Beau din cerul tău, Lumină!

Încotro, dulce Lumină
Pe o zi atât de senină?
Tragi locomotiva vieţii,
Lină curgi deasupra morţii;
Te adun în întunecat hău,
Însetată beau din cerul tău,
Uscată de arşiţă şi vânt
Muşc din fragedul pământ;
Flăcările iubirii de rubin dorm,
În crinii sânului uniform;
Tu, făptură purpurie,
Roua ta, inima o învie!

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna de gânduri

Păşesc pe tărâmul cuiburilor de şoapte,
mă agăţ de frânghiile lumii, în senină noapte,
scriu cu praful de stele în nuanţele universului,
unesc cerul cu pământul în centrul nevăzutului,
mâna domoală, iscusită, prinde sufletul vântului
contemplu printre gene, la puterea cuvântului,
beau cu foc din nesecata fântână de gânduri,
mintea leapădă în pâlcuri, diafanele falduri,
sădesc lăstare în glastra de la fereastra cerului,
ud cu roua ochilor de alge, rădăcinile visului,
feresc tremurând, a iubirii de mătase voaluri,
aprind felinarul, pierdut pe albastrele valuri.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cununa iubirii

În spumele gândurilor devin tigru mutat între valuri,
Îmi aştern surâsul secundelor pe-ntinsele fregate,
Tremurândele mele mâini te ating ca pe o acvilă
Pe buze, cu o floare, întronând o minunată carte.

Sunt egalul tău cu mine în egal, cerul de peste munţii
Scăldaţi în marea de rune, de semne-mbujorate de iubire,
Sunt păzitorul rachetelor înaripate în fiecare toamnă,
Mă recunosc pe căi necunoscute ca dulce amintire.

Pasăre cu buze de foc, suflet pus în templul de cuvinte,
Scutur crinii din roua lacrimilor în sânul altarului
Din care zeii beau fericirea tainei cosită din dorinţe,
Fulgere de flori trec prin unica viziune a pândarului.

Văd cununa iubirii încoronând lumina sufletului meu,
Cu ea şlefuiesc rime şi epitete, în poezie prelinse,
Aşez cuvintele pe buzele tale, îţi stropesc inima cu mir,
Cu ea mă dezlipesc de pământ şi mă ung cu aripi de vise.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

faci palma căuş ca-n spicul de grâu,
beau apă din pumnu-ţi cum beau dint-un râu,
privesc la părul tău galben şi lin
cum curge-ntre pietre de-argint şi rubin.

te mângâi cu mâna cum mângâi un mal
şi coapsele tale sunt ţărmul opal,
iar ochii adânci, ferestre spre vis,
iubiri de poveste, destinele ni-s...

trupul tău se-mpleteşte-n lumină,
ai cerul albastru cu aura dulce, senină,
glasul e cântec duios de vioară,
mersul ţi-e umblet de căprioară.

te vreau, iubito, dincoace de moarte,
niciun destin nu cred că ne desparte,
îţi simt în palme trupul ca descânt,
chiar dacă-n urma noastră nu bate decât vânt.

am adunat tristeţea pe margini de potire
şi n-a rămas din ea decât o amintire,
ascult în mine glasul întâilor fiori,
şi-ţi desenez făptura din petale de flori.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (16 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ameţită de iubire

Inima ameţită de dorinţă
Încă, mai bea din pocalul iubirii,
Inroşită de arşiţa verii
Fin, trezeşte amorul, cu credinţă.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină lină

Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini
Lumină lină cuib de cară
Scorburi cu miere milenară

De dincolo de luni venind
Si niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină

Cine te-aşteaptă te iubeşte
Iubindu-te nădăjduieşte
Căci într-o zi lumină lină
Vei răsării la noi deplină
Cine primeşte să te creadă
Trei oameni vor venii sz-l vadă

Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini
I-atâta noapte şi uitare
Si lumile au perit în zare
Au mai rămas din vechea lor
Luminile luminilor

Lumină lină lini lumini
Instrăinându-i pe străini
Lumină lină, nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat şi szrăcit
Cel plâns şi cel nedreptătit
Si pelerinul însetat
In vatra ta au înoptat
Lumină lină leac divin
Incununându-l pe străin
Deasupra stiinsului pământ
Lumină lină Logos sfânt.

poezie clasică de Ioan Alexandru
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătate de psalm

Când beau din vin, eu beau sângele Tău
Când muşc din pâine, muşc din trupul Tău
Care se frânge-n cruce printre dinţi
Şi plâng că îţi provoc iar suferinţi,
Însă când mă îmbăt de Duhul Sfânt,
Eu nu mai sunt, doar Tu eşti tot ce sunt!

poezie de David Daniel Adam (18 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia şi maestrul

Ascunsă după perdeaua de nori,
Înveşmântată în a cerului comori,
Cu fulgerul umed din priviri, mă săgeţi,
Pleoapele încinse, tremurânde îngheţi.
Tu, Poezie, cât de strălucitoare eşti!
Inima din rubiniul piept, îmi orbeşti!
Îmbăiat în memoria unui vis alb,
Ochii îmi paralizează pe umăru-ţi dalb.
Gingaşă, sfioasă, unică, magică floare,
Te scurgi din clepsidră, ca o boare,
Îmi strângi aprinsele clipe între gene,
Ca sângele îmi curgi prin albastre vene.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

afară plouă şi e vânt
eu îmi sap odaia
adânc în pământ
deasupra adun cerul
şi cobor pe scara timpului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O călărire în zori

A nopţii gigantică umbră uşoară,
Purtată de vânt,
Se-ncovoie tainic, se leagănă, zboară
Din aripi bătând.

Roz-alb-aurora, cu bucle de aur
Sclipinde-n rubin,
Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur
Pe-a florilor sân;

Răspânde suflarea narciselor albe
Balsamu-i divin,
Şi Chloris din roze îşi pune la salbe
Pe fruntea-i de crin;

Iar râul suspină de blânda-i durere
Poetic murmur,
Pe-oglinda-i de unde răsfrânge-n tăcere
Fantastic purpur;

Şi pasărea cântă suspine-imitândă
Un cântec de-amor,
Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă
La plânsu-i de dor.

Pe câmp se văd două fiinţe uşoare
Săltânde pe-un cal,
Pe care le-ncinge de flutură-n boare
Subţire voal;

Ca Eol, ce zboară prin valuri şi ţipă
Fugariul uşor
Nechează, s-aruncă de spintecă-n pripă
A negurei flor,

O dalbă fecioară adoarme pe sânul
De-un june frumos,
Astfel cum dormită oftarea, suspinul
În cântul duios;

Iar talia-i naltă, gingaşă, subţire
Se mlădie-n vânt,
Şi negrele-i bucle ondoală-n zefire,
Sclipese fluturând.

I-adoarme pe sânu-i, se leagănă-n braţe
În tandre visări;
Pe când ca profume pe blânda ei faţă
Plutese sărutări.

Iar aeru-n munte, în vale vibrează
De tainici oftări;
Căci junele astfel din pieptu-i oftează
În dalbe cântări:

"Ah! ascultă, mândruliţă,
Drăguliţă,
Şoapta-mi blândă de amor,
Să-ţi cânt dulce, dulce tainic,
Cântul jalnic
Ce-ţi cântam adeseori.

De-ai fi, dragă, zefir dulce,
Care duce
Cu-al său murmur frunze, flori,
Aş fi frunză, aş fi floare,
Aş zburare
Pe-al tău sân gemând de dor;

De-ai fi noapte,-aş fi lumină,
Blândă, lină,
Te-aş cuprinde c-un suspin
Şi în nunta de iubire,
În unire,
Naşte-am zorii de rubin;

De-aş fi, mândră, râuşorul,
Care dorul
Şi-l confie câmpului,
Ţi-aş spăla c-o sărutare,
Murmurare,
Crinii albi ai sânului!"

Ca Eol, ce zboară prin valuri şi ţipă,
Fugariul uşor
Nechează, s-aruncă de spintecă-n pripă
A negurei flori

Vergina îl strânge pe-amantu-i mai tare
La sânu-i de crin;
Şi faţa-şi ascunde l-a lui sărutare
În păr ebenin.

Iar Eco îşi râde de blândele plângeri,
De junii amanţi,
Şi râul repetă ca cântul de îngeri
În repede danţ

"De-aş fi, mândră, râuşorul,
Care dorul
Şi-l confie câmpului,
Ţi-aş spăla c-o sărutare,
Murmurare,
Crinii albi ai sânului!"

poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scânteia eternităţii

Se scaldă codrul de gânduri în roua-legământ,
Umplu cu tine fiecare ungher de cuvânt,
Oglinda sufletului însetat îţi bea reflexia,
Inima uscată de jar îşi deschide cochilia,
Gura cerului suflă cu putere tainica hieroglifă,
Te prăbuşeşti în amnezia vocii de nimfă;
Cascada iubirii îşi revarsă Edenul, plăcut,
Miezul albei nopţi îşi poartă Universul, tăcut,
Vântul sculptează cu degetele în arsul lut
Povestea de argint, ce-şi deapănă ghemul mut,
Se aprinde scânteia în sanctuarul eternităţii,
Plânge miracolul focului în lumina şi torţa vieţii.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirul pasiunii

Mirul pasiunii

de Liliana ROIBU

Pe pajiştile verzi, sub cer albastru
Săgeata ta m-a nimerit măiastru,
Îţi cânt, frumoasă domniţă-de-seară,
Adu-mi pe buze dulceaţa de vară.

Albatrosul iubirii zboară tăcut,
Dincolo de zări, peste trupuri de lut,
Cu ochii ca marea, în timp nemilos,
Adu-mi bucuria, zâmbindu-mi frumos.

Când ploaia se-aşterne şiroi peste noi,
În inimi dansează fluturii în roi,
Vulcan de sentimente pune sărut,
Adu-mi lava iubirii de început.

Bate vânt de toamnă, domniţă-de-vară,
Rândunica spre zările calde zboară
Şi vinul rămâne călduţ în pahare,
Adu-mi mirul pasiunii hoinare.

Ţipă iubirea prin crivăţul iernii,
În munţii sihaştri, pe la vecernii,
Fulgi cad peste muguri de primăvară,
Adu-mi focul viu, domniţă-de-vară.

poezie de Liliana Roibu din Vol. Inelul cu diamante, I- INIMA ETERNITĂŢII
Adăugat de Liliana Roibu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

E vineri şi stau pălind
Sub frunza de pin, jălind,
Cu ochii cerul cuprind,
Slove pe braţe-i întind.

Bucium sună tânguios,
Zguduie codrul nervos,
Îmi adună gând umbros
De pe muşchiul crud, ploios.

Scriu cu foşnetul de ploi,
Cu flori de cireş altoi,
Cu lumina din zăvoi,
Pe al vieţii albe foi.

Plouă în sufletul mut,
Inima e grea, de lut
Sprijinită de abis
Îmi vorbeşte de un vis.

Lupii urlă, câinii bat,
Zorile s-au aşezat,
Vântul şuieră turbat,
Scoate râsul la mezat.

Printre ramuri, delirând
Se agaţă-n griul gând,
Luna se stinge, urlând,
În căuş, roua prinzând.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama-i trandafir alb în grădină

Mamă - trandafir alb în grădină,
copiii îţi sunt petale.
Să-i creşti mamă, în lumină!
Ei sunt prelungirea vieţii tale.
Dă-le parfum, lasă-i să zboare,
petale albe pe cerul azuriu.
Vor reveni ca razele de soare
când sufletu-ţi va fi pustiu.
Cu căldură şi lumină,
dulce te vor săruta.
Faţa îţi va fi senină,
cu drag te vor îmbrăţişa.
Te vor împodobi, mamă-grădină,
cu aură strălucitoare.
Viaţa îţi va curge lină,
precum apa din izvoare.

poezie de Dumitru Delcă (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti Domnul meu

Eşti ruga purtată pe aripi de vânt
Eşti soare în ceruri şi jos pe pământ
Eşti pâinea vieţii, eşti pâinea de sus
Ce Tatăl ne-a dat-o prin Tine, Isus.
Când sufletul plânge zdrobit şi înfrânt
O rugă se-nalţă şi zboară pe vânt
Tu vii lângă mine mă treci peste hău
Durerea mi-o poartă doar umărul Tău.

Eşti inima toată, eşti viaţa din ea
Tu, Doamne Isuse, eşti dragostea mea,
Mă du lângă Tine în cerul Tău sfânt
Acolo mi-e casa, nu jos pe pământ.

Tu eşti Domnul meu
Tu eşti Dumnezeu
Cu Tine să zbor spre cer e uşor
Îmi dai mâna Ta
Mă sprijini cu ea
De veghe mereu
Eşti Tu, Domnul meu.

Tu eşti Doamne sfânt
Stăpân pe pământ
La Tatăl ceresc
Cu Tine-ndrăznesc
Pe drumul cel lung
Cu Tine ajung
Eşti Tu, Domnul meu
Isus Dumnezeu...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă secular peste noi

Plouă secular, peste noi
Cu picături disonante, şiroi,
Primăvara scârţâie din încheieturi,
Nopţile se transformă în răsărituri.

Rafale aurii şi roşii de lumină
Inundă a sufletului grădină;
Păşeşti în lumea ţintată de vise,
Aduni în mănunchi gândiri ucise.

Căldura ta, atinge flacăra mea,
În noi adoarme lin fericirea;
Cu fiecare bătaie din inima ta,
Mă arde pieptul, nu pot respira.

Timpul îşi scutură tăcut nuferii,
Ne îmbrăcăm în nuanţele iubirii,
Paşii se caută în nemărginire
Sub a cerului înălţătoare privire.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină lină

Din piatra de vatră strămoşească
murmură glasuri ca de vaier,
buciumul le duce mai departe,
vremea le prinde în al ei caier.

Trec turmele să se-adape,
e încă tulbure izvorul,
răsar în câte-un ochi de apă
stropi albi îngemănaţi cu dorul.

Un cântec păgân se toarce-n noapte,
aspida iese la lumină
adulmecând strachina cu lapte
şi vrăji se ţes pe lună plină.

Cerul s-a întunecat şi plouă,
din pleoape-nalte cad în taină,
lacrimi limpezi precum roua,
în boltă s-a deschis o rană.

Făra de veste aspida fuge,
vraja în două se rupe gemând,
păstorii se trezesc din gânduri
uimiţi să vadă un om cu chipul blând.

S-apropie tăcut ca o lumină,
pasul uşor mângâie pământul,
păstorii înspăimântaţi se-nchină
căci este Dumnezeu Preasfântul.

Norii se arcuiesc peste păduri,
un vuiet trece prin mugurii verzi,
omul vorbeşte ca din Scripturi
şi-i linişteste cu vorbele blânzi.

Se limpezeşte către zori izvorul,
turmele sorb din apă creştină,
se pierde în zare Călătorul
într-o lumină, lină lumină.

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara de polen

Pe freamătul cântecului de păsărele,
Pe câmpul cu ape şi umezeală de vânt,
Vorbeşte luna prin crudele rămurele
De un suflet gingaş, neînţeles cuvânt;
Se clatină, părând că, nu mai încape
Un gând ce geme, atins de-albastru cer,
Îşi pierde pasul în dulcea insomnie
Ce-aprinde farul dragostei-mister;
Inimi valsând gustă din fluviul din Eden,
Trupuri înmiresmate de flori de iasomie
Se contopesc în primăvara de polen,
Adună din floarea vieţii, fascinanta magie.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micuţa Picasso

Ai apărut pe acest pământ
Lumină din lumină lină,
Erai un mugur mic şi blând
Ce le-ai facut viaţa senină.
Sprinţară-n viaţă ai pornit
Având încredere în tine,
Nimic nu te-ar mai fi oprit
Dorinţe de nestăvilit,
Răzbeau din pieptul tău cel mic
Aripile zvâcneau din tine.

Nerăbdătoare şi tenace
Erai copilul mic şi bun
Cuminte şi ascultătoare
Harnică, nici nu mai spun!
Iubirea ţi-a-ncolţit în suflet
Taman când nimeni nu s-a aşteptat
Aveai deja un nume consacrat:

Micuţa Picasso

poezie de Mariana Simionescu (27 august 2009)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai urci din când în când...

Mai urci din când în când ca o lumină,
adânc şi verde, încă, te respir,
iar mânile-mi te scriu cu elexir,
căci n-ai plecat din fantezia-mi plină.

Şi-mi sorb din tine focul şi vâltoarea
şi-mi sorb din ochiul tău blândul izvor,
când picuri roua dulcelui amor
suspină lira şi glasuie chemarea!

Prin tine versuiesc fantasmul vieţii,
şi-i cald adâncul verdelui tău pur,
când beau din sânul cald al dimineţii

din pieptul tău inspir cântec azur!
Cu zorii te sărut prin dansul ceţii
Şi-mi rătăceşti prin cer cu-al tău contur!

poezie de Aurel Petre (2 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin fereastra de frunze

În amurgul serii, o adiere de vânt unduie vârf de salcâm înflorit si suviţe din părul tău. Miresme de flori sădite în grădina iubirii, udate de roua ochilor se răspândesc, învăluindu-ne.
Privim în sus prin fereastra de frunze spre bolta senină a nopţii.
Pe rând se aprind luminiţele prinse de cupola cerului si cele ale ochilor tăi negri ca noaptea, prinse in lumina ochilor mei.
Usor Calea Lactee prinde contur si desparte Universul in două.
O jumătate ţi-o dăruiesc, pe cealaltă o păstrez.
Să nu ne-ndepărtăm, să nu despicăm cerul in două.
Numai dăinuind impreună putem păstra intreg Universul iubirii noastre... Noapte bună, iubito...!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!