Inima ameţită de iubire

Inima ameţită de dorinţă
Încă, mai bea din pocalul iubirii,
Inroşită de arşiţa verii
Fin, trezeşte amorul, cu credinţă.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beau din cerul tău, Lumină!

Încotro, dulce Lumină
Pe o zi atât de senină?
Tragi locomotiva vieţii,
Lină curgi deasupra morţii;
Te adun în întunecat hău,
Însetată beau din cerul tău,
Uscată de arşiţă şi vânt
Muşc din fragedul pământ;
Flăcările iubirii de rubin dorm,
În crinii sânului uniform;
Tu, făptură purpurie,
Roua ta, inima o învie!

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirul pasiunii

Mirul pasiunii

de Liliana ROIBU

Pe pajiştile verzi, sub cer albastru
Săgeata ta m-a nimerit măiastru,
Îţi cânt, frumoasă domniţă-de-seară,
Adu-mi pe buze dulceaţa de vară.

Albatrosul iubirii zboară tăcut,
Dincolo de zări, peste trupuri de lut,
Cu ochii ca marea, în timp nemilos,
Adu-mi bucuria, zâmbindu-mi frumos.

Când ploaia se-aşterne şiroi peste noi,
În inimi dansează fluturii în roi,
Vulcan de sentimente pune sărut,
Adu-mi lava iubirii de început.

Bate vânt de toamnă, domniţă-de-vară,
Rândunica spre zările calde zboară
Şi vinul rămâne călduţ în pahare,
Adu-mi mirul pasiunii hoinare.

Ţipă iubirea prin crivăţul iernii,
În munţii sihaştri, pe la vecernii,
Fulgi cad peste muguri de primăvară,
Adu-mi focul viu, domniţă-de-vară.

poezie de Liliana Roibu din Vol. Inelul cu diamante, I- INIMA ETERNITĂŢII
Adăugat de Liliana Roibu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scânteia eternităţii

Se scaldă codrul de gânduri în roua-legământ,
Umplu cu tine fiecare ungher de cuvânt,
Oglinda sufletului însetat îţi bea reflexia,
Inima uscată de jar îşi deschide cochilia,
Gura cerului suflă cu putere tainica hieroglifă,
Te prăbuşeşti în amnezia vocii de nimfă;
Cascada iubirii îşi revarsă Edenul, plăcut,
Miezul albei nopţi îşi poartă Universul, tăcut,
Vântul sculptează cu degetele în arsul lut
Povestea de argint, ce-şi deapănă ghemul mut,
Se aprinde scânteia în sanctuarul eternităţii,
Plânge miracolul focului în lumina şi torţa vieţii.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele Crucii

Fiinţa noastră geme, înveşmântată în Sângele Crucii,
Astăzi, încă, mai curge pe lemnul suferinţii,
Aburul cald şi mirosul de mir mă înfioară,
Îngerii cântă glorioşi pe corzile inimii-vioară,
Puternic, în turnul ei alb, un clopot se tânguie,
Curg lacrimi din cer, freamătă trupul de gutuie.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă secular peste noi

Plouă secular, peste noi
Cu picături disonante, şiroi,
Primăvara scârţâie din încheieturi,
Nopţile se transformă în răsărituri.

Rafale aurii şi roşii de lumină
Inundă a sufletului grădină;
Păşeşti în lumea ţintată de vise,
Aduni în mănunchi gândiri ucise.

Căldura ta, atinge flacăra mea,
În noi adoarme lin fericirea;
Cu fiecare bătaie din inima ta,
Mă arde pieptul, nu pot respira.

Timpul îşi scutură tăcut nuferii,
Ne îmbrăcăm în nuanţele iubirii,
Paşii se caută în nemărginire
Sub a cerului înălţătoare privire.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi albi

Trec zilele tăcute, rând pe rând...
adie câte-o boare de cuvânt
pe podul inimii, din când în când...
apari, dispari, ca steaua unui mag;
sângerează ochii îngenuncheaţi în prag,
se scurge strălucirea smaraldelor în zare,
în jerbele cu tremur de nestăpânit,
te caut în flori, prin fragedul fir al ierbii,
prin recele izvor ce-adapă cerbii,
prin desişul unde stau la pândă lupii,
prin luminişul unde căprioara-şi plimbă puii;
când totul se trezeşte la o nouă viaţă,
gândesc la clipa când mă iei în braţe
tandru, şoptit, fierbinte de dorinţă...
nu! nu te opri, ieşi din rubiniul gând!
cuibăreşte-mă la pieptul tău puternic,
ascultă-mi inima cum bate năucă
înfulecând din frazele tale de miere;
urcă în privirea mea, de dor pierdută!
cucereşte-mi sufletul, ca pe-o redută!
o noapte şi o zi, uită de lumea mare,
doar noi doi, îmbrăţişaţi în visul sub soare;
o clipă, doar, să-mi furi înrourat, sărutul
şi pot, să mor în fluturi albi, lăsând cuvântul.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

amorul propriu

Amorul propriu este un animal curios care poate dormi chiar şi sub cele mai crunte lovituri, dar se trezeşte, rănit de moarte, la o simplă zgârietură.

definiţie clasică de Alberto Moravia în Frumoasa romană (1947)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia şi maestrul

Ascunsă după perdeaua de nori,
Înveşmântată în a cerului comori,
Cu fulgerul umed din priviri, mă săgeţi,
Pleoapele încinse, tremurânde îngheţi.
Tu, Poezie, cât de strălucitoare eşti!
Inima din rubiniul piept, îmi orbeşti!
Îmbăiat în memoria unui vis alb,
Ochii îmi paralizează pe umăru-ţi dalb.
Gingaşă, sfioasă, unică, magică floare,
Te scurgi din clepsidră, ca o boare,
Îmi strângi aprinsele clipe între gene,
Ca sângele îmi curgi prin albastre vene.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

arşiţa verii -
copiii din fântâna arteziană
râd în cascade

haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

arşiţa verii -
sorbind din berea rece
la taifas sub nuc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna de gânduri

Păşesc pe tărâmul cuiburilor de şoapte,
mă agăţ de frânghiile lumii, în senină noapte,
scriu cu praful de stele în nuanţele universului,
unesc cerul cu pământul în centrul nevăzutului,
mâna domoală, iscusită, prinde sufletul vântului
contemplu printre gene, la puterea cuvântului,
beau cu foc din nesecata fântână de gânduri,
mintea leapădă în pâlcuri, diafanele falduri,
sădesc lăstare în glastra de la fereastra cerului,
ud cu roua ochilor de alge, rădăcinile visului,
feresc tremurând, a iubirii de mătase voaluri,
aprind felinarul, pierdut pe albastrele valuri.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În arşiţa verii

Am fost uitat, copil, în miezul verii,
Neştiutor de viaţă şi-ale ei,
Străin de taina morţii şi-a-nvierii,
De spaimă de-ntuneric sau de zei.

Şi am crescut: copilul cel sălbatic
Zburdând în lumea lui, croindu-şi drum
Prin doar un anotimp, mereu văratic,
C-un miez rămas fierbinte şi acum.

Privirile-mi, sălbatice jivine,
Se-aruncă-n jur cu poftă şi hulpav,
Dar înlemnesc văzându-te pe tine...
Şi redevin copilul cel firav

Ce se apropie, timid, de-o baltă
Şi, cu un răs puternic, zgomotos,
Din inima ce, vesel, îi tresaltă,
Se umple de noroi şi de frumos.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă

Plâng, plâng şi îmi tremură inima.
Simt că se desface ca piersica.
Dar vreau să fie tare ca piatra
Sufletele să le pot ajuta.

Domnul cel de sus îmi spune:
Fii tare, ai credinţă, cât poţi ajută...
Nu-ţi fie teamă, Eu sunt lângă tine
Când ceri, îţi dau putere multă.

poezie de Liliana Ramona Albu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arşiţa verii

Pe asfaltul încins dansând o paparudă.

poezie de Letiţia Iubu din Inscripţii pe un bob de grâu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de orgoliu

m-am născut ca să ofer iubire
dar n-am primit ce-am dăruit
iar îngerii mei se ceartă
şi trag de mine
când în sus când în jos

mă rog să câştige cel alb
deşi cel negru se joacă cu inima mea
ameţită de falsa credinţă din jur

printre impusele tăceri
se ascund viori plângând
la colţul laşităţii

o aripă se desprinde
deşi se mai zbate încă
să mă ocrotească dar...

sângele roşu colorează urmele paşilor pierduţi în nămolul dezamăgirii

acum doar masca urii se hlizeşte peste chipul scăldat în lacrimi de orgoliu

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra iubirii

te scurgi dintr-o dorinţă în altă dorinţă
din timp în răstimp
dintr-un nor, suav, trecător, într-un dor
pe trup curg sărutări
prelinse din buze aprinse
am răvăşit trupul tău în patul celest
pat fierbinte, de amor
în clipe abisale
pluteşti pe aripi de dor
pierdută în mirajul iubirii
te dărui feciorelnic şi pură întâiului sărut
inima bate
tic-tac
ce pot să fac
decât să prind, să te cuprind
în braţe suave, line
arzi în iubire, arzi de iubire
eşti flacără vie a luminii
te zbaţi uşor, fermecător, în braţe de alint
păşim apoi în altarul iubirii
să-ţi pun pe deget
inelul etern al nemuririi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dorinţă...

O singură dorinţă aş avea
să treacă uşor iarna adâncă şi grea,
să văd din nou amurgul verii,
şi ochii să-i închid uşor în umbra tăcerii.
Că aşa sunt eu nu mai am răbdarea,
vreau să văd cum e asfinţită zarea.
Voi sta întinsă sub ram nemişcată,
ca o sculptură cu o figură unicată.
O singură dorinţă aş mai vrea,
dorul de tine să-mi ia durerea,
să tremur sub frunze că nu te găsesc,
şi cu putere o piatră s-arunc, e tot ce-mi doresc.

poezie de Eugenia Calancea (13 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă în arşiţa verii vrei să te răcoreşti, plantează un pom.

Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

arşiţa verii -
mă irită să-mi aud
soţia tăcând

haiku de Sumitaku Kenshin, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În arşiţa iubirii

scurt e timpul, lung e gândul
tu taci, pe câmpuri pastelate cu maci
sărut femeia cu buzele sufletului în arşiţa iubirii
foc cu foc
un rug aprins
joc sideral
fără timp, fără hotar
joc ireal
sunt marea ce îţi mângâie trupul
sunt valul ce vine la mal
sunt sărutul final
şi te iubesc adânc sub ape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!