Intermezzo
în această singurătate numită lume
cu greu păsările mai înfloresc oamenii
la capătul cerului ca-ntr-un capăt de 117 bucureștean
crește vegetație sălbatică: pulsul meu alb rătăcit
în tricoul tău galben
! oamenii
s-au oprit
de mult n-au mai străbătut
Habitatul Copacului
nici sensul celui din urmă glonț
ținta perfectă: sternul anodinului
pentru că trup
pentru că NuDumnezeu!
prinși de câte un rest căutăm
suntem așa de influențabili
nimic original cu alură cosmică
ne aranjăm gândul similar cu cea mai recentă imagine
dintr-un album/ din plină irealitate
zidul avea dungi intrate în carne
drumul hoardelor neobosite de termite invadându-ne deciziile
această uriașă neputință de a ne desprinde de destin
așteptăm
sufleori la scenă deschisă
nu suntem siguri
nu deținem propriile cuvinte
nici măcar apocalipsa individuală
în această continuă lipsă de viață și de moarte
timpul nostru este momentul acesta de respiro
între 2 puseuri acute de Alzheimer
suficient de puțin cât o femeie să-și conștientizeze
posibilitatea de fericire/ gândul tragic
devenit aproape firesc al neatingerii ei
iată Pasărea!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre viață
- poezii despre tragedie
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre singurătate
- poezii despre puls
- poezii despre posibilitate
- poezii despre perfecțiune
Citate similare
Prin această fereastră zidită
când plouă mai ales
oamenii se fac singuri
încolonați la tăcere ca la supermarket
lansează comenzi off-line
prin geamul de ceață o vietate se sufocă:
nu e treaba lor
atâta vreme cât cu brio și-au procurat
cutia de singurătate cu valabilitate nelimitată
ieșirea-aceasta-din-sine... ce mare lucru?!
banal periplu printr-un oraș cândva la ceas de seară sau de pustietate
Ce Bucurie îți aduce Ploaia? Câtă Uimire? Cât Cer? Câtă Viață? întreabă o vrabie
răspunde un tramvai... unul galben romantic-de-tot păstrând incrustate
memoriile afective ale lumii anesteziate
pe trotuar lipsa de sentimente face găuri
un copil crede că și-a rătăcit mingea într-o groapă
când Pasărea i se așază pe umăr în felul său el înțelege
că altfel trebuie să se facă...
când plouă
oamenii se fac singuri
prin această fereastră zidită le-a alunecat
Îngerul... Frumusețea lui Dumnezeu
dacă-i întrebi nici măcar de plăcere nu-și mai aduc aminte
și doar ea singură i-a târât în groapă
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie, poezii despre îngeri, poezii despre vrăbii, poezii despre tăcere, poezii despre tramvaie, poezii despre seară sau poezii despre religie
De o parte și de alta
distanța asta dintre mine și tine
trecută cu vederea de restul
atât de bine simțită de noi
fără a fi fost măsurată vreodată
nici măcar comparată cu ceva
într-o noapte târzie de anotimp straniu când mucul de lumânare a suplinit lipsa de prezență a lunii și toate mașinile cosmice au oprit în fața liniei ferate.
să fi trecut o veșnicie!
și Dumnezeu era liniștit
nu se îndoia că n-am avea fiecare
pe cineva suficient de aproape
*
eu atât de aproape de viață
tu atât de aproape de opusul ei
eu atât de aproape de moarte
tu atât de aproape de opusul ei
sufletul tău/ meu ca un firicel traversând clandestin să ajungă la mine/ tine
zdruncinătura!
oameni cu priviri novice
spunându-și că timpul nimerise
în șoseaua ciuruită
pe care odată și odată
avea s-o astupe cineva
**
nimic nu ne-ar fi putut apropia mai mult
decât felul acesta subtil de-a te face părtaș vieții
decât felul acela cutremurător de-a mă face părtașă morții
[sau invers... ce mai contează?!]
într-o simbioză aparte
numită iubire
dovadă
floarea de cireș incapabilă
de acte discriminatorii.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre șosele, poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre noapte, poezii despre lumânări sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fericire (cum alta nu!)
oraș minuscul
casă în miniatură și oamenii tăi
ca niște furnici pregătindu-și așa de firesc
materia zilei următoare/ sensul...
câteva mere golden și 4 boabe de strugure
flori dantelate de mazăre / vreo 2 fasole
aceste etichete animate urcând curcubeu:
mireasma nepervertită a narcisei
! pentru că ea
pentru că el
pentru că amândoi
n-au întârziat indecent
într-o lume
înstrăinându-l
pe Dumnezeu
"vitraliile păstrează cerul" e doar un fel de a spune!
recipientul perfect sufletul celui care cu preapuținul din multul
a știut constant să se declare mulțumit
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre struguri, poezii despre oraș, poezii despre narcise, poezii despre mulțumire sau poezii despre mere
Măcar, din când în când, oprește-te din agitația ta zilnică, ascultă sunetul care provine din interiorul formelor de viață, respiră liniștit și spune-ți: sunt fericit cu desăvârșire. Nu căuta nici un motiv pentru această fericire pentru că această fericire nu ar mai fi decât dependență și s-ar sfârși odată cu sursa ei. Dar fericirea care este una cu viața tuturor formelor de viață nu se va sfârși niciodată pentru că atunci când s-ar sfârși viața în univers de fapt s-ar sfârși și timpul și n-ar putea exista nici o secundă fără viață. De aceea, oricât de mult ar părea să dureze posibila lipsă a vieții din nivers, ea nu va dura deloc și mereu va fi viață și mereu va fi Dumnezeu și mereu tu vei fi una cu el.
Constantin Luntraru în Om înspre înger (2006)
Adăugat de Sanda Mures
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate despre timp
- citate despre fericire
- citate despre sunet
- citate despre secunde
- citate despre religie
- citate despre perfecțiune
- citate despre existență
- citate despre Dumnezeu
În timp util
respirația ta uitată
undeva pe fundul genții mele cu de toate
și cele 5 minute rămase
mersul meu de la un capăt la același
într-o cameră ca un peron
privirile mecanice ale falșilor călători
îmbarcându-se în imaginații deficitare
în fapt colții scoși de această singurătate
5 minute în care
îmi refac fardul
sun un prieten... poate un vecin
urmăresc hoțul de lumină personală
simt soarele înainte să se prăbușească
nimic din toate acestea!
scap o scamă precum o iluzie cosmică
bâjbâi ca după comutator
prind rujul galben
mai să-ți sugrum respirația
te simt viu
și asta mă ține în viață
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre uitare, poezii despre ruj, poezii despre prietenie, poezii despre minute sau poezii despre lumină
Între mine și mine
rămânea marea asta
o lume care primejdios începea nu părea
a vrea să se sfârșească
un țipăt multiplicat
mirosul mult prea sărat... algele... gândul străvezit
și inima pe punctul de a se desprinde
pradă pescărușilor în trupuri alterați
cuvintele intră insidios în semnificație
la fiecare jumătate de sens o capcană:
îmi țin tâmplele respirația plânsul
încerc să nu fiu cea mai vinovată
ca-ntr-o hipnoză lumina îmi amestecă glasul
printre valuri printre nesfârșite coridoare-ale timpului
amprenta chipului trădat o casă atât de singură!
corabia se izbise undeva departe
de o poveste în faldurile căreia treptat își pierdea memoria
nici urmă de îndoială nici atât de moarte!
și totuși eu!
cu vârful degetelor de-abia atingând
linia fină care desparte
cuminte ca-n fața unui pluton de execuție
nu mă încumet
cu propria viață să-i testez lipsurile
gradul de scrupulozitate
în spate
nisipul sănătos poartă la fel de firesc
trupul cochiliilor și dârele sângerii
ale tălpilor alergând alergând
prea mult să nu se oprească... să vadă
copiii înalță zmeie
verbele se conjugă obișnuit la prezent
și oamenii... oamenii încearcă din răsputeri
dramul minuscul de fericire să nu-l piardă
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre verb, poezii despre trădare, poezii despre sănătate sau poezii despre roșu
Incompatibilități
! felul meu de a fi
cu totul de neînțeles pentru tine!
roșu-cu-mov asemenea reținerii acesteia
de a traversa noaptea prin locuri interzise
chit că între timp vor fi scoase de la promoție
toate fructele prohibite
cosmos ieftin! univers derizoriu!
și această economie exhibiționistă
mercantil etalându-și produsele în serie
și ar mai fi...
frumusețea mea de femeie rară
dată exteriorului după reguli proprii
care cu certitudine pe altul l-ar doborî
această vietate cu adn suspect
contravenind lotului
normelor sociale
această trecere așa de puțin reală prin lumea
mușcătoare feroce din concretitudinea mărului
și din pere... din dude... și din corcodușe... din toți pomii existenți încă
în stadiul de imaginație și care musai trebuie să apară
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiul cosmic, poezii despre interdicții, poezii despre imaginație, poezii despre genetică, poezii despre frumusețe sau poezii despre fructe
La Revoluție un glonț rătăcit
La Revoluție un glonț rătăcit care m-ar fi căutat
Mi-ar fi curmat viața plină cu deșarte speranțe
Atunci drumul era clar și limpede, drept și cinstit
Astăzi suntem în mlaștină captivi fără orizont
Zările s-au întunecat, vântul e rece,
Lupii urlă în păduri necunoscute
Timpul nostru s-a scurs în clepsidra șansei
Am îmbătrânit odată cu drumul pierdut
Ne dor oasele și bolile muscă din carnea trupului
Noi, revoluționarii de la 89 nu mai luptăm pentru nimic
Am murit deja dar noi nu știm
Speranțele au zburat ca și cum n-au fost
Vorbim în jur și nimeni nu ne înțelege
Încet, încet ne împinge drumul pe marginea prăpastiei
Nu mai e nevoie de soldații care au câștigat lupta
Ne fac trădători și încurcăm ordinea
Să stai o clipa nemișcat încleștat în rațiunea gândurilor
Unde am fost pe drumul nostru și unde am ajuns
Nu e bine
Și-atunci mai bine,
La Revoluție un glonț rătăcit care m-ar fi căutat
Mi-ar fi curmat viața plină cu deșarte speranțe.
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoluție, poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre vorbire, poezii despre păduri sau poezii despre prăpăstii
În gol
viața continua să se deruleze
de mult se difuzase episodul final
nu mai simțeam nici măcar oboseala
exasperarea de a repeta una și aceeași temă
repetiția dilua simțurile
sentimentul primejdiei
o mână uriașă frământa vocile
amesteca trupurile
de aceea poate narcisele își pierduseră
apartenența la clasa filelor albe
portocalii înfloreau inodor
într-un manual alterat
de trecerea degetelor și a timpului
văzută dintr-un tablou
viața era cântecul monoton la flașnetă
într-o după-amiază nenumită
în care deposedați de tragic
oamenii
ieșiseră la o promenadă
ne dezbrăcam eul ca pe haină
ieșeam insidios... ieșeam...
figurine alterizate aglomeram străzile
cu pași în reluare care nu scriau
mai nimic
poate doar
această iluzie fărâmițată
în care ultimele rămășițe
ale bateriei universale
ne făceau să părem
încă o vreme
vii.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre vestimentație, poezii despre simțuri, poezii despre sfârșit, poezii despre reluare sau poezii despre pericole
Nu suntem aici!
încercăm pronunțarea cuvintelor
reușim partea infimă de început
restul este luat în posesie
de un fel de ape... de timp...
[arrière-fond... sugestie... sentiment impresionist]
ochii ni se adâncesc într-o prăpastie
gesturile devin frugale ca de anxioși
parcă eram într-o familie... parcă într-un supermarket?!
avem minima grijă să fim politicoși!
o sonerie sau un clinchet!
surpriza mimată a evenimentului antologic!
aerul acela de viață!
rochia apretată și alura de galben
silueta de-abia descinzând
cu iuțeala fericirii pierzându-se
în irealitate!
și foarte probabil
ne-am putea speria unii de alții
știm sigur că suntem frați!
reîncercăm pronunțarea cuvintelor!
*
oamenii aceștia noi!
dintr-un prezent fantasmagoric
obosiți de moarte în simularea neîntâmplatului
artiștii mediocri neînstare să se prefacă
pe scenă povestitorul rece
consemnând fără oscilații vocalice fără afecte
istoria în statistici exacte [pentru urechile cui?!]
nimic dramatic nimic care să impresioneze până la sânge
dusul la groapă ieșirea din utere trădarea din dragoste... mai-nimicul
... se crede pe scenă! habar nu are
cum despre el însuși altul povestește...
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre urechi, poezii despre sânge, poezii despre surprize, poezii despre statistică sau poezii despre sperieturi
Ziua cea mai lungă
strada vine din depărtare în urma mea
să nu ajung la niciun capăt
nici măcar la cel al
unicei variante a scrierii din această zi
câte gânduri trec pe aici nici ele nu se știu
doar respirația și eu mi le știu pe ale mele
când strada se întâlnește cu nimic
nici luminoasă ca luna plină
nici umbrită ca trupul tăcerii
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lună plină, poezii despre gânduri sau poezii despre Lună
Nu ai venit de nicăieri și dacă e undeva, unde trebuie să ajungi, atunci trebuie să ajungi Aici. Dar Acum unde ești? Pentru că atâta timp cât călătorim cu gândul care e dependent de corp, nu putem vedea că nu putem veni de undeva și ajunge undeva, deoarece suntem veșnic pretutindeni. Dacă Sinele e veșnic, se pune problema să fi venit de undeva, există pentru el spațiu-timp ca să poată călători undeva? Și unde ar vrea să se ducă Întregul, când el este Totul? O imagine ar vrea să călătorească la Sine, dar Sinele nu are nici o imagine. Pentru că gândul nu se poate topi în această clipă, inventează astfel de nostalgii de rahat: "Ah, dacă aș știi primul meu strămoș în sfârșit aș afla cine sunt eu. Odată ce ai căzut în această cacealma psihologică ești terminat. Oare înainte ca să știi de unde ai venit și unde trebuie să ajungi, nu ar trebui să afli mai întâi cine ești tu? Dacă nu ești călătorul, dacă nici măcar nu ai fost născut vreodată?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfârșit, citate despre psihologie, citate despre naștere, citate despre inventatori, citate despre imagine, citate despre gânduri sau citate despre corp
Scrisoare către bunicul meu, învățătorul Marin Păunescu
"Tu să te ții de carte, măi băiete" (M.P.)
N-am apucat, iubite tată-mare,
Să-ți scriu, altundeva și altcândva
Deși, probabil, tot ce-am scris în viață,
Este răspunsul meu pe adresa ta.
Te rog să-mi ierți această tutuială,
Dar a mă mai preface este greu
Și-atunci când m-adresez cu "tu" înseamnă
Că te tratez ca și pe Dumnezeu.
Învățătorul meu cel mai de seamă
Ai fost și ești și cred c-ai să rămâi,
Tot ce-am aflat în viață de la tine
E și acum temeiul meu dintâi.
Și după viața ta de dascăl tragic,
Nici pensie nu ai avut în sat,
Pe patul morții te-a găsit scrisoarea
Și pensia, zadarnic, ți-au mai dat.
Dar mi-ai lăsat o moștenire sfântă,
Ca să mă bucur până la sfârșit,
Această biată limbă românească,
De-al cărei duh m-am învinovățit.
Mi-a mai rămas o urmă de la tine
Pe care ați ascuns-o în pământ,
E sabia din frontul vieții tale
De la Mărăști, rănitul nostru sfânt.
Ai fost un liberal până la moarte,
Dar trebuie să afli faptul prost
C-ai tăi trădează dreptul limbii noastre
Și iau în glumă jertfa care-ați fost.
Nu ți-am urmat ideea și credința,
Dar azi, când țara-i bună de spital,
Îmi vine să-mi iau gândul, tată mare,
Și să devin cu forța liberal.
S-a dezechilibrat această țară
Și limba ei s-a pervertit grozav,
Încât, în plină libertate, iată,
Românul a ajuns un simplu sclav.
Îți mulțumesc de limpedea fântână
Pe care mi-ai făcut-o între vii,
Dar s-a surpat și nu opresc nici boii,
Că ea ni-i viața, trebuie să știi.
În rest, sunt toate rele, tată mare,
Țăranilor le este tot mai greu,
Că uite, în această lume hoață,
Mereu e-n alte sate Dumnezeu.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (a două ediție, adăugită) (ianuarie 1998)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre scrisori, poezii despre pensie, poezii despre România, poezii despre țărani sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
(Dis)continuități
oamenii care privesc
din exteriorul sentimentului
până când muzica gravă se subțiază
trece în altceva/ un decor de duzină
fără minima repercusiune în realitate
oamenii despre care nu poți spune
dacă sunt triști... dacă doar răi... niște măscărici
dacă mâine se vor schimba văzând
copacii ăștia ca-ntr-un destin rătăciți în frunze
și câtă singurătate/ câtă strângere de inimă
când nepăsarea înăbușă glasul!
dar ei trec/ deocamdată trec
ai zice că n-au cunoscut vreodată sugrumarea plânsului
nici ravagiile fericirii aduse la un moment dat de durerea suportată
când bolnav fiind te-ai făcut pasăre/ ai intrat în cer
cu cântecul l-ai ținut de vorbă pe Dumnezeu
și înapoi a curs timpul în grădini cu magnolii și egrete
oamenii trec pe lângă
toți copiii aceștia care altfel vor crește
pentru că n-au avut cum
să-și recunoască mama
în clipa în care au văzut-o prima dată
și ea a plecat definitiv
oamenii ăștia poate sunt tocmai copiii aceia
și atunci copacii trebuie să-și poarte singuri de grijă
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre viitor, poezii despre tristețe, poezii despre schimbare sau poezii despre realitate
Manifestul călcătorului pe nori nu are nevoie de semnături
nici de autoritate nici de publicitate
de pe această platformă pot să-mi strig durerea
cu desăvârșire fără strop de îndoială
ca pe o imensă bucurie nimănui
ecoul ecoului va răsuci fiecare geamăt
ca pe o renunțare la moarte prin acceptarea ei
apoi îmi voi desena iubirea dintr-un curcubeu
iar tu nu poți să-mi iei viața
pentru că eu nu am așa ceva la purtător
sunt un suflet nemărginit dar schilodit de trup
mult prea liber ca să mă supun unui ritm
mult prea sălbatic ca să fie călărit
aproape alb aproape volatil aproape mut
la granița dintre două imensități
momentul embrionului
în lipsa dorinței niciun univers nu s-ar naște
sau ar fi la fel de schilod precum această poezie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre ritm, poezii despre publicitate, poezii despre poezie, poezii despre nori sau poezii despre naștere
Gândul este un instrument. Foarte prețios, de altfel. Însă omul nu este gândurile sale, deși, de cele mai multe ori, identificarea sa cu gândurile este completă. Doar prin raportarea la gânduri se creează războaie, conflicte, violențe - într-un cuvânt, zgomote. Gândul este o creație, deci are o formă, chiar dacă ochii umani nu pot vedea această formă. Gândul are o vibrație proprie, fiind o entitate de energie aflată în călătoria sa individuală. Așadar, gândurile nu sunt incluse în oameni, ci există printre oameni, intrând într-o relație cu acei oameni cu care rezonează. Însă oamenii nu știu acest lucru - nu știu faptul că formele lor sunt separate de formele de gând - tocmai de aceea oamenii au devenit prizonierii gândurilor, gândirea reprezentând, în mod paradoxal, cea mai puternică slăbiciune a omenirii. Și de ce este cea mai puternică? Pentru că oamenii nu știu faptul că gândul este o dependență, iar în acest mod, calea gândului devine mult mai ușoară.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Relația cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre devenire, citate despre violență, citate despre război, citate despre paradox, citate despre ochi, citate despre energie sau citate despre cuvinte
Doar dă drumul gândului să plece liber din această clipă și tu vei rămâne ca simplă viață eternă. Aceasta este cea mai mare ușurare și cea mai înaltă libertate. Nu există așa ceva precum "gândul tău" sau al "meu". Oare dacă o pasăre trece pe cerul liber și tu o vezi, vei spune că este a ta? Exact așa trec gândurile prin spațiul infinit și vast al Conștiinței. Și totuși, tu, ca persoană, duci tot timpul în capul tău o colivie!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre superlative, citate despre spațiu și timp, citate despre păsări sau citate despre infinit
Cel mai important exercițiu în drumul către fericire este cunoașterea de sine. Pentru asta nu ai nevoie de vreo pregătire specială. Este suficient să-ți observi reacțiile la stimulii zilnici și să experimentezi puțin cu propriile tabieturi -în felul acesta poți afla ce îți face plăcere. Fiecare va descoperi propriile răspunsuri la această întrebare. Există șase miliarde de oameni și șase miliarde de căi spre fericire.
Stefan Klein în Formula fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre plăcere sau citate despre cunoaștere
* * *
frumusețea mea de femeie rară
dată exteriorului după reguli proprii
care cu certitudine pe altul l-ar doborî
această vietate cu adn suspect
contravenind lotului
normelor sociale
această trecere așa de puțin reală prin lumea
mușcătoare feroce din concretitudinea mărului
și din pere... din dude... și din corcodușe... din toți pomii existenți încă
în stadiul de imaginație și care musai trebuie să apară
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre copaci sau poezii despre animale
Agonie
oamenii ăștia subetajați plimbându-se
în cămașă de forță... într-o lesă
prin fața ferestrelor prăbușite
dintr-o inimă
cu amintiri parțiale și spasme
bâiguie prin albul tristeților de magnoliu
această rămânere în tăcere ca-ntr-un surghiun
din care numai iubirea te scoate
ei pun un fel de afișe
automat își conectează
golul tâmplelor
la surzenia mută
a cuvântului
nu îndrăznesc
să aprindă lumina
nici s-o stingă
pentru totdeauna
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre cămașa de forță, poezii despre cuvinte, poezii despre amintiri sau poezii despre alb