Cununa iubirii
În spumele gândurilor devin tigru mutat între valuri,
Îmi aștern surâsul secundelor pe-ntinsele fregate,
Tremurândele mele mâini te ating ca pe o acvilă
Pe buze, cu o floare, întronând o minunată carte.
Sunt egalul tău cu mine în egal, cerul de peste munții
Scăldați în marea de rune, de semne-mbujorate de iubire,
Sunt păzitorul rachetelor înaripate în fiecare toamnă,
Mă recunosc pe căi necunoscute ca dulce amintire.
Pasăre cu buze de foc, suflet pus în templul de cuvinte,
Scutur crinii din roua lacrimilor în sânul altarului
Din care zeii beau fericirea tainei cosită din dorințe,
Fulgere de flori trec prin unica viziune a pândarului.
Văd cununa iubirii încoronând lumina sufletului meu,
Cu ea șlefuiesc rime și epitete, în poezie prelinse,
Așez cuvintele pe buzele tale, îți stropesc inima cu mir,
Cu ea mă dezlipesc de pământ și mă ung cu aripi de vise.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre cuvinte
- poezii despre aripi
- poezii despre viziune
- poezii despre visare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.