E-o liniște ca-n cer
E-o liniște ca-n cer în fiecare:
din lacrimi nevărsate se-ntrupează
o moarte adormită, dar și trează -
ea-i pretutindeni; noi... care pe care!
Din rădăcini tot răul ni-l retează -
e-o stare tălmăcită în răbdare,
și-aruncă dintr-o simplă încordare
priviri de foc în care ne botează.
Și ritmul inimii, o melodie
ce-i ascultată noaptea în surdină,
răsună ca un tril în colivie
sau ca un urlet la o lună plină,
ce se topește și apoi învie
să ne îmbrace moartea în lumină.
sonet de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre încordare
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre ritm
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre lună plină
- poezii despre lumină
Citate similare
Iepurească
Era lună plină și liniște,
banale și plictisitoare discuții
despre o moarte
care îmi părea frumoasă
și chiar așa era,
pentru că înșelase asimetria,
așa cum eu pe tine
cu un iepure,
primul dintre toți iepurii
pe care i-am întîlnit
mort și viteaz,
umbla cu pușca după vînător
și era grozav în convingerea lui
că mai trăiește,
dar tragedia acestei întîmplări,
nu a fost un iepure sau
o simplă moarte -
ci liniștea,
căci era lună plină și liniște,
liniștea aceea
care îți fură pepenii din grădină
și hoțul îți place.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iepuri, poezii despre viață, poezii despre tragedie, poezii despre frumusețe sau poezii despre Lună
Lacrimi înghețate
E-o liniște de care Luna plină
se-ntreabă: "Sunt eu, oare, vinovată?"
și pune-o sărutare apăsată
pe-o noapte ce se-mbată de lumină.
Se-adună, parcă, urletele-n vaier,
iar pașii umbrelor se pierd în ceață
vibrând în inimile ce îngheață
pe sunete cuprinse-n negru caier.
E noaptea-n care haita se adună
cu ochi strălucitori, dorindu-și sânge,
cu-o lăcomie care poate-nfrânge
voința unor alți copii de lună
în ochii cărora timpul se frânge
în noaptea-n care Luna plină... plânge.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gheață, poezii despre vinovăție, poezii despre sărut, poezii despre sânge, poezii despre sunet, poezii despre plâns sau poezii despre negru
E-o tristețe
E-o tristețe în gânduri
E-o tristețe de toamnă
E-o tristețe în lacrimi
Când din inimi răstoarnă.
E-o tristețe-n apusuri
Când în nopți nu sunt vise
E-o tristețe în soare
Când culoarea dispare.
E-o tristețe în vreme
Când fugim fără noimă
E-o tristețe în viață
Frica neavând formă
Și închei cu tristețe
Într-o zi cu mult soare
Neuitându-ne-n urmă
Unde dragostea moare.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre gânduri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
E Ea
[iubirea]
Nu e soție, nici monahie,
Nici ciocârlie, nici păpădie.
E-o simplă bucurie
și e (cred) din a ei copilărie
și când e tristă-i veselie.
E castă, e tăcută,
E înțeleaptă când cuvântă
E o copilă demnă și plăcută
E una rară aici sub soare
E-o frumusețe-ncântătoare.
E simplă fata, e minunată.
E cea mai simplă fată.
E cea mai simplă minune
e-o simplă de a Ta minune
pe care-o pot striga pe nume.
poezie de Lucian Puiu Bobu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre tăcere
- poezii despre superlative
- poezii despre soție
- poezii despre căsătorie
- poezii despre bucurie
- poezii despre Soare
De n-aș zâmbi...
De n-aș zâmbi, aș fi o anonimă,
Aș fi o mască rece, orice-aș face,
Dar eu zâmbesc, iar viața e sublimă
Și-n inimi pun doar dragoste și pace.
Un zâmbet cald e sabia ce taie
Durerea, frica, răul și tristețea,
E cheia care-aprinde o văpaie
Și-n ochii reci aduce frumusețea.
De n-aș zâmbi aș fi fântână seacă,
Aș fi un cer cu nori și-aș fi furtună,
Dar eu zâmbesc și uraganul pleacă
Și-ți pune-n suflet sori și vreme bună.
Un zâmbet pune-n inimi curcubeul,
E-o luminiță-aprinsă în fereastră,
E zarea-n care se topește greul
Și liliacul proaspăt dintr-o glastră.
De n-aș zâmbi aș fi o stâncă stearpă,
Ce-și poartă printre nori singurătatea,
Dar eu zâmbesc și-n vorbe port o harpă,
Ce-și cântă în surdină bunătatea.
Un zâmbet nu-i o cauză pierdută,
Chiar dacă lumea e un val de lacrimi,
E arma care urcă pe redută
Victoria iubirii dintre patimi.
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre victorie, poezii despre uragane, poezii despre suflet, poezii despre stânci sau poezii despre singurătate
Nume pre... nedestinat
Trăim captivi de sine,
Nici chip n-am comandat...
Suntem pasaj predestinat!
Alegem doar ce-i rău... de ce e bine.
Ne naștem în alți ani,
Nu cei voiți de noi...
Putem fi unul, sau, sunt doi.
Putem sta în oraș ales, dar tot... țărani.
Nu suntem întrebați...
Să fim... băiat sau fată?
Ieșim, nepregătiți... deodată.
Nu noi alegem ce s-avem și să fim... frați.
Iubim, apoi albastru...
Dar nu ne-alegem ochi.;
Ursita-i simplu... un deochi.
Alegem de-a cădea, sau să zburăm... măiastru.
La piele avem culoare,
N-am stabilit-o noi!
Așa ne vom întoarce-n lumea de apoi;
Doar suflet, negrul alb alege... și onoare!
IQ avem genomic
ADN-eu unicat...
E testul de inteligent, sau de păcat...
Rămâne a fi un complicat, sau... ergonomic.
Răspundem "tic", la nume
Ce-i pus aleatoriu
Și crezi, că el te va crea notoriu;
Îți construiești în jur, un fals... renume.
E-o șansă drum de asfalt;
E vale, plat sau deal...
Muncești, crezând în ideal,
Dar alții hotărăsc, nu tu... cât este de înalt.
Nici țara nu-i a ta,
E-o simplă întâmplare;
E-același loc din vremuri seculare...
E loc de rădăcini... de ele nu te poți îndepărta.
Există un singur cert...
Căci sigur vei pleca!
Nici data, nu o poți determina...
Decât de hotărăști tu singur... sau cu un expert!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre țărani, poezii despre înălțime, poezii despre zbor, poezii despre văi sau poezii despre sat
Calea viselor
E-o umbră ce se leagănă de parcă
ar vrea, hipnotizat, să plec departe,
iar sufletul să nu se mai întoarcă
din lumi ce nu-s nici vii, nu sunt nici moarte.
Ascult imboldul inimii ce saltă
domol, în ritmul unei vechi pendule,
în intervale-n care nu tresaltă
când sângele încearcă noi formule.
Pornesc din întuneric spre lumina
ce-mi strigă o chemare dinspre Lună
prin raze ce descoperă cortina
ce două lumi încearcă să opună:
O lume-n care totul se măsoară
în timpul care trece iluzoriu,
și alta,-n care-am fost de prima oară,
eternă, infinită, purgatoriu.
Aleg un drum ce pare o cărare
spre poarta ce-mi apare larg deschisă
spre lumea veche, calea salvatoare
pe care doar iubirea e admisă.
Și merg... și merg... un suflet ce se pierde
în raza de lumină care vine
cu zorii ce-ndrăznesc să îmi dezmierde
un vis neterminat, întors în mine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre salvare
Lună nouă, lună nouă
Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive și când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.
Către mine tinzi podețe
Moleșite de blândețe...
Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.
Lună nouă, lună plină,
Nopțile n-au nicio vină!
Se aruncă peste mine
Cu tot cerul în buline...
Smulge-mă pană cu pană
Și întinde-mi o capcană,
Care să mă-mbrace viu
Cu un sânge auriu,
După care poți să mori
Și să mă ivești din zori.
Lună plină, lună nouă,
Să mă plângă toți în rouă!
De la ultimul pătrar,
Să mă-ntindă pe altar
Noaptea care ți-e stăpână,
Noaptea care mi-e bătrână.
Luna tace,
Luna vrea
Să mă tulbure ca ea.
Luna curge,
Luna-i sus
Și eu tocmai la Apus.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre virginitate sau poezii despre sprâncene
Suspin
În noaptea, când luna e plină
Pânză de păianjen Țes în lumină,
Cu fiecare tăcere
De gând,
Cu fiecare lacrimă
Curgând.
Când liniștea e deplină
Țes fuioare
Din aripi de lună.
Suflet-mi suspină
Când gândul fuge,
Se așează
Pe raze de lună.
poezie de Netty Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păianjeni sau poezii despre aripi
Luna
În nopți sclipește Luna
Pe Cer se aprinde noaptea
Înalță-te la Ceruri
Învingând și moartea.
Răsfață-te-n putere
Din umilință învie
Creând din moarte viața
Supusă la magie.
Crează-te din gânduri
Nu simțuri pământești!
Învinge-n tine noaptea
Lumina s-o primești.
Și dacă vrei vreodată
Să simți că ai existat
Întreabă, Luna, noaptea:
Cine sunt eu de fapt?
Și un răspuns de-ndată
S-a prins în tine acum
Tot ce a fost odată
Tu vei afla de-acum.
Se ascunde în ziuă Luna
Lumina nu o vedem,
Doar când se lasă noaptea
Și stelele pe Cer.
Deschide-ți Cerul Lună
Transformă noaptea-n zi
Zeii îți dau lumina
Prin stele mii și mii.
Și dacă ar fi vreodată
Să cânt la geamul meu
E pentru tine Lună
Ți-aprind lumina eu.
poezie de Nicoleta Petre (28 octombrie 2019)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre simțuri sau poezii despre existență
Oază în lumină
Acolo, sus, e-o oază de lumină,
Pe scena ninsă-n flori de reflectoare,
Și-n umbra nopții unui vis de soare
Răsare în splendoare o regină.
Ea-i sus, de tot, iubire și instanță...
Aplaudată-n lumea ei de-o clipă,
Iar inima-i cortina-i o ridică
Pe munți de trudă, visuri și speranță.
... Artistă, dansatoare și femeie,
Parfum, sinceritate, frumusețe,
Candoare, bogăție și noblețe
Dar, mai presus de toate, o Idee.
Firavă, ca un fum de lumânare,
Ea suie Everestul din iubire
Și sparge-n ghețuri clipa de uimire
Ce-aduce-n viață stropul de-ncântare.
Pe scenă-i o persoană specială,
Ce crește-n noi frumosul din cuvinte
Și duce gândul lumii înainte
Pe-aleile cu vise lungi de-o seară.
Dar și pe stradă-i tot strălucitoare,
Căci lumea tot acolo, sus, o știe
Și nu-i acceptă șansa ca să fie
Un simplu om, o simplă trecătoare.
Respectul, dorul, frica, răzbunarea...
Prin ea se leagă cerul cu pământul,
Și gândul, cu păcatul și cuvântul,
Iar ura cu-mpăcarea și uitarea.
Ea poate fi de toate, dintr-odată,
Prințesă, cerșetoare sau vedetă,
Vulgară, arțăgoasă sau cochetă...
Și-n toate astea-i, Doamne, minunată.
Dar orice-ar fi, acolo, sus, pe scenă,
Ea-i totdeauna-n lume o aleasă,
Prin ea ne facem zarea mai frumoasă,
Uitând o clipă viața noastră ternă.
Ea-i, poate, forma pură de femeie...
Acolo, sus, în arca-nțelepciunii,
In rostul ei de-a fi, în văzul lumii,
O viață, o speranță, o Idee.
Ea-i totdeauna-n scenă o regină,
Ucisă și-înviată-n reflectoare,
O clipă dintr-o veșnică-înălțare
Din dorul nostru sacru de lumină.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre uitare, poezii despre sinceritate, poezii despre seară, poezii despre respect sau poezii despre oaze
Rondelul lunii
Deși pe cer e-aceeași lună -
Dar unde e cea de-altădată?
Minciuna vieții ce mă-mbată -
E azi o altfel de minciună.
Ca și atunci, duios răsună
Cavale-n noaptea înstelată,
Și-n cer zâmbește-aceeași lună -
Dar unde e cea de-altădată?
A ei lumină argintată
Cu roze albe mă-ncunună,
Și cântă tot pe vechea strună,
Dar pentru mine e schimbată,
Deși pe cer e-aceeași lună.
rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre trandafiri, poezii despre schimbare, poezii despre roz sau poezii despre prezent
În care din noi?
În care din noi
S-a sfârșit primăvara
În care din noi,
Frunzele au căzut?
Mă-ntreb ades când văd
Trecătorii pe stradă
Mult prea grăbiți
Pentr-un rol efemer!
În care din noi,
S-a închis o fereastră
În care din noi
Nu mai râde-un copil?
Unde s-au dus acum
Amintirile noastre
De ce uităm să fim
Fericiți pe pământ?
În care din noi,
Primii fulgi de zăpadă
În care din noi
Au căzut lăcrimând
Povestea te și-a mea
E-o poveste banală
Jucăm un rol, și-atât
Pe o scenă de lut!
În care din noi...
poezie de Stefan Băiatu (19 octombrie 2005)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sfârșit, poezii despre primăvară, poezii despre lut, poezii despre frunze, poezii despre fericire, poezii despre căderea frunzelor sau poezii despre amintiri
Nu trebuia să mă întoc să văd cine era - era o voce pe care aș fi recunoscut-o oriunde - aș fi recunoscut-o și i-aș fi răspuns indiferent dacă eram trează sau adormită... sau chiar moartă, pariez. Vocea pentru care aș trece prin foc, sau, mai puțin dramatic, aș trece prin bălți în fiecare zi, prin ploaia rece și neîncetată.
Stephenie Meyer în Lună nouă
Adăugat de lala
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre voce, citate despre somn, citate despre ploaie, citate despre moarte sau citate despre foc
Reînviere
În orice ochi e-o adâncime
și-n orice frunză e o toamnă
și nu e loc trasat de urme
care uscat nu mai emană
Din rădăcini din nou urmează
trunchiuri de lemn și de verdeață
Pământul unic recreează
din moarte semnele de viață
Albul e pur de transparență
și negrul pur îl încadrează,
uimită Luna resemnată
zâmbește și se deplasează
Lumina plină de visare
și colorând umbrele nopții,
în fuga ei din mândrul Soare
renaște sensul dimineții
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie
Bătrân de-atâta lună
Am scris în tinerețea mea nebună,
Ceva ce se întâmplă-abia acum,
Că voi ieși pe cel din urmă drum,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Era făcut din calcar și furtună
Orașu-n care am visat să fug,
Purtând în păr cenușa mea de rug,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Vai, podurile peste râu răsună,
De-atâta alb halucinant din cer,
Și simt că mă topesc în ierbi și pier,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Și noaptea mea cu moartea mă cunună,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre tinerețe, poezii despre râuri, poezii despre păr sau poezii despre poduri
Am căzut din cei în ce-i...
Am căzut din cei în ce-i...
Și m-ai îndrumat pe loc,
Între noi este tăcere,
Dar în fond suntem în joc.
Tu la capăt de lumină,
Eu de întuneric stors
Din durerile din suflet
Și din măduva de os.
Nu mai judec clipa-n care
M-ai ținut în lacrimi grele,
Despărțindu-te de mine
Ai prins înălțimi de stele.
Mă privești din cerul nalt,
Te admir de pe pământ,
Am căzut din cei în ce-i...
Lipsa-n care mă frământ!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre durere sau poezii despre admirație
Turnură
E-o glumă cam cât toată glia
că nu l-a înșelat soția,
dar tot mai strașnică-ar fi poanta
să fi făcut-o cu amanta.
epigramă de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe epigrame despre umor, epigrame despre soție, epigrame despre căsătorie, epigrame despre amantă sau epigrame despre adulter
În fiecare lucru te caut
În fiecare poem mor câte un pic de dragul tău,
când scriu, mă trec cruci de jar
și cerul începe a mă ustura sub pleoape,
simt picioare de sfinți, trecându-mi prin ochi
apăsând-i până la lacrimi,
dar eu nu mă opresc
până nu storc din cuvinte toată viața.
În fiecare piatră te caut cu dalta sufletului
și te cioplesc până îți simt zâmbetul că se zbate,
la fel ca pasărea din colivie, flămândă de cer,
apoi te pipăi cu toate simțurile
ca și când aș sărută degetele lui Dumnezeu
în care stau atârnată...
În fiecare durere mă sprijin de tine
și tot ce sunt mă transform
într-o pâine fierbinte, din care aș vrea
să rupă îngerii în fiecare dimineața,
să înfloresc la fiecare înghițitură a lor,
fluturând in tine rochia de mireasă a cărnii mele.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre rochii
Eminescu
Pe lângă plopii fără soț,
Când trec e-o liniște deplină,
Pe boltă, ghemuită boț,
Abia lucește, luna plină.
O stea dintr-un vârtej de foc,
Trimite lacrimi spre pământ,
Milioane-apoi se leagă-n joc,
Cuprinse de un farmec sfânt.
În gândul meu pătrunde-o rază,
Iar ochii mei spre ceruri suie,
Pădurea fermecată lăcrimează,
Mi-l amintesc; a fost, și-acuma nu e.
Sub mângâieri luceferiene lacul plânge,
Trece o lebădă duios plutind pe ape,
În noapte, luna sa-mbrăcat în sânge,
Freamăt de codru se aude tot mai des, tot mai aproape.
Seara pe deal, la foc doinesc păstorii,
Un bade spune o poveste,
Iar noi acum, în preajma sărbătorii,
Gândim la cel ce-a fost și nu mai este.
"Cobori în jos" răsună iarăși în ecou,
Scrisori după scrisori trimitem către tine,
Azi ești al României drag erou,
Luceafăr blând din zările senine.
poezie de Marius Alexandru (14 ianuarie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre sărbători, poezii despre soț, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?