Mai vine-o cobiliţă

Mai vin prin vremi cu cobiliţa,
Aşa cum pare închipuirea
Străbat şi satul şi uliţa,
Şi numai zâmbet li-e privirea.
A făcut zece cruci pioase,
Pe la troiţe şi răscruce
Şi-n suflet înc-o rugă-şi coase
Uitării, treptele să-i urce.
Mai vin şi apa lor e rece
Şi-un pic de sare de la lacrimi
Prin amintirea noastră trece
Şi mai dezbracă dintre patimi
Ooo! Ce curate straie poartă!
Frecate-n mâini pe la izvoare,
Cosiţa fetelor, legată
Şi împletită prin fuioare.
Mai ştiţi ce-nseamnă şezători?
Ce gust-au poamele uscate?
Ce glume, şoapte şi fiori
Furiş, cu teamă aruncate!
Mai vin din alte vremi măiestre,
La poarta zilelor de azi,
Mai lasă semne sub ferestre
Şi cântă jalea sus în brazi.
Şi duc pe umeri cobiliţe
Să care obiceiu-n rai
Ieşiţi copile pe uliţe,
S-aud-al vieţii sfinte grai
Mai cristalin era izvorul,
În pumnii veacului trecut
Mai domolit era şi dorul
Iar deznădejdea chipul rupt
Că din puţinul vieţii lor,
Ştiau oricui să dăruiască
Din bobul dragostei cu spor,
Creştea credinţa omenească
Şi mai vin azi pe la răscruci,
Din alte lumi, fecioarele
În curtea casei cu uluci,
Să verse iar urcioarele
Pe chipuri dragi, înflor surâsuri
Şi pe uliţă stau feciorii,
Curând, curând, pe la apusuri
Dau iama-n hora şezătorii!

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternul nopţilor

La fereastră, vin buluc, visele din lumi sihastre,
Biciuind cu nostalgie, toate gândurile noastre
Şi-n arpegii lăcrimoase, fulgerul loveşte fulger,
Lângă tâmplele iubirii, picuri de-aşteptare-mi sânger.

Timpul, parcă-ncremeneşte suspendat de nori şi vânt,
Printre stropii pribegiei şi eu vis şi ploaie sunt
Ce-o să-ţi bată în ferestre, lăcrimare repezită
Din adâncuri, fiara clipei, din blestem va fi trezită.

Şi voi picura etern, peste lume, nopţi şi gând,
Tu, aşteaptă-mă-n odaie, de iubire fremătând
Pe-aşternuturi de mătase, dorul meu să odihnească
Niciun murmur, nicio şoaptă, de trecut să amintească.

La fereastră, vin vrăjite, iele, zâne, ursitori,
Şi petrec în dans nebun, până când se pierd-n zori
Mie-mi pare că-s aievea şi mă las în lumea lor
Pic cu pic, se-adună-n suflet, alte picături de dor.

Şi se fac lacuri adânci, mai în fiecare noapte,
O dorinţă, neîmplinită, cu pricepere să înoate
Şi cu braţele deschise, mai culeg eternitatea,
Visele, doar visele, îşi aduc supuse partea.

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin de-mi cântă Radu Leşe

Curge neaua comănac
Dintr-o sită nevăzută
Şi deodată împrumută
Totul, straie de bumbac

Dar sub aşternut, ce cald!
Ce mi-aş mai dori în plus
Că pe unde-am fost eu, nu-s
Gheizere ca să mă scald?!

Ghemuit ca un covrig
Pun pe mine zece pături
Ca să nu ies în o-mături
Şi să nu tremur de frig

Zori de ziuă vin să cadă
Prin perdeaua albă, lipsă
Ăsta e doar un tertip să
Mai amân ieşirea la corvoadă

Mi s-au aburit pereţii
Cu adânci păreri de rău
Cred c-am fost un mare nătărău
Pe toate drumurile vieţii!

Parcă-aveam mai multe lemne
Pentru când avea să cearnă
Cu tristeţe peste iarnă
Şi atâtea alte semne

Cercetez şopronul gol
Vreascuri, câteva găteje
Vin de-mi cântă Radu Leşe
Şi-ţi dau ultimul meu pol!

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin iubirile...

Vin iubirile ca bruma şi se lasă peste toate,
Strălucesc pe-a noastră cale, numai noi nu le vedem,
Căutăm sclipiri de aur chiar de ştim că nu se poate
Şi ne supărăm degeaba când dorim şi nu le-avem!

Vin iubirile ca ploaia cea călduţă şi de vară
Răcorind smaraldul vieţii, însă noi mereu fugim,
Ne e teamă, cred, de ploaie, însă ploaia vieţi-i rară,
Ea ar vrea să ne cuprindă, însă noi ne-adăpostim!

Vin iubirile ca ziua după nopţi de întristare,
Însă noi, fugind de noapte, ziua n-o putem zări,
Ne dorim s-avem de toate, chiar de ştim că-s trecătoare
Însă ne dorim prea multe, şi n-avem cum le trăi!

Vin iubirile prin iarnă, şi prin toamne, şi prin veri,
Şi prin primăveri cu floare ce se scutură apoi,
Fiecare are-o clipă până-n soare, de prin ieri
Şi de n-o primim în suflet nu mai trece pe la noi!

Vin iubirile ca viaţa, cu un răsărit şi-apus
Şi ne stau cu drag în cale, poate, poate le-om vedea,
Dar mândria ne orbeşte, şi privim mereu prea sus...
Îşi iau zborul spre departe... Nu mai vin... nu le chema!

poezie de Lili Şipoteanu (15 noiembrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

La noi sunt codri verzi de brad
Şi câmpuri de mătasă;
La noi atâţia fluturi sunt,
Şi-atâta jale-n casă.
Privighetori din alte ţări
Vin doina să ne-asculte;
La noi sunt cântece şi flori
Şi lacrimi multe, multe...

Pe boltă, sus, e mai aprins,
La noi, bătrânul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi răsare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desişuri,
Şi jale duce Murăşul,
Şi duc tustrele Crişuri.

La noi nevestele plângând
Sporesc pe fus fuiorul,
Şi-mbrăţişându-şi jalea plâng
Şi tata, şi feciorul.
Sub cerul nostru-nduioşat
E mai domoală hora,
Căci cântecele noastre plâng
În ochii tuturora.

Şi fluturii sunt mai sfioşi
Când zboară-n zări albastre,
Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre.
Iar codrii ce-nfrăţiţi cu noi
Îşi înfioară sânul
Spun că din lacrimi e-mpletit
Şi Oltul, biet, bătrânul...

Avem un vis neîmplinit,
Copil al suferinţii,
De jalea lui ne-am răposat
Şi moşii, şi părinţii...
Din vremi uitate, de demult,
Gemând de grele patimi,
Deşertăciunea unui vis
Noi o stropim cu lacrimi...

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile se duc

Zile se duc si vin, pe drumul lor,
Prind aripi de vis, aripi de dor,
Zile se duc si vin, dar nu mai eşti,
De ce ai rămas sa ratacesti?

Floarea zâmbetului pierdută ieri,
Tu, suflete, iar şi iar mi-o ceri,
Floarea zâmbetului azi s-a uscat,
Roua pe gene mi-a picurat.

Cerul prea senin s-a înnegurat,
Ca printr-un vis trist, tu ai plecat,
Văzduhul a plâns în a ta urmă
Prin doi ochi înceţoşaţi de brumă.

Zile se duc şi vin ca vis antic,
Astăzi nu a mai rămas nimic,
Zile se duc şi vin, fericirea
Lăsând-o din nou în urma mea.

Azi, iubite, ia şi veşnicia,
Prinde în buchet bucuria,
Lasă-mi numai tăcerea şi atât...
O voi păstra în timp, văd eu cât.

Lasă-mi în urmă un gând pierdut,
Spre un ţărm depărtat, neştiut,
Un gând frumos, bun, fraged, curat,
Pentru un înger care m-a uitat.

poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi, lângă mine, am rămas doar eu

Mai pot copile, azi, să te mai chem
Şi tu mai poţi răspunde la chemare.
Cu fiecare zi, mai mult mă tem...
Să-i dau răspuns tăcerii, la-ntrebare.

Mai pot copile, azi, să te privesc,
În ochii mei mai picură lumină,
Dar pozele prin care te găsesc,
Nu ştiu, cum dorul mamei se alină.

Tu nu ai timp şi nici nu înţelegi...
Să fii bătrân şi doar cu amintirea,
În câte zile... câte nopţi întregi,
Doar golul îţi acoperă privirea.

Atâta gol m-apasă şi doboară...
Şi parcă m-a uitat şi Dumnezeu,
Prin tot pustiul care mă-nconjoară,
Azi, lângă mine, am rămas doar eu.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La degetul inelar: Calea Vieţii

Se făcea că mor şi de aceea
am mormăit la tine-n zilele din urmă.

Se făcea că dor mi-era de tine
iar tu erai pe nicăieri – nu-mi ceri...

Dar se făcea că m-a salvat o zână blondă
cu plete încâlcite-n ziua ieri...

Se face-acum de zorii dimineţii –
ziua de azi doar n-o fi Calea Vieţii?

Se face că mi-e dragă iară ceaţa
ce stă pe ochi aşa cum o ragletă –

eu nu mai văd, eu nu mai ţin aproape
eu nu mai văd, eu nu mai vin curând!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-ntreba...

Nu te-ntreba de ce vin norii,
Nu te-ntreba de ce te strig.
E iarnă azi şi-n largul zării
Se rup fâşii de vânt, de frig!

Ce tristă-i zarea! Frunze ning...

Azi, picuri reci lovesc des pleoapa,
Iar ochii-mi se închid, apoi,
Unesc o lacrimă cu apa
Şi pasu-mi este mai greoi.

Ce tristă-i zarea, ca şi noi...

Copacii au rămas stingheri...
Cheamă prin ram privirea mea.
Dansează-n gol. Parcă mai ieri,
Prin frunze, dorul mi-l şoptea.

Ce tristă-i zarea, ea te vrea...

Nu te-ntreba de ce vin norii,
Nu te-ntreba de ce te strig...
E iarnă azi şi-n largul zării
Se rup fâşii de vânt, de frig...

poezie de Vera Crăciun din Pe valuri de albastru (iulie 2014)
Adăugat de Vera Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citirea pune pe orice om în legătură cu atâţia de aiurea şi din alte vremi şi ea dă putinţa să stea de vorbă oricine şi cu minţile cele mai înalte şi cu sufletele cele mai calde ce au trecut pe pământ, lăsând urme care nu se vor şterge uşor. E o şezătoare veşnică la care te îmbie cei mai meşteri vorbitori şi cugetătorii cei mai adânci. E o minune că, şi morţi cum sunt unii de atâta vreme, poate vorbi cineva cu dânşii şi acuma, ba încă fără nimic din sfiala de care, ei fiind vii, am fi cuprinşi. Iar, dintre cei ce sunt în viaţă, numai prin cartea lor uşa li-e veşnic deschisă pentru oricine le-ar răsări în prag. Glasuri care nu se aud în afară, dar care, cum petreci rândurile cu ochii, răsună în adâncul fiinţei tale înseşi.

citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra şi lumânarea

Stau în taverna veche şi tăcută
Şi dau pe gât suavul, roşul vin
Gândindu-mă la dragostea pierdută;
Ridic paharul... pentru ea închin!

Pe masă e aprins-o lumânare;
Încep să o privesc şi să suspin...
Iar flacăra ei vie îmi ogoaie
Rănitu-mi suflet... prea-scăldat în vin.

Văd flacăra cum tandru-o mistuieşte
Cu mângâieri fierbinţi, dogorâtoare
Şi-n ochii minţii văd cum... creşte, creşte
Iubirea dintre ea... şi lumânare.

De dragul flăcării, chiar se topeşte-ncet;
Iar lacrimi mari de ceară se prăvale,
Şi se preling pe trupu-i încă zvelt
Sub mângâierea caldă, arzătoare.

Privesc la lumânarea ce stă dreaptă;
O văd cum lăcrimează: pic... cu pic;
Ceva o doare! Parc-aud o şoaptă:
,, Ea îmi dă totul! Eu... nu-i dau nimic! "

Sărmană şi plăpândă lumânare!
Observ încet, încet, cum te topeşti;
Simt sufletu-ţi de ceară cum te doare
Că nu-i poţi arăta... cât o iubeşti!

Mai duc la gură un pocal cu vin...
Şi strig nebun:,,-Nu-i dragoste mai mare... "
Mă prăbuşesc; apoi, continui lin:
,,... ca între-o flacără şi-o biată lumânare".

Deodat' un gând în minte-mi încolţeşte;
Privesc atent la jocul dragostei...
Şi mă întreb:,, -Dar flacăra-o iubeşte?... "
,,... sau doar... trăieşte din iubirea ei? "

Ori ei, puţin îi pasă că iubirea,
Pe care focul arzător i-o poartă,
Îi va aduce în curând... pieirea;
Trăieşte doar... să fie adorată!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Şi azi mai trec
pe unde ai trecut şi tu,
iar pietrele-mi zâmbesc
în felul lor mai rece,
privesc spre cer,
fereastra e deschisă
şi simt cum toată-s ramuri-
din lacrimi înfloresc!

Şi azi mai scriu
cu mâna ta de iarbă,
cuvintele au chip de înger:
nu mai dor,
nu mai plâng,
nu mai fulgeră...
Totul e atât de viu!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tratat despre... vin

Vin la vin şi se îmbată
Când devin în grup o fiară
Iau şi beau de o fac lată
Când nu-i vin ei vin şi iară...

Vin la birt şi vin la masă
Are vin de dat din cană
Vinde celor ce acasă
Nu au vin, deci vin la... nană

Vinde vin pus în ulcioare
Însă uite cum stă treaba...
Numai vin, fără mâncare?
Nu mai vin că vin degeaba...

Vinde şi vin de surcele
E un chin să-l bei, da... lasă
Mă închin, revin la cele
Ce vând vin ca vin de masă...

Are-n beci, da-n veci nu scoate
Vin de leac, aceeaşi nană
Dar nu-l vinde că socoate
Că e vin de pus la rană...

Vezi ce ne vinde vecine?
Vinde vin, de vină-i cine?...

poezie de Gheorghe Gurău (2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi nu mai bea vin David cel Divin,
Deşi se-aude-afară-ndemn: "Vin! Vin!"
Cât cântă privighetoarea-n Roze,
Să beau Vin Roşu vreau... şi să închin.

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crima frumoasă

A sta două mese la un om
fiecare cu un scaun în faţă
şi ultimele tramvaie din buzunar
să le bea biletele.
*
Iată! Se paraşutează
elevii din spaţiu
vin cu inelele lui Saturn
la gât
vin cu flori de meteoriţi
prăbuşiţi
vin cu aer pe zâmbet de vid.
Vin!
Vin din mame burţi
Vin din case curţi
Vin din beciuri vin
de pământ se ţin
vin se duc iar vin
Dumnezeu e plin!
*
Noaptea când doarme ziua în cortul cu textură
de apă se aud păsările cum fredonează
din ciocul pământului un soi de băutură
de amiază.
*
A sta doi oameni la o masă
e o crimă
frumoasă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

Un glas porneşte din lăuntrul meu,
ecoul se întoarce peste gânduri
din spectrul rupt al unui curcubeu
rămas din vară priponit în prunduri.
Izvorul nu mai curge pe sub prund
dar curcubeul din pripon ascultă
cuvinte vagi în care se ascund
păreri de rău întoarse dintr-o luptă.

Din glasul renăscut aşa târziu
mai vin si-acum silabe încărcate
cu amintiri din care nu mai ştiu
unde-au plecat iubirile trădate.
Mă-ntorc grăbit cu dorul în trecut
prin vechi uitări aduse într-o seară
de vântul reîntors mai abătut
din marginile unei nopţi de vară.

Şi dintr-odată parcă le zăresc
desprinse din văzduh, neconsolate,
în inimă aş vrea să le primesc,
cu un sărut să le împac pe toate.
Dar timpul parcă m-a înlănţuit,
iar ele mi se par tot mai ostile,
în cercul lor mă strâng necontenit
şi îmi cobesc cu bocet de sibile.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea să fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierdută:
Înţelegînd al vieţii rost,
Aş vrea să fiu străjer în post,
Şi chiar plătind al jertfei cost,
Eu să rămîn în luptă.
Aş vrea să fiu ce n-am fost ieri
Şi nicicînd înainte:
Prin lumea plină de plăceri,
Să fiu aşa cum Tu îmi ceri:
Să nu m-abat spre nicăieri
Din drumul vieţii sfinte.

Aş vrea să fiu ce alţii nu-s
Şi nici nu vor să fie:
Mergînd prin viaţă spre apus,
Să nu mă las de valuri dus,
Şi să mă 'nalţ mereu mai sus,
Din timp spre veşnicie.

Aproape-aş vrea să fiu oricînd
De cei ce trec prin lume
Sub greul crucii suspinînd,
Dar şi de cei căzuţi din rînd,
Rămaşi în urmă, sîngerînd,
Răniţi fără de nume.

Aş vrea să fiu un simplu glas
Care să strige-ntruna,
Că din al mîntuirii ceas
Secunde doar au mai rămas.
Iar cei de azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.

Aş vrea să fiu acel argat
La care El să-i spună
Cînd Se va-ntoarce ca-Mpărat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanţi ce mi-i i-a dat:
"O, bine, slugă bună!"

Şi aş mai vrea să fiu ceva:
O rază lucitoare!
Şi strălucind în lumea rea,
Să duc lumină undeva,
Să încălzesc pe cineva,
Şi să mă-ntorc în soare.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

Ne-am adunat în curtea casei părinteşti,
cei cinci fraţi împrăştiaţi prin lume,
satul ni se pare, acum, străin,
nu mai ştim pe nimeni după nume...

Casa părintească este tristă,
numai Luna-n cer o luminează,
singura ce-i este credinciosă
şi de zeci de ani o tot veghează...

Dadeşul ne spune iar poveşti,
nu mai regăsim copilăria,
fără mama şi fără de tata,
nu este completă bucuria...

Nucul îşi mai flutură câteva frunze,
prunii din livadă s-au uscat,
numai dudul negru de la poartă,
ne dă dude bune de mâncat...

Suntem toţi la margine de viaţă,
cum putem să fim mai optimişti?
Azi plecăm, închidem iarăşi poarta
şi în suflet suntem tot mai trişti...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din spuza toamnei

când chipul îşi pune masca de hilar
reavănul mormânt caută culcuş
în chemarea lutului primar

stau tolănit pe margine de univers
rezemat dezinvolt într-o undă de vers
adun din toamna căzutelor frunze
(ce stau mărturie trecerii mele
prin vremi nedefinite
de spaţiu şi timp
rod şi culoare
sub formă de nimb)

în contul zilelor ce vin şi vin
şi vin
adulmec miresme de ninsoare
cu iz de vin

din multitudinea de zilele trăsnite pline de eres
transform iarna în cânt şi vers
în cânt pe ritm de blues jazz şi rock
când trupul încearcă un ultim troc
cu destinul înrădăcinat în nenoroc
(minune cu iz efemer ce mă face să sper)

pun hazul în necaz şi invers
şi iar... invers
şi caut în spuza toamnei
o unduire de iernatec vers.

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dincolo...

De când bat drumuri uscate
îmi simt căile-nfundate,
de când rostu' nu-mi găsesc
nu pot să mă odihnesc,
de când bat drumuri prin ploi
doar mocirlă şi noroi
se adună la un loc
să-mi prezică nenoroc.
De când tu n-ai mai venit
la salcâmul ocolit,
stau în ploaie, stau în soare
ziua în amiaza mare,
noaptea vine pe furiş,
luna priveşte pieziş,
răcoarea mă-nviorează,
zorile mă-nrourează.
Încă mai pot adăsta
s-apară năluca ta,
chiar de dincolo de nori
te aştept să mă-nfiori
cu un zâmbet, cu un grai,
ca un fluierat de nai,
cu un cântec de caval,
răzvrătit de-al vieţii val.
De la peşti păstrezi tăcerea,
de la floare mlădierea,
pasările ţi-au dat zborul
şi m-ai lăsat doar cu dorul,
singur nu-l mai pot purta
şi-am să vin la dumneata,
mâine-am să mă pregătesc
şi-am să vin în zbor, ceresc!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La săniuş

Răzvan, Ghiţă şi Andrei
Şi-ncă mulţi amici cu ei,
Cu căciulă şi mănuşi
Au plecat la săniuş.

Zarvă mare e în deal,
Vin cu săniile val.

Prichindeii-s bucuroşi
Vor să fie fioroşi:

Vin cu săniile la vale,
Nu le stă nimic în cale.

Cântă, strigă şi, râzând
Fac şi gerul mult mai blând.

Soarele şi el străluce
Făcând viaţa lor mai dulce.

Bucuria e în toi,
Vin la vale, vin puhoi.

Într-un tren din săniuţe
Vin făcând toţi din mânuţe.

În zăpadă au intrat,
Trenul lor s-a răsturnat.

Unu-şi caută căciula,
Altul, ţipă-n gura mare;

Unul pe doctorul face,
Pe toţi vrea ca să-i împace:

Le dă mâna, îi ajută,
De zăpadă-i scutură.

Dacă s-au lovit 'i-ntreabă,
Şi-i îndeamnă iar la treabă.

Sus în deal trenul se leagă
Ei cu săniile-aleargă.

Bucuroşi, nimic nu zic
Nu s-a-ntâmplat nimic.

Când apune soarele,
Nu-i mai ţin picioarele.

Întunericul se lasă,
Obosiţi se duc acasă.

Îşi promit că mâine iară
Vor veni la sănioară.

Dacă soare iar va fi,
Bucuroşi s-or întâlni.

poezie pentru copii de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!