Risipa de pâine
în camera mea sunt singurul suflet liber
singura conștiință ce nu trebuie să dea socoteală
despre lucrurile acestea
te vom asculta mai târziu mi-au ros carii pe tăblia patului
cu mâinile pâlnie am strigat cât am putut
de puțin dureros
muncă, nu te iubesc
până în stradă sunetul nu s-a făcut trup
până la camera de gardă revolta și-a păstrat accentul
grav
din punctul de vedere al medicilor
am băut un amestec nepermis de comunitate
ceva ce mă ridica deasupra clădirilor protejate istoric
și-a legilor
până la tâmple albul neîntrerupt al sfințeniei își cumpărase
loc de popas pentru minciunile spuse în grabă
mi-am aranjat haina pentru când voi fi mare
privirea ce nu mai avea nimic nevinovat în intenție
plus
atracția spre lucrurile obscene
o să-mi vând patru versuri
nu de alta dar încă n-am învățat lecția umilinței și a lipsei de bani
care face lumea mai bună
precum risipa de pâine
aștept momentul când cineva cu mirare și tremur
va cere capul nopții pe tavă
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre revoltă
- poezii despre învățătură
- poezii despre vestimentație
- poezii despre versuri
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
- poezii despre sfințenie
- poezii despre pâine
- lecții de engleză
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Simplu spus e iubire
pentru cea mai frumoasă femeie am zis nu voi mânca azi acasă
nu-mi voi face ochii nici părul nu va mai fi fratele meu
nimeni nu mă va putea convinge nu-mi pasă
că toate lucrurile se-ntâmplă la fel mai puțin eu
nu mă voi deda la dulce până când dragostea nu va intra în Ierusalim
da pe fiul unei măgărițe care știe vorbi omenește
din spatele meu diavolul pus la patru ace și slim
mi-a zis nu-i păcat cât dorința pentru bine și rău înmulțește
apoi a început să cânte îl auzeam jos în stradă
povești despre dumnezeii vechi și cei noi
inima mea nu înceta în orice casă pom ori copil să te vadă
mintea mea nu înceta să compună poemul lumii de doi
ca un dans nemaivăzut și pe care nu oricine poate să-l prețuiască
ah ce păr ai iubito și ce zâmbet dimineața mereu la cafea
moartea bâjbâia printre perne până viața iar să o dumirească
pentru toate există cuvinte dar nu și pentru dragostea mea
ce mă face să plec ca de la o casă pustie
fără să-mi iau rămas bun merinde schimburi sau traista cu pâine
dintre toți cei care au plătit pentru faimă cine-i mai știe
singur mă ridic pe cadavrele zilei de mâine
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre păr
- poezii despre început
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vorbire
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
Feng-shui
n-am fost în stare să te strâng mai mult
în brațe
ți-am spus
pune-mi muzica aceea care mă adoarme
de fiecare dată când ne despărțim
nu vreau să-mi scrii numărul de telefon pe vreun șervețel parfumat
să crezi că voi suna așa cum crezi în vise
indiferentă la fusul orar
iubirea ta mă face vulnerabil și important
îi spun soarelui
soare
nu mai fi soare
iar soarele mă înjură în dialectul napoletan
fac acele semne obscene cu care și diavolul ar intra
în pământ
de rușine
întorc capul până când egoismul mai face
o victimă
lumea
zâmbește la glumele nesărate
ale unui timp
de conveniență
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre Soare, poezii despre visare, poezii despre umor, poezii despre telefon, poezii despre somn, poezii despre rușine sau poezii despre numere
O mare dezamăgire pentru omenire
Firește că am să plec și eu cândva.
Dar cu ce amintiri triste voi pleca de aici
despre toți prietenii cu care am vânat lei,
despre toate femeile cu care am prelungit
la nesfârșit diminețile altora,
despre copiii care n-au plâns după mine,
despre bogații care mi-au invidiat libertatea,
despre pederaștii care mi-au dat târcoale prin gări,
despre mama și tata care nu m-au cunoscut niciodată.
Mă vor plânge locurile prin care-am trecut
mândru de mine.
Oamenii, mai puțin.
Mă vor plânge câinii vagabonzi cu care
mi-am petrecut nopțile mele-nstelate.
Oamenii, mai puțin.
În definitiv, am făcut atâtea gafe în viață
încât ar trebui să o iau de la capăt cândva,
să corijez ce se mai poate.
N-am învățat nimic toată viața
nici măcar să înot
nici măcar să dansez
nici măcar să iubesc.
Am scuipat pe stradă ca orice vagabond
și m-am târât cu toate curvele lumii.
Am fost prea liber poate și prea târziu lucid
și-am tot scrutat în zare o aripă să-mi crească
dar am ales doar tina, când cana mea de cid-
ru m-a rostogolit spre groapa care în cer se cască.
Atât am fost. O mare dezamăgire pentru omenire.
Și mi-e rușine când văd cum cimitirele
vin nesătule spre mine.
poezie de Nicolae Sava din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre vagabondaj, poezii despre plâns, poezii despre înot, poezii despre vânătoare, poezii despre tristețe sau poezii despre tată
Efectul Mozart
trei nopți până la sfârșitul mileniului,
trei nopți până când pitica gigant
va atinge maximul;
profit de sentimentul general de vinovăție,
să-mi pierd mințile.
viața nu înseamnă să-i văd pe alții trăind
iubirea -
o legătură urbană.
în prezența ta ideile mor pe picioare,
niciodată n-am stat în pat cu o femeie frumoasă,
mi-am luat inima-n râs,
în dinți se vedea neîncrederea salivând:
maturizează-te,
oricât de veche ar fi ocupația ta,
oasele lui Adam au o vechime mai mare
decât rușinea că sunt
cel mai rău frate de la Cain până acum,
alcoolismul mi-a devenit un clișeu puturos
ca și obiceiul de a spune despre lucruri, ființe
sau obiecte că-s mici.
m-am uitat în ochii lui până au clipit dureros,
dacă aveam un pistol, te-mpușcam,
nu de alta, dar contravii părerii
despre femei
îmi voi aminti acest unic lucru rău pe care mi l-a spus Dumnezeu,
singurul dispus să discute cu mine:
învață să ceri!
am stat lângă trupul flaușat de razele dimineții,
coborându-I pe coapse,
până copacul cu flori albe de mărimea piticei gigant
a plesnit din lipsă de spațiu,
Dumnezeu
arăta mai nefericit decât mine.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre vinovăție, poezii despre sfârșit, poezii despre râs sau poezii despre religie
Ai să mă poți ierta, că te iubesc până la sfârșitul acestei nopți
și mai departe,
prin timp,
până când lumina ți se va așeza pe mâini?
Ai să mă ierți,
că locuiesc în partea cea mai întunecată a ființei tale
acolo unde strigătele sunt vii
acolo unde toți demonii își leagă umbrele?
Ai să mă ierți,
că n-am să deschid fereastra,
și n-am să mai plec din camera ta,
acolo unde am îngenuncheat după toate războaiele,
acolo unde mi-am ascuns durerile fiecărei treceri?
Ai să mă ierți?
Ai să mă ierți,
că nu vreau să te las, în mijlocul acestei vieți, fără să guști adevărul până la ultima firimitură
și lumina să îți adoarmă pe piept?
Ai să mă ierți,
că nu pot altfel, că singurul drum pe care îl văd trece prin sufletul tău,
acolo unde voi sta pentru cât mi-a mai rămas?
Oare, ai să mă ierți?
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre iertare sau poezii despre întuneric
Un dineu în camera de la etaj numai adulți
fără pretenții exuberante
dincolo de monotonia unui timp uzat de prea multele rugăciuni
și tentații
mi-am propus un moment de respiro
Dumnezeu văzuse adorația mea pentru muncă
în care lucrurile sunt știute de toți dar nimeni nu are curaj
să le spună
expunerea socială avea ascendent
dar eu nu-mi scosesem din minte anii copilăriei
dacă mă trezesc noaptea nu mă culc îndată
la loc
îmi folosesc șansa să înțeleg timpul făcut din mii de ochiuri de geam
prin care nu te uiți să privești soarele
o tristețe mai dulce decât zâmbetul tău ascuns cu teamă sub pernă
îmi face nopțile drum de povară
împing o piatră care se rostogolește la loc
în acest ritm nu am avea niciodată sărbători creștine
din nou ochii tăi
și nu doar părul sau mintea
iubirea înțelege altfel motivele iernii de a grămădi
zăpezi
întuneric
la sfârșit un alb nefiresc își plimbă surzenia pe străzile
ocolite de păsări
din cântecul sumbru cuvintele morții mă fac să zâmbesc
de parcă aș fi înțeles cum este alcătuit trupul acelei femei
nu-ți voi ceda niciodată
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre zăpadă sau poezii despre sărbători
Cine sunt eu
Cine sunt eu? Eu sunt un om!
Un om cu suflet (dăruit mai mult altora decât mie însămi);
cu ochi (mai mult pentru cei din jurul meu decât pentru mine);
cu mâini muncite zi și noapte
(mai cu spor pentru ceilalți oameni, decât pentru mine)...
Cu nume concret, strădui, viabil (mie și celorlalți oameni),
pentru ca ceilalți oameni să știe că asta de-aici și de oriunde,
cea de-acum și dintotdeauna, am fost, sunt și voi rămâne, eu!!
Cine sunt eu? Eu sunt asta de-aici, care n-a putut rezista, niciodată,
dorințelor celor din jur! Și, fiindcă n-a rezistat și, acum trei mii de ani,
când, câțiva oameni au vrut-o îndrăgostită de un poet,
ea s-a" îndrăgostit"... de poet!
Apoi, ei au vrut ca ea să-i dedice versuri poetului și să devină poetă!
Și ea i-a dedicat versuri poetului și a devenit poetă! Poetă adevărată!
Cine sunt eu? Eu sunt un om care și-a pus inima pe tavă,
pentru ca oamenii să facă din ea, ce vor...
Și apoi să facă parte din tot ce eu, cea care sunt,
voi fi putut agonisi efemerității:
deznădăjduire și speranță, durere și bucurie suferință și iubire!
Poate a venit vremea să-mi iau inima înapoi (cât va mai fi rămas din ea),
cu ei cu tot, cei care vor face parte din dreptul meu la eternitate!
S-o iau înapoi, acum când sunt aici, pentru atunci, când nu voi mai fi, aici!
Cine sunt eu, cine ești tu, cine e dânsul... Oare ce mai contează?
Până la urmă, nu mai contează!
Dar contează să ne bucurăm de o clipă, de o zi, de o șansă!
De lumina zilei și de întunericul nopții;
de albastru cerului și de scânteierea stelelor;
de luceafărul dimineții și de luna înserării!
De iubire! De fericire! De ceilalți oameni!
De bucuria de a fi pe Pământ!
Pentru că aveți un chip, un nume, un suflet;
pentru că sunteți sănătoși, frumoși, buni;
pentru că puteți dori, dărui, iubi;
pentru toate acestea, bucurați-vă..., prieteni...!
poezie de Iulia Mirancea (20 aprilie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre bucurie, poezii despre dorințe, poezii despre devenire sau poezii despre cadouri
Hai să ne plimbăm cu liftul până dimineața
m-am întâlnit în lift cu o
damă avea rochie mulată și
phiii patru picioare lungi
ca de gazelă un decolteu
atât de perfect că părea
decupat din hustler într-o
clipă atârnam de el ca un
alpinist pe everest nici
dânsa nu a stat locului și
și-a înfipt în mine unghiile
false până la coapse o doamnă
trecută și neconsolată mi-am
spus din care nu mai știi cât
este plastic și cât imaginație
ești bădăran a șoptit doamna
care îmi citea gândurile și o
lacrimă i s-a prelins pe obraz
e drept nu mai sunt femeia
plină de nuri care se iubea
de 3x pe noapte cu boethius
în celula lui până s-a sesizat
cineva că prea ușor se trece
de paznici și pe fir a intrat
DNA dar uite că doamna filosofia
încă mai are sex-appeal și încă
mai stoarce de vlagă tinerii
poeți post moderniști care se
plimbă cu liftul între două uni
versuri paralele
poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre tinerețe, poezii despre rochii, poezii despre picioare sau poezii despre perfecțiune
Aripi
cineva îmi spunea să nu te cred
râdeam ca de spaimele acelea care ne făceau
zilele fericite
precum o împreunare de mâini
cineva îmi spunea să nu te iei după cuvinte
după rândurile scrise pe marginea unei hotărâri despre care
nimeni nu poate semna
cu vibrația cea mai înaltă
cineva mi-a spus nu muri
viața se va transforma într-o înfrângere
și nu va fi de ajuns
graba miliardelor de lumini spre punctul nostru de întâlnire
să le spunem că pentru oameni stelele
sunt cele mai sigure locuri
cineva mi-a spus nu-ți opri privirea și nici inima
asupra unei singure femei
te va duce ca pe-un neputincios până la groapa săpată
de ninsoarea căzută pe ziduri
amprentele unor mâini ce s-au ținut una de alta
vor fi de azi înainte
chemarea la războiul morții
curajul dragostei
și-al unui păcat pentru care nimeni nu poate să facă
vărsare de sânge
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre înălțime, poezii despre înfrângere, poezii despre zile, poezii despre sânge sau poezii despre stele
Metalurgie
precum un simbol de pe clădiri
din secolul optsprezece
m-am lăsat atras de farmecul vechiului
mai mult decât lumea reală
trupul avea alt punct de vedere
trandafirii cu exploziile lor controlate
dedesubt exista un spațiu
pentru emoții puternice
pe una din laturi scria
hainele de vară ale lui mary
după ce mi-au spus că ai murit primul lucru a fost
să întreb
dacă pot să-ți vorbesc
și totuși nu era vorba despre un joc sau vreun medium
doar un spirit puțin mai deschis
la nou
între cer și grămada de frunze arse
dezvelea statuia primului atom frate cu mine
sărind peste epoci
răul avea urme de fier sub unghii sunetul se amesteca
printre lucruri
de folos generațiilor următoare
mi-ar plăcea să las ceva de zece ori mai puternic decât fragmentul
ieșit prin coaja copacului de pâine
mă plimbam cu buricele pe rama ferestrei ce da
spre locul unde fiul Omului cina cu niște tipi ce păreau
cerșetori înainte de momentul când vocea lui m-a oprit:
prietene,
fă-o repede!
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre trandafiri, poezii despre simbolistică sau poezii despre sculptură
Împrejurul lunii rotunde
mi-am pus hainele de duminică și
de dragoste, trupul să nu pățească nimic.
iubirea
în rezumatul ei biologic - splendidă încremenire a unui
zâmbet incert,
înlăuntrul ființei.
îi căutam casă, dintre cele mai trainice,
singura cu acoperișul
întreg, după ce minciunile s-au retras,
mi-am închis pumnul, să nu existe regrete
când cineva drag dispare, iar cei rămași aleg să uite,
galbenul agresiv și bolnăvicios din jurul lunii opuse,
infestate cu larve.
ne-am iubit cât alții în ani,
mă simțeam dintr-odată schimbat
după săgețile arzătoare din creier,
noaptea căpătase forma sărutului tău, fierbințeala trecerii sale.
până am adormit cu fruntea pe masă,
te-ai lungit lângă mine,
ferind mâinile să nu încurce
trezirea ființei.
în ceea ce te privește,
iubirea mă va urî pentru lipsa acestei victorii.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre violență, poezii despre victorie sau poezii despre sărut
Beautiful music piano
de obicei când beau nu mă opresc
la nicio femeie
mama îmi pune gheață pe frunte
sunt sigur că mor
trece cu jarul deasupra palidei mele priviri
pe care o schimb cu cine se nimerește să-mi țină loc de iubită
noaptea se învârte odată cu limbile ceasului
las' că ți-a fost și mai bine
nimeni nu-ți poate lua locul
în inima mea sunt multe feluri de animale ce reprezintă
plăcerea lumii de a întoarce lucrurile
bună seara iubito
ce otravă mi-a pregătit bijutierul curții regale
dacă mă văd mai frumos decât răsăritul din baltă
cu părul plin de nisip
cu degetele subțiate de obiceiul de a fura zâmbete
și de ce azi mă încearcă o nostalgie soră cu epilepsia
cât timp pot să iubesc nu cred în miracole
viața mă scoate din minți
precum un câmp de luptă împrejmuit de sârmă ghimpată
o pasăre învățată cu oameni îmi cere mărunt
să-și cumpere loc deasupra capului meu
mi-e teamă
nu cumva să crească pomul din care
Dumnezeu ar vrea să mănânce
la fel ca diavolul ascult muzică bună
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre seară sau poezii despre schimbare
Cauți o lume mai bună? Nu există. Asta e singura lume în care vei trăi vreodată. Ai putea însă să muncești pentru a o face pe aceasta mai bună. Ahhh, scuze. Te-am pierdut la "să muncești"? Mută-ți privirea din zare. Salvarea nu vine de departe. Privește la picioarele tale și in jurul tău. Acum gândește-te la ce vrei să faci și pune-ți mâinile la treabă. Până deseara vei avea o lume un pic mai bună. Și seara, când te vei așeza în pat și te vei gândi la ce s-a întâmplat peste zi, vei realiza că ai puterea de a face întreaga lume un loc mai bun prin munca ta. Și atunci poate, lumea la care visezi acum va avea șansa să devină realitate.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre viață, citate despre seară, citate despre salvare, citate despre realitate, citate despre picioare, citate despre mâini, citate despre muncă sau citate despre existență
Când voi fi mai mare, vreau să fac ceea ce face Violetta. Aș dori să fac o înregistrare de-a mea, iar lumea să știe despre mine, nu de Violetta. Visul meu este să pot face o înregistrare de-a mea și în acest sens știu deja că fanii mei mă vor ajuta. Dar nu e nici o grabă, eu sunt încă tânără, nu vreau să grăbesc lucrurile, dar cred că viața este dură și mai devreme sau mai târziu, va veni și partea cea mai grea pentru mine.
citat din Martina Stoessel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tinerețe, citate despre superlative, citate despre dorințe sau citate despre ajutor
Andrew Paxton: Acum trei zile, te detestam. Visam noaptea că te lovește un taxi. Apoi, a avut loc mica noastră aventură în Alaska și lucrurile au început să se schimbe. Lucrurile s-au schimbat când ne-am sărutat. Și când mi-ai spus despre tatuajul tău. Chiar și când mă examinai când eram dezbrăcați. Dar, nu mi-am dat seama de nimic din toate astea, până n-am rămas singur... în hambar... fără nevastă. Acum, îți poți imagina ce dezamăgit am fost când, deodată, mi-am dat seama că femeia pe care o iubesc e pe cale să fie expulzată. Deci, Margaret, mărită-te cu mine, pentru că mi-ar plăcea să ieșim împreună.
replică din filmul artistic Vrei să te însori cu mine?
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre schimbare, citate despre început, citate despre zile, citate despre timp, citate despre taxi, citate despre sărut, citate despre soție, citate despre nuditate sau citate despre noapte
Lia: Tu?! Ce cauți aici? Nu trebuia să fii aici...
Lucian: Am venit să te trezesc. Se pare că ești cam puturoasă. Toți sunt deja afară și te așteaptă de mult timp.
Lia: Serios? De ce ai venit tocmai tu?
Lucian: Nu ți-e clar? Pentru că așa am vrut. Hai, acum, trezește-te odată! Doar nu-ți închipui că aș fi venit degeaba până aici!
Lia: Nu te-am invitat eu, nici nu te-am obligat să vii. Pe unde ai intrat?
Lucian: Pe ușă, pe unde altundeva? N-ar trebui s-o lași deschisă, dacă nu dorești să intre cineva nepoftit în timp ce dormi.
Lia: Păi, n-am lăsat-o eu. Ia stai puțin...
Lucian: Puțin doar?! Am de gând să stau chiar ceva mai mult.
Lia: Nu la asta mă refeream. Unde-i Ly?
Lucian: Afară, cu ceilalți, ne așteaptă. Domnișoara Kuny a fost mai vrednică decât tine, s-a trezit de dimineață.
Lia: Înseamnă că ea a lăsat ușa deschisă când a plecat de aici. Altfel nu avea cine.
Lucian: Poate. Asta presupune că trebuie să-i fiu recunoscător, să-i mulțumesc, altfel aș fi stat mult și bine să aștept la ușă, până binevoiai tu să te trezești, să-mi deschizi.
Lia: De cât timp te afli aici, în camera mea?
Lucian: De... Vreo câteva ore?!
Lia: Luci, nu glumi!
Lucian: Nu-ți face griji, nu de foarte multă vreme, doar câteva minute.
Lia: Ce anume ai făcut între timp?
Lucian: Nimic deosebit. Ce-aș fi putut face? Te-am admirat numai... Crede-mă, te-am privit doar, atâta tot.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre umor, citate despre somn, citate despre recunoștință, citate despre ore, citate despre mulțumire, citate despre minute sau citate despre gânduri
Mama mea avea o singură ciudățenie
Mama mea avea o singură ciudățenie,
nu judeca niciodată greșit,
ea era întotdeauna unde trebuie să fie
și făcea exact ceea ce trebuie să facă
la momentul cel mai potrivit,
mai precis decât cel mai bun ceasornicar.
De aceea totul fiind atât de exact,
eu nu am nici o amintire specifică despre ea.
Absent, stau în amfiteatrul lumii
Sunt invitat să vorbesc în memoria ei
Dar eu pot să spun foarte puțin despre ea
Eu sunt ca un comedian cu o singură replică
și uit mereu detaliile despre ea.
De aceea stau surprins, mut și privesc în jur lumea asta
snoabă, cinică, curioasă și plictisită
adunată ca o colectie de lei din savană.
Dar cineva continuă sa mă întrebe
cine a fost mama mea și ce a făcut
și cât de diferită este de ceilalți din familia mea.
Dar mama mea nu a distrus nimic,
nu a luptat cu nimeni, nu s-a judecat cu nimeni,
nu a fost prizonierul nimănui
și a făcut politica fără nici o politică.
Deci eu nu îmi aduc aminte nimic deosebit de mama mea.
Ea a fost mama mea și atât
și nu astepta ordine de la altcineva.
Ea nu a reclădit nimic
pentru ca ea nu și-a distrus lucrurile
și nu s-a luptat cu cei din jurul ei.
A muncit mereu pretinzând că nu muncește niciodată
și s-a reinventat pe ea însăși de câte ori era nevoie.
De aceea eu nu îmi aduc aminte exact ce a făcut mama.
Multimea asta curioasa stă încă în amfiteatru,
plictisite fiare, gata să mă sfâșie.
Eu demult mă vreau plecat,
dar nu sunt lăsat să părăsesc amfiteatrul.
Mama mea avea o singură ciudățenie:
lipsa de orice ciudățenie.
De aceea uitate unele de altele,
memoria, limba si inima mea stau să mărturisească
nerecunoscători lilieci, distrați și aiurea
ignoranța mea depre mama.
poezie de Dorian Stoilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre politică, poezii despre promisiuni, poezii despre nerecunoștință, poezii despre muncă, poezii despre mamă, poezii despre lei sau poezii despre inimă
Aniversare
nu știu dacă mor sau de ziua mea
iubirea precum un gong bate miezul nopții
până la umeri nu se-ntâmplă nimic
niciun semn de la tine
un papagal stâlcește cuvintele
mecanic din psalm
a venit rândul meu să mă bucur
în limbajul mimico-gestual
moartea mă strigă naivule
nimeni nu se oferă
seara nu apuc să mă-mbăt
amorțesc pur și simplu
sufletul
de la masă mă ia de un braț
să mergem nu mai sunt bani
am un fular de la mama
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre papagali, poezii despre miezul nopții sau poezii despre cuvinte
Sărută-mă
convinsă că nu se va repeta
niciodată pe limbă parfumul acestui gând
prins asupra faptului,
sărută-mă,
cu buzele date în mintea copiilor,
cu cele mai frumoase minciuni spuse
pe nepregătite,
sărută-mă de parcă am fi pe timp de război,
într-un loc unde nu cunoaștem pe nimeni,
și alarma scoate uși
din țâțâni,
sărută-mă,
până când luna va umple cerul de strigoi
și ziua nu va mai fi a oamenilor,
marea va încăpea în pumnii unui copil,
iar zăpada va încolți pe vârful munților,
sărută-mă
cât nu te pot compara cu iubiri de aceeași vârstă,
și nu trebuie să mulțumesc pentru tine,
cât timp viața are secrete
și te poți pierde în mulțime cu bucuria de-a face imposibilă
așteptarea
până la propria nunta,
sărută-mă de parcă ți-ai câștiga libertatea,
atunci când din carnea mea
cineva ți-a rotunjit sânii, astfel încât
să-ți dorești atingeri vinovate de destrămarea familiei,
sărută-mă de parcă ai da înapoi ce-i al meu,
de parcă ți-ai vedea prima păpușă
într-o gheată la ușă,
sărută-mă de parcă ți-ar fi ajuns în sânge
gândul că vei trăi prea mult
înainte să mori din cauza unor lucruri pe care ți-ar fi greu
să nu le faci de o mie de ori,
sărută-mă,
cu privirea aceea de femeie impresionată
că Dumnezeu nu poate să mintă,
satură-mi
nevoia de sărut naturală
cu senzația că rămâi fără aer,
sărută-mă până vei crede că omul poate trăi
cu pâine și apă,
cu durerile nașterii,
sărută-mă de parcă ai adăuga ani iubirii
și i-ai face dreptate când spune: asta e calea,
îți voi răspunde
cu aceeași monedă...
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre copilărie sau poezii despre vârstă
Străinul
într-o noapte
un străin ne-a bătut la poartă
eram copil
era toamnă abia împlinisem patru ani
ai mei i-au dat să mănânce ceva
pâine cu brânză și ceapă
apoi l-au culcat cu mine în pat
în camera mea
o cameră mică cu tavanul jos
fără lampă
doar o candelă aprinsă mereu
privită de afară ți se părea că
fereastra era în flăcări
umbre alungite bântuiau dudul
din fața casei lângă fântână
câinele a început să urle
sfâșietor la lună
și toată noaptea nu am putut să dorm
i-am privit somnul
cum zgâlțâia patul și casa
și întunericul nopții
mă înfricoșa
când s-a făcut dimineață
străinul i-a luat lui tata căruța
și caii și pe mine sub braț
de atunci nu mai știu nimic
despre ai mei
nici despre mine
ochii mi-au ars în plâns
până am orbit
anii s-au scurs precum clipele
până m-am stins
abia atunci a venit un înger
m-a luat de mână și m-a dus
înapoi acasă la părinții mei
era liniște și fain
ca și cum aș fi ajuns în rai
mult mai târziu am aflat
că mi-a fost dat străinul
și că rostul lui a fost
să scrie pe sufletul meu nimicuri
cu litere reci cum a scris și Nichita
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre toamnă