș duce pe la ei. Chiar azi pe tata l-am văzut
(Ai mei copii, de obicei, se-arată doar când să-i ajut)
Și-atât de mult s-a bucurat, cum nimenea mai mult ca el,
Simțindu-se din nou bărbat, cu mine la un păhărel...

Așa eu, de-aș fi copil din nou cu mintea de acum,
Cu-ai mei părinți aș fi docil... însă vrea să mă rezum
La faptul că m-am tot gândit, ce fericiți ar fi fost ei...
Tot astfel cum mi-aș fi dorit fie și copiii mei.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Vremuri noi

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, și ei,
Mi-amintesc, și nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare... ce să mai! era bărbat ;

Prima toamnă cum găta de cules la razachie,
Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie,
Ca apoi, bun amorez, în micuțul lor cătun,
Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,

Și cu Leana, ori Măria, făcea casă și copii,
N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,
Ajungând la patruș'cinci, vârsta când aproape toți
Cumpărau din târg opinci la nepoate și nepoți....

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, și ei, la fel
Un flăcău, și nu dau nume, fiind mulți astăzi ca el,
Nu știe ce-i căsnicie, de copii nu vă mai spui,
Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viața lui,

În schimb, șade cu chirie, singurel, ani după ani,
Având doar o datorie... dar, nu pomenim de bani,
Nici de Leni, nici Mărioare, căci o frază e destul,
Un flăcău la vârstă mare nu-i bărbat, dar e mascul,

Și de-abia când e sătul de spălat, gătit, călcat,
Și prin casă, de fudul, zi de zi făcând curat,
Socotind că nu e drept slugă-n casa lui fie,
Se decide, înțelept, să-și găsească o soție,

Însă după cununie, pân' să se acomodeze,
I se scoală pe chelie, sictirit, divorțeze,
Căutând la disperare ca scape de năpastă,
Și tot din motive care... l-au făcut să-și ia nevastă.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Resemnare

Se spune că pe vremi, demult de tot, uitate,
Când școli nu existau, nici google, mai ales,
Iar plebea de agrari era-n majoritate,
Ceva se întampla cu greu de înțeles:

De câte ori era gâlceavă între inși,
Ăl mai inteligent, țăran, cioban la oi,
Pân' ce se ajungea la gulere de-aprinși,
Ceda,-n mod evident, făcând pasul napoi,

Și-apoi, el își vedea, savanții spun, nu eu,
De drumul hărăzit, cu jenă și respect
Și pentru el, ca om, și pentru Dumnezeu...
De-a dreptul anormal oricărui intelect,

Văzând iluștrii azi, toți intelectuali,
De câte ori apar discuții pentr-un fleac,
Cum sar la beregăți, chiar de nu sunt rivali,
Făr‘ a găsi, de fel, conflictului un leac,

Și-n plus... neobrăzați, trufași, impertinenți,
Dar... ce s-o mai lungim, rămâne între noi...
Demult s-au dus acei țărani inteligenți,
Cu jenă și respect, făcând pasul napoi!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Bătrânul Moș Crăciun

fi putut cred cu zeci de ani ‘nainte,
Pe când eram copil în satul dintre vii
Și nu aveam pe-atunci ca azi atâta minte,
Moșul cel iubit e-un basm pentru copii,

Și nici chiar prin liceu, chiar și la facultate,
Colegi la care eu, franc, nu m-am așteptat,
Cătau sa convingă, cu chestii fumate,
Moșul nu există și nici n-a existat,

Dar n-am crezut atunci și n-am să cred vreodat',
Când pruncul ce-a adus iubirea între noi,
A fost, la Bethlehem, cu daruri așteptat
De oameni înțelepți și nu de maimuțoi,

Așa că mă gândesc, acum, la anii mei
Cu primii ghiocei la tâmple, cum mi-ar sta,
Vâzând cât iubesc, să-i mint pe nepoței
"Moșul" care-l știu nicicum n-ar exista...

De-aceea, când pe brazi steluțe se coboară,
Copilul de demult, din satul dintre vii,
Privind nepoții azi, e sigur c-o s-apară
Bătrânul Moș Crăciun, cu daruri la copii...

Iar voi ce-ați mai nega, de răi și urâcioși
Ce-ntr-una clevetiți "Moșu"-i basm curat,
Vă rog, pe cinstea mea, fiți oameni serioși!
Pe Moș Crăciun îl știți este-adevărat...

E drept, bătrânul "Moș", care odinioară
Venea prin nea în zbor, din nordul depărtat,
Cu barbă, nasul roș', cu reni la sănioară,
Chiar de-i nemuritor, a mai evoluat,

E tuns, chiar mai mereu, și-i zilnic bărbierit,
De sac a și uitat, cu VISA-n portofel,
Iar nasu', v-o spun eu, mir cum n-ați ghicit!
E roșu câteodat', de la un păhărel,

Și când o ia la mers, ca un arac de viță
E zvelt, nu-i cocoșat, și-atâta-i de vioi...
Îndeosebi când dă cu ochii de-o pipiță,
Dar asta... ce să mai!... rămâne între noi...

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-am drept să stau

N-am drept stau, nici privesc în urmă,
cât am un steag și un dușman înrăit —
nu-n perii albi și-n viața ce se curmă,
ci-n jertfa mea se-arată cât am trăit.
Vrăjmașii vin năvală ne-ntreruptă,
hotarul lor se-ntinde an de an
și rând pe rând cei buni căzură-n luptă
cu fruntea sus, cu fața la dușman.
Tot mai grăbiți trec anii înainte
și-s tot mai rari vitejii luptători;
în loc de frați îmbrățișăm morminte,
jelim pe steaguri fără luptători.

N-am drept stau, nu m-ar primi la moarte
nici în pământ și nici în cer ai mei,
de n-aș lupta treacă mai departe
solia lor, cum au adus-o ei.

N-am drept stau, o torță-mi fac ființa,
arzând, s-arăt pericolul străin,
pot trezi eroic conștiința
în toți ai mei câți sunt și câți mai vin.

Când voi vedea -nfrânt păcatul zace
și-ai mei uniți merg desăvârșit,
abia atunci voi ști și eu că-n pace
am drept merg spre-odihnă, liniștit.

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Taxa pe prostie

Se vede că de-o vreme-ncoa
Ideea nu pare zurlie
Și-n viitor se vor lua,
Prin lege, taxe pe prostie;

Cu jalbe, șucăr, tărăboi,
Din partea celor viciați,
Guvernul a ajuns, la noi,
Convins că sunt discriminați

Toți fumătorii îndrăciți
Și ăi de stau într-o beție,
(Cu facultăți, oameni școliți)
Plătind la taxe... în prostie,

Ca dup-o viață, biruiți,
Și-n groapă dând, pân' să-i coboare,
(Că de-aia-s cel mai sictiriți)
Și-o taxă de înmormântare,

Pe când, cei care dau în gropi
De proști ce sunt, să mă iertați,
Chiar de... contribuie la popi,
De guvernanți nu sunt taxați,

Și... ce de taxe-ar încasa
Guvernul, cu așa o piață,
De câte ori, pe cinstea mea,
Aceștia mor, de proști, în viață!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Albulescu

Nu vreau dau nume de actori importanți care apar peste tot cu același chip. O, nu! Sunt foarte fericit când pot să fiu cat mai departe de mine. Am fost foarte fericit când Șerban Marinescu mi-a dat joc în "Cel mai iubit dintre pământeni". Am fost foarte fericit atunci când Tocilescu m-a chemat -l joc pe Farfuridi. Mi se pare una dintre cele mai mari izbânzi ale carierei mele. M-am bucurat enorm c-am putut -l fac.

în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Constatare (dedicată fetelor mele Eleonora și Mirela)

Îmi amintesc de anii-n care,
Să-l ierte bunul Dumnezeu!...
Tata avea, la supărare,
Fiind pe-atunci copil și eu,
O vorbuliță,-atât de mare,
De o aud și-acum, mereu:

Când mai făceam, deh! nebunii
Și auzea de pe la lume,
Păi, începea a sudui
Și mă soma uitând de glume:
Când vei avea și tu copii,
Ai -nțelegi atuncea cum e!

Apoi, la școală cât am fost
Nu era zi să fiu cuminte,
Că mă-ncingea, chiar și în post,
Rostind aceleași vechi cuvinte:
Când ai să ai copii și-un rost,
Vei ști ce simte un părinte!

Iar mai târziu, neînsurat,
Mă aștepta... eu, la rachie (!)
vin acas', în zori, din sat,
-l văd și-acum plin de mânie:
Când ți-o da Domnul un baiat,
Atunci vezi cum o să-ți fie!

Însă... cum anii au trecut,
Am constat, dar n-am regrete,
Când tata era abătut
Și mă lua pe sus din ghete,
niciodat' nu a știut,
Ce-nseamnă,-n viață, să ai fete.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Banii... n-aduc fericirea

Pe cât e de paradoxal, așa cum astăzi omenirea,
Convinsă de un fapt real, banii n-aduc fericirea,
Se zbate,-aleargă clocotind, având probleme foarte mari
La gândul ,-ntr-o zi, muncind, vor deveni milionari,

La fel și eu, săptămânal, pensionar de meserie,
Cu-al meu noroc congenital iau un bilet la loterie,
Căci tot mereu cum socotesc, nu-mi pare-a fi o aberanță,
Câțiva mangoți de investesc într-o asemenea speranță,

Și-n special, pentru covrig, o șansă nu cred există
În viața mea ca -l câștig dacă nu sunt înscris pe listă,
Jucând de ani, perseverent, aceleași numere cu gândul
Ca vreodată, evident, îmi va veni și mie rândul,

De aia mă și îngrozesc, ce-oi face când voi câștiga?!...
Nici vorbă c-am să construiesc veceuri pentru bafta mea!
Însă, cu-atâtea milioane, probleme grave s-or ivi,
Căsuța mea cu trei șoproane, confort nu-mi va mai oferi,

Iar tărăboanța, un Fiat, cadou de la bunicul meu,
Părându-mi mic și demodat, l- da precis la vr'un muzeu,
Ca să nu zic de Leana, care, ce-i drept, nu e ca-n prima zi,
Pe lângă o Lenuță "mare", mii de cusururi i-aș găsi...

Și-apoi, mai mare mi-este teama, de-aș câștiga un sac de la bani,
Gândind ce șoc ar fi pe mama, și de trăit mai are ani,
Dar cel mai mult m-aș oftica pe-amicii mei ce, în neștire,
Ar chefui, s-ar bucura... pentru a mea nefericire.

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Constatare părintească

dedicată fetelor mele Eleonora și Mirela

Îmi amintesc de anii-n care,
Să-l ierte bunul Dumnezeu!...
Tata avea, la supărare,
Fiind pe-atunci copil și eu,
O vorbuliță,-atât de mare,
De o aud și-acum, mereu:

Când mai făceam, deh! nebunii
Și auzea de pe la lume,
Păi, începea a sudui
Și mă soma uitând de glume:
Când vei avea și tu copii,
Ai -nțelegi atuncea cum e!

Apoi, la școală cât am fost
Nu era zi să fiu cuminte,
Că mă-ncingea, chiar și în post,
Rostind aceleași vechi cuvinte:
Când ai să ai copii și-un rost,
Vei ști ce simte un părinte!

Iar mai târziu, neînsurat,
Mă aștepta... eu, la rachie(!)
vin acas', în zori, din sat,
-l văd și-acum plin de mânie:
Când ți-o da Domnul un băiat,
Atunci vezi cum o să-ți fie!

Însă... cum anii au trecut,
Am constat, dar n-am regrete,
Când tata era abătut
Și mă lua pe sus din ghete,
niciodat' nu a știut
Ce-nseamnă,-n viață, să ai fete!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Reclama... sufletul comerțului

Printre pliante și reclame,
Pân' să ajungă la gunoi,
Dau peste una bestială
În cutiuța mea poștală
Din holul blocului, cum noi
Știm doar de criză și de foame,
Cu-o informație vitală:
"Poți avea sex la 82!"

Da' cum s-arunc așa ceva (?!)
Gândind cât sunt de norocos
Ca orișicare bugetar
Ce la femei umblă mai rar...
Am fost chiar foaaarte bucuros!...
82, pe cinstea mea!
De unde sunt eu locatar,
E doar... cu un etaj mai jos!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

E ziua mea

De când nu mai port mătreață,
Nici frizer ce să mai tundă,
Am ajuns iarăși în viață
Ca fac cifră rotundă,

Și... precum distinse doamne,
Tot din pură modestie,
Vârsta mea, cu-atâtea toamne,
Nici nevasta nu mi-o știe,

Auzind-o cum se plânge
Azi, în zori, cu migăleală,
, mai greu parcă ajunge
Ca dea de socoteală,

Fi'nd acuma o etate
Schimbătoare, ca și clima,
Când în zori, să nu zic toate,
Soața-i de se scoală prima,

Dar cum nu-i o vârstă mică...
Pe la mijlocul ulucii...
Sunt fălos că-mi poarte pică
Toți ce-și mai stropesc papucii,

Însă-i vârsta potrivită
Când copii-s pe picioare
Și doar când n-au recuzită,
Te mai cată... la boznare...

E momentul din răscruci,
Între cârcă, pensionare,
Când te-ntrebi de mai apuci
La birou vreo avansare,

Este vârsta când, pe dos
Îți mai iei ciorapii-n pripă,
Și nu simți că au miros
Chiar de sar în sus și țipă,

Când te-mbeți și-adormi cuminte
Doar dintr-un pahar anost,
Făr -ți mai aduci aminte
Cam al câtelea a fost...

Este vremea când uităm,
De gâlcevi, de dandanale,
Iar pe dușmani îi iertăm,
Suferind de boli normale,

Însă e și minunată,
Când, la fuste de privești,
Parc-ai mai trăi o dată
n-ajungi te căiești,

Este trecerea-n revistă
Amintindu-ți anii toți,
Contemplând o nouă listă
Cu nepoate și nepoți....

Este vârsta, cum am spus,
Precum Terra de rotundă,
Însă cu un pol în plus,
Gata de o nouă rundă,

C-o să-mi vină neamul tot,
Pentru performanța asta
Și pentru... ce bine-arăt,
... să-mi felicite nevasta!

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 30 martie 2016.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Când simt că sunt supărată...

Când simt că sunt supărată,
De griji și oboseală încărcată,
Mă întorc la casa părintească,
Ca măicuța mea bună să-mi vorbească.

Stăm de vorbă, până-n miez de noapte,
Vorbim despre tot, și despre toate,
Îi spun mamei ce m-a supărat,
Iar ea liniștește cu un sfat.

Oricând găsește o vorbă bună
Și mi-o spune ținându-mă de mână,
Cum făcea când eram micuță,
În a ei ogradă, o fetiță.

Nu știu mamă, cum mai poți,
Să-ți ajuți copiii toți?
Că anii repede au trecut
Și tu ai îmbătrânit.

Tu la toți te uiți cu drag,
Când îi vezi venind în prag,
Și tare te mai mândrești,
Căci pe toți tu îi iubești.

Îți mulțumim măicuță dragă,
Și știm că o viață întreagă,
La tine oricând venim,
Un sfat bun noi o să găsim.

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Problemele nu dispar. Pe măsură ce evoluezi, ele devin din ce în ce mai mari. Când aveai 10 ani problema era că nu ai bani de buzunar. Acum ai un venit, dar ai și alte probleme. Poate că e nevoie te întreții singur, dar cel puțin ai banii tăi. Problemele, însă, sunt mai mari. Apoi îți faci o firmă. Câștigi mult mai mulți bani, însă stresul și cheltuielile au crescut și ele mult, precum și responsabilitățile. Problemele nu dispar niciodată, ci devin direct proporționale cu puterea noastră de a le duce pe umeri. Paradoxul e că în timp ce problemele tale devin din ce în ce mai mari, tu poți devii din ce în ce mai fericit. "Când o să am și când o să fiu, am să fac..." este păcatul pe care mulți oameni îl comit. Nu vei avea niciodată fericirea dacă nu reușești fii fericit chiar în clipa asta pentru , privind la viața ta, erai mai rău acum mult timp. Dacă după tot drumul pe care l-ai parcurs, dacă după ce ai supraviețuit și încă ești în picioare nu poți fii recunoscător și fericit, când crezi vei fi? Problemele tale vor deveni și mai mari pe măsură ce viața trece. Așadar, e nevoie fii fericit acum sau nu vei mai fi niciodată.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Mama

Din amintiri ce se destramă,-n amurgul vieții, regăsesc
Mereu, parcă, o altă mamă, care, la vârsta mea, firesc,
Am înțeles ce se-ntâmpla, cum altfel ea mi-a apărut
Prin ochii și prin mintea mea în timp ce-ntr-una am crescut ;

O văd și-acum, ce vis frumos! la patru anișori ai mei,
Când o priveam numai de jos, tot agățat de fusta ei,
Trebăluind cu bucurie, spăla, călca, și-apoi bucate,
De-aveam impresia știe ca le facă ea pe toate,

Dar când crescusem puțintel, făcând "cei șapte ani de acas'"
Fi'nd primul ei învățăcel, și "corijent" nu am rămas (!)
Eram convins sută în mie, și cât de mult o admiram,
dumneaei mai multe știe chiar decât eu mi-nchipuiam!

De-abia prin școală, eu boboc, știind ce-i prin abecedare,
Când mă lua ea de cojoc, aveam un semn de întrebare,
Iar pe la șaișpe, în liceu, ca mine cine mai era (!)
Ii răspundeam, și cu tupeu, că nu e chiar cum zice ea,

Ca pe la optușpe... ce ani! mergând la dans cu prima fată,
Când s-a zgârcit mama la bani, mi s-a părut că-i demodată...
La douăzeci și cinci ajuns, cu facultate, sus de nas,
Mă minunam, mai pe ascuns, cât de... în urmă a rămas (!)

Iar pe la patruzeci, povață, se întampla îi ceream,
Știind atât de multe-n viață, cam după ce eu hotăram,
Iar la cinzeci... n-o deranjam, și nu eram într-o ureche...
Așa pe-atuncea o vedeam, bătrână și de modă veche...

Dar iată că la șaizeci și... mulți dintre voi nu vă dați seama
Cam cât de mult eu mi-aș dori un sfat, o vorbă de la mama,
Cu școala veche ce-a făcut, prin ce-a trecut în anii grei,
o admir ca la-nceput când mă țineam de fusta ei,

Chiar de mi-ar fi puțin cam teamă, cicălitoare cum e ea,
Aș asculta-o că mi-e mamă și mai ales la vârsta mea,
Că ce pățeșteee, nu vă spui, tăticu', da' nu-i supărat...
Și-acuma stă pe capu' lui... ca să se lase de fumat!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Buneii mei

Cu părul cărunt, dar cu ochii plini de bucurie,
Într-o zi s-au suit la cer buneii mei.
Știu bine înapoi nu o să mai vie,
Dar pentru mine o să rămână ca niște zei.

Cu mâinile trudite de muncă și greutăți,
Se odihnesc în pace acum buneii mei,
Că au crescut fete și băieți
Ca să se bucure lumea de ei.

Ei rămân niște sfinți care au trecut
Prin nevoi și suferințe,
Prin foamete și război,
Buneii mei sunt niște eroi.

Ca niște îngeri s-au ridicat la Dumnezeu.
Și acum viața îmi pare puțin mai tristă
Fără bunica mea, fără bunelul meu
Care de-acum nu mai există.

poezie de (14 august 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știam ...

Ce-nseamnă să ai nepoți
Mai de mult dacă știam,
Nu făceam la fel ca toți...
Mai întâi nepoți făceam.

epigramă de (septembrie 2007)
Adăugat de Florea ȘtefănescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lupta cu viața

M-am săturat de-atâta răutate,
Și cum batjocura e la alții,
Eu văd că nu e-o noutate,
Că nu știm unde ne sunt frații.

E-atâta sărăcie-n țară
Și mor bătrânii ne-ngrijiți,
Iar alții au plecat pe-afară,
Copiii plâng ca nu-s iubiți.

Ce viață grea și ce mai soartă
Și ce durere și ce chin,
Mulți dintre noi ieșim în stradă
Și eu nu pot intervin.

Sunt care râd și chear ne ceartă,
Suntem ca sclavii printre hoți,
Ei nici nu știu ce este artă
Și sunt analfabeți mai toți.

Vai de copii și de nepoți,
Ei ne ajută pe noi toți
Și-au să trăiască printre hoți
Și din lacrimi nu-i mai scoți.

poezie de (25 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-ai "v"...

Parc-am mai scris și n-am niciun răspuns
De ce ca-n alte arte nu-i naiv și-n poezie;
Măcar știu și eu poate m-am ajuns
Și-am cel puțin, infant, un pic de... fantezie.

Și pe bună dreptate că-s numai un începător
Da-s tot mereu în critici; agramat și ametaforic,
Un limitat de-autonedidact, pur-simplu un amator
Rămas din timp uitat, copil tâmpit, eternu-mi euforic.

Oricum tot mi s-a spus mereu așa; "n-ai v" (adică vână)
Înseamnă așa ar fi, nu voi gusta nicicând "v" de victorie;
Nu voi putea într-o zi s-o strig și eu și nici s-o am de-o arvună
mi se dea și mie cât de cât un bob de la recolta dintr-o "Glorie".

Deci ce s-o mai lungesc, așa cum fac și-acum un tot mai lung de vers
Căci n-am nici pensula pană de foc și nici paleta nu o am plină de culori
Cum nici n-am nici un scrin sau șevalet nu am căci s-a crăcit picând pervers
Și așa sunt blestemat mâzgălesc culcat pe jos, îmbătând 'ntr-un strat de flori.

Deci îmi propun, credeți-mă și cu motiv,
Să creez singur nou-curentul de "naiv";
Deci să fiu primul acceptat măcar la el
Așa fără de pană a prostului, fără penel!

Deși sunt sigur că și așa blamat voi fi
De niște critici deghizați; naivi, sau în copii (nu copii)!

poezie de (29 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se răsuceau în vârtejuri clipe eterne

nu știam cum să-i spun,
cum s-o alint, cum să-i zic
nu știam dacă mi-o doream lângă mine,
știam doar , ceea ce simțeam,
era luminos și eram îndrăgostit și uituc
și nu mai urla ca odinioară
haita de lupi din artere
doar de foamea de trup,
ci de arșița dragostei, o iubeam
eram îndrăgostit cum nu fusesem niciodată
îndrăgostit de vreo femeie din viața mea,
eram sincer și bine întenționat.
supuneam ei, eram beat
de-atâta pulbere și stele,
se răsuceau în vîrtejuri clipe eterne.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce uneori după ce dormim, ne trezim și mai obosiți decât eram înainte de somn? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!