Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Daniela Luminița Teleoacă

Agonie

oamenii ăștia subetajați plimbându-se
în cămașă de forță... într-o lesă
prin fața ferestrelor prăbușite
dintr-o inimă

cu amintiri parțiale și spasme
bâiguie prin albul tristeților de magnoliu

această rămânere în tăcere ca-ntr-un surghiun
din care numai iubirea te scoate

ei pun un fel de afișe
automat își conectează
golul tâmplelor
la surzenia mută
a cuvântului

nu îndrăznesc
să aprindă lumina
nici s-o stingă
pentru totdeauna

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Daniela Luminița Teleoacă

Nu se-ntâmplă nimic

oamenii arătau
de parc-ar fi uitat

împăturiți în așteptări
trădând marea însingurare
trăgeau de porți... trăgeau
priveau mai apoi lacul
golul extinzându-se-n ei

capetele creșteau deposedate
un fel de prelungiri ale infirmității telurice
ferestrele purtau chipul pândit
de implacabila moarte

începuse un crivăț
fără de ninsori trupurile noastre erau nămeții
în care ni se împotmolea fantomatica viață

ne era foame!
riscam demineralizări
intrarea definitivă în neutralitate

șoseaua se decolora văzând cu ochii
specii necunoscute ambiguizau ansamblul

drumul se desfășura în continuare
la fel de mecanic de insidios de inutil
această bandă electrică de alergat
crescută din înseși tălpile noastre
ca dintr-o convingere
dintr-o neputință
din nepăsare?!

unde erau copacii?
unde podgoriile?
unde orașul aprinzându-se-n noapte
de la sufletul viu?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

(Dis)continuități

oamenii care privesc
din exteriorul sentimentului
până când muzica gravă se subțiază
trece în altceva/ un decor de duzină
fără minima repercusiune în realitate

oamenii despre care nu poți spune
dacă sunt triști... dacă doar răi... niște măscărici
dacă mâine se vor schimba văzând
copacii ăștia ca-ntr-un destin rătăciți în frunze
și câtă singurătate/ câtă strângere de inimă
când nepăsarea înăbușă glasul!

dar ei trec/ deocamdată trec
ai zice că n-au cunoscut vreodată sugrumarea plânsului
nici ravagiile fericirii aduse la un moment dat de durerea suportată
când bolnav fiind te-ai făcut pasăre/ ai intrat în cer
cu cântecul l-ai ținut de vorbă pe Dumnezeu
și înapoi a curs timpul în grădini cu magnolii și egrete

oamenii trec pe lângă
toți copiii aceștia care altfel vor crește
pentru că n-au avut cum
să-și recunoască mama
în clipa în care au văzut-o prima dată
și ea a plecat definitiv


oamenii ăștia poate sunt tocmai copiii aceia
și atunci copacii trebuie să-și poarte singuri de grijă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Pentru totdeauna?!

venise primavara și eu
aveam să o ratez aproape sigur și de data aceasta
așa cum ratezi cam toate chestiile esențiale
care te-ar putea duce spre infinit

minusculă încercasem minima revanșă

aprofundarea cerului
într-o oglindă retrovizoare clipa exactă
în care un gest accidental sfârșește
prin a deveni iubirea cu premeditare

surâsul meu rămăsese suspendat
într-un buchet orange de stânjenei
toată dragostea mea către
printr-un ciob străvezit

norii erau albi și greoi
capete de vată îmbibată cărora în zadar
se zbătea câte-un înger le vestească
fantomatice glasurile... cântecul acela
pierzându-se înainte de a se fi născut

și poate că totuși.... cândva
Primavara mea aveai fii tu...
chiar și numai prin acea fracțiune de secundă
când ai intrat pe ușă... m-ai identificat... m-ai pironit în văzul tuturor
și ne-am despărțit... pentru totdeauna?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Fărtăiș

Poem de vară 🌸✍

Zăpada din sufletul meu s-a topit
la fel de repede ca luna iulie
văzută dintr-o clepsidră ce s-a scurs grăbit,
în mijlocul verii.

Flori de soare dansează acum,
prin părul meu, rebel, ce depănează
povești despre greutățile iubirii
care visează la
o tentativă de zâmbet.

Cântece pline de viață se sparg
în tăcerea și golul din inimă
și ascund printre lacrimi
un dor cu spini
și mărăcini pictați de amintiri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

* * *

frumusețea mea de femeie rară
dată exteriorului după reguli proprii
care cu certitudine pe altul l-ar doborî
această vietate cu adn suspect
contravenind lotului
normelor sociale

această trecere așa de puțin reală prin lumea
mușcătoare feroce din concretitudinea mărului
și din pere... din dude... și din corcodușe... din toți pomii existenți încă
în stadiul de imaginație și care musai trebuie apară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Prin această fereastră zidită

când plouă mai ales
oamenii se fac singuri
încolonați la tăcere ca la supermarket
lansează comenzi off-line
prin geamul de ceață o vietate se sufocă:
nu e treaba lor
atâta vreme cât cu brio și-au procurat
cutia de singurătate cu valabilitate nelimitată
ieșirea-aceasta-din-sine... ce mare lucru?!
banal periplu printr-un oraș cândva la ceas de seară sau de pustietate

Ce Bucurie îți aduce Ploaia? Câtă Uimire? Cât Cer? Câtă Viață? – întreabă o vrabie
răspunde un tramvai... unul galben romantic-de-tot păstrând incrustate
memoriile afective ale lumii anesteziate

pe trotuar lipsa de sentimente face găuri
un copil crede că și-a rătăcit mingea într-o groapă
când Pasărea i se așază pe umăr în felul său el înțelege
că altfel trebuie să se facă...

când plouă
oamenii se fac singuri
prin această fereastră zidită le-a alunecat
Îngerul... Frumusețea lui Dumnezeu
dacă-i întrebi nici măcar de plăcere nu-și mai aduc aminte
și doar ea singură i-a târât în groapă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Homo viator

el intra
într-o lume deposedată
ca un automat își verifica ora
să nu bată la ochi
își trecea degetele
prin centrul deraiat

mima
5 noiembrie a. c.
prezența în fața cinema-ului desființat
apropierea Crăciunuui
fantastica împăcare cu sine
cu marele rest

cu... Ea!

își binecuvânta
geamantanul îndesat
sipetul argintiu
vraful de filosofi
telefoanele continue
facebook-ul voice changer-ul
cele 2 plus 5 plus încă 7 plus încă 9....
adrese.... "personale" cu parole cu tot...
încurca... cineva îi tot spărgea contul!!
îi furase chiar și numele grandios
circumstanțial își schimba opiniile
despre adicții

adâncit când oblic mai mult paralel
pescuia exotic în frac pe malurile pictorului impresionist
căruia nici prin cap nu-i trecuse vreodată că un cineva
avea -i umple peisajul
cu-n gol adevărat

își cumpăra casă la curte
cu mansardă și acoperiș în 2 ape
cultiva gardenii se-ntreba de ce nu fac
semințele iarbă?!

avea renunțe la banca din față
poate și la ploaia de vară
la ropotele albe ale narciselor
în furișarea lor către om

ce-i drept
începuse -i placă suspect de mult
Nietzsche...

traversa

el era

singur!

singur de tot!

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Incompatibilități

! felul meu de a fi
cu totul de neînțeles pentru tine!

roșu-cu-mov asemenea reținerii acesteia
de a traversa noaptea prin locuri interzise
chit că între timp vor fi scoase de la promoție
toate fructele prohibite

cosmos ieftin! univers derizoriu!
și această economie exhibiționistă
mercantil etalându-și produsele în serie

și ar mai fi...

frumusețea mea de femeie rară
dată exteriorului după reguli proprii
care cu certitudine pe altul l-ar doborî
această vietate cu adn suspect
contravenind lotului
normelor sociale

această trecere așa de puțin reală prin lumea
mușcătoare feroce din concretitudinea mărului
și din pere... din dude... și din corcodușe... din toți pomii existenți încă
în stadiul de imaginație și care musai trebuie apară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Până trece lumina prin el

Luna de pe cer
luna dintr-o băltoacă
ia ursul și joacă
joacă-l pe vecin, joacă-l pe primar
agață-l de felinar
până trece lumina prin el
și se face cuminte ca un cățel

Cine geme, cine se teme
lustruiește toată ziua la steme
pentru oameni mari, pentru oameni mici
care le pun la spinare și urcă
iar acolo unde calcă, spurcă
și nu mai vin niciodată îndărăt
nici prin zloată, nici prin omăt

Câte noduri, câte poduri
trăim într-o lume de coduri
nu mai poate nimeni le dezgroape
și între ele numai atrape
degeaba mă perii, degeaba mă sperii
nu poate nimeni să te scape

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

O singură dată?!

dar poate că noi ne întâlnisem cândva demult
cel mai probabil la facerea lumilor
de aia poate rămâneam pentru tine
unica femeie... singura adevărată
de aia poate ar fi trebuit rămâi
pentru mine unicul bărbat fie
și-ntr-o toamnă îngustând cărările
drumul de întoarcere al fiecăruia
către sine

atunci când oamenii normali
își îndeasă grijile în spatele ferestrelor
fredonează povești fac copii...
îi trimit în lume

și tramvaiele noastre calcă
dimineți lunecoase iluzorii
liniile zadarnic încercând
încropească destinul comun
puntea aia intimidantă
în fața morții

unica întâlnire rămâne
într-un punct contestat al realității

(și totuși suntem împreună.)

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Pseudolexical

necunoscutul se strecurase
în noi asemenea unei umbre
ne culcam cu el ne trezeam
era numai un fel de a da
un nume eufemistic fricii
care ne încleșta venele


coborâți

în prima copilărie

am căutat

antonimul cuvântului iarbă
n-am găsit decât lipsa ei
cum antonimul iubirii
nu era nicidecum ura
ci marea absență
a celei dintâi

acest univers fatal structurat

cu plusuri

mai ales cu minusuri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Apoi se făcuse liniște

oamenii se contraziseseră
schimbaseră nu știu câte
definiții ale sensului
ale absurdității

începuseră cu sfârșitul
tot continuaseră...

întorseseră pe față și pe dos
alcătuirea vremii
sentimentul

dâra de Dumnezeu
păstrată
după unii
într-o cheie... într-o parolă
cuvântul sesamic cu deschidere la frumusețe
într-o durere muzicală de pasăre introvertită
compunându-se-n solitudine... spuneau alții

copacul se dezagregase
siluete golite își alergau necontrolat umbra
din masa de cristal incrustată cu foșnet de magnolii
rămăsese cubul de gheață
rictusul fetusului avortat

habar nu avuseseră ei vreodată
trăiască Iubirea.

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Treptat toamna

ziua se făcea minusculă
ieșeam pe furiș în grădina cu tufănici
scuturam pământul de somn
ssssst! – tăceam așa într-o doară
mă auzeau și se conformau
vreo 2-3 complici

prometee mai altfel încercam
întoarcerea pe aceeași cale
nu-mi puteam surghiuni melancolia
chit că moartea și de aici ar fi putut
la o adică mi se tragă

așa că zăboveam
în imaginația băncii prăbușite
dintr-o nevoie acută de intimitate
în gândul copacului ca-ntr-un început de cer
îmi lăsam părul inundat de păsări de cercuri
de fumul oval al toamnei ridicându-se gros
spre mimicile salopetelor îndoliate:
aleile trebuiau curățate
chiar cu prețul înăbușirii
unui țipăt

din slăbiciunile mele intense pentru viață am iscat foc minor
pentru toți aceia care dintr-un motiv sau altul
își rataseră întâmplarea

m-am întors aproximativ pe același drum
am mângâiat o fereastră speriată
etern dând spre ulița copiilor
ce alergau năuci
cu tălpile goale
am adus la gradul de suportabil
răceala neagră a orfelinatelor

până la frumusețe
mai erau doar
câteva
trep
te

rănile vegetale îmi acceptaseră ploaia.

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Fericire (cum alta nu!)

oraș minuscul
casă în miniatură și oamenii tăi
ca niște furnici pregătindu-și așa de firesc
materia zilei următoare/ sensul...

câteva mere golden și 4 boabe de strugure
flori dantelate de mazăre / vreo 2 fasole
aceste etichete animate urcând curcubeu:
mireasma nepervertită a narcisei

! pentru că ea
pentru că el
pentru că amândoi

n-au întârziat indecent
într-o lume
înstrăinându-l
pe Dumnezeu

"vitraliile păstrează cerul" – e doar un fel de a spune!
recipientul perfect – sufletul celui care cu preapuținul din multul
a știut constant să se declare mulțumit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Fericiții

colțul acela
în care iarna ajungea mai greu
găseai constant câte o creangă înflorită
câte o ceașcă rozalie cu aburi

lumina își depășea complexul depărtării
umilă se așeza la masa încropită de noi
într-o deschizătură de salcie
într-o inimă

ne tot adunam
veșmintele noastre lăsau se se vadă
mersul albastru în burta noroiului

parc-am fi fost frați
și moartea...

spectacolul se derula diafan
pe îndelete se așeza bruma
tot așa se desprindeau frunze
ca într-o lume veșnic pe cale
de a se naște

eram bucuroși asemenea unor copii
care tocmai își ridicaseră sălașul
în brațele uriașe ale stejarului

ne obișnuisem cu micul noroc
învățasem altfel trăim frica
nu ne feream ne mângâiam rana
durerea cobora din sângele nostru
în Dumnezeul darnic


fericiți rămâneau
cei care nu văzuseră
dar!

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Neuitare

ce e neuitarea?
te întrebam într-o doară,
aiurea,
nu știam că poate însemna o ploaie
lungă și neverosimilă
cât viața unui om,
că ar putea fi
un zid fierbinte
între două iubiri
paralele,

nu știam pe atunci că înseamnă
lupta cu tine însuți
într-un fel de primăvară,
într-un fel de cameră,
în fața unui sertar de amintiri
și de scrum,
în fața unei uși
închise pentru totdeauna,
unui altar,
între ieri și azi,
între iluzie și realitate,
între cai verzi pe pereți,

lacrimi de nepetale într-un ierbar,
flori de azur
care mai mor prin munți,
printre degete,
prin mine,
prin parcurile orașelor,
pe care le calci
cu nostalgie
în fiecare primăvară,
de mână cu altcineva.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Peste noapte (2)

se trezise în toiul întunericului
nu știa dacă de afară venea cald... frig...
sau de la sine?!

pasăre uitată împrăștia fără milă memorii afective
cineva se pregătea confunde golul
cu acea contopire în infinitate
o doamnă în vârstă se aplecase adune o mână... un picior
un suflet în formă de cireș odrăslind în creștet început de zăpezi
îi ținea hangul țâncul de la 7

în somn mimica ei se schimonosise
probabil din cauza sinuzitei cronice acutizate
– se consolase ea într-un prag de ziuă
ca-ntr-un prag de moarte
legată la ceafă pusese
într-o parte ardeii mici-pricăjiți
în alta – specimele mai de soi ca și cum
ar fi despărțit grâul de neghină, caprele de oi

o coropoșniță traversase aria prin centrul destinului
și ea!
se lăsase acaparată de chinurile facerii

insecta uriașă o înnodase ireversibil înapoi:

îmbătrânise!

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Bilanț

copacul cu care n-am vorbit o vară întreagă
și omul pe care nu l-am copilărit
preț de mai multe veșnicii

continuumul acesta în care am intrat
și am rămas neînstare mă delimitez

cu mâna dreaptă în iarba stângă
și ochii pierduți într-o pasăre
înotând subteran gândurile prăbușite
ale eroului devenit saltimbanc
în era năpădită de vocația nimicului


[timpul intra în subtilități când eu
optam pentru privirea de ansamblu
din răsputeri încercând mă furișez]

în sfârșit poemul pe care l-am scris
într-o doară la o masă a nopții
cum într-o doară cineva pentru mine a decis
galbenul la rochia de vineri
fluturii de la nasturi... pe scurt:
2 pastile mentolate într-o apă-cu-vis...

și când am început să te iubesc... când te-am alungat
de față erau copacul cu care atâta neiubire păstrasem o vară
și omul îndelungat așa de îmbătrânit că tot privindu-se
a hotărât o clipă moară în afara lui Dumnezeu


încă îmi caut dreapta în stânga dintr-o iarbă
și felul în care pot pronunța di/mi/nea/ță în mod diferit
ca și cum astfel mi-aș oferi argumentul
pentru viață

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Există atâția oameni oameni care poartă întunericul în suflet doar pentruși alții fac la fel. Cât de mult îmi plac oamenii originali, oamenii care își permit să aprindă lumina chiar dacă deranjează întunericul.

(2012)
Adăugat de Natalia PopusoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

În decembrie se înserează prematur

iată-ne mici
pe bucata îngustându-se de iarnă
fărâma de gheață sensibilă
la fenomenul încălzirii globale

și ce dacă?!
ar putea striga pasărea
și ce dacă?!
am putea s-o imităm noi

cârduri de cocori rămași
imaginației nostalgice
dau ocol silabelor răzlețite
habar nu avem cum timpul
ne ia prin surprindere!

nu aprofundăm
nu știm nici măcar
dacă boala noastră
se numește în vreun fel
dacă este numai inima
în închisoare de decembrie

poate poeții... poate iubirile lor...

instantaneu
urmele celorlalți
ne acoperă pașii
liliacul ne strigă pe litere
sufletul altădată comun

se înserează

fără drept de apel
îndepărtarea își însușește mimicile
pe care n-a mai încăput intimitatea
un fel de a spune al cosmosului
un fel de a ceda noi

mergem
dincolo de celălalt
cu felinare atârnate de glezne
asemenea condamnaților
dâra de lumină sporește singurătățile
destinul acesta – insulă scufundându-se
în mine / în tine
înainte de-a ne fi născut

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook